//INTRA DOICA, 

ÎNCARCATA CU FRÂNGHII//
JULIETA:
Ei, Doica? Îmi aduci frânghii, asa Ti-a spus Romeo?

DOICA:
(ZVÂRLIND FRÂNGHIILE PE PODEA)
Dracu’ sa ma ia!
JULIETA:
Vai! Pentru ce-ti frângi mâinile? Ce este?

DOICA:
S-a încheiat zadarnica poveste!E mort! E mort! E
mort! Suntem pierdute!S-au dus de-a pururi
zilele placute!

JULIETA:
Îsi bate cerul joc asa cumplit?
 DOICA:
Nu cerul, ci Romeo s-a grabit Sa savârseasca-o
fapta fara nume,Ca pe un bun prieten sa-l razbune.

JULIETA:
Vai! Cum ma chinuiesti! Diavol mânios!Întocmai ca
în iad pe-un ticalos Gheena îl munceste! Ce urât!
Romeo, vrei sa spui, s-a omorât?Raspunde-mi nu!
De-mi vei raspunde: da!O vorba scurta viata mi-o
va lua. În vorba-aceasta otrava-atâta zace Ca-în
ochii de vipera. Nu-ti dau pace Decât atunci când
pot sa te omoare.si ochii lui de vraja s-au închis,
De vie-asezata-în paradis.De-a fost ucis, raspunde:
DA. De nu, Atunci, o doica, îmi raspunde: NU!O
vorba-adevarata sa-mi dea stire, si-o vor primi cu
groaza sau iubire.

DOICA:
Cu ochii mei vazutu-l-am ranit.În pieptul lui viteaz
a fost lovit.O! Bietu-i trup! Însângerat, ranit, si
palid, ca cenusa, si mânjitCu sânge peste tot. Când
l-am vazut Am lesinat pe loc si am cazut.
 JULIETA:
Te frânge, biata inima amara,si stinge-te, a ochilor
comoara.Lipsiti pe veci de razele de soare, Orbitii
ochi vor sta la închisoare.Prefa-te iarasi, huma
trista-în huma,Nu mai misca. O, moarte! Vino, du-
ma Alaturi de Romeo, în sicriu. Voiesc sa mor, de
nu mai este viu.

DOICA:
O, Tybalt! Tu, prieten încercat. Viteze Tybalt. Fi-vei
îngropat.u, tinere viteaz, curtenitor, Sfârsitul ti-
a fost cutremurator.

JULIETA:
Cum? Mortii maturati sunt de furtuna?Romeo-i
mort si Tybalt, ruda-mi buna,Iubitu-mi var, si el s-a
prapadit Alaturi de Romeo,-al meu iubit.Rasune
surla zilei de apoi: Ca ei viteji nu mai gasesti alti
doi!
 DOICA:
Tybalt e mort. Romeo-i surghiunit.Romeo l-a ucis
si a fugit.JULIETA:Cum? Sângele lui Tybalt l-a
varsatRomeo, care astazi mi-e barbat?

DOICA:
Da, l-a varsat! Nenorocire mare!

JULIETA:
Cu inima de sarpe, ochi de floare! A stat cândva un
zmeu într-un palat Atât de falnic si de minunat.
Tiran frumos si dusman îngeresc, Un corb cu aripi
albe, parca este O scumpa turturica din
poveste.Un miel nevinovat cu colti de lup, Un chip
de înger peste-un jalnic trup.Un ticalos cu chip
dumnezeiesc Prin care m-ai facut sa te
iubesc.Tocmai pe dos de ceea ce pareai!Sfânt
blestemat sa-ti fie locu-în rai.O fire,-în iad
raspunde ce faceaiCând trupul lui Romeo-l
framântai.Demonic suflet, trup fermecator, Ajuns
în cer în raiul primitor.S-a mai vazut vreo carte
minunata În piele-atâta de frumos legata Cu-un
continut mai vrednic de rusine?O! Doamne!
Cum? Minciuna se cuvine Sa stea într-un castel
stralucitor?

DOICA:
Barbatii sunt nascuti pentru omor.Ei n-au credinta,
nu au omenie, Nici cinste, nici onoare: doar
trufie. Vicleni, nelegiuiti, lingusitori, Setosi de
sânge, vesnic tradatori.Dar unde-i omul meu. As
vrea sa-l chemSa-aduca AQUA VITÆ… Ce blestem!
Necazurile ma îmbatrânesc Pieirea lui Romeo
o voiesc!

JULIETA:
As vrea sa-ti fie gura blestemata.Nu! Firea lui,
de îngeri framântata N-a fost nascuta doar pentru
rusine!Nici razbunarii nu i se cuvine Pe fruntea lui
sa se întipareasca.Stapâna e pe stirpea omeneasca
Cereasca-i frunte plina de onoare.Ma rusinez de
vorbele-mi amare.
 DOICA:
Cum poti vorbi de-acel ce ti-a ucisIubitul var, acum
în paradis?

JULIETA:
Îl pot vorbi de rau pe sotul meu De doar
trei ceasuri?
Singură doar eu cuvine-se sa te-apăr cât mai bine,
Nu să te fac, prostește, de rușine.
De ce l-ai omorât pe vărul meu? 
Ai fost un ucigaș!
Dar Dumnezeu cunoaște bine că trufașu-mi văr
a vrut sa te ucidă-într-adevăr.
Întoarceți-vă, lacrimi, la izvor, căci l-ai ucis, ca un
apărător al vieții tale, de el amenințată.
O! Sunt acum cu soarta împăcată.
Doar soțul meu trăiește: l-a ucis pe Tybalt, care
viata i-a proscris. E singura-mi cumplita mângâiere,
și plâng cu desfătare de durere.
Pacatu-în suflet mi s-a cuibarit:„E Tybalt mort,
Romeo surghiunit“.si zece mii de Tybalt pot sa
moara! Osânda nu e grea, dar nici usoara.Dar
moartea-i grea, si fara mântuire.De este drept ca o
nenorocire Nu-i singura, când vine vreodata,Ci-ti
face viata mai întunecata, De-i Tybalt mort, nu pot
sa-i plâng apoiPe mama, tata, chiar pe
amândoi,Precum îmi plâng barbatul în
surghiun.Romeo surghiunit! Un gând nebun!Nu
poate sa-l cuprinda mintea mea,Nimic nu-mi face
jalea-atât de grea.E-un lucru fara tinta, fara
scop.O! Numa-în moarte as putea sa-îngrop
Durerea mea.si nu-i cuvânt s-o spuna!Dar unde-mi
sunt parintii, doica buna?