AGERATUM MEXICANUM Sines.

(sin. AGERATUM HOUSTONIANUM Mill.)

Fam. Asteraceae

 Origine
Mexic, America Centrală şi de Sud (din sudul Mexicului până în Peru).
 Etimologie, istoric
geras (gr.)= bătrâneţe
a = fără
mexicanum – locul de origine
houstonianum – William Houston (botanist din sec. al XVIII-lea)
Colectat în 1731 din Veracruz (Mexic) şi adus în Anglia de W. Houston (care l-a
raportat ca buruiană)
 Particularităţi morfologice
 Tulpina
- erectă, ramificată, cu aspect de tufă compactă
- pubescentă
- înălţime - 15-60 cm
 Frunzele
- opuse
- ovate sau romboidale
- pubescente
- întregi, crenate.
 Florile
- mici, tubuloase, grupate în calatidii mici, reunite
în corimbe globuloase
- colorate în albastru, roz, alb
- înflorire: începutul verii - toamna târziu
 Fructele - achene (4.000-5.000 sem./gram)
 15-20 cm Cultivare
25-30 cm

70-75 cm

Blue Danube

Blue Mink

Blue Horizon

Hawaii F1

Blauer Kappe
 Cerinţe ecologice

 Se acomodează pe toate tipurile de sol, dar se dezvoltă bine pe

solurile bogate în humus, cu umiditate moderată şi cu pH = 6,7-
7,5.
 Preferă locuri însorite, dar tolerează şi semiumbra.
 Umiditatea excesivă - înfrunzire în defavoarea înfloririi, sau
putrezirea rădăcinilor.
 Suportă seceta, dar un teren prea arid poate provoca uscarea şi
căderea frunzelor.
 Nu suportă brumele şi gerurile.
 Înfiinţarea culturilor

 răsaduri
- semănat: februarie – martie (la 18-20º C
germinează în10-14 zile)
- repicat de 1-2 ori (al doilea repicat se recomandă să
se facă la ghivece
- ciupit 1-3 ori
- plantarea în câmp – mai
 butaşi
- august - butaşi din vârfuri de lăstari (lungime 8-10
cm)
- înrădăcinare 3-4 săptămâni, se plantează la ghivece,
se ciupesc şi se trec la iernat în sere temperate (12-14ºC).
În februarie-martie - se recoltează butaşi
 distanţele de plantare 15-20 cm.
 Lucrări de întreţinere

 afânarea solului şi plivirea buruienilor

 se udă bine după plantare, apoi se fac udări moderate
 se evită fertilizările cu cantităţi mari de azot
 1-2 ciupiri
 îndepărtarea periodică a inflorescenţelor trecute (se recomandă şi
îndepărtarea primelor inflorescenţe - plante mai viguroase şi
număr mai mare de inflorescenţe).
 tunderea plantelor folosite în borduri şi mozaicuri
 Utilizare

Ornamentală
- amenajări peisagistice (durata înfloririi, aspectul frumos al frunzişului)
- flori tăiate
- soiurile pitice
- borduri, covoare florifere, pete de culoare, vase decorative
- plantă la ghiveci pentru decor interior
- soiurile înalte
- în parcuri şi grădini (ronduri, rabate, masive), singure sau
asociate cu alte plante
- flori tăiate
Alte utilizări
- plantele folosite ca mulci, împiedică dezvoltarea nematodelor
- extractele din frunze, în combinație cu ulei de nucă de cocos,
respingerea unor Diptere (ţânţari care transmit malaria şi febra galbenă)
 ALYSSUM MARITIMUM Lam.
(syn. Alyssum odoratum Hort., Lobularia maritima Desf.)
-ciucuşoară, albiţă-
Fam. Brassicaceae

 Origine
Bazinul mediteranean
 Etimologie, istoric
„lissa“ – nebunie (gr)
„a“ - cu rol de negaţie
(aluzie la proprietăţile medicinale ale plantelor din acest gen, folosite
pentru tratarea maladiilor nervoase)
„maritimum“- habitatul natural al plantei (stâncăriile şi
nisipurile maritime mediteraneene)
 Particularităţi morfologice

 Tulpinile
- puternic ramificate, repente
- înălţimea de 10-40 cm
 Frunzele
-alterne, lanceolate
-argintii-cenuşii.
 Florile
- mici, parfumate
- reunite în raceme de 10-15 cm.
- înflorire: începutul verii -toamna
târziu.
 Fructele
- silicule eliptice, pubescente
- conţin 1-2 seminţe ovoide,
mici (cca. 3000 sem/g).
 Cultivare

Snow Crystal 'Royal Carpet' 'Oriental Nights'

Seria 'Easter Bonnet' Seria 'Wonderland‘

‘Citron’ ‘Lavender’
‘Purple’
‘Deep Rose’ ‘Lavender’
 Particularităţi ecologice

 Se cultivă pe toate tipurile de sol de grădină, bine drenate

 Reacţionează bine la soluri calcaroase, cu fertilitate şi umiditate
moderate.
 Preferă locurile însorite, dar tolerează şi semiumbra.
 Rezistă la îngheţurile şi brumele slabe. Îi sunt favorabile regiunile
de deal, cu veri mai puţin toride.
 Suportă perioadele secetoase de scurtă durată.
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat: martie (la 18-20 C răsar în aprox. 7zile)
- repicat: 1
- ciupit: 2-3 ori
- plantat în câmp - aprilie-mai
 seamănă direct
- semănat primăvara (aprilie) sau toamna (octombrie)
- autoînsămânţare
 Lucrări de întreţinere

 Afânarea solului se face până când plantele cresc şi îmbracă solul

complet.
 Se udă mai des după plantarea răsadului şi eventual, după
semănăturile de primăvară, dacă este secetă. Pe parcursul perioadei
de vegetaţie se udă numai când se prelungesc perioadele de secetă.
 Se pot face 2-3 fertilizări faziale cu soluţii de îngrăşăminte 0,1-0,2%.
 2-3 ciupiri la plantele tinere
 Utilizare

 Ornamentală
- aproape nelipsit din amenajările peisagistice: realizarea
rondurilor, platbandelor, plantă de mozaic şi borduri, pentru pete
de culoare, în vase decorative (inclusiv în vase suspendate), ca
plantă pentru stâncării sau pentru îmbrăcarea zidurilor.
 Alimentară
- porţiunile tinere de tulpină şi florile sunt uneori folosite în
condimentarea salatelor
 Medicinală
- antiscorbutic, diuretic şi astringent.
 AMARANTHUS CAUDATUS L.
-moţul curcanului-
Fam. Amaranthaceae
 Origine
- Anzii de sud, Peru, Bolivia de nord, Argentina
 Etimologie, istoric
-,,maranthos’’ = a se ofili
-,,a’’ = fără
- introdus în Europa de spanioli, în sec. XVII-XVIII.
În trecut, Amaranthus caudatus era considerată o plantă magică,
asociată cu magia albă.
 Particularităţi morfologice

Tulpina
- erectă, ramificată, acoperită cu peri
scurţi şi prevăzută cu striaţii longitudinale.
Înălţimea ajunge la 1-1,5 m.
 Frunzele
- alterne, lung peţiolate, eliptice sau
ovat-lanceolate, verzi sau roşii purpurii
 Florile
- poligame, mici, cu o frunză bracteantă
şi 2 bracteole acuminate,
- reunite în panicule terminale sau axilare
lungi (30-100 cm), cilindrice, pendule, colorate
în roşu, roz, galben, alb.
 Fructul
- pixidă monospermă mică (1-1,5 cm)
- seminţe cu contur oval sau circular, alb-
gălbui şi cu irizaţii roz, fără luciu cu o
transparenţă specifică.
 Cultivare

‘Viridis’
‘Red’

‘Autumn’s Touch’
 AMARANTHUS PANICULATUS L.
(syn. Amaranthus cruenthus L.)
- amarantus roşu, trompa elefantului-

 Tulpina
- înaltă de 1,5- 2 m
- viguroasă
- pubescentă, cu striaţii longitudinale
 Frunzele
- alterne, oval-alungite, roşietice
 Florile
- grupate în panicule ramificate, erecte,
cilindrice sau piramidale, roşii- purpurii,
galbene sau verzi
- înfloreşte din iunie până toamna
 Fructul pixidă monospermă
 Cultivare

'Golden Giant' 'Hopi Red Dye'

'Intense Purple'
‘Marvel Bronze’
 AMARANTHUS TRICOLOR Hort.
(syn. Amaranthus gangeticus L., Amaranthus
melancholicus L.)
Fam. Amaranthaceae
 Origine
Asia tropicală şi Africa

- frunze mari ovate, divers colorate (roşii, galbene sau marmorate)

- inflorescenţele scurte, lipsite de valoare decorativă

'Splendens' 'Aurora Yellow' ‘Illumination'

 Cerinţe ecologice

 soluri fertile, uşoare, bine drenate, dar se adaptează pe orice sol de

grădină, cu pH uşor acid până la alcalin
 locuri însorite, ferite de vânt
 rezistă la temperaturi până la 0º C
 umiditatea constantă asigură înflorirea de calitate
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct
- martie-aprilie, în rânduri distanţate la 40-50 cm
- după răsărire, plantele se răresc.

 răsad
- semănat în martie-aprilie
- repicat pe paturi sau la ghivece
- plantat în câmp la începutul lunii mai.
 Lucrări de întreţinere

 nu necesită lucrări deosebite de întreţinere

 se recomandă 1-2 fertilizări pe lună şi udări care să menţină solul
permanent umed
 plantele tinere se ciupesc
 Utilizare
 Ornamentală

- decorează prin coloritul şi aspectul inflorescenţelor, prin port şi frunze.

- amenajări peisagistice (grupuri pe peluze sau alături de arbuşti)
- floare tăiată în stare proaspătă şi ca imortelă
- A. tricolor – ronduri, rabate, vase decorative
 Alimentară
- cunoscut ca plantă alimentară din cele mai vechi timpuri (civilizaţiile
incaşe)
- o plantă cultivată pentru hrană în Anzii din Ecuador, Peru și Bolivia și în
zonele montane din America Centrală
-seminţele au conţinut mare în proteine şi aminoacizi - folosite pentru făină
(prăjituri și chifle, cereale pentru micul dejun)
-frunzele şi tulpinile ca legume verzi
- frunzele folosite şi ca furaj pentru animale
- din seminţe se extrag coloranţi

 Medicinală şi cosmetică
- tratarea dizenteriilor.
- seminţele materia primă pentru industria cosmetică
- peptide izolate din sămânța de Amaranthus caudatus au prezentat o
activitate antifungică puternică și o anumită activitate antibacteriană
 AMMOBIUM ALATUM R. Brown.
(syn. Ammobium spatulatum Govdich.)

 Origine
- zona estică a Australiei
 Etimologie, istoric

„ammos“ (gr.) – nisipos

„bios“ - viaţă
(cu referire la cerinţele plantei faţă de substratul de cultură)
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- 40-60 cm înălţime
- ramificată de la bază, acoperită cu
peri albi-argintii
- aripi laterale caracteristice
 Frunzele
- rozete bazale
- cele caulinare înguste.
 Florile
- calatidii cu diametrul de 1-4 cm.
- florile fertile (galbene) sunt mărginite
de bractee scarioase albe-sidefii dispuse pe 1
sau mai multe rânduri.
- înfloresc din iunie-iulie până în
octombrie.
 Fructul
- achenă mică, alungită
- seminţele îşi păstrează facultatea
germinativă 3-4 ani.
 Cultivare

‘Grandiflorum’
 Cerinţe ecologice

 plantă iubitoare de lumină şi căldură

 preferă soluri nisipoase, fertile, cu umiditate constantă, dar
tolerează şi uscăciunea.
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat din martie (răsărirea are loc în 7-10 zile, la 16-20C)
- repicat (1)
- plantat în câmp în luna mai, la distanţe de 20-30 cm.
 Lucrări de întreţinere

- udat moderat, dar constant

- fertilizări faziale lunare (stimulează ramificarea tulpinilor şi
formarea tijelor florifere, prelungesc perioada de înflorire) - soluţii
0,1-0,15 %
 Utilizare
 Ornamentală
- imortelă – moment optim de recoltare - boboc semideschis

corect greşit

- floare tăiată în stare proaspătă

- mai rar în amenajări peisagistice (se asociază cu alte specii
floricole în realizarea rabatelor şi grupurilor)
 ANTIRRHINUM MAJUS L.
-gura leului-
Fam. Scrophulariaceae
 Origine
-ţărmul mediteranean al Europei, nordul Africii
 Etimologie, istoric
-,,anti’’(gr.)= asemănare
- ,,rhinos’’ (gr.)= nas, bot, trompă
 Legende, folclor
- Romanii și grecii considerau că îi protejază de vrăjitorie. Dioscoride (medic
grec) considera că era protejată persoana care purta floarea la gât.
- În perioada medievală, se credea că gura leului păzeşte castelele (era plantat
lângă porți)
- Femeile fierbeau florile și aplicau infuzia rezultată pe feță, pentru a le menține
tenul frumos şi tânăr.
- În Germania exista tradiţia că un buchet de gura leului atârnat lângă un
bebeluș, îl vor păzi de spiritele rele.
- În Rusia, se credea că stimulează energia corpului, iar uleiul se obținea din
semințe și se folosea ca untul.
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- glabră, ramificată,
- înălţimea 20-30 cm, până la 70-100 cm
 Frunze
- la baza tulpinilor – alterne, ovate sau lanceolate
- spre vârf - liniare, opuse
 Florile
-raceme
- corola bilabiată, cu lobii viu şi variat coloraţi
- înfloreşte din iunie până toamna târziu
 Fructul
- capsulă ovoidală poricidă, cu aspect de urnă
 Seminţele
- mici (cca. 4.000-7.000 seminţe/g)
- îşi păstrează facultatea germinativă aprox.4 ani
 20-30 cm Cultivare
70-90 cm
45-60 cm

‘Coronette’
'Magic Carpet'

‘Double Mme Butterfly’

‘La Bella’

'Peaches and Cream'

‘Liberty’
‘Sonnet’
 Cerinţe ecologice

 preferă locurile însorite şi expoziţiile sudice, adăpostite, dar tolerează

parţial şi semiumbra.
 cerinţe modeste faţă de căldură, plantelor mature fiindu-le suficiente
temperaturi de 8-10ºC noaptea şi 12-14º C ziua. În faza de răsad şi
în perioada de înflorire cere temperaturi mai mari (14-16º C).
 majoritatea soiurilor rezistă la temperaturi scăzute apropiate de 0º C.
 se dezvoltă bine pe soluri uşoare, bine drenate, bogate în humus, cu
pH=6,5-7.
 necesită udări constante (se evită atât excesul cât şi deficitul de apă
din sol)
 se udă mai abundent în primele săptămâni după plantarea răsadului
sau după semănat, apoi udările se fac numai după ce pământul s-a
zvântat la suprafaţă.
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat sf. lunii februarie până la 10-15 martie.
- seminţele nu se acoperă cu pământ.
- germinează în 7-10 zile
- se repică la 4-6 săptămâni de la semănat
- înainte de plantat sau la plantare, răsadurile de la soiurile înalte se
ciupesc
- se plantează în câmp în aprilie-mai.
-după tehnologia de bienale: semănat vara (iulie- august), repicat în
răsadniţe sau sere reci (unde rămâne peste iarnă), în aprilie se
plantează în câmp.
 semănat direct
- toamna (se asigură o înflorire timpurie)
- primăvara devreme (martie-aprilie), pentru înflorirea tardivă.
Distanţele de plantare:15-50 cm, în funcţie de înălţimea plantelor şi modul de
utilizare.
 Lucrări de întreţinere

 udat
 plivirea buruienilor
 afânarea solului
 fertilizări faziale (la 3-4 săptămâni, cu îngrăşăminte solubile de tip
20-20-20 sau 15-30-15)
 tăierea tijelor florifere (trecute sau pentru valorificare ca flori
tăiate), la 3-5 noduri de la bază
 tutorarea plantelor la soiurile cu tulpini înalte şi cu tendinţă de
prăbuşire
 Utilizare
 Ornamentală
- soiurile pitice: borduri, covoare florifere, ronduri, platbande, stâncării,
vase ornamentale (jardiniere, ghivece etc.)
-soiurile cu talie înaltă: amenajări peisagistice (ronduri, rabate, grupuri),
flori tăiate

 Alimentară
-din seminţe se poate extrage un ulei comestibil, dar cu proprităţi
alimentare scăzute (în Rusia)

 Medicinală
- conţine compuşii activi cu acţiune emolientă, astringentă,
antiscorbutică, hepatică și diuretică, eficienţi împotriva inflamațiilor
-gargare împotriva ulcerațiilor cavității bucale
-tratarea colitelor
-cataplasme
 ARCTOTIS GRANDIS Thunb.
(syn. A. stoechadifolia Berg.)
-margaretă africană, arctotis-
Fam. Asteraceae

 Origine
Africa de Sud
 Etimologie, istoric
-gr. ,,arctos’’=urs, ,,otus’’= ureche
(aluzie la aspectul frunzelor)
 Particularităţi morfologice
 Tulpina
-ramificată de la bază, înaltă de 30–40 cm.
 Frunzele
- bazale - lobate, dispuse în rozete.
- tulpinale - sesile, îngust lanceolate, alterne.
Tulpinile şi frunzele acoperite cu peri scurţi şi
argintii.
 Florile
-calatidii terminale
- ligulele alb - argintii, florile tubuloase violet sau
albastru–violet (datorită staminelor)
- baza inflorescenţelor protejată de un involucru
cu aspect campanulat, verde–glauc, alcătuit din
bractee aşezate imbricat.
- inflorescenţele se închid seara şi pe vreme
noroasă.
- înfloreşte de la începutul verii (iunie) până în
octombrie.
 Fructul
- achenă tronconică
- cca. 200–250 seminţe (fructe)/gram
 Cultivare (Arctotis hybridus)

‘Pink Sugar’ ‘Pumpkin Pie’

‘Bumble Bee’ ‘Sunspot’ ‘Flame’

 Cerinţe ecologice

 se adaptează atât la solurile neutre, cât şi la cele uşor alcaline sau

acide, fertile sau mai sărace în elemente nutrititive.
 preferă solurile nisipoase sau nisipo–lutoase, permeabile, cu
umiditate moderată (excesul de umiditate în sol provoacă
putrezirea rădăcinilor).
 Se amplasează pe terenuri însorite, care să asigure menţinerea
deschisă a inflorescenţelor cât mai mult în timpul zilei. Suportă
perioadele secetoase. Înfloreşte bine în condiţii cu nopţi de vară
răcoroase.
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat - martie
- repicat (1) (sau se seamănă mai rar şi nu se repică)
- plantat în câmp în aprilie–mai.
- distanţe de plantare 20-30 cm.
 semănatul direct în câmp
- în aprilie
 Lucrări de întreţinere

 nu necesită lucrări speciale de îngrijire

 se udă moderat (planta tolerează mai bine lipsa temporară a apei)
 2–3 fertilizări faziale
 după înflorire se îndepărtează permanent înflorescenţele trecute,
pentru a stimula formarea de tije florifere noi.
 Utilizare

 Ornamentală
-ronduri, rabate, masive, stâncării
-plantă la ghiveci, pentru jardiniere, în balcoane şi terase
-floare tăiată, recoltată când infl. sunt complet deschise.
 BEGONIA SEMPERFLORENS Link et Otto
- begonie, gheaţă-
Fam. Begoniaceae

 Origine
Brazilia
 Etimologie, istoric
- denumirea genului dedicată lui Michel Begon, fost guvernator
francez în insulele Antile (sec. al XVII-lea), pasionat naturalist.
- cunoscute în Asia încă din secolul al XIV-lea, begoniile au fost
aduse în Europa mai târziu (sec. XVII-XVIII).
- Begonia semperflorens introdusă în Europa în jurul anului 1828.
 Particularităţi biologice

 Tulpina
- erbacee, suculentă, erectă, ramificată şi divers
colorată
- înălţimea 15- 60 cm
 Frunzele
- cărnoase, cu baza asimetrică, ovate, glabre,
unicolore (verde, verde arămiu, verde bronz, roşu),
lucioase pe partea superioară
 Florile
- simple, unisexuat monoice, grupate în
inflorescenţe terminale de tip dicaziu
- înflorirea abundentă şi de lungă durată, din
iunie până în octombrie, cu flori viu colorate (albe,
roz, roşii)
 Fructul
- capsulă triaripată, cu numeroase seminţe
foarte mici (35.000-50.000 sem./gram
'Super Olympia White'
'Super Olympia Coral'

'Vision Pink'
 Cerinţe ecologice

 plante destul de pretenţioase la temperatură (germinaţia la 18-22ºC,

rezistenţa mică a plantelor mature la temperaturi scăzute)
 tolerează mult mai bine temperaturile ridicate.
 preferă locurile însorite, adăpostite
 suportă destul de bine semiumbra şi chiar umbra, deşi în astfel de
condiţii înfloresc mai puţin
 solurile bine pregătite, uşoare, cu pH uşor acid, bine drenate şi aerate
 foarte sensibile la excesul de apă din sol, mai ales în faza de răsad.
 se asigură umiditate constantă prin udări cu apă la temperatura mediului
(udările cu apă rece în zilele însorite şi calde provoacă pătarea frunzelor).
Begonia semperflorens este considerată o specie rezistentă la umiditatea
scăzută atmosferică.
 Înfiinţarea culturilor
 răsad
- se seamănă în decembrie-ianuarie, la lădiţe, în substrat uşor
- temperatura substratului şi a aerului se menţin la 18-22ºC.
- substratul nu se lasă să se usuce (se udă prin capilaritate).
- răsărirea are loc în aproximativ 15 zile.
- după răsărire se scade temperatura (15º C )
- 2-3 repicări
- plantarea în câmp după 10 mai
- distanţele de plantare 10-25 cm

 butăşire
- butaşii din porţiuni de tulpină, recoltaţi şi puşi la înrădăcinat din luna august
- trecuţi la ghivece şi păstraţi până în ianuarie la 10-12ºC, când li se aplică o
tundere pentru stimularea lăstăririi
- lăstarii formaţi vor fi butăşiţi, înrădăcinaţi în sere încălzite şi plantaţi în câmp după
trecerea brumelor.
 Lucrări de întreţinere

 praşile repetate
 se menţine solul umed, dar fără a crea exces de umiditate. Se evită
udatul la amiază, cu apă rece, mai ales în zilele calde şi însorite.
 fertilizări faziale la 2-3 săptămâni îngrăşăminte complexe (20-20-20),
(0,1-0,2 %)
 periodic se îndepărtează resturile de flori vestejite
 dacă este cazul, se taie tijele florifere până la nivelul frunzelor (prin
tăieri repetate este menţinută talia plantelor la o anumită înălţime şi se
stimulează înflorirea şi ramificarea)
 Utilizare

 Ornamentală
- decorează prin flori, frunze şi fructe
- amenajări floricole în spaţii verzi (ronduri, rabate platbande, pete
de culoare, mozaicuri, borduri, vase decorative)
- decorarea balcoanelor, teraselor, verandelor şi pentru interioarelor
ca plantă la ghivece
 Alimentară
- mai puţin cunoscută
- partea comestibilă o constituie florile (pot fi adăugate în salate sau
pot fi confiate şi folosite la decorarea produselor de cofetărie).
 CALENDULA OFFICINALIS L.
-gălbenele-
Fam. Asteraceae

 Origine
Europa de Sud şi Africa de Nord.
 Etimologie, istoric
lat. ,,calendae’’ = prima zi a lunii, probabil cu sensul analog de
calendar, indicator metereologic, având în vedere că inflorescenţele se
deschid şi se închid în funcţie de apariţia soarelui.
Dioscoride - „se numește Calendula în limba populară, deoarece
înflorește lunar”
,,officinalis’’ = farmaceutic
 Romanii și grecii au folosit calendula în ritualuri și ceremonii, purtând
uneori coroane sau ghirlande realizate din flori.
 Florile de calendula sunt flori sacre în India și au fost folosite pentru
decorarea statuilor zeităților hinduse
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- erbacee, ramificată, cilindrică, pubescent-
glandulară, înălţimea 30 – 60 cm
 Frunzele
- alterne, sesile, oblong–lanceolate, verzi–gălbui,
pubescente
 Florile
- calatidii mari, terminale
- florile tubuloase adeseori înlocuite total sau parţial
de cele ligulate
- înfloreşte din mai-iunie până toamna târziu
- vara, numărul inflorescenţelor şi valoarea lor
decorativă sunt diminuate
 Fructele
- achene mari (cca. 150-200 buc./gram). Forma
fructelor (cârlig, semilună, seceră, potcoavă) depinde
şi de poziţia acestora în inflorescenţă
 ‘Indian Price’ – 75 cm
‘Fiesta Gitana’ – 25-30 cm ‘Touch of Red’ - 40-60 cm

‘Pacific Beauty’
‘Kablouana’ – 60 cm ‘Ball’ – 60 cm
 Cerinţe ecologice

 puţin pretenţioasă la condiţiile de cultură

 orice tip de sol, cu pH neutru sau slab alcalin (7 – 7,5), bogat în
humus, argilos
 suportă destul de bine salinitatea
 preferă terenuri cu expoziţie însorită, dar se adaptează şi la
semiumbră
 înfloreşte bine în condiţii de temperaturi moderate
 suportă brumele şi îngheţurile uşoare (până la –2 - 4º C).
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct
- primăvara devreme (martie–aprilie) sau toamna (octombrie)
- autoînsămânţare
- după răsărire, plantele se răresc la 20-35 cm
 răsad
- seamănat în martie în sere, răsadniţe sau solarii
- dacă se seamănă mai rar, se poate renunţa la repicat
- plantarea răsadului în câmp se face în aprilie-mai, la distanţe de
30-35 cm
 În regiunile cu veri călduroase şi secetoase se consideră mai
avantajoase semănăturile făcute din toamnă sau primăvara
devreme (eventual plantarea răsadului mai devreme), care vor
asigura înflorirea mai timpurie, în condiţii optime de temperatură
şi umiditate
 Lucrări de întreţinere

 afânarea solului, plivirea buruienilor

 se udă moderat
 se fertilizează de 3-4 ori cu soluţii fertilizante (0,2-0,3 %)
 inflorescenţele trecute se îndepărtează înainte de fructificare,
stimulând formarea de inflorescenţe noi şi eliminând înmulţirea
necontrolată a plantelor
 Utilizare

 Ornamentală
- soiurile pitice - în amenajări peisagistice pentru platbande, borduri, pete de
culoare, vase ornamentale.
- soiurile înalte (60 cm înălţime)- amenajări în grădini (masive, rabate); flori
tăiate
 Medicinală
- florile au rol sedativ, cicatrizant, antiimflamator, calmant.
 Cosmetică
-extractele de gălbenele intră în compoziţia unor produse cosmetice folosite
pentru hidratarea pielii, creşterea rezistenţei vaselor capilare, ca demachiant,
împotriva acneelor etc.
 Alimentaţie, industrie alimentară
- din flori se extrag coloranţi alimentari (galbeni)
- florile uscate pot înlocui şofranul la colorarea diferitelor mâncăruri sau
produse de patiserie.
- florile în stare proaspătă se utilizează la salate, ca adaos la omlete şi
brânzeturi sau pentru ornarea platourilor cu diferite preparate.
- frunzele tinere se consumă în salate
 CALLISTEPHUS CHINENSIS L. Nees.
(syn. C. hortensis (Cass.) Cass., Aster chinensis L.)
- ochiul boului-
Fam. Asteraceae

 Origine
China, Japonia, Coreea
 Etimologie
kallos=frumuseţe
stephos=coroană

În China se cultivă de aproape 2000 de ani, iar în Europa din sec XVIII
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- h=20-100 cm
- ramificată de la bază
 Frunzele
- romboidale, spatulate, lanceolate
- dinţate neregulat
 Florile
- calatidii simple sau involte
- divers colorate
- înflorire vară-toamnă
 Fructul
- achenă unispermă
- tronconic, cafeniu deschis,
acoperit cu peri scurţi
 20-25 cm

'Dwarf Queen White'

'Dwarf Queen Blue' 'Dwarf Queen Rose' 'Milady Lilac’

‘Comet Purple’
'Dwarf Queen Crimson' 'Milady Red Rose'
 50-60 cm 70-100cm
30-40 cm

'Liliput Blue Moon'

‘Duchesse Rose’

‘Pompon Belstead Supreme’

‘Perfection’
 Cerinţe ecologice

- prefera locuri însorite, tolerează semiumbra

- sol neutru-bazic, fertil
- nu rezistă la secetă prelungită şi la brumă
- multă apă la înflorire
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat cu 6-8 săpt. înainte înflorire
- răsărire 2-3 săpt.(19-20ºC)
- repicat (1)
- plantat câmp – mai
- distanţe 20-40 cm
 semănat direct
- 2-3 seminţe/cuib
- adâncime – 2 cm
 Lucrări de întreţinere

 udare constantă, permanentă

 3-4 fertilizări faziale
 bobocirea
 combatere boli-dăunători (sensibil la fuzarioză, Septoria, viroze
etc.) – soiuri rezistente
 Utilizare

 Ornamentală
-amenajări peisagistice
-plante la ghivece (soiurile pitice)
-flori tăiate (soiurile înalte)
 Medicinală
-extractele din flori – posibile utilizări în tratarea diabetului
(inhibă enzimele care hidrolizează carbohidraţii) şi cu efecte
antioxidante
Paul Gauguin, 1876 – Asteri, pălărie şi carte

Vincent Van Gogh – Vas cu

gladiole şi aster
 CELOSIA ARGENTEA L.
Fam. Amaranthaceae

 var. cristata (L.) O. Kuntze – cu axa inflorescenţei dilatată şi

marginea ondulată, asemănătoare cu creasta de cocoş

 var. plumosa L. – cu inflorescenţe spiciforme sau piramidale

 CELOSIA ARGENTEA L.
var. cristata (L.) O. Kuntze
- creasta cocoşului -
 Origine
- regiunile tropicale şi subtropicale din Asia, Africa, America

 Etimologie, istoric
-gr. „keleos“ = arsură, aluzie la culoarea roşie şi aspectul de flacără
al inflorescenţei.
-„argentea“ - culoarea alb-argintie a florilor de la specia spontană
-„cristata“- forma de creastă de cocoş a varietăţii ornamentale

Celosia a fost adusă în Europa la jumătatea sec. al XVI-lea

 Particularităţi morfologice
 Tulpina
- dreaptă, erectă, înaltă de 20-70 cm, glabră
 Frunzele
- alterne, peţiolate, ovate sau ovat-lanceolate
 Florile
- hermafrodite, alcătuite din 3-5 tepale distincte,
membranoase sau scarioase, de obicei glabre, divers
colorate (roşii, aurii, albe), fără valoare decorativă,
dar protejate de bractei strălucitoare, persistente, viu
colorate
- formează inflorescenţe dense, terminale sau axilare,
cu axa dilatată ca un evantai şi cu marginea ondulată
- înfloreşte din iunie-iulie până în octombrie.
 Fructul
- capsulă operculată, ovoidă, membranoasă, cu mai
multe seminţe.
 Seminţele
- aspect de lentilă, uşor bombată la mijloc, tegumentul
neted, lucios, negru
- 1300-1500 sem./gram
 CULTIVARE

‘Madras Scarlet’

‘Empress’ ‘Jewel Box’

 CELOSIA ARGENTEA L.
var. plumosus

 asemănătoare cu precedenta, considerată de

unii botanişti ca fiind de fapt tipul normal de
Celosia cristata
 inflorescenţe piramidale sau ovoidale
 tulpinile ramificate de la bază (planta are
aspectul unor pomi de Crăciun în miniatură)
 CULTIVARE

‘Forest Fire’ ‘Nana Glitters Yellow’ ‘Nana Glitters Salmon’

‘Castle ‘
‘Glow Red’ ‘Kimono’
 Cerinţe ecologice

 preferă locuri însorite, adăpostite

 soluri fertile, bine drenate
 are nevoie de umiditate crescută în sol (în perioadele secetoase,
înfloreşte puţin, iar inflorescenţele sunt mici, deformate, rare)
 plante iubitoare de căldură (favorabilă temperatura de peste
15C)
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănat din martie (nu se seamănă prea devreme pentru a
evita îmbătrânirea răsadurilor şi pierderile la plantare în câmp)
- adâncime 2-4 mm
- răsărire în 6-10 zile (21-22C
- se repică la ghivece (sunt indicate ghivecele de turbă)
- plantat în câmp după 10-15 mai
 semănatul direct
- mai puţin folosit (se întârzie mult înflorirea şi scade producţia de
flori)
 Lucrări de întreţinere

 solul se menţine afânat, curat de buruieni şi cu umiditate

constantă
 fertilizările faziale făcute la 3-4 săptămâni - obţinerea de
inflorescenţe mari
 Utilizare
 Ornamentală
- decorează prin coloritul viu al florilor şi formele interesante ale
inflorescenţelor
- ca flori tăiate – proaspete şi uscate
- alături de alte specii floricole anuale sau perene amenajări în
parcuri sau grădini (rabate sau platbande, ronduri, grupuri sau masive)
- soiurile pitice – borduri sau la ghivece pentru decorul
balcoanelor, teraselor şi grădinilor însorite

 Medicinală
- în medicina chineză tradiţională, seminţele utilizate în tratarea
afecţiunilor oftalmologice, gastrice, hepatice etc.
- farmacologia modernă – acţiune hepatoprotecţie, antitumorală,
antioxidantă, antidiabetică

 Alimentară
- legumă pentru frunze
 CENTAUREA CYANUS L.
-albăstrele-
Fam. Asteraceae
 Origine
Europa mediteraneană, estul Asiei, N-V Africii, N. Americii

 Etimologie, istoric
- nume dat în cinstea centaurului înţelept Chiron, creatură din mitologia greacă,
care avea cunoștințe avansate despre arta vindecării. A fost profesorul lui Ahile.
După deces, a devenit Constelaţia Săgetătorului
- „cyanos“ (gr.) - albastru, cu referire la culoarea albastră a florilor
Introdusă în cultură din flora spontană în sec. al XVIII-lea

Ahile educat de Chiron

-frescă din Herculaneum (oraş distrus de erupţia
vulcanului Vezuviu, în 79 d.Hr.), secolul I d.Hr. –
Muzeul Naţional de Arheologie, Napoli
 În trecut, a crescut ca o buruiană pe câmpurile cultivate cu cereale (“cornflower’),
acum este pus în pericol în habitatul său natural prin intensificarea agriculturii, prin
utilizarea excesivă a erbicidelor.
În folclor, florile erau purtate de tinerii îndrăgostiți
Floarea națională a Estoniei din 1918 (simbolizează pâinea zilnică).

Floarea oficială a provinciei suedeze Östergötland

Brăţară oferită prinţesei Estelle a Suediei,

cu simbolul provinciei
În Franța, „La bleuet de France” este simbolul armistițiului din 11 noiembrie 1918,
un simbol pentru veterani, asemănător cu macii purtați în Regatul Unit și în Canada .

Unul dintre simbolurile naționale ale Germaniei (se datorează poveștii că atunci când
regina Louise a Prusiei fugea din Berlin și a fost urmărită de armata lui Napoleon, și-
a ascuns copiii într-un câmp de flori de porumb și i-a ținut liniștiți împletind cu ei
coroane din flori de albăstrele)

Regina Louise cu copiii (gravură pe lemn, 1806) Monumentul Reginei Louise a Prusiei - Berlin
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- ramificată, înălţimea 30-80 cm
 Frunzele
- inferioare - peţiolate, dispuse în rozete
- superioare - sesile, alterne, lanceolate
- acoperite cu o pâslă de peri fini,
albicioşi şi degajă un miros plăcut
 Florile
- în calatidii
- la baza inflorescenţelor un periciclu din
bractee imbricate, bordate cu peri scurţi,
argintii
- înflorirea durează din iunie-iulie până în
sept.-oct.
 Fructul
- achenă conică sau elipsoidală,
terminată cu papus
- 200-280/gram
 CULTIVARE

‘Midget’ – 20-25 cm
‘Piccolo Pink’ – 35 cm

‘White Ball’ – 80 cm ‘Pink Ball’ -80 cm

 CENTAUREA MOSCHATA L.
(syn. Centaurea suaveolens L., Centaurea odorata hort.)
-vineţică parfumată-
Fam. Asteraceae

 Originea
-regiunea mediteraneană estică, până în centrul Asiei.
 Etimologie, istoric
-„moschata“- face referire la parfumul dulceag florilor, care
aduce cu cel de mosc
Adusă în Europa din Turcia (sec. al XVII-lea) şi era una dintre
favoritele grădinilor engleze.
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- puternic ramificată, înaltă de
40-80 cm
 Frunzele
- inferioare - mari, spatulate, cu
marginea dinţată
- cele superioare - lobate
 Florile
- puternic parfumate, franjurate,
dispuse în capitule dense, pe tije
lungi
- înfloreşte de la începutul verii
până toamna târziu
 Cultivare

‘Rosea Splendens’
‘Suaveolens Magnus’
‘The Bride’

‘Imperialis ‘ 'Dairy Maid'

 Cerinţe ecologice

 speciile de Centaurea se dezvoltă pe aproape toate tipurile de

soluri, nisipoase sau pietroase, cu pH 6,6-7,6
 se evită solurile foarte bogate în humus şi cu exces de umiditate
 preferă locurile însorite, dar tolerează şi semiumbra
 rezistă destul de bine la temperaturile mai scăzute (în regiunile cu
ierni blânde se cultivă şi ca bienală)
 căldura excesivă din timpul verii diminuează înflorirea (mai
evidentă la Centaurea moschata)
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct
- sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie sau chiar din
toamnă
- pentru eşalonarea înfloririi (recomandată numai în regiunile
cu temperaturi moderate vara) se poate semăna până la sfârşitul
lunii iulie (la intervale de 2-3 săptămâni)
- răsar în 8-10 zile
- rărire (când au 2-3 frunze) la distanţe de 25-40 cm
 răsad
- suportă mai greu transplantarea
- semănat în martie-aprilie
- repicat în faza de 2-3 frunze sau, cel mai bine, se seamănă
direct la ghivece
- plantat în câmp după 15 aprilie
 Lucrări de întreţinere

 se udă numai când este nevoie şi cu cantităţi moderate de apă

 nu sunt necesare fertilizări faziale sau se folosesc doze mici (în
soluri bogate plantele au tendinţa de a înflori puţin şi târziu)
 florile trecute se îndepărtează periodic
 Utilizare
 Ornamentală
Centaurea cyanus
- decorarea grădinilor: grupuri pe gazon, rabate (soiurile înalte), borduri,
ronduri, platbande, vase decorative (soiurile cu talie mică)
- flori tăiate
Centaurea moschata
- amenajări în parcuri şi grădini (rabate, grupuri)
- flori tăiate - cea mai bună utilizare (durata de păstrare în apă ajunge la
două săptămâni)
 Alimentară - Centaurea cyanus
-florile pot fi consumate crude, uscate sau fierte
-petalele uscate sunt folosite în ceaiuri și condimente (pentru a da culoare
băuturilor sau alimentelor)
-există brânzeturi sau uleiuri care conțin petale crude
-petalele pot fi folosite la garnisirea salatelor, băuturilor sau deserturilor
-antocianine utilizate ca aditivi naturali în produsele alimentare (iaurturile)
 Medicinale - Centaurea cyanus
-extractele din inflorescenţe au proprietăți antiinflamatorii (utilizate în
tratamentul inflamațiilor oculare minore) şi gastroprotectoare datorită conținutului
lor de quercetină, apigenină și derivați ai acidului cafeic
-proprietăți antioxidante ridicate datorită acidului ascorbic și a compușilor fenolici
 Alte utilizări - Centaurea cyanus
-intră în compoziţia produselor cosmetice demachiante şi a şampoanelor pentru
colorarea părului
- fitoremedierea solurilor contaminate cu plumb
Pastă pentru decoraţiuni
cofetărie
 Apă micellară
Demachiant Cremă de baie

Şampon
Eye makeup
 Coloranţi industriali
Cerneală caligrafică
Ştefan Luchian - Albăstrele van Gogh - Lan de grâu cu
albăstrele

Isaac Levitan - Albăstrele

 CHRYSANTHEMUM CARINATUM Schousb.
-crizantema de vară-
Fam. Asteraceae

 Origine
Europa, Asia

 Etimologie
chrysos=aur
anthemon=floare
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- ramificată, groasă
- h= 40-70 cm
 Frunzele
- alterne, penat -sectate
 Florile
- calatidii
- colorate în roz, roşu, purpuriu, alb, lila
- înfloreşte abundent vara
 Fructul
- achenă aplatizată
 CULTIVARE

'Coconut Ice'
'Court Jesters '

‘Sunset’ ‘Bright Eye’

‘Polar Star’
 Cerinţe ecologice

 Locuri însorite
 Soluri fertile, bine drenate, revene
 Sensibile la frig
 Înfiinţarea culturilor

 producerea de răsad
- semănat – martie
- repicat (1)
- plantat: sf. aprilie – mai
- distanţe de plantare: 25-30 cm
 Lucrări de întreţinere

 udări moderate, dar constante (menţin plantele înflorite)

 afânarea solului, plivit buruieni
 fertilizări faziale lunare
 Utilizare
 Amenajări peisagistice
 Flori tăiate
 CLARKIA ELEGANS Dougl.
-clarkia-
Fam. Oenotheraceae

 Origine
America de Nord

 Etimologie
botanistul William Clark
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- ramificată,
- formează tufă piramidală
- h= 50-70 cm
 Frunzele
- alterne, oval-lanceolate
-verzi-albăstrui
 Florile
- axilare
- petale întregi sau franjurate
- colorate în roz, roşu, alb, lila
- înfloreşte abundent vara
 Cultivare

'Salmon Queen'

‘Apple Blossom’
 Cerinţe ecologice

 Primăveri răcoroase şi veri moderat de calde

 Locuri uscate şi răcoroase
 Soluri nisipoase, mai puţin fertile, bine drenate
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct
- aprilie
- rărit
 producerea de răsad
- semănat – martie
- fără repicat
- plantat: sf. aprilie – mai
- distanţe de plantare: 25-30 cm
 Lucrări de întreţinere

 udări moderate
 afânarea solului, plivit buruieni
 fertilizări faziale lunare
 Utilizare
 Amenajări peisagistice
 Flori tăiate
 CLEOME SPINOSA Jacq.
(sin. CLEOME SPECIOSA Willd, CLEOME
HASSBERIANA Chodat., CLEOME PUNGENS Willd,
CLEOME GIGANTEA hort)
-cleome-
Fam. Capparidaceae
 Origine
Regiunile subtropicale ale Americii de Sud.
 Etimologie, istoric
- gr. ,,kleio’’= a înconjura „spinosa”= spinos
 Particularităţi botanice
 Tulpina
- 120-150 cm înălţime, ramificată de la bază,
pubescentă, rugoasă, lipicioasă şi acoperită cu spini.
 Frunzele
- mari, lung peţiolate, palmate (cu 5-7 foliole
ascuţite la vârf).
 Florile
- lung pedunculate, grupate în raceme
- alcătuirea lor interesantă conferă aspectul
decorativ al plantei (4 petale colorate în alb, roz,
crem, lila şi staminele cu filamentele de câteva ori
mai lungi decât petalele.
- înfloreşte din iunie-iulie până în octombrie.
 Fructul
- capsulă dehiscentă cilindrică formată din 2
valve
 Seminţele
- uşor asimetrice, cu contur aproape circular,
prevăzute cu o prelungire ca un cioc
- 550-600 seminţe/g
- facultatea germinativă a seminţelor se
păstrează 3-4 ani
 Cultivare

‘Cherry Queen’ ‘Colour Fountain’

‘Violet Queen’

‘Helen Campbell’
‘Pink Queen’
 Cerinţe ecologice

 preferă solurile neutre sau slab acide, bine drenate, fertile

 terenuri însorite, adăpostite de vânt
 nu rezistă la temperaturi negative
 necesită udări constante, fără să băltească apa
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- se seamănă din martie-aprilie
- pentru grăbirea germinaţiei şi uniformitatea răsăririi, seminţele se
ţin în apă călduţă 24 ore înainte de semănat.
- se repică o dată
- se plantează în câmp după 10-15 mai.
 semănat direct în câmp
- în mai
- răsărire greoaie şi neuniformă, iar înflorirea plantelor tardivă.
 ramificarea şi creşterea viguroasă a tulpinilor impun asigurarea unor
distanţe mai mari între plante (45-50 cm).
 Lucrări de întreţinere

 vara se udă abundent şi se fac fertilizări faziale

 florile trecute se îndepărtează
 tulpinile înalte şi cu tendinţă de prăbuşire se tutorează
 Utilizare

 Ornamentală
- în parcuri şi grădini sub forma grupurilor şi masivelor pe
peluze, alături de arbori şi arbuşti, sau în rabate, de-a lungul
aleilor.
- floare tăiată - pentru vasele înalte, în aranjamente şi nu
pentru buchete
 COBAEA SCANDENS Cav.
-cobea, ceaşcă şi farfurioară-
Fam. Polemoniaceae

 Origine
Mexic şi America de Sud.
 Etimologie, istoric
-de la numele botanistului spaniol D. Cobo.
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- agăţătoare, poate ajunge la lungimea de 3-7 m.
 Frunzele
- compuse, 2-3 perechi de foliole peţiolate,
eliptice,
- ultima foliolă transformată într-un cârcel simplu
sau 3-ramificat.
 Florile
- axilare, lung pedunculate solitare, au aspect
campanulat
- caliciul, format din 5 sepale ovate, concrescute
numai la bază şi cu marginile necurbate
- corola campanulată, mare (lungimea de 7-8 cm
şi diametrul de 4-5 cm)
-culoarea bleu, violet purpuriu, alb
-la deschidere completă, sepalele formează unghi
de 45 cu axul tijei, căpătând aspectul unei farfurii, iar
corola aspectul unei ceşcuţe (de aici denumirea
populară a florii de „ceaşcă şi farfurioară“).
- înfloreşte din iulie până în octombrie.
 Fructul
- capsulă ovoidă de cca. 4 cm lungime, cu caliciul
persistent.
 Seminţele
- aplatizate, aripate, cu contur circular (12
sem./gram).
 Cultivare

‘Alba’
 Cerinţe ecologice

 terenuri cu expoziţie însorită sau uşor umbrite, adăpostite.

 soluri bine drenate şi fertile
 sensibilă la temperaturi scăzute
 în sere calde este perenă şi înfloreşte tot timpul anului.
 Înfiinţarea culturilor

 răsad
- semănături făcute în sere calde, din februarie-martie. Seminţele îşi
păstrează facultatea germinativă aproximativ 1 an şi germinează în 2-4
săptămâni. Temperatura optimă pentru germinaţie este de 18-24 C
- se repică la ghivece (3-4 frunze) şi se ţin la temperaturi moderate
(12-15C)
- plantarea în câmp se face după 1-10 mai
- distanţa de plantare este de aproximativ 1 m
 butaşi de vârf sau tulpină
- semilignificaţi
- înrădăcinarea în perlit, în mediu umed, protejaţi de lumina directă.
 Lucrări de întreţinere

 imediat după plantare, se udă bine, fără să se lase pământul să se

usuce.
 plantele tinere se ciupesc
 florile trecute se îndepărtează
 tutorarea sau dirijarea plantelor pe suporţi
 fertilizări faziale la 2-3 săptămâni, cu fosfor şi potasiu (soluţii 0,2%).
 Utilizări

 ritmul rapid de creştere al plantei asigură decorarea într-o

perioadă scurtă a zidurilor, pergolelor, treiajelor
 plantată lângă arbori, îmbracă trunchiurile acestora
 ca plantă la ghiveci îşi găseşte locul în interioare sau în balcoane
şi terase
 florile interesante, elegante, exotice, sunt apreciate în buchete
mici, alături de frunze sau ramuri decorative. Au însă durată mică
de păstrare şi emană un miros mai puţin agreabil