Prof. dr. ing.

Ichinur Omer

CURS 8

CONDUCTE SUB PRESIUNE ÎN REGIM PERMANENT

8.1. Pierderi de sarcină la schimbarea de direcţie a curentului

8.2. Pierderi de sarcină la ramificaţii
8.3. Pierderi de sarcină la obturatoare
8.4. Alte pierderi locale de sarcină hidraulică
8.5. Calculul conductelor scurte

8.1. Pierderi de sarcină la schimbarea de direcţie a curentului

Piesele prin care se realizează schimbarea de direcţie a curentului se numesc coturi.
Coturile pot fi coturi curbe, utilizate în special pentru diametre mici de conductă şi coturi frânte,
utilizate în special pentru diametre mari. La coturile curbe schimbarea direcţiei curentului se
realizează continuu de la o secţiune la alta, în timp ce la coturile frânte, schimbarea de direcţie
se realizează concentrat în una sau mai multe secţiuni. Coturile curbe obişnuite sunt cele
circulare, având axa sub forma unui arc de cerc.
În figura 8-1 este reprezentat un cot curb circular care realizează o schimbare de 90° a
direcţiei curentului.

Fig. 8-1 Mişcarea într-un cot circular curb

La un astfel de cot pierderile de sarcină hidraulică (sau energia mecanică disipată sau
pierderile de energie mecanică) se datorează următoarelor trei fenomene care se desfăşoară
simultan:
- frecarea curentului lichid de pereţii cotului conduce la pierderi de energie
asemănătoare cu cele de la conductele rectilinii;
1
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

- mişcarea apei în zonele de vârtejuri;

- mişcării secundare care ia naştere în secţiunile transversale datorită forţei centrifuge.
Particulele lichide, mişcându-se pe o traiectorie circulară în interiorul cotului, vor căpăta

v2
acceleraţia centrifugă ac = .
R
Deoarece particulele apropiate de axă se mişcă cu viteze mai mari decât cele apropiate
de pereţi, rezultă că particulele apropiate de axă se vor pune în mişcare, deplasându-se dinspre
intradosul cotului (partea mai apropiată de centrul de curbură) spre extradosul cotului. Apare
astfel o mişcare secundară, în planul secţiunilor transversale. Această mişcare secundară
transversală se compune cu mişcarea principală longitudinală, dând naştere unei mişcări
elicoidale (fig. 8-1).
Pierderea de sarcină se calculează de asemenea după formula tip a pierderilor locale, în
care coeficientul de rezistenţă depinde de rugozitatea relativă a conductei, de numărul
Reynolds, de unghiul cu care s-a modificat direcţia curentului şi de parametrul adimensional de
curbură, exprimat de raportul dintre raza de curbură şi diametrul conductei:

v2 k R 
hr =  ;  = f  , Re, , c  (8-1)
2g d d 
Pentru calculul pierderilor de sarcină hidraulică în coturi curbe şi frânte se pot utiliza şi
formulele lui Weisbach, date în figura (8-2).

𝑑 3,5 𝛼 ∘
𝜁 = [0,13 + 0,16 ( ) ]
𝑅𝑐 90

cot curb de secţiune circulară

𝑑 3,5 𝛼 ∘
𝜁 = [0,12 + 0,27 ( ) ]
𝑅𝑐 90
cot curb de secţiune dreptunghiulară

𝛼 𝛼
𝜁 = 𝑠𝑖𝑛 2 + 2 𝑠𝑖𝑛 4
2 2
cot frânt
Fig 8-2 Formulele lui Weisbach pentru coturi
În legătură cu calculul pierderilor locale de sarcină trebuie să se aibă în vedere
următoarele aspecte având un caracter general:

2
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

- atunci când nu sunt recomandări speciale, în formula tip pentru calculul pierderilor
de sarcină se introduce viteza medie din secţiunea doi, situată după neuniformitatea
care a generat pierderea.
- când în instalaţii apar succesiuni de pierderi locale, iar neuniformităţile sunt
apropiate una de alta încât se influenţează, atunci pierderea totală nu se ia egală cu
suma pierderilor individuale ci se folosesc indicaţii din literatura de specialitate sau,
în lipsa acestora, se fac cercetări experimentale. În figura (8-3) se arată tocmai
efectele influenţei succesiunii de pierderi locale în cazul coturilor legate în serie.

Fig 8-3 Legarea coturilor în serie

8.2. Pierderi de sarcină la ramificaţii

Ramificaţiile pot fi de două feluri: divergente, atunci când un curent se împarte în doi
curenţi sau convergente, atunci când doi curenţi se unesc formând un curent unic.

Fig 8-2 Pierderi de sarcină la ramificaţii

Se observă în fig. (8-2) că la o ramificaţie distingem un sens direct şi un sens al abaterii,
unghiul dintre cele două sensuri fiind denumit unghi de joncţiune. Cel mai mult sunt folosite
ramificaţiile la 90° denumite şi “T"-uri.
Pe lângă tipul uzual de “T" la 90°s-au mai încercat şi alte tipuri, realizate cu scopul de
a micşora pierderile de sarcină prin realizarea unei racordări hidrodinamice între sensul direct
şi sensul abaterii. În fig 8-3 sunt date câteva tipuri de astfel de ”T”-uri.

3
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

T vechi, muchii ascuţite T cu racordare rotunjită

 = 1,3  = 0,73

T cu racordare tronconică T cu racordare sferică

 = 0,75  = 0,87
Fig 8-3 Tipuri de racorduri în „T”
8.3. Pierderi de sarcină la obturatoare
Obturatoarele sunt organe de control ale debitului pe o conductă, prin manevrarea lor
producându-se reglarea debitului, respectiv o mărire sau o micşorare a debitului care curge pe
conductă.
În cadrul acestui punct se vor avea în vedere vanele plane, vanele fluture, vanele sferice,
robinetele cu cep şi robinetele cu ventil.
Cum aceste obturatoare, în general, diferă mult de la un tip constructiv la altul, nu se
pot da coeficienţi de rezistenţă universal valabili.
Vana plană sau vana cu sertar are organul de reglaj alcătuit dintr-o piesă plană,
denumită şi sertar, care descrie o mişcare de translaţie perpendiculară pe axa curentului. În fig.
8-4 este prezentată schematic o astfel de vană împreună cu graficul de variaţie al coeficientului
de rezistenţă.
Raportul dintre înălţimea părţii libere, prin care circulă curentul şi înălţimea întregii
conducte poartă numele de grad de deschidere.

4
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

https://www.robmet.ro/produse

Fig 8-4 Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζl la vana cu sertar

În fig 8-4 gradul de deschidere, exprimat în procente, este trecut pe axa absciselor

a 
 % .
D 
Vana fluture are organul de reglaj alcătuit dintr-un disc (fluturele) care se roteşte în
jurul unui ax ce trece prin axa conductei.
În fig 8-5 este prezentată schematic o vană fluture. Se observă că închiderea nu se
realizează la un unghi drept, ci corespunde unui unghi maxim de circa 70°….80°. Vana este
complet deschisă atunci când unghiul este de 0°.

https://www.robmet.ro/produse

Fig 8-5 Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζl la vana fluture

Vana sferică are organul de reglaj alcătuit dintr-o sferă în care este practicat un canal,
având aceeaşi secţiune transversală cu a conductei pe care este montată vana (fig. nr. 8-6).

5
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Pentru indicarea gradului de deschidere se utilizează de obicei unghiul format dintre axa
conductei şi axa canalului practicat în sferă.

https://www.robmet.ro/produse

Fig 8-6 Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζl la vana cu sferică

Robinetul cu cep are organul de închidere sub forma unui cilindru în care este practicat
un canal transversal (cepul). Prin rotirea cilindrului în jurul axului se realizează variaţia secţiunii
de curgere şi prin aceasta reglarea debitului.
În fig 8-7 este prezentat schematic un astfel de robinet, împreună cu indicarea variaţiei
coeficientului de rezistenţă în raport cu gradul de deschidere. Pentru indicarea gradului de
deschidere se utilizează unghiul format de axa conductei şi axa canalului practicat în cep.

α 10° 20° 30° 40° 50° 60° 70° 80°

ζ 0,29 1,56 5,47 17,3 52,6 206 486 

https://www.robmet.ro/produse

Fig. 8-7 Robinet cu cep

Robinetul cu ventil are organul de reglaj alcătuit dintr-un disc (ventil) care printr-o
mişcare de translaţie închide sau deschide un orificiu. Piesa pe care reazamă ventilul atunci
când închide complet orificiul de curgere poartă denumirea de scaun. Scaunul poate fi drept sau
înclinat. În fig. 8-8 sunt prezentate schematizat două astfel de robinete. Gradul de deschidere
este indicat prin distanţa dintre scaun şi ventil.

6
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

https://www.robmet.ro/produse

ζ deschis complet = 3,9 ζ deschis complet = 2,5

Fig. 8-8 Robinetul cu ventil

8.4. Alte pierderi locale de sarcină hidraulică

Pe lângă pierderile locale de sarcină menţionate anterior, mai puţin frecvent se întâlnesc
şi alte pierderi, cum sunt pierderile la clapete de reţinere, la sorburi, la grătare, etc.
Clapeta de reţinere permite curgerea apei pe conductă numai într-un singur sens. În
fig 8-9 este reprezentat un astfel de clapetă împreună cu un tabel care indică valoarea
coeficientului de rezistenţă funcţie de diametrul conductei [6].

D(mm) 40 70 100 200 300 500 750

ζ 1,3 1,4 1,5 1,9 2,1 2,3 2,9

Fig 8-9 Clapeta de reţinere

Dependenţa coeficientului ζ de diametrul conductei

Pentru clapeta de reţinere, care este prevăzută şi cu supapă, coeficientul de rezistenţă

atinge valori mult mai mari cuprinse între 65…70.
Sorbul cu ventil (fig. 8-10) se plasează la capătul amonte al conductei de aspiraţie, prin
care pompa absoarbe apa dintr-un bazin. Prin sorb apa poate curge doar într-un singur sens.
Sorbul permite amorsarea curgerii prin aceea că face posibilă umplerea conductei de aspiraţie
cu apă (în lipsa sorbului apa curgând prin conducta de aspiraţie în bazin).
Abia după umplerea conductei de aspiraţie se porneşte pompa.

7
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 8-10 Sorbul cu ventil

Grătarele se execută în mod uzual de formă dreptunghiulară, ele plasându-se în secţiuni
ale curenţilor tot de secţiune dreptunghiulară. Rolul lor fiind de a opri intrarea în conductă a
corpurilor străine care depăşesc anumite dimensiuni, este evident că ele trebuie amplasate la
intrările în conducte. În acest scop, în special la galeriile hidrotehnice intrarea se execută de
secţiune dreptunghiulară, după care urmează o porţiune relativ scurtă în care se face trecerea
treptată la secţiunea obişnuită circulară. După [6], relaţiile care urmează sunt valabile atunci
când numărul Reynolds satisface condiţia:
V a
Re = 2  104 (8-2)


Fig. 8-11 Schema unui grătar

Se consideră că grătarele sunt alcătuite ca în fig 8-11 a) din elemente de rezistenţă
(grinzi) aşezate în plane verticale paralele cu axa pământului, având secţiunile din fig 4 -24 b)
şi din bare orizontale de rigidizare, de secţiune circulară. Uneori din motive de rezistenţă se
prevăd şi grinzi suplimentare de rezemare (grinzi orizontale), care fracţionează deschiderea
verticală.

8
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Pentru grătarele fără grinzi orizontale suplimentare de rezemare şi în cazul

1 a
= 5,  1, coeficientul de rezistenţă se poate calcula cu formula lui Kirschner:
c c
4
h c
 = r = 2 1  3 sin  (8.3)
 v2  a
 1 
 2g 
 
 
Coeficientul 1 rezultă din tabelul următor, funcţie de profilul utilizat pentru barele de
rezistenţă ale grătarului:
Nr profil 1 2 3 4 5 6 7
1 2,34 1,77 1,77 1,00 0,87 0,71 1,73

1 a
În cazul altor valori ale rapoartelor şi , calculul necesită introducerea mai multor
c c
coeficienţi daţi în [6].
8.5. Calculul conductelor scurte
Din punct de vedere al calculului hidraulic, se consideră conducte scurte acele conducte
pentru care suma pierderilor locale de sarcină hidraulică este importantă şi nu mai poate fi
neglijată. Deci la aceste conducte se iau în considerare atât pierderile de sarcină liniare cât ţi
cele locale.
Dacă rezistenţele locale sunt situate, una faţă de alta, la distanţe mai mari sau cel puţin
egale cu 20∙d, atunci se poate considera că coeficientul ζ al unei rezistenţe locale nu este
influenţat de rezistenţele locale vecine.
La calculul conductelor scurte se aplică principiul compunerii (însumării) pierderilor de
sarcină, constând în aceea că fiecare pierdere de sarcină ia naştere şi se manifestă independent
de acţiunea pierderilor (rezistenţelor) vecine. Conform acestui principiu, pierderea de sarcină
totală este suma pierderilor de sarcină liniare şi locale.
Calculul conductelor scurte se bazează pe aplicarea relaţiei lui Bernoulli, în care se
introduc pierderile de sarcină liniare şi locale, între punctele 1 şi 2, reprezentând începutul şi
sfârşitul conductei:
𝑝1−𝑝2 𝛼(𝑣21 −𝑣22 ) 𝑙 𝑣2
ℎ 𝑟1−2 = + 𝑧1 − 𝑧2 + = (𝜆 + ∑ 𝜉𝑙 ) (8-4)
𝛾 2𝑔 𝑑 2𝑔
𝑙 𝑄2 𝑄2 𝑙
sau ℎ 𝑟1−2 = (𝜆 + ∑ 𝜉𝑙 ) 𝜋2𝑑4 = 0,0826 (𝜆 + ∑ 𝜉𝑙 ) (8-5)
𝑑 2𝑔 𝑑4 𝑑
16

9
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Se poate înlocui fiecare rezistenţă hidraulică locală printr-o rezistenţă liniară

echivalentă, având lungimea le dat de relaţia:
𝑑
𝑙 𝑒 = 𝜉𝑙 (8-6)
𝜆

sau se poate înlocui paranteza din relaţia (8-4) cu un coeficient al rezistenţei locale echivalent
cu întregul sistem, dată de relaţia:
𝑙
𝜉𝑠𝑖𝑠𝑡. = 𝜆 + ∑ 𝜉𝑙 (8-7)
𝑑
Dacă se efectuează calculele prin metoda de calcul Chèzy, pierderea de sarcină liniară
se determină pornind de la relaţia:
𝑄2
ℎ 𝑟𝑙 = 𝐽 ⋅ 𝑙 = 2 𝑙 (8-8)
𝐾𝑄

unde: KQ – caracteristica de debit a conductei

𝐾𝑄 = 𝐴 ⋅ 𝐶 ⋅ √𝑅 (8-9)
sau utilizând modulul de rezistenţă hidraulică al conductei M:
𝑄2
ℎ 𝑟𝑙 = 𝑀𝑄 2 = 𝐽 ⋅ 𝑙 = 2 𝑙 (8-10)
𝐾𝑄

𝑙
𝑀= 2 (8-11)
𝐾𝑄

Astfel pierderea de sarcină totală va fi:

𝑣2 8𝑄 2
ℎ 𝑟1−2 = ℎ 𝑟𝑙 + ∑ ℎ 𝑟𝑙𝑜𝑐 = 𝑀𝑄 2 + ∑ 𝜉𝑙 = 𝑀𝑄 2 + ∑ 𝜉𝑙 =
2𝑔 𝜋2 𝑑4 𝑔
8
= (𝑀 + ∑ 𝜉𝑙 ) 𝑄2 (8-12)
𝜋2 𝑑4𝑔

Ţinând seama de elementele specifice prezentate mai sus, mersul calculului hidraulic al
conductelor scurte este analog celui din cazul conductelor hidraulic lungi şi care a fost tratat
anterior.
Problemă rezolvată
1. Pentru conducta (din oțel) compusă din figura 8.12. se cunosc: diametrele conductelor
d 1=250mm, d 2=300mm, viteza de curgere în conducta de diametru d 1, v 1=3.5m/s, lungimile l1-
2=400m, l2-3=350m, coeficienții de rezistență hidraulică locală ξ 1=0.5, ξv=0.17, ξ3=1. Se
consideră coeficientul lui Coriolis α=1. Să se determine diferența de nivel a apei între cele două
rezervoare. Să se stabilească regimul de curgere în cele două conducte, cunoscând temperatura
apei t=10˚C.

10
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 8.12.
Rezolvare
Pentru determinarea debitului de apă care curge în sistemul hidraulic se aplică relația lui
Bernoulli între secțiunile 0 și 4:
𝛼0 𝑣0 2 𝑝0 𝛼4 𝑣4 2 𝑝4
+ + 𝑧0 = + + 𝑧4 + ℎ 𝑟0−4
2𝑔 𝛾 2𝑔 𝛾
p0 = p4 = pat = 0 (în scară manometrică)
v0 = v4 = 0
Diferența de nivel
𝑧0 − 𝑧4 = ℎ 𝑟0−4
ℎ 𝑟0−4 = ℎ 𝑟𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 + ℎ 𝑟𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙
𝜆1 ∙ l12 𝑣1 2 𝜆2 ∙ l23 𝑣2 2 𝑣1 2 (𝑣1 − 𝑣2 ) 2 𝑣2 2
ℎ 𝑟0−4 = ∙ + ∙ + (ξ1 + ξ2 ) + + ξ3
𝑑1 2𝑔 𝑑2 2𝑔 2𝑔 2𝑔 2𝑔
Pierderea de sarcină la mărire bruscă de secțiune se calculează cu formula Borda –Carnot
( 𝑣1−𝑣2) 2
ℎ𝑟 =
2𝑔

Pentru calculul lui λ se aplică formula lui Șevelev

0,021
λ=
d0,3
0,021 0,021
λ1 = 0,3 = = 0,032
d1 0.250,3
0,021 0,021
λ2 = 0,3 = = 0,03
d2 0.30,3
Din ecuația de continuitate se determină viteza v 2
𝑄 = 𝑣1 ∙ 𝐴1 = 𝑣2 ∙ 𝐴2
𝜋 ∙ 𝑑12
𝑣1 ∙ 𝐴1 𝑣1 ∙ 𝑣1 ∙ 𝑑12 3.5 ∙ 0.252
𝑣2 = = 4 = = 𝑚/𝑠 = 2.43𝑚/𝑠
𝐴2 𝜋 ∙ 𝑑22 𝑑22 0.32
4
0.032 ∙ 400 3.52 0.03 ∙ 350 2.432
ℎ 𝑟0−4 = ∙ + ∙ +
0.25 2 ∙ 9.81 0.3 2 ∙ 9.81

11
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

3.52 (3.5 − 2.43) 2 2.432

+(0.5 + 0.17) + +1 = 43.35𝑚
2 ∙ 9.81 2 ∙ 9.81 2 ∙ 9.81
Δ𝐻 = 𝑧0 − 𝑧4 = 43.35𝑚.
Pentru stabilirea regimului de curgere se calculează numărul Reynolds cu formula:
𝑣∙d
𝑅𝑒 =
𝜐
Vâscozitatea cinematică a apei se calculează cu formula
1.78 ∙ 10 −6
𝜐= (m2 /s)
1 + 0.0337 ∙ 𝑡 + 0.000222 ∙ 𝑡 2
în care t este temperatura măsurată în grade Celsius.
1.78 ∙ 10 −6
𝜐= m2 /s = 1.309 ∙ 10−6 m2 /s
1 + 0.0337 ∙ 10 + 0.000222 ∙ 102
𝑣1 ∙ d1 3.5 ∙ 0.25
𝑅𝑒1 = = = 0.67 ∙ 106 > 2300 ⇒ 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚 𝑡𝑢𝑟𝑏𝑢𝑙𝑒𝑛𝑡
𝜐 1.309 ∙ 10 −6

𝑣2 ∙ d2 2.43 ∙ 0.3
𝑅𝑒2 = = = 0.56 ∙ 106 > 2300 ⇒ 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚 𝑡𝑢𝑟𝑏𝑢𝑙𝑒𝑛𝑡
𝜐 1.309 ∙ 10 −6

Problemă propusă spre rezolvare

1. Pentru sistemul hidraulic din figura 8.13. să se determine diferența de nivel a apei între
cele două rezervoare. Se cunosc: debitul de apă Q=200l/s, diametrele celor două conducte
d 1=300mm, d 2=250mm, lungimile l1-2=300m, l2-3=500m, coeficientul de rezistență hidraulică
Darcy λ = 0.018, coeficienții de rezistență hidraulică locală ξ 1=0.5, ξ3=1. Pierderea de sarcină
( 𝑣1−𝑣2) 2
la micșorare bruscă de secțiune se calculează cu formula Borda–Carnot ℎ 𝑟 = .
2𝑔

Coeficientul lui Coriolis este α=1.05.

Fig. 8.13.

12