Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing.

Omer Ichinur

CURS 13

CONDUCTE SUB PRESIUNE ÎN REGIM PERMANENT

13.1. Generalități
13.2. Regimuri de curgere
13.3. Pierderi de energie (de sarcină hidraulică)

13.1. Generalități

Conductele funcționează sub presiune atunci când lichidul curge umplând întreaga
secţiune transversală, fără să existe o suprafaţă liberă (de separare între lichid şi aer).
Dacă secţiunea transversală prin care curge lichidul are forma unui cerc, atunci conducta
se numeşte conductă circulară. Deoarece majoritatea conductelor au o astfel de secţiune, în cele
ce urmează prin termenul de conductă se va înţelege că este vorba de o conductă circulară.
Secţiunea circulară s-a impus ca secţiune reprezentativă pentru conducte datorită
faptului că prezintă următoarele două mari avantaje:
• pentru o arie dată a secţiunii transversale are perimetrul minim, ceea ce pe de o
parte înseamnă consum minim de material pentru confecţionarea conductei şi pe de
altă parte înseamnă pierderi minime de energie cauzate de frecarea curentului lichid
de peretele conductei;
• materialul din care este realizată conducta este solicitat uniform la întindere de
presiunea lichidului din interiorul său, cercul fiind o curbă de echilibru pentru acest
gen de solicitare.
În cazul conductelor având secţiuni de alte forme, se va specifica acest lucru, existând
conducte de secţiune dreptunghiulară, pătrată, ovoidală etc. Există conducte la care secţiunea
transversală este constantă în lungul lor (majoritatea) şi conducte la care secţiunea este
variabilă, având în general lungimi mici şi făcând legătura între două conducte de secţiune
constantă. Aceste conducte scurte sunt denumite difuzoare când secţiunea creşte în sensul
curgerii şi confuzoare când secţiunea scade în acelaşi sens.
Prin termenul de conductă se întelege o conductă de secţiune constantă.
𝑙
În cazul în care lungimea conductei este foarte mare la scara diametrului său, (𝑑 ≥ 500)

atunci conducta este denumită hidraulic lungă, iar în caz contrar ea este denumită hidraulic
scurtă.
Axa conductei poate fi o linie dreaptă sau curbă. În mod uzual sectoarele rectilinii sunt
mult mai lungi decât sectoarele curbilinii, acestea din urmă utilizându-se acolo unde este
1
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

necesară schimbarea direcţiei de curgere.Aceasta din motivul că execuţia unei conducte curbe
este mult mai dificilă, deci şi mai scumpă, decât execuţia unei conducte rectilinii. Din acest
motiv prin termenul de conductă se subînţelege că este vorba de o conductă cu axă rectilinie,
porţiunile curbe fiind denumite coturi curbe.
După modul în care parametrii hidraulici (debitul, presiunea etc.) variază în timp,
regimul de curgere al lichidului în conductă poate fi permanent sau staţionar (când parametrii
rămân constanţi în timp) şi poate fi un regim nepermanent sau nestaţionar (când parametrii
variază în timp). Având în vedere că într-o conductă sub presiune viteza medie îşi poate schimba
în timp doar modulul şi sensul, fără să îşi poată schimba şi direcţia, regimul nepermanent este
uneori denumit regim semipermanent de curgere.
13.2. Regimuri de curgere
Existenţa a două regimuri fundamentale de curgere permanentă (staţionară) printr-o
secţiune circulară a fost pentru prima dată investigată în mod ştiinţific de către Osborne
Reynolds (1842 – 1912) la Universitatea din Manchester spre sfârşitul secolului al XIX-lea
(1883).
Schematic, standul experimental este prezentat în figura 13.1.

Fig. 13.1 Instalaţia Reynolds

1. Conductă de alimentare cu robinet de 8. Ac de seringa

reglaj 9. Piezometru dif erential
2. Rezervor 10. Tub de sticla
3. Deversor de preaplin 11. Vas cu lichid
4. Vas cu colorant 12. Robinet de reglaj
5. Robinet 13. Vas etalonat pentru masurarea
6. Termometru volumului
7. Intrare profilată 14. Cronometru

2
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

În apa care curge printr-un tub de sticlă în regim permanent (fiind utilizate tuburi de
diferite diametre) se injectează cu ajutorul unui ac de seringă un jet subţire de colorant. Simultan
se măsoară temperatura apei şi debitul apei. Reynolds a observat că firul de colorant curge
rectiliniu atât timp cât vitezele de curgere rămân foarte mici. Acest regim a fost denumit regim
de curgere laminar sau vâscos (în limba latină cuvântul lamina înseamnă strat) şi prezintă
următoarele caracteristici:
a) lichidul se mişcă în staturi cilindrice care au viteze diferite şi între care nu se produce
schimb de masă. Această afirmaţie se bazează pe faptul că firul colorat de lichid rămâne
rectiliniu şi îşi păstrează individualitatea, fără a-şi schimba grosimea (fig.13.2. a);
b) mişcarea apei are un caracter stabil, în sensul că prin agitarea apei cu o baghetă la
intrarea în conductă se constată că firul colorat se împrăştie în masa apei, pierzându-şi
individualitatea, însă în momentul în care încetează agitarea apei se constată că firul de colorant
apare din nou;
c) nivelul apei, în orice tub piezometric ataşat conductei, stă nemişcat fără să oscileze
în sus sau în jos, ceea ce permite a se afima că lipsesc variaţiile (pulsaţiile) de viteză şi presiune,
mişcarea având un caracter strict permanent;
d) pierderea de sarcină este foarte mică şi este direct proporţională cu viteza medie,
respectiv cu debitul. Această dependenţă liniară a pierderii de energie de viteza de mişcare este
una din cele mai economice legi întilnite în natură.
e) între straturile de lichid se manifestă eforturi de frecare, datorită proprietăţii fizice a
apei denumită vâscozitate. Aceste eforturi pot fi exprimate matematic prin relaţia lui Newton
(pentru mişcarea unidimensională) şi prin relaţiile lui Stokes (pentru cazul general al mişcării
tridimensionale). Prin completarea ecuaţiilor de mişcare ale lichidelor ideale (Euler) se obţin
ecuaţiile de mişcare Navier – Stokes.
f) se constată experimental că starea de netezime (de asperitate) a peretelui conductei,
denumită rugozitatea conductei, nu influenţează pierderile de sarcină. Lichidul mişcându-se
foarte lent, forţele de inerţie sunt foarte mici ceea ce permite particulelor fluide să ocolească
asperităţile peretelui conductei fară să se desprindă de acestea, respectiv fără să genereze
pierderi suplimentare de energie prin apariţia de vârtejuri.
g) aceste caracteristici ale mişcării se păstrează cu creşterea vitezei medii până la o
anumită limită, denumită viteză critică, a cărei valoare depinde de diametrul tubului şi de
temperatura apei.
Uzual, limita regimului laminar se dă cu ajutorul numărului lui Reynolds critic. Numărul
lui Reynolds este un produs adimensional având structura:

3
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

𝜌⋅v⋅𝑑 v𝑑
𝑅𝑒 = = (13-1)
𝜂 𝜈

în care:
ρ - densitatea lichidului
v – viteza medie
d – diametrul conductei
η – vâscozitatea dinamică a lichidului
ν – vâscozitatea cinematică
Se poate arăta că numărul lui Reynolds reprezintă un raport între forţa de inerţie şi forţa
de frecare care acţionează asupra particulei lichide curente. Reynolds a indicat drept valoare
critică a numărului Recr = 2000, ceea ce înseamnă că regimul laminar se extinde în domeniul
Reynolds < 2000 (alte cercetări mai noi au indicat Recr = 2300 sau Recr = 2325).
Această limită a regimului laminar a fost obţinută în condiţii obişnuite întâlnite în
tehnică. În unele experimente făcute în condiţii speciale, prin înlăturarea tuturor surselor de
perturbare a curgerii s-a obţinut regim laminar şi la valori cu mult mai mari ale numărului
Reynolds (chiar până la 150.000 [5]). Dacă se măreşte treptat debitul care curge prin conductă,
implicit se măreşte viteza medie, ajungându-se să se depăşească numărul Reynolds critic, atunci
caracteristicile mişcării încep să se schimbe, acest regim de curgere fiind denumit regim de
tranziţie sau intermediar. Caracteristica principală a regimului de tranziţie este următoarea: firul
colorat începe să se onduleze şi în acelaşi timp să se îngroaşe. Cu creşterea în continuare a
vitezei, din firul colorat încep să se desprindă filamente de colorant şi încep să se observe mici
zone unde începe să se iniţieze procesul de difuzie turbulentă (figura 13.2. b, c). Liniile de
curent, care în regimul laminar sunt drepte paralele cu axa tubului, încep să se onduleze şi cu
creşterea numărului Reynolds chiar să se împletească.

Fig. 13.2. Modificările firului de lichid colorat

4
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Domeniul regimului de tranziţie este considerat a fi 2000<Re<4000 [27]. În regimul

tranzitoriu pierderea de sarcină este mai mare decât în regim laminar şi începe să depindă,
pe lângă numărul Reynolds şi de rugozitatea conductei. În fine, dacă debitul (implicit viteza
medie) creşte lent în continuare, depăşind pragul Re = 4000, care constituie limita regimului
de tranziţie, se ajunge la cel de-al doilea regim fundamental de curgere, regimul turbulent,
ale cărui caracteristici sunt complet diferite de cele anterioare.
Termenul de turbulent provine de la un cuvânt din limba greacă având semnificaţia
de dezordonat. Acest regim care este cel mai des întâlnit în practica inginerească prezintă
următoarele caracteristici:
a) firul de colorant îşi pierde individualitatea de îndată ce iese din acul de seringă,
amestecându-se cu lichidul înconjurător, ceea ce produce o slabă colorare a întregului
current (fig. 13.2. d). Acest fenomen de amestec intens a lichidului poartă denumirea de
difuzie turbulentă. Împărţirea curentului în cilindrii concentrici care au o mişcare relativă
unul faţă de altul, care are o semnificaţie fizică reală în cazul regimului laminar, în cazul
regimului turbulent reprezintă doar o schematizare convenţională, deoarece aici există un
intens schimb de masă între straturi, ceea ce face ca straturile să fie mereu alcătuite din alte
particule. Totuşi există şi unii parametri, cum este viteza medie temporală, care este
constantă în timp şi deci ar putea fi ataşată unui strat. Analogia lui Bahmetev foloseşte
această schematizare, pe baza faptului că din punct de vedere mecanic, schimbul de
particule între straturi este echivalent cu existenţa unor tensiuni tangenţiale de frecare între
straturi denumite tensiuni aparente.
b) nivelul apei, în orice tub piezometric ataşat conductei, oscilează continuu în
jurul unei poziţii medii temporale, ceea ce evidenţiază existenţa unor pulsaţii de presiune şi
de viteză în interiorul curentului lichid. Din acest motiv regimul turbulent nu este un regim
permanent în sens strict, ci un regim cvasi-permanent, la care parametrii hidraulici variază
permanent în timp. Astfel o înregistrare a vitezei în timp poate prezenta aspectul din fig.
13.3.

Fig. 13.3. Viteza în regim turbulent

5
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

c) Pierderea de sarcină este relativ mai mare decât cea corespunzătoare regimului
laminar şi este aproximativ proporţională cu pătratul vitezei medii. Acest aspect va fi aprofundat
ulterior, când se vor prezenta rezultatele cercetărilor lui Nikuradze, care au avut o contribuţie
substanţială la clarificarea acestei probleme.
d) Efectul difuziei turbulente asupra mişcării lichidului este echivalent cu efectul
unor tensiuni tangenţiale între straturile de lichid, denumite eforturi tangenţiale aparente, în
sensul că ele nu există în realitate ci reprezintă doar un efect echivalent.
e) Pierderea de sarcină este puternic influenţată de rugozitate, respectiv de
asperităţile peretelui conductei. Într-adevăr, în cazul regimului de curgere turbulent vitezele de
curgere fiind mari, particulele lichide nu mai pot ocoli neregularităţile peretelui conductei,
desprinzându-se de acestea şi generând vârtejuri.
f) Limita inferioară a domeniului regimului turbulent fiind Re=4000, în urma
cercetărilor lui Nikuradze şi Moody s-a ajuns la concluzia unei împărţiri a domeniului turbulent
în trei subdomenii: rugos, semirugos şi neted.
g) O altă caracteristică specifică turbulenţei, respectiv difuziei turbulente este
caracterul tridimensional al acesteia. Cu toate acestea, majoritatea teoriilor simplificate,
semiempirice, utilizează modele plane întrucât considerarea caracterului tridimensional
complică mult abordarea problemei.
13.3. Pierderi de energie (de sarcină hidraulică)
Problema principală hidraulică ce se pune la o conductă sub presiune prin care curge un
lichid în regim permanent este aceea a determinării pierderii de energie, respectiv a pierderii de
energie specifică (energie pe unitatea de greutate). Această pierdere de energie specifică, care
nu este riguros o pierdere ci o transformare a energiei hidraulice (mecanice) în alte forme (în
special în căldură), mai este denumită şi pierdere de sarcină, fiind notată hr. Ea poate fi
determinată pe două căi: pe cale experimentală, pentru instalaţii existente sau prin calcul, pentru
instalaţii care urmează a se construi sau sunt deja construite.
Pe o instalaţie care are conducte în componenţa sa se pot produce pierderi de energie pe
conducte, care pierderi sunt proporţionale cu lungimea conductei, denumite pierderi liniare, cât
şi pierderi concentrate pe anumite sectoare scurte datorate unor modificări ale curentului
(schimbări de secţiune, schimbări de direcţii) sau trecerii curentului prin unele piese speciale
(ramificaţii, vane, grătare etc.), care sunt denumite pierderi de energie locale.
Pierderile liniare de sarcină hidraulică se pot calcula cu:

𝑘 𝑙 v2
Relația lui Darcy ℎ𝑟 = 𝜆 (𝑅𝑒, 𝑑) 𝑑 2𝑔 (13-2)

6
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

în care λ – coeficientul de rezistență hidraulică Darcy

l -lungimea conductei
d – diametrul conductei
v – viteza medie de curgere
g – accelerația gravitațională
Re – numărul lui Reynolds
k – rugozitatea absolută
- Relația lui Chezy v = C RJ (13-3)

în care: C – coeficientul de rezistență hidraulică Chezy

R – raza hidraulică

J – panta hidraulică

v2
Pierderile locale de sarcină hidraulică se calculează cu formula ℎ𝑟 = 𝜉 2𝑔, (13-4)

în care ξ - coeficientul de rezistență hidraulică locală, v – viteza medie de curgere,

g – accelerația gravitațională.

Determinarea pierderilor de sarcină în cazul conductelor lungi

Din punct de vedere al calculului hidraulic, conducte lungi sunt conductele la care
pierderile de sarcină liniare, care se produc uniform distribuit pe lungimea conductei sunt mult
mai mari decât suma pierderilor de sarcină locale, care se produc pe anumite porţiuni scurte ale
conductei.

Deoarece pierderile de sarcină liniare sunt mult mai mari decât suma pierderilor de
sarcină locale, în cazul conductelor lungi aceastea din urmă se neglijează. Se consideră
admisibilă eroarea făcută prin admiterea acestei aproximaţii dacă [10]:
ℎ𝑟.𝑙𝑖𝑛
∑ ℎ𝑟.𝑙𝑜𝑐
≥ 20 (13-5)

Un alt criteriu, mai puţin precis, este [10]:

𝑙
≥ 500 (13-6)
𝑑

în care l este lungimea conductei şi d diametrul conductei.

Cele patru mărimi principale care apar calculul hidraulic al conductelor sunt: v - viteza
ℎ
medie; Q – debitul; d - diametrul şi J - pierderea de sarcină pe unitatea de lungime 𝐽 = 𝑙𝑟 .

7
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

2
Numărul de probleme care apar în tehnică privind conductele este C 4 = 6 (combinări

de patru elemente luate câte două) [10].

Se obțin astfel 6 tipuri de probleme, prezentate în următorul tabel:

Nr. crt. Mărimile date Mărimile necunoscute

1. v, d Q, J
2. Q, d v, J
3. Q, v d, J
4. v, J d, Q
5. Q, J v, d
6. d, J Q, v

Mărimile care nu fac parte din cele patru mărimi principale, vor fi denumite mărimi
auxiliare date prin enunţul problemei, cum ar fi: lungimea conductei (l), rugozitatea absolută
(k), coeficientul de rugozitate (n), temperatura apei (t°C), coeficientul de rezistenţă Darcy (λ),
coeficientul de rezistenţă Chèzy (C).

Există două metode de rezolvare a unei astfel de probleme:

➢ metoda Darcy

➢ metoda Chezy

Calculul hidraulic al conductelor prin metoda Darcy [10]

În metoda Darcy, calculul conductelor se face direct dacă panta hidraulică este
necunoscută (probleme de tip I) şi dacă panta este dată prin enunţ, prin încercări succesive
(probleme de tip II)

Probleme de tipul I

Prin enunţ se dau viteza şi debitul conductei sau viteza şi diametrul conductei sau debitul
şi diametrul conductei.

Pentru determinarea uneia dintre mărimi se folosește ecuaţia de continuitate

 d2
Q= v.
4

Pentru determinarea pantei hidraulice (energia pierdută prin frecare pe unitatea de

𝑙 𝑣2
lungime a conductei) se folosește formula Darcy ℎ𝑟 = 𝜆 𝑑 2𝑔, în care  - coeficientul de

8
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

rezistență hidraulică Darcy, l – lungimea conductei, d – diametrul conductei, v – viteza medie

de curgere a apei, g – accelerația gravitațională.

Pentru a aplica această relaţie se determină în prealabil coeficientul de rezistenţă λ. În

𝑣𝑑
acest scop se calculează numărul Reynolds cu relaţia 𝑅𝑒 = , în care v este viteza medie de
𝜈

curgere a apei, d – diametrul conductei, iar  vâscozitatea cinematică şi se compară cu valoarea

critică 2300.

Pentru determinarea vâscozității cinematice a apei se folosește relația

1,78⋅10-6 𝑚2
𝜈= 2⟨
⟩, în care t este temperatura măsurată în grade Celsius.
1+0,0337 t+ 0,000222 𝑡 𝑠

64
Dacă Re < 2300, regimul de curgere prin conducte este laminar: 𝜆 = 𝑅𝑒 (13-7)

Dacă Re > 2300, regimul de curgere prin conductă este turbulent şi atunci este necesar
k
calculul produsului Moody Re  pentru stabilirea tipului de regim turbulent:
d

𝑅𝑒 𝑑 √𝜆 < 14 → conducte hidraulic netede → formula Filonenco – Altşul

𝑘
•
1
= 2 𝑙𝑔𝑅𝑒 − 1,64 (13-8)
√𝜆

14 < 𝑅𝑒 𝑑 √𝜆 < 200 →conducte hidraulic tranzitorii → formula Frenkl:

𝑘
•

1 6,81 0,9 𝑘
= −2 𝑙𝑔 [( 𝑅𝑒 ) + 3,71𝑑] (13-9)
√𝜆

𝑅𝑒 𝑑 √𝜆 > 200 →conductă hidraulic rugoasă → formula Prandtl-Nikuradze:

𝑘
•

1 𝑑
= 2 𝑙𝑔 𝑘 + 1,138 (13-10)
√𝜆

Din formula Darcy se obţine imediat pierderea de sarcină:

𝑙 𝑣2
ℎ𝑟 = 𝜆 𝑑 2𝑔 (13-11)

ℎ𝑟 1 𝑣2
iar panta hidraulică cu relația 𝐽 = = 𝜆 𝑑 2𝑔, ceea ce rezolvă complet problemele de tipul I.
𝑙

Calculul hidraulic al conductelor prin metoda Chezy

În această metodă rezolvarea problemelor este mai simplă, fiind aplicată pentru regimul
real de curgere turbulent pătratic sau rugos, corespunzător conductelelor hidraulice rugoase.

În cazul problemelor de tipul I, în care panta hidraulică J este necunoscută dar se dau d,

9
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

v sau d, Q sau v, Q. Ca şi în metoda Darcy, din aceeaşi ecuaţie de continuitate se calculează

respectiv Q sau v sau d. După aceasta se calculează coeficientul de rezistenţă hidraulică Chezy
cu formula Pavlovski în funcţie de coeficientul de rugozitate şi de raza hidraulică a conductei
𝑑
(𝑅 = 4 ):

1
𝐶 = 𝑛 𝑅𝑦 𝑦 = 1,5√𝑛 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 ≤ 1,0𝑚

𝑦 = 1,3√𝑛 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 > 1,0𝑚 (13-12)

𝑣2
Aplicând formula Chèzy 𝑣 = 𝐶√𝑅𝐽se determină panta hidraulică: 𝐽 = 𝐶 2 𝑅 (13-13)

Dacă se cere şi pierderea de sarcină pe o anumită lungime a conductei, aceasta se

determină înmulţind panta hidraulică cu lungimea respectivă.

La problemele în care se cunosc panta hidraulică J şi încă una din mărimile d, v, Q se

utilizează aceleaşi formule prelucrate corespunzător, pentru coeficientul de rugozitate
preferându-se formula lui Pavlovski.

Astfel dacă se dau d şi J şi poate calcula coeficientul lui Chèzy cu formula (13-13) şi
apoi v, Q cu relaţiile:

𝑣 = 𝐶√𝑅𝐽 (13-14)

𝜋𝑑2
𝑄= 𝑣 (13-15)
4

𝑣 1
Dacă se dau J şi v din relaţiile Chèzy şi Pavlovski rezultă: 𝐶√𝑅 = = 𝑛 𝑅 𝑦+0,5 ⇒
√𝐽
1
𝑛𝑣 𝑦+0,5 𝜋𝑑2
𝑅= ( 𝐽) , 𝑑 = 4𝑅; 𝑄 = 𝑣 (13-16)
√ 4

Dacă se dau J şi Q atunci din relaţia lui Chèzy şi din ecuaţia de continuitate:

𝜋𝑑2 𝜋𝑑2
𝑄= 𝑣= 𝐶√𝑅𝐽 (13-17)
4 4

Ţinând cont de formula Pavlovski şi de legătura care există între raza hidraulică şi
diametrul conductei rezultă:
1
4𝜋 2,5+𝑦 𝑛𝑄 2,5+𝑦
𝑄= 𝑅 √𝐽 ⇒ 𝑅 = ( )
𝑛 4𝜋√𝐽
4𝑄
𝑑 = 4𝑅; 𝑣 = 𝜋𝑑2 (13-18)

10
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Probleme rezolvate
1. Se consideră o conductă lungă, având diametrul 𝑑 = 250 𝑚𝑚, lungimea 𝑙 = 400 𝑚,
rugozitatea absolută 𝑘 = 0,5 𝑚𝑚. Viteza medie de curgere a apei este 𝑣 = 1,5 𝑚/𝑠.
Temperatura apei este 𝑡 = 10℃. Să se determine debitul de apă și panta hidraulică.
Rezolvare

Metoda de calcul este metoda Darcy.

Deoarece panta este necunoscută, este o problemă care se rezolvă direct.

Debitul de apă 𝑄 = 𝑣 ∙ 𝐴

𝜋 ∙ 𝑑2
𝐴=
4

𝜋 ∙ 𝑑2 𝜋 ∙ (250 ∙ 10−3 )2 3
⇒𝑄=𝑣∙ ⇔ 𝑄 = 1,5 ∙ 𝑚 /𝑠
4 4

𝑄 = 0,0736 𝑚3 /𝑠

1,78 ∙ 10−6
𝜈=
1 + 0,0337 ∙ 𝑡 + 0,000222 ∙ 𝑡 2

1,78 ∙ 10−6
𝜈= 𝑚2 /𝑠
1 + 0,0337 ∙ 10 + 0,000222 ∙ 102

𝜈 = 1,309 ∙ 10−6 𝑚2 /𝑠

𝑣∙𝑑 1,5 ∙ 250 ∙ 10−3

𝑅𝑒 = ⇔ 𝑅𝑒 = ⇔ 𝑅𝑒 = 0,286 ∙ 106
𝜈 1,309 ∙ 10−6

𝑅𝑒 = 0,286 ∙ 106 > 2300 ⇒ 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑚 𝑡𝑢𝑟𝑏𝑢𝑙𝑒𝑛𝑡

𝜆0 = 0,02

𝐾 6
0,5 ∙ 10−3
𝑀𝑜 = 𝑅𝑒 ∙ ∙ √𝜆0 ⇔ 𝑀𝑜 = 0,286 ∙ 10 ∙ ∙ √0,02
𝑑 250 ∙ 10−3

⇔ 𝑀𝑜 = 80,89

14 ≤ 𝑀𝑜 = 80,89 ≤ 200 ⇒ 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑚 𝑡𝑢𝑟𝑏𝑢𝑙𝑒𝑛𝑡 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑧𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑢

1 6,81 0,9 𝐾
⇒ = −2 ∙ 𝑙𝑔 [( ) + ]
√𝜆 𝑅𝑒 3,71 ∙ 𝑑
0,9
1 6,81 0,5 ∙ 10−3
= −2 ∙ 𝑙𝑔 [( ) + ]
√𝜆 0,286 ∙ 106 3,71 ∙ 250 ∙ 10−3

11
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

1
⇔ = 6,428 ⇒ 𝜆1 = 0,0242
√𝜆

𝑙 𝑣2
ℎ𝑟 = 𝜆1 ∙ ∙
𝑑 2∙𝑔

400 1,52
ℎ𝑟 = 0,0242 ∙ 250∙10−3 ∙ 2∙9,81 𝑚 ⇔ ℎ𝑟 = 4,44 𝑚

ℎ𝑟 4,44
𝐽= ⇔𝐽= ⇒ 𝐽 = 0.0111 = 1.11%
𝑙 400

2. Se consideră o conductă lungă cu diametrul 𝑑 = 250 𝑚𝑚, lungimea 𝑙 = 400 𝑚,

coeficientul de rugozitate 𝑛 = 0.014. Viteza medie de curgere a apei este 𝑣 = 1,5 𝑚/𝑠. Să se
determine debitul de apă și panta hidraulică.

Rezolvare

Metoda de calcul este metoda Chezy.

𝜋∙𝑑2 𝜋∙(0.25)2
𝑄 =𝑣∙𝐴=𝑣∙ ; 𝑄 = 1.5 ∙ 𝑚3 /𝑠 ⇒ 𝑄 = 0.0736 𝑚3 /𝑠
4 4

𝑣2
𝑣 = 𝐶 ∙ √𝑅 ∙ 𝐽 ⇒ 𝐽 =
𝐶2 ∙ 𝑅
𝑑 0.25
𝑅= ⇒𝑅= = 0.0625 𝑚 < 1 𝑚 ⇒
4 4

⇒ 𝑦 = 1.5 ∙ √𝑛

𝑦 = 1.5 ∙ √0,014 = 0.177

1 𝑦 1
𝐶= ∙𝑅 ⇔𝐶 = ∙ 0.06250,177 𝑚1/2 /𝑠 ⇔ 𝐶 = 43.73 𝑚1/2 /𝑠
𝑛 0.014

𝑣2
𝐽=
𝐶2 ∙ 𝑅

1,52
𝐽= ⇒ 𝐽 = 0,0188
43,732 ∙ 0,0625

ℎ𝑟 = 𝐽 ∙ 𝑙

ℎ𝑟 = 0,0188 ∙ 400𝑚 ⇒ ℎ𝑟 = 7,53 𝑚

12
Dinamica fluidelor Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Probleme propuse spre rezolvare

1. Printr-o conductă lungă curge un debit de apă 𝑄 = 100 𝑙/𝑠 cu viteza v=2,5 m/s.
Rugozitatea absolută este 𝑘 = 0,1 𝑚𝑚. Temperatura apei este 𝑡 = 15℃. Să se determine prin
metoda Darcy diametrul conductei d și panta hidraulică J.
2. Se consideră o conductă lungă cu diametrul 𝑄 = 80 𝑙/𝑠, lungimea 𝑙 = 400 𝑚,
coeficientul de rugozitate 𝑛 = 0.014. Viteza medie de curgere a apei este 𝑣 = 2 𝑚/𝑠. Să se
determine debitul de apă și panta hidraulică.

13