CAPITOLUL V

CALCULUL TRATAMENTULUI TERMIC PRIMAR AL SEMIFABRICATULUI

5.1. Alegerea variantei de tratament termic preliminar

Ca variante de tratament termic se alege mai întâi o recoacere de

normalizare urmată de o recoacere subcritică de globulizare.
Recoacerea de normalizare se aplică în scopul corectării defectelor
semifabricatului datorate prelucrărilor anterioare (laminare, matriţare), precum şi
pentru obţinerea unei bune omogenităţi chimice şi structurale a materialului din
care este executat semifabricatul. Recoacerea de normalizare constă în menţinerea
peste AC3 cu 30÷60°C pentru uniformizarea temperaturii şi desăvârşirea
transformărilor structurale urmată de răcire în aer liber cu scopul micşorării
mărimii grăuntelui, a uniformizării structurii şi pentru ameliorarea caracteristicilor
mecanice şi tehnologice.
La oţelurile hipoeutectoide se obţine la răcire o structură perlitică fină care
are în componenţă cementită lamelară care este abrazivă.
Recoacerea subcritică de globulizare se aplică pentru a se obţine o scădere
convenabilă a durităţii astfel încat semifabricatul să fie uşor prelucrabil prin
aşchiere. Recoacerea subcritică constă în încălzirea oţelurilor sub temperatura A C1,
urmată de o perioadă mai lungă de menţinere plus o răcire lentă, odată cu cuptorul.
În urma acestui tratament se obţine globulizarea perlitei lamelare formată anterior
modificându-se numai forma particulelor de cementită din perlită.

5.2. Alegerea utilajului de încălzire

Se foloseşte un cuptor cu flacără şi vatră fixă, încălzirea făcându-se cu gaz

metan şi având următorii parametri:
- temperatura maximă de încălzire a cuptorului: Tmax = 1100°C;
- lungimea cuptorului: L = 1500mm = 1,5m;
- lăţimea cuptorului: l = 1000mm = 1m;
- înălţimea cuptorului: h = 600mm = 0,6 m
- greutatea maxima a şarjei este Gmax = 500 kg.
5.3. Recoacerea de normalizare

5.3.1. Determinarea temperaturii de normalizare

T ttN =A C 3 +(30 ÷ 60); [° C ]

 TttN = [ºC] = K
Ac3- 791,2+45
5.3.2. Determinarea temperaturii cuptorului

T c =T ttN +(20÷ 60) ;[° C ]

Tc = [ºC] = K

5.3.3. Calculul coeficientului de transfer de căldură prin încălzire

W
α i=α c + α ri ;[ ],
m2 ⋅ K

unde:
αc – coeficient de transfer de căldură convective; el depinde de circulaţia
gazelor în cuptor;
αri – coeficient de transfer de căldură prin radiaţie;

- pentru o viteză de circulaţie a gazelor cu valoarea: v < 5 m/s, valorile αc sunt:

α c =5,58+3,9 ⋅v - pentru suprafeţe netede;

α c =6,15+ 4,19⋅ v - pentru suprafeţe rugoase.

- pentru o viteză de circulaţie a gazelor cu valoarea: v = 5...10 m/s, valorile αc sunt:

α c =7,52⋅ v 0,78 - pentru suprafeţe rugoase;

α c =7,12⋅ v - pentru suprafeţe netede.
0,78

Deoarece avem de-a face cu un semifabricat, acesta nu va fi prelucrat

anterior prin aşchiere, deci va avea o suprafaţă rugoasă.
Pentru o viteză de circulaţie a gazelor în interiorul cuptorului a cărui valoare
este adoptată, v = 8 m/s, obţinând:
 =7,58⋅ 5,06=¿ [W/m2·K]
0,78 0,78
α c =7,52⋅ v =7,52 ⋅ 8

α ri =ε r ⋅ c o ⋅1 0−8 ⋅
T c4−T 4med
;
[W
T c −T med m2 ⋅ K
, ]
unde: co – constanta de radiaţie a corpului absolut negru;
εr – grad relativ de negreală.

co=5,77 W/m2·K
1
ε r=
1+( ε1 −1)⋅ ϕ +( ε1 −1) ⋅ ϕ
1
12
2
21

unde: ε1 – grad redus de negreală a piesei încărcată în cuptor;

ε1 = 0,9 pentru piese tratate anterior;
ε1 = 0,7÷0,8 pentru semifabricat;
ε1 = 0,35÷0,4 pentru piese cu luciu metalic;
Se adoptă ε1=0,8
ε2 – grad redus de negreală al zidăriei refractare;
ε2 = 0,75
φ12 – constantă ce ţine de încărcătura cuptorului;
φ12 = 1
A totinc
ϕ 21=
A cupt
La arbore se va scădea din aria totală, suprafaţa pe care stă piesa rezultând:
Asupraf = 0,0314 m2
Atotinc = 0,2143 – 0,0314 = 0,1829 m2
Acupt = 2·(0,6·1,5 + 0,6·1 + 1·1,5) = 6 m2
φ21 =

α ri =ε r ⋅ c o ⋅1 0 ⋅
T c4−T 4med
−8 W
; 2
T c −T med m ⋅ K
, [ ]
αr1 = [W/m2·K]
αr2 = [W/m2·K]
αr3 = [W/m2·K]
αr4 = [W/m2·K]
αr5 = [W/m2·K]

W
α i=α c + α ri ;[ 2
],
m ⋅K
 =7,58⋅ 5,06=¿ [W/m2·K]
0,78 0,78
α c =7,52⋅ v =7,52 ⋅ 8
α1 = [W/m2·K]
α2 = [W/m2·K]
α3 = [W/m2·K]
α4 = [W/m2·K]
α5 = [W/m2·K]

Tmed αc αri αi
Nr. crt. Interval Tc [K] εr
[K] [W/m2·K] [W/m2·K] [W/m2·K]
1 20-200 413,15
2 200-400 606,48
3 400-600 806,48
4 600-800 1006,48
5 800-900 1139,81

5.3.4. Calculul criteriului Biot şi a timpilor de încălzire şi menţinere

αi⋅ x
Bi i= ,
λi
unde: αi – reprezintă αt pe intervale;
αt = αc + αri;
λi – conductivitatea termică; se ia tot pe intervale;
x – dimensiunea principală/2;
X= 35/2=17,5 = 0,017 m
Bi1 =
Bi2 =
Bi3 =
Bi4 =
Bi5 =

Bi mediu = (Bi1+ Bi2+ Bi3+ Bi4+ Bi5)/5

Bi mediu =

Nr. Interval αi λi x Bii Bimed

interval [W/m2· [W/ [m]
1 20-200
2 200-400
3 400-600
4 600-800
5 800-840

Deoarece piesa are valoarea coeficientului Bimed≤0,25, piesa se consideră piesă

subţire şi calculul timpilor de încălzire se face cu relaţia:

m⋅ ci T c −T oi
t inc i= ⋅ln [s]
A sf ⋅α i T c −T fi

unde: m – masa semifabricatului, [Kg];

ci – căldura specifică pe interval, [J/Kg·K];
Asf – aria semifabricatului, [m2];
αi – coeficient de transfer termic pe intervalul i, [W/m2·K]
TC – temperatura cuptorului, [ºC];
Toi - temperatura iniţială a intervalului i, [ºC];
Tfi - temperatura finală a intervalului i, [ºC].

tinc1 = [s]
tinc2 = [s]
tinc3 = [s]
tinc4 = ... [s]
tinc5 = [s]

tinc.total = t1+ t2+ t3+ t4+ t5 =... [s] =... [min] =... [h]