CAPITOLUL 3

ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI IFRS-GAAP

Armonizarea contabilă are ca scop limitarea variaţiilor dintre sistemele

contabile prin punerea de acord a reglementărilor contabile din toate ţările
UE, care se realizează prin intermediul directivelor contabile europene.
Convergenţa contabilă are ca scop înlăturarea diferenţelor între sistemele
contabile, pe baza Proiectului de Convergenţă între US GAAP (United
States
Generall Accepted Accounting Principles) şi IFRS (International Financial
Reporting Standards).
Lipsa unei definiţii clare a convergenţei contabile şi evenimentele care se
succed cu repeziciune pe scena mondială antrenează opinii mai mult sau
mai puţin divergente asupra şanselor de succes ale procesului de
convergenţă dintre IFRS şi US GAPP.
SEC (Securities and Exchange Commission) are păreri împărţite privind
şansele de reuşită a procesului de convergenţă;
 IFRS şi US GAPP vor intra în competiţie liberă pe pieţele de capital
ale
SUA, ceea ce va conduce la o convergență parțială
 convergenţa contabilă este un pas logic impus de globalizare.

Şi cele două organisme de normalizare, IASB (International Accounting

Standards Board) şi FASB (Financial Accounting Standards Board), au
păreri apropiate în sensul că diferenţele dintre cele două sisteme contabile
vor fi reduse pe termen mediu ( 5 ani), precum și faptul că cele două seturi
de standarde vor fi interschimbabile, idee susţinută şi de dorinţa Canadei
de implementare a IFRS, de convergenţă dintre IFRS şi Japanese GAPP,
etc.
În ceea ce priveşte convergenţa contabilă dintre IASB şi FASB, se
profilează
tot mai mult ideea de compatibilizarea a celor două categorii de standarde,
ceea ce nu va determina standarde identice, ci inexistenţa de conflicte între
acestea.
Sistemele de contabilitate, sau standardele contabile, sunt linii directoare și
reglementări emise de organele de reglementare, dictând modul în care o
companie își înregistrează finanțele, cum își prezintă situațiile financiare și
cum contabilizează stocurile, imobilizările și amortizarea.

Modul în care o companie raportează aceste cifre va avea un impact mare

asupra indicatorilor din situațiile financiare și din dosarele de reglementare.
Investitorii și analiștii financiari trebuie să se asigure că înțeleg ce set de
standarde folosește o companie și cum se vor schimba rezultatele
financiare sau ratele financiare dacă sistemul contabil ar fi diferit. Pentru a
răspunde la această întrebare, este important să facem diferența între
Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și principiile
contabile general acceptate (GAAP) pentru a înțelege mai bine funcția pe
care o îndeplinesc în lumea contabilității.

PRINCIPILE CHEIE
• Standardele contabile și liniile directoare pentru cele mai bune practici
diferă în funcție de regiune și pot fi specifice companiei.
• IFRS este un set global de standarde utilizate de 15 țări din G20 1
• GAAP este specific Statelor Unite și a fost adoptat de SEC. 2

IFRS a devenit standardul global pentru întocmirea situațiilor financiare ale

companiilor publice și 144 din 166 de jurisdicții utilizează standarde IFRS.
Cincisprezece dintre țările G20 au adoptat IFRS.

1
G20 (sau mai formal, Grupul celor douăzeci de miniștri ai finanțelor și ai guvernatorilor băncilor
centrale, conform originalului din engleză, [the] Group of Twenty Finance Ministers and Central Bank
Governors) este un forum creat în 1999, după crizele din Asia și Rusia, pentru a reuni economiile
dezvoltate și marile economii emergente: pe de o parte, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Statele
Unite, Canada, Japonia și, cu multă indulgență, Rusia, care compun zona dezvoltată a economiei
mondiale, iar pe de altă parte, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia
Saudită, Africa de Sud, Coreea de Sud și Turcia, care compun zona emergentă a economiei mondiale,
alături de reprezentanți ai Uniunii Europene, ai Fondului Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale. Țările
G20 reprezintă două treimi din populația planetei și aproape 90% din Produsul Intern Brut al acesteia.

2
U.S. Securities and Exchange Commission (SEC) este o agenție independentă a guvernului federal al
Statelor Unite, creată în urma prăbușirii de pe Wall Street din 1929-1933. Scopul principal al SEC este de
a aplica legea împotriva manipulării pieței.
Pe lângă Securities Exchange Act din 1934, care a creat-o, SEC aplică Actul Securities Act din 1933,
Trust Indenture Act ( actul contractului companiei) din 1939, Investment Company Act din 1940,
Investment Advisers Act din 1940, Sarbanes–Oxley Act din 2002 și alte statute. SEC a fost creat prin
Secțiunea 4 din Actul privind schimbul de valori mobiliare din 1934 (acum codificat ca 15 U.S.C. § 78d și
denumit în mod obișnuit Actul de schimb sau Actul din 1934).
China, India și Indonezia au standarde naționale de contabilitate care sunt
similare cu IFRS, în timp ce Japonia permite companiilor să urmeze
standardele în mod voluntar.
În Statele Unite, companiile străine listate pot utiliza IFRS și nu mai sunt
obligate să reconcilieze situațiile financiare cu GAAP.
GAAP reprezintă principiile contabile general acceptate și este standardul
adoptat de Securities and Exchange Commission (SEC) în S.U.A Cu
excepția companiilor străine, toate companiile care sunt tranzacționate
public trebuie să adere la sistemul de contabilitate GAAP.
Cel mai bun mod de a gândi GAAP este ca un set de reguli pe care
companiile le urmează atunci când contabilii raportează situațiile financiare.

IFRS (International Financial Reporting Standards) și GAAP (Generally

Accepted Accounting Principles) sunt două sisteme de standarde contabile
globale utilizate pentru raportarea financiară.
Asemănările dintre cele două sisteme includ:
1. Ambele se concentrează pe relevanța și fiabilitatea informațiilor
financiare raportate.
2. Ambele solicită companiilor să furnizeze informații suficiente pentru a
permite utilizatorilor să înțeleagă poziția financiară și performanța
companiei.
3. Ambele solicită o raportare coerentă și comparabilă a informațiilor
financiare.
4. Ambele susțin necesitatea de a raporta în mod transparent și obiectiv
informațiile financiare.
Aceste reguli îi ajută pe investitori să analizeze și să găsească informațiile
de care au nevoie pentru a lua decizii financiare sănătoase.

IFRS este un principiu al abordării bazate pe standarde și este utilizat la

nivel internațional, în timp ce GAAP este un sistem bazat pe reguli compilat
în S.U.A.
IASB nu stabilește GAAP și nu are nici o autoritate legală asupra GAAP.

Există diferențe majore între cele două sisteme :

Aplicare: IFRS sunt adoptate în întreaga lume, în timp ce GAAP sunt specific
pentru SUA.
Abordare: IFRS se concentrează mai mult pe principii, în timp ce GAAP se
concentrează mai mult pe reguli specifice.

Cerințe contabile: IFRS permit o anumită flexibilitate în ceea ce privește alegerea

metodelor contabile, în timp ce GAAP sunt mai prescriptive/restrictive.

Tratamentul fiscal: GAAP oferă directii fiscale specifice, în timp ce IFRS nu.

Tratamentul înștiințării: IFRS solicită înștiințarea suplimentară a utilizatorilor

despre aspecte specifice ale raportării financiare, în timp ce GAAP nu o fac

Inventar: GAAP permite companiilor să utilizeze metoda Last in, First out (LIFO)
ca metodă de cost a inventarului, metoda LIFO fiind interzis conform IFRS.

• Costuri de dezvoltare: Conform GAAP, aceste costuri sunt considerate

cheltuieli. Conform IFRS, costurile sunt capitalizate și amortizate pe mai multe
perioade. Acest lucru se aplică costurilor interne de dezvoltare a oricăror
imobilizări necorporale

• Deprecieri: GAAP specifică valoarea deprecierii unui inventar sau a unui activ
fix care nu poate fi redusă dacă valoarea de piață a activului crește ulterior. Pe
de altă parte, IFRS permite reluarea reducerii. Acest lucru duce la fluctuații mai
frecvente a valorilor stocurilor conform IFRS decât conform GAAP.

• Active fixe: în conformitate cu GAAP, activele fixe, cum ar fi imobilizări, instalații

și echipamente (PP&E), trebuie înregistrate la costul istoric (prețul de achiziție) și
amortizate în consecință. Conform IFRS, activele fixe sunt, de asemenea,
evaluate la cost, dar companiilor li se permite să reevalueze activele fixe la
valoarea justă de piață.

Potrivit Institutului American de Contabili Publici Autorizați ( AICPA), cea mai

mare diferență dintre IFRS și GAAP este „că IFRS oferă mult mai puține detalii
generale”. Alte diferențe semnificative includ modul în care sunt prezentate
informațiile financiare comparative, modul în care sunt prezentate bilanțul și
contul de profit și pierderi și modul în care sunt tratate datoriile.

Globalizarea, Legea Sarbanes-Oxley (SOX), adoptarea de către Comisia de

Valori Mobiliare (SEC) a standardelor internaționale și criza economică din ultimii
ani au exercitat presiuni asupra unui număr de țări, inclusiv Statele Unite , pentru
a elimina decalajul dintre Standardele Internaționale de Raportare Financiară
(IFRS) și principiile contabile general acceptate (GAAP) din SUA.
Astfel de inițiative au consecințe asupra lumii diversității contabile, iar
convergența standardelor GAAP cu IFRS are un impact apreciabil asupra
managementului corporativ, investitorilor, piețelor de valori, profesioniștilor
contabili și organismelor de reglementare în domeniul contabil.

În plus, convergența standardelor de contabilitate schimbă atitudinile CPA și

CFO față de armonizarea contabilității internaționale, afectând calitatea
standardelor internaționale de contabilitate și eforturile depuse în vederea
convergenței standardelor GAAP și IFRS.

Raportarea financiară

Standardele și cerințele de raportare financiară variază în funcție de țară, ceea

ce creează inconsecvențe. Această problemă devine mai acută pentru investitori
atunci când iau în considerare finanțarea companiilor care caută capital care
respectă standardele de contabilitate și raportarea financiară din țara în care își
desfășoară activitatea.

Impactul standardelor

Misiunea inițială a Consiliului pentru Standarde Financiare de Contabilitate

(FASB) a fost să stabilească standardele pentru contabilitate și raportare
financiară și GAAP din S.U.A. (pe care FASB le supraveghează) ; misiunea a
fost îmbunătățită pentru a include convergența și armonizarea standardelor
americane cu cele internaționale (IFRS).

Impactul asupra managementului corporativ

Managementul corporativ va beneficia de standarde, reguli și practici mai simple
și simplificate care se aplică în toate țările și sunt respectate în întreaga lume.
Schimbarea va oferi conducerii corporative oportunitatea de a strânge capital
prin rate mai mici ale dobânzii, reducând în același timp riscul și costul afacerii

Impact asupra investitorilor

Investitorii vor trebui să se reeduce în citirea și înțelegerea rapoartelor contabile
și a situațiilor financiare urmând noile standarde acceptate la nivel internațional.
În același timp, procesul va oferi informații mai credibile și va fi simplificat fără a fi
necesară conversia la standardele țării. În plus, noile standarde vor crește fluxul
internațional de capital.

Impact asupra piețelor de valori

Piețele bursiere vor înregistra o reducere a costurilor care însoțesc intrarea pe
bursele străine, iar toate piețele care aderă la aceleași reguli și standarde vor
permite piețelor să concureze la nivel internațional pentru oportunități de investiții
globale.

Impactul asupra profesioniștilor contabili

Trecerea și convergența standardelor actuale către cele acceptate la nivel
internațional va forța profesioniștii contabili să învețe noile standarde și va duce
la coerența practicilor contabile.

Impactul asupra organismelor de reglementare ale standardelor de

contabilitate
Dezvoltarea standardelor implică un număr de consilii și entități care fac procesul
mai lung, cu un consum mare de timp și destul de frustrant pentru toate părțile
implicate. Odată ce convergența totală a standardelor, procesul real de
dezvoltare și implementare a noilor standarde internaționale va fi mai simplu și
va elimina dependența de agențiile de reglementare pentru a dezvolta și ratifica
o decizie cu privire la orice standard specific.
 
Argumentele pentru convergență sunt:
• (a) claritate
• (b) posibilă simplificare
• (c) transparență
• (d) comparabilitatea între diferite țări în ceea ce privește raportarea contabilă și
financiară
Acest lucru va duce la o creștere a fluxului de capital și a investițiilor
internaționale, ceea ce va reduce și mai mult ratele dobânzilor și va duce la
creșterea economică pentru o anumită națiune și pentru firmele cu care țara
respective desfășoară afaceri.
Promptitudinea și disponibilitatea informațiilor uniforme pentru toate părțile
interesate vor contribui, de asemenea, conceptual la un proces mai fluid și mai
eficient. În plus, vor fi instituite noi măsuri de protecție pentru a preveni o altă
criză economică și financiară națională sau internațională.

Argumentele împotriva convergenței standardelor contabile sunt

(a) lipsa de voință a diferitelor națiuni implicate în proces de a colabora pe baza
diferitelor culturi, etici, standarde, convingeri, tipuri de economii, sisteme politice
și noțiuni preconcepute pentru anumite țări, sisteme și religii
(b) timpul necesar pentru implementarea unui nou sistem de norme și standarde
contabile la nivel general.
Există o oarecare opoziție față de convergență din partea tuturor părților
interesate implicate, inclusiv a profesioniștilor contabili (CPA, auditori etc.) și a
conducerii de vârf a corporațiilor (CFO, CEO). Există diverse motive pentru o
astfel de rezistență la schimbare, iar unele sunt relevante pentru profesia
contabilă, altele pentru managementul corporativ și altele sunt împărtășite de
ambele. Noul set de standarde care va fi adaptat va trebui să ofere transparență
și dezvăluire completă similară standardelor din SUA și ar trebui, de asemenea,
să asigure o acceptare largă.

Atitudinea CPA
Unele motive pentru care SUA nu acceptă convergența standardelor sunt:
 firmele din SUA sunt deja familiarizate cu standardele existente;
 incapacitatea sau capacitatea scăzută de a se raporta cultural la sistemele
contabile ale altor țări
 o lipsă de bună înțelegere a principiilor internaționale.

Fiecare națiune și cultură împărtășește propriile sale norme societale constând

din caracteristici comune, cum ar fi un sistem de valori care este adoptat de
majoritatea constituenţilor.
Dimensiunile valorice contabile utilizate pentru a defini sistemul contabil al unei
țări, pe baza culturii țării, constau în următoarele:
• Profesionalism versus control statutar
• Uniformitate versus conformitate
• Conservatorism versus optimism
• Secretul versus transparență
Primele două se referă la autoritatea și aplicarea practicii contabile la nivel de
țară, în timp ce ultimele două se referă la măsurarea și dezvăluirea informațiilor
contabile la nivel de țară. Examinând acele dimensiuni și factori care influențează
un sistem contabil, devine evident că diferențele culturale au un impact puternic
asupra standardelor de contabilitate ale unei alte națiuni, complicând astfel
convergența standardelor.
Un alt motiv pentru care companiile din SUA sunt rezistente la convergența
GAAP cu IFRS este opinia predominantă că IFRS-urile bazate pe principii nu
oferă îndrumări în comparație cu standardele americane bazate pe reguli.
Ca rezultat, profesioniștii contabili din SUA și conducerea corporativă percep
IFRS ca fiind de o calitate mai scăzută decât GAAP.

Atitudinea Directorilor financiari ( CFO).

Directorii financiari nu acceptă această schimbare din cauza costurilor implicate.
Există în mod specific două domenii care sunt direct afectate:
 raportarea financiară a unei companii și
 sistemele sale de control intern.

Un alt cost implicat în tranziția și schimbarea la IFRS este percepția publicului

asupra integrității noului set convergent de standarde. Cerințele de raportare
SEC vor trebui, de asemenea, ajustate pentru a reflecta schimbările din sistemul
convergent.
IFRS nu separă elementele extraordinare din contul de profit și pierdere, dar US
GAAP le arată ca venit net.
IFRS nu permite utilizarea metodei LIFO pentru evaluarea stocurilor, în timp ce
US GAAP oferă opțiunea fie a metodei LIFO, a costului mediu, fie a metodei
FIFO.
În conformitate cu IFRS. calculul EPS( earnings per share)- dividend pe acțiune
nu face media calculelor individuale ale perioadei interimare, dar US GAAP o
face.
În ceea ce privește costurile de dezvoltare, IFRS le capitalizează dacă anumite
criterii sunt îndeplinite în timp ce US GAAP le consideră cheltuieli.

Recurgerea la convergența standardelor se bazează pe următoarele convingeri:

(a) convergența standardelor contabile poate fi realizată cel mai bine în timp prin
dezvoltarea de standarde comune de înaltă calitate
(b) eliminarea standardelor de ambele părți este contraproductivă și, în schimb,
ar trebui elaborate noi standarde comune care îmbunătățesc informațiile
financiare raportate părților interesate.

În ciuda dovezilor practice privind o calitate superioară a contabilității

experimentate de firmele care fie aplică standardele IFRS, fie au trecut la
acestea de la GAAP, procesul de convergență nu se dovedește a fi o sarcină
ușoară, mai ales din cauza diferenței de abordare dintre cele două organisme
contabile de reglementare.

În vederea asigurării convergenţei, IASB şi FASB au stabilit următoarele

priorităţi
– realizarea unui proiect pe termen scurt, care să vizeze identificarea şi
soluţionarea unor diferenţe între US GAAP (United States General Accepted
Accounting Principles) şi IFRS (International Financial Reporting Standards).
– proiecte comune de actualizare a cadrului conceptual, a standardelor privind
raportarea financiară, a combinărilor de întreprinderi, de recunoaştere a
veniturilor
şi cheltuielilor;
– înlăturarea celorlalte diferenţe existente prin programe viitoare convergente,
desfăşurate concomitent;
– inaugurarea coordonării activităţii consiliilor interpretative;
– proiectul de cercetare, pentru a identifica diferenţele semnificative dintre
US GAAP şi IFRS privind recunoaşterea, prezentarea şi publicarea situaţiilor
financiare anuale, scopul fiind de a elimina tratamentele alternative;
– numirea unor membri de legătură ai IASB, la sediul FASB, pentru a facilita
schimbul de informaţii şi cooperarea;
– realizarea în viitor a unui singur set de standarde contabile globale de o înaltă
calitate;
– crearea unui proiect, prin care să se realizeze un cadru conceptual unic, în
care să fie utilizate ambele referenţiale.

FASB şi IASB au început analiza diferenţelor identificate şi rezolvarea lor

într-un proiect pe termen lung, iar în 2005 s-a ajuns într-un stadiu final în ceea ce
priveşte costul stocurilor, schimbul de active, clasificarea bilanţieră, câştigul pe
acţiune, modificările politicilor contabile, corectarea erorilor.