CANDIDOZE- DIAGNOSTIC, TIPURI, SIMPTOME, TRATAMENT

Candidoza este o infecție cauzată de una dintre cele peste 200 de specii de
Candida, dintre care doar câteva sunt periculoase pentru organismul uman.

Candidoza este o infecție fungică determinată de Regnul Fungi, în special de

fungul Candida Albicans care se manifestă prin înmulțirea exagerată a acestor
ciuperci la nivelul altor organe.

Infecțiile fungice de acest tip pot fi superficiale sau invazive. Cele din prima
categorie se manifestă, de obicei, la nivelul pielii sau al mucoaselor și pot fi tratate
cu succes, prin medicamente antifungice. Infecțiile invazive pot duce la complicații
severe, mai ales atunci când este vorba despre specii de Candida care sunt
rezistente la medicamente.

Specii de Candida care provoacă infecții fungice

Specia care cauzează cele mai multe tipuri de Candida este Candida albicans. De
obicei, ea se regăsește la nivelul tractului gastrointestinal sau genitourinar, dar și în
flora conjunctivală sau bucală și nu reprezintă un pericol. Însă, pe fondul unui
sistem imunitar deficitar sau al altor factori de risc, poate duce la infecții fungice
ușoare sau severe.

Pe lângă Candida albicans, în cazuistica medicală au mai fost depistate și alte

specii care pot afecta organismul uman: Candida glabrata, Candida tropicalis,
Candida parapsilosis și Candida krusei. Toate aceste cinci specii de Candida sunt

pg. 1
răspunzătoare de 90% dintre infecțiile invazive. Mai există însă, alte cinci tipuri
considerate patogene: Candida guilliermondii, Candida kefyr, Candida rugosa,
Candida dubliniensis și Candida famata.

De aceea, este foarte important ca la primele semne ale unei astfel de infecții să
mergi la medicul specialist și să-ți faci toate analizele pe care ți le recomandă,
pentru ca, ulterior, să urmezi o schemă corectă de tratament.

Cum apare candidoza - cauze și factori de risc

Candida nu este periculoasă pentru organismul uman, decât dacă există condiții
favorabile pentru ca ea să se multiplice peste măsură, producând infecții.

Sunt două categorii de factori care duc la apariția și dezvoltarea candidozei,

indiferent de tipul infecției (orală, vaginală, cutanată, etc.):

1.factorii etiologici - cei care cauzează apariția candidozei;

2.factorii de risc - cei care favorizează dezvoltarea candidozei.

pg. 2
1.Factori etiologici

a) dezechilibrul de la nivelul florei bacteriene - indiferent despre ce specie de

Candida este vorba, ea are nevoie de condiții de mediu prielnice pentru a se
putea dezvolta și pentru a deveni periculoasă; de exemplu, în cazul
candidozei vaginale, aceasta este cauzată de Candida albicans; în mod
normal, în vagin există un echilibru natural între bacterii și ciuperci; în cazul
candidei, lactobacilii sunt bacteriile care previn dezvoltarea excesivă a
acesteia; în momentul în care lactobacilii nu mai reușesc să acționeze
eficient, apar infecțiile;
b) folosirea antibioticelor - poate fi una dintre cauzele care creează
dezechilibre ale florei microbiene, indiferent că vorbim de cavitatea bucală,
esofag sau vagin; antibioticele ucid o serie de bacterii care provoaca infectii,
dar odată cu acestea, sunt eliminate și cele care sunt esențiale pentru
sănătatea organismului, de aceea, în momentul în care îți este prescris un
antibiotic, medicul îți va recomanda și un probiotic, pentru refacerea florei
bacteriene și prevenirea infecțiilor fungice;
c) dezechilibrele hormonale - în timpul sarcinii, pot să apară dezechilibre
hormonale care pot cauza infecții fungice, cum este și candidoza; practic, este
vorba despre schimbarea pH-ului de la nivelul mucoasei vaginale, fapt care
duce la apariția infecției; același lucru se poate întâmpla, însă, și în perioadele
premenstruale, pentru că și atunci se pot produce astfel de dereglări
hormonale (crește foarte mult nivelul estrogenului);
d) terapiile hormonale sau folosirea anticoncepționalelor - acestea cresc, în
general, nivelul de estrogen din organism; terapiile hormonale și
contraceptivele pot avea ca efect dezvoltarea unei infecții fungice.

pg. 3
2. Factorii de risc în cazul candidozei

a) diabetul zaharat și bolile autoimune - sunt afecțiuni care acționează asupra

sistemului imunitar, fie prin natura lor, fie prin tratamentele pe care le implică;

b) sistemul imunitar deficitar - Candida caută condițiile propice dezvoltării, iar

un organism cu un sistem imunitar scăzut (infecția cu HIV, tratamentele pentru
cancer, folosirea corticosteroizilor) poate prezenta un risc ridicat pentru înmulțirea
excesivă a ciupercii;

c) purtarea lenjeriei intime din materiale sintetice - pentru buna îngrijire și

sănătate a zonei intime, este foarte important ca pielea să respire și să nu se creeze
mai multă umezeală decât cea care există în mod natural; prin urmare, este
recomandată purtarea lenjeriei intime din materiale naturale, cum este bumbacul,
de exemplu, care absoarbe transpirația și permite aerisirea pielii;

d) folosirea unor haine prea strâmte - Candida caută medii calde și umede
pentru a se putea înmulți; purtarea unor haine prea strâmte (pantaloni), mai ales în
timpul verii, nu lasă pielea să respire și poate provoca infecții;

e) utilizarea unor produse de îngrijire a pielii - unele săpunuri sau geluri de duș
pot conține substanțe iritante, care afectează pH-ul natural; acest lucru poate
favoriza dezvoltarea unei infecții fungice;

f) igiena precară - mai ales dacă este vorba despre candidoza orală, una dintre
cauzele infecției este igiena orală precară, care favorizează dezvoltarea plăcii
bacteriene și a ciupercilor de la nivelul cavității bucale; la fel și absorbantele sau
tampoanele intravaginale, purtarea frecventă a unei lenjerii intime prea strâmte sau
a slipului umed ori igiena incorectă a zonei intime pot modifica echilibrul
microbian de la nivelul vaginului și pot duce la candidoză.

pg. 4
 Simptomele candidozei

În funcție de tipul infecției, candidoza poate avea mai multe simptome. În mod
normal, nu reprezintă un pericol major, decât dacă nu este tratată corespunzător și
devine o formă invazivă. Există o mulțime de specii de Candida care pot duce la
infecții și fiecare răspunde la o anumită schemă de tratament.

Prin urmare, este foarte important să nu ignori semnele pe care organismul ți le

dă și să recurgi cât mai repede la recomandările medicilor specialiști în ceea ce
privește analizele pe care ar trebui să le faci pentru diagnosticarea corectă și, mai
departe, pentru stabilirea unui tratament adecvat nevoilor tale.

1) Manifestările unei candidoze ușoare

Candidozele obișnuite care răspund la tratamentele medicamentoase și care nu

reprezintă un pericol major pentru sănătate pot avea unul dintre simptomele de mai
jos:

aftele (candidoza orală);

pierderea gustului (candidoza orală sau esofagiană);

dureri la înghițire și în timpul masticației (candidoza esofagiană);

prurit (mâncărimi) în zona intimă (candidoza vaginală);

disconfort la urinare și în timpul contactului sexual;

arsuri și usturimi;

înroșirea sau inflamarea labiilor;

modificarea aspectului secreției vaginale;

apariția unui strat albicios, solzos în zonele afectate

pg. 5
 2) Manifestările unei candidoze severe

Candidozele invazive sunt severe și afectează sângele, inima, creierul, ochii,

oasele și alte organe. Candidemia este, de exemplu, o infecție gravă a sângelui
cauzată de Candida și reprezintă una dintre cele mai întâlnite cauze pentru situațiile
care necesită spitalizare. Candida auris este una dintre cele mai periculoase specii
de Candida, fiind foarte greu de identificat, de cele mai multe ori este rezistentă la
medicamente și provoacă infecții severe, care sunt contagioase. Candidozele
invazive afectează, prin urmare, organele vitale și, rareori, pot duce chiar și la
deces.

Dincolo de candidozele invazive, orice infecție care nu este tratată

corespunzător poate deveni recurentă (reapare o dată la câteva luni), cu simptome
care se intensifică și care sunt și mai greu de eliminat decât cele inițiale.

Printre simptomele frecvente ale unei infecții invazive sunt:

răspândirea infecției și în alte zone ale corpului (de exemplu, o candidoză vaginală
se - poate extinde la nivelul sistemului circulator, pentru că depășește nivelul local
și pătrunde în sânge);

stare accentuată de oboseală;

dureri intense de cap;

febră;

dureri abdominale și de spate.

pg. 6
 Candidoza - diagnostic

Gestionarea corectă a candidozelor depinde de doi factori foarte importanți:

diagnosticarea rapidă și stabilirea unei scheme potrivite de tratament. De aceea,
este esențial consultul medical de specialitate, care presupune examinarea clinică și
teste de laborator.

Este foarte importantă identificarea speciei de Candida care a produs infecția,

pentru că în funcție de acest lucru se poate recomanda, mai departe, tratamentul
adecvat. De exemplu, Candida albicans răspunde bine la azoli, în vreme ce alte
specii, cum sunt Candida glabrata și Candida krusei sunt rezistente la acest
antifungic. Identificarea tipului de ciupercă ce a generat infecția este esențială și
pentru a putea preveni recurența acesteia.

Rol important il are istoricul tău medical, ce dietă ții, dacă ai luat sau nu
antibiotice recent, dacă folosești medicamente care ți-ar putea slăbi sistemul
imunitar. Dacă specialistul suspectează o candidoză cutanată, este important să-i
spui ce produse pentru îngrijirea pielii folosești și în ce condiții te-ai expus la
umiditate excesivă.

De obicei, examinarea fizică este suficientă pentru a diagnostica infecția de la

nivelul cavității bucale, al pielii sau al zonei genitale. Cu toate acestea, este posibil
ca medicul să recomande analize și teste suplimentare, pentru un diagnostic precis.

Pentru diagnosticarea corectă a candidozei, pot fi recomandate următoarele

tipuri de analize și teste:

-de antibiogramă sau antifungigramă:

-examen bacteriologic - se recoltează înainte de prima urină de dimineață; este

analizată secreția uretrală sau vaginală (candidoza vaginală sau genitală);

-cultura de secretie uretrală sau vaginală - se recoltează tot înainte de prima urină
de dimineață (candidoza vaginală sau genitală);

-biopsia - medicul prelevează țesut și îl trimite la un laborator specializat pentru

analiză;

pg. 7
-endoscopie - în cazul candidozei esofagiene, de exemplu, medicul poate indica și
efectuarea unei endoscopii, pentru a face o biopsie;

-analize de sânge și alte proceduri - în cazul în care medicul suspectează alte boli
care cresc riscul de infecție fungică.

Tratamentul candidozei

După stabilirea diagnosticului, medicul specialist poate recomanda diferite

scheme de tratament care pot include antifungice:

-topice - creme, geluri care se aplică local, direct pe piele;

-orale - capsule, tablete sau lichide care se administrează oral;

-intravenoase- de obicei, administrate în spital;

-intravaginale - ovule introduse în vagin (candidoza vaginală).

Aceste medicamente au efecte, în principiu, în două direcții:

-ucid celulele fungice - de exemplu, acționând asupra unei substanțe din peretele
celulelor (ergosterol), ceea ce duce la moartea acestora;

-inhibă dezvoltarea celulelor fungice și reproducerea acestora.

pg. 8
 Există o gamă largă de antibiotice antifungice clasificate după modul în care
acționează. Astfel, în tratamentul candidozei, pot fi recomandate, printre altele,
următoarele tipuri de antifungice:

-azoli - clotrimazol, fluconazol, voriconazol, itraconazol, ketoconazol; inhibă

dezvoltarea celulelor ciupercii, acționând asupra biosintezei ergosterolului, care
asigură integritatea peretelui celular;

-alilamine - naftifina, terbinafina; inhibitori ai biosintezei ergosterolului;

-poliene - amfotericina B, nistatina, natamicina; spre deosebire de azoli, care sunt

inhibitori, polienele ucid celulele fungice;

-echinocandine - caspofungin, micafungin; inhibă sinteza peretelui celular,

acționând asupra unei proteine prezente în celulele fungice (glucan);

-5-Fluorocitozina - folosită pentru tratamentul candidozelor și al criptococozelor;

are efect toxic asupra celulelor fungice.

În funcție de tipul candidozei, gravitatea formei dezvoltate și recurența

infecțiilor, medicul poate recomanda:

-terapie de scurtă durată - tratament local, creme, unguente, timp de 3-7 zile;

-medicație orală în doze unice sau multiple;

-medicație orală administrată concomitent cu folosirea unguentelor, timp de 3-

7 zile;

-terapie pe termen lung - în cazul infecțiilor severe și recurente - medicație

antifungică timp de 14 zile, după care o dată pe săptămână, timp de 6 luni.

pg. 9
 Mecanisme de rezistență la antibiotice antifungice

Rezistența la un anumit antifungic este determinată, pe lângă expunerea prelungită,

și de dozajul utilizat .

Modalități de administrare

Medicamentele antimicotice pot fi administrate pe cale:

• Topică (gel, cremă, soluții apoase, aerosoli, ovule)
• Per os
• Intravenoasă

Indicații
Indicațiile antimicoticelor sunt reprezentate de infecțiile fungice. Clinic, acestea
pot fi:
• Superficiale – dermatofitoze
• Subcutanate – sporotricoză, mycetoma
• Sistemice – histoplasmoză, blastomicoză
• Cu oportuniști – candidoză, criptococoză, aspergiloză
În funcție de tipul de infecție și severitatea sa, sunt selectate agentul antimicotic și
calea de administrare care reunesc o eficiență maximă.

În cazul infecțiilor micotice superficiale, antifungicile topice vor fi înlocuite de

medicația orală în anumite situații:
• Afectarea unghiei este mai mare de 50% într-o onicomicoză
• Infecțiile fungice masive cu tinea capitis, tinea barbae, tinea unguium
• Când nu există răspuns clinic favorabil în 1-2 săptămâni de la debutul terapiei
locale
Candidoza vaginală poate beneficia de tratament local, cu unguente sau ovule și/
sau de antimicotice orale.
În cazul infecțiilor sistemice cu oportuniști, evoluția gravă a acestora recomandă
utilizarea agenților antimicotici cu administrare intravenoasă.

Contraindicații
Este contraindicată utilizarea anumitor antifungice la pacienții care suferă de
afecțiuni hepatice, renale sau cardiovasculare. În cursul unui tratament cu
antifungice orale, se recomandă evitarea alcoolului, pentru a scădea riscul de
dezvoltare a insuficienței hepatice.

pg. 10
 Alergia la oricare dintre substanțele active sau excipienții unui preparat
antifungic impun alegerea altui medicament. În cazul griseofulvinei, administrarea
sa este contraindicată din start de către alergia la penicilină.

Sarcina și alăptarea
Datorită absorbției lor foarte limitate de la nivelul pielii, antimicoticele topice
sunt în general sigure pentru utilizarea în timpul sarcinii. Acest lucru este valabil și
pentru utilizarea intra-vaginală, clotrimazol fiind considerat sigur pentru
tratamentul candidozei în timpul sarcinii, în special după primul trimestru.
Tratamentul cu antimicotice orale este necesar pentru a asigura sănătatea mamei în
cadrul infecțiilor sistemice severe, dar poate fi recomandat și în cazul candidozei
vaginale. Datorită toxicității mai reduse decât alte antifungice, azolele sunt
medicamentele de elecție în cazul femeilor însărcinate.
Efecte adverse
Antifungicele topice pot determina reacții alergice care se manifestă prin prurit,
eritem, senzație de arsură la locul aplicării. În cazul administrării intra-vaginale
(ovule, unguente), pot apărea simptomele unei reacții alergice sau, mai rar,
tulburări gastrointestinale sau cefalee.

Efectele adverse ale antifungicelor utilizate mai frecvent pentru administrare pe

cale orală sunt:
Azole:
• Hepatotoxicitate
• Alopecie reversibilă - fluconazol
• Greață, vărsături, diaree, hipertensiune, hipokaliemie și edeme - itraconazol
• Fotosensibilitate cutanată, tulburări de vedere – voriconazol
Griseofulvin:
• Greață, vărsături
• Erupții cutanate
• Pentru bărbați, nu se recomandă conceperea unui copil în următoarele 6 luni după
tratament

Amfotericina B este cel mai comun agent antimicotic cu administrare intravenoasă.

Efectele sale adverse pot fi:
• Tulburări digestive
• Febră, frisoane, dureri și contracturi musculare
• Erupție cutanată
• Anemie
• Icter
• Tulburări de ritm cardiac

pg. 11
• Diselectrolitemii

Farmacocinetică
Medicamentele antimicotice pot fi administrate in majoritate și pe cale orală,
dar parte dintre ele au o absorbție gastro-intestinală nesatisfăcătoare.
Dintre azole, biodisponibilitatea cea mai bună la administrarea orală o au
fluconazol, voriconazol, flucitozina. Voriconazol se absoarbe în cantitate mai mare
pe stomacul gol, pe când absorbția intestinală a posaconazol e îmbunătățită de o
masă bogată în grăsimi. Griseofulvina și alilaminele sunt și ele bine absorbite
intestinal, mai ales în prezența grăsimilor.

În cazul infecțiilor sistemice, este importantă distribuția antimicoticelor la

nivelul întregului organism. Abilitatea de a traversa bariera hemato-encefalică este
maximă în cazul substanțelor active fluconazon, voriconazol, flucitozină. Totuși,
unele medicamente antimicotice (amfotericina B) sunt foarte eficiente în ciuda
concentrației scăzute la nivel cerebral, ceea ce sugerează că nivelele tisulare sunt
un factor predictiv mai bun.

Majoritatea antimicoticelor cu administare sistemică sunt metabolizate hepatic

într-un grad variabil. Unele azole nu pot fi eliminate fără a fi metabolizate în
prealabil (itraconazol, posaconazol, voriconazol) ; majoritatea produșilor de
metabolism sunt substanțe inactive. Eliminarea antifungicelor se realizează la nivel
renal; cu excepția fluconazolului și a flucitozinei, nu este necesară ajustarea dozei
pentru pacienții cu afecțiuni renale.

Solutii pentru prevenirea infectiei

Rata de infectare cu Candida Albicans sau alte tipuri de ciuperci din

familia Candida este foarte mare. Este destul de greu sa previi infectarea, mai ales
daca exista o predispozitie, dar unele masuri pot reduce riscul.

Acestea sunt cele mai simple si eficiente cai prin care se poate reduce riscul
aparitiei infectiei cu candida:

-Lenjeria de bumbac este cea mai buna alegere;

-Evitarea folosirii hainelor foarte stramte, mai ales daca exista o prima infectie sau
predispozitie;

pg. 12
-Evitarea folosirii exagerate a produselor locale de igiena feminina. Acestea strica
echilibrul natural din vagin, eliminand unele dintre bacteriile bune care au ca rol
combaterea infectiilor cu candida. Foloseste sapunuri albe (fara coloranti) cu pH
neutru;

-Evitarea produselor parfumate: spumante de baie, sapunuri, spray-uri si tampoane

parfumate, toate pot favoriza dezvoltarea infectiei cu candida;

-Evitarea bailor foarte fierbinti: tot ceea ce este fierbinte si umed favorizeaza
dezvoltarea ciupercii;

-Este recomandat sa mentii o igiena corespunzatoare cand mergi la baie: pentru a

evita raspandirea microbilor din rect catre vagin, sterge-te intotdeauna din fata in
spate;

-Igiena in timpul menstruatiei trebuie pastrata cu rigurozitate;

-Mentinerea nivelului glicemiei in limite normale;

-Evitarea antibioticelor si folosirea acestora in dozele si cu recomandarea

medicului, concomitent cu probiotice;

-O dieta echilibrata si consumul constant de iaurt pentru continutul de probiotice

sunt utile ca masuri preventive.

-îngrijirea corectă a pielii și evitarea expunerii îndelungate la umezeală;

-adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată

(pentru echilibrul florei microbiene și pentru întărirea sistemului imunitar);

-păstrarea unei igiene orale bune, inclusiv curățarea temeinică a protezelor dentare;

-utilizarea unor geluri de curățare pentru zona intimă, care au un pH neutru;

-evitarea contraceptivelor care au un conținut ridicat de estrogen;

-renunțarea la dușurile vaginale frecvente.

În mod normal, candidoza nu este o infecție care să pună viața pacientului în

pericol, atât timp cât se manifestă într-o formă ușoară, este diagnosticată la timp și
tratată corespunzător. O candidoză netratată, însă, poate ajunge în sânge și, astfel,

pg. 13
să afecteze organe vitale cum sunt plămânii, ficatul sau inima. De asemenea, poate
fi vorba despre un tip de infecție recurentă.

Tipuri de candidoza si simptomele acesteia

Candidoza vaginala si urogenitala

La femei, simptomele sunt neplacute si evidente. Infectia cu candida se

manifesta prin usturime, senzatie de arsura, secretii cu aspect si consistenta
branzoasa sau apoasa, culoare galbuie/maronie, miros intepator, disconfort la
urinare si in timpul actului sexual, prurit. In majoritatea cazurilor, infectia este
cauzata de Candida Albicans, insa exista situatii cand infectia este provocata de
alte tipuri de candida. In acest caz, simptomele sunt mult accentuate.

Simptomele de candidoza la barbati se manifesta adesea printr-o iritatie rosie,

uneori pete albe, stralucitoare pe penis sau sub preput ori in alte pliuri ale pielii.
Pot aparea prurit si senzatie de disconfort la urinare. In cazul barbatilor,

pg. 14
simptomatologia infectiei cu candida poate semana cu alte afectiuni mai grave ale
altor boli cu transmitere sexuala, astfel ca trebuie diagnosticate corect.

Candidoza nu este o afectiune cu transmitere sexuala, iar contactul sexual cu o

femeie care are candidoza vaginala nu inseamna contaminare. Acesta poate aparea
doar in cazul unei imunitati slabe, al unei predispozitii sau al altor afectiuni
preexistente.

Candidoza orala, faringiana, esofagiana

Afectiunea se poate manifesta la ambele sexe. Candida Albicans sau alte tipuri de
ciuperca din familia Candida se poate multiplica si poate provoca o infectie la
nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului. Prezenta in mod normal la nivelul
mucoaselor, ciuperca se poate inmulti exagerat si provoaca infectia. Apare mai des
la femeile insarcinate, ca urmare a unei igiene orale incorecte, sau in cazul celor
care au o imunitate deficitara.

pg. 15
 Simptomele sunt evidente. Apar depozite albicioase pe limba si pe mucoasa
obrajilor, pe amigdale, iar unele leziuni pot sangera. Semne ale candidozei bucale
sunt pielea uscata si crapata la colturile gurii, precum si usturime si durere in
timpul masticatiei.

Pot aparea dificultati de inghitire in cazul manifestarilor la nivelul esofagului,

durere si senzatie neplacuta la inghitire. Candidoza esofagiana este una dintre cele
mai frecvente infectii la persoanele cu HIV/SIDA.

Candidoza faringiana se depisteaza printr-un exudat faringian si afecteaza o

treime dintre persoanele care fac tratament pentru cancer si in proportie de 90%
dintre cei infectati cu HIV.

Candida esofagiana provoaca ulceratii dureroase, iar infectia se poate extinde la

intestine. Pot aparea si dureri in zona sternului (capul pieptului) si a abdomenului
superior, greata si varsaturi.

Candidoza mamara

Este o infectie localizata la mameloane si apare mai ales in timpul alaptarii.

Simptomele includ senzatii de mancarime si arsura a mamelonului, mai ales dupa
alaptare, dar si aparitia unor pete de culoare rosie sau albicioase pe areole. Mama
poate transmite infectia bebelusului, tratamentul fiind aplicat si mamei, si
copilului.

pg. 16
 Candidoza cutanata

Afectiunea se poate manifesta oriunde pe piele, dar cel mai des apare in zonele in
care aceasta se pliaza. La nivelul pielii, candidoza se manifesta in zona inghinala,
in pliuri, in cazul celor supraponderali, la axila (subrat), sub sani, pe abdomen,
intre degete, la mana sau la picioare, pe partea interioara a coapselor, intre fese.

Infectia se manifesta prin eruptie cutanata, pustule cu lichid, prurit, usturime si

senzatie de caldura. Candidoza se manifesta si la nivelul unghiilor care cresc
deformate, sunt fragile, ingrosate.

pg. 17
 Candidoza de sarcina

Sarcina este o perioada in care, datorita schimbarilor hormonale firesti, apare o

predispozitie pentru infectia cu Candida Albicans, dar si cu Candida
Glabrata si Candida Tropicalis. In medie, trei din patru femei insarcinate pot face
candidoza.

Aproximativ 20% dintre femei au, in mod normal, candida in vagin. In timpul
sarcinii, schimbarea normala a pH-ului vaginal creeaza un mediu favorabil pentru
dezvoltarea acestei ciuperci si frecventa infectiei poate creste la peste 30%.
Cresterea nivelului de estrogen este unul din factorii care favorizeaza infectia cu
candida. Femeia gravida poate transmite infectia copilului la nastere, astfel ca
tratamentul este esential. In timpul sarcinii, infectia cu candida nu provoaca mari
problemei mamei, dar poate fi transmisa copilului.

pg. 18
 Candidoza la bebelusi si copii

Nou-nascutii pot avea simptome de infectie cu candida la nastere sau la putin

timp dupa. Este cea mai frecventa infectie fungica la sugari si copii. Infectia poate
fi luata de la mama sau o poate dezvolta bebelusul si o transmite mamei care-l
alapteaza. Cauza este sistemul imunitar imatur al copilului.

Simptomele infectiei apar brusc, acestea fiind: pete albe pe cerul gurii si pe limba,
dar si in interiorul obrajilor. Pot exista si leziuni rosii care sangereaza usor, iar
acestea sunt dureroase si irita copilul, care poate fi agitat si poate refuza sa suga.
Netratata, candidoza bucala la bebelus se poate extinde la nivelul faringelui si se
poate complica. In unele cazuri – prematuri, probleme asociate, infectia poate fi
grava la sugarul mic si poate afecta respiratia si ritmul cardiac.

Copilul mic poate dezvolta si o forma de candidoza de scutec. Proliferarea

ciupercii este favorizata de zonele umede, iar scutecul este locul perfect. Infectia se
manifesta sub forma unei iritatii rosiatice care, in mod evident, produce disconfort
copilului.

pg. 19
 Complicatiile candidozei

Complicatiile sunt destul de rare, unele tipuri de candidoza pot duce la probleme
grave de sanatate, daca sunt lasate netratate. Persoanele cu un sistem imunitar
deficitar, cei care fac terapie impotriva cancerului, bolnavii de HIV/SIDA,
diabeticii, persoanele obeze sau varstnicii, cei care urmeaza medicatii cu steroizi
sau tratamente indelungate cu antibiotice puternice (bolnavii de tuberculoza, de
exemplu) pot face forme severe de candidoza cu infectii sistemice, cauzand
candidoza invaziva, care poate pune viata in pericol.

Infectia poate progresa, ajungand in sange si de aici in plamani, la valvele inimii si

ficat. Ciuperca poate provoca infectii sau inflamatii la nivelul meningelui si
esofagului, endoftalmita (inflamarea membranelor oculare), endocardita si artrita.

Candida poate provoca si o infectie generalizata in sange, numita candidemie.

Statistica arata ca infectia sangelui cu candida este a patra cauza a infectiilor
generalizate ale sangelui.

Candidoza invaziva afecteaza cel mai frecvent persoanele bolnave si aflate in stare
critica.

Prin urmare, este esențial să nu ignori nici un simptom și să respecți

recomandările medicilor, pentru o diagnosticare corectă și un tratament adecvat!

pg. 20
 BIBLIOGRAFIE

1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Candidoz%C4%83

2.Imagini pentru CANDIDOZA VAGINALA

3. https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/candidoza-cauze-
simptome-tratament

4. https://www.medicover.ro/despre-sanatate/cele-mai-bune-solutii-de-
tratament-pentru-candidoza-in-sarcina,401,n,286

5. https://besmax.ro/candidoza-ce-este-care-sunt-riscurile-cum-se-previne-si-
cum-se-trateaza/

6.https://medicamente.romedic.ro/info/medicamentele-antimicotice

7.https://www.romedic.ro/infectiile-cu-candida-noutati-privind-tratamentul

8.https://www.medichub.ro/reviste/infectio-ro/antibiotice-antifungice-
clasificare-mecanisme-de-actiune-si-mecanisme-de-rezistenta-id-122-cmsid-67

9.https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/candidoza

pg. 21