TEXTUL  DRAMATIC  
 
  Textul  dramatic  este  o  creație  literară  destinată  reprezentării  scenice,  fapt  ce  impune  
trăsături  specifice  construcției  textului.    
  O   primă   trăsătură   a   textului   dramatic   se   regăsește   în   structura   formală   a   textului.  
Acesta  se  structurează  în  acte  și  scene  și  se  deschide  cu  lista  personajelor  în  care  autorul  
precizează  numele  personajelor,  statutul  social,  relația  dintre  ele  etc.  La  începutul  unui  act  se  
descriu   decorurile   scenei.   Scenele   se   schimbă   ori   de   câte   ori   numărul   personajelor   de   pe  
scenă  se  modifică  (sau  timpul  și  spațiul  acțiunii).  
  Textul  dramatic  propriu-­zis  se  constituie  din  dialogul  dramatic,  un  schimb  de  replici  
între   personaje,  în   care   rolul  de   emițător   și  de   receptor   se  schimbă  pe   rând.   Rolul   liniei  de  
dialog   este   preluat   de   numele   personajului,   urmat   de   două   puncte   și   apoi   de   replică.  
Monologul  dramatic  reprezintă  vorbirea  neîntreruptă  a  unui  personaj.  
  Dialogul   este   dublat   de   didascalii   (indicații   scenice)   prin   care   autorul   intervine   cu  
informații   cu   privire   la   jocul   actorilor,   gesturile,   mimica,   tonalitatea   rostirii   unei   replici,  
vestimentație,  starea  sufletească  a  personajului  etc.    
  Ca   în   orice   text   dramatic,   didascaliile   și   dialogul   dramatic   devin   o   formă   mascată   a  
epicului.   În   text   se   prezintă   o   acțiune   limitată   în   timp   și   spațiu,   susținută   de   un   conflict  
dramatic.  Conflictul  este  de  ordin  exterior  sau  interior.  
  Prezența  personajelor  dramatice  este  o  altă  caracteristică  a  textului  dramatic.  Spre  
deosebire  de  cele  din  textele  epice,  ele  prezintă  și  se  prezintă  în  fața  publicului,  mijloacele  de  
caracterizare   fiind   didascaliile,   care   evidențiază   relația   dintre   personaje,   gesturi,  
comportament,   dar   și   dialogul   dramatic   prin   care   sunt   dezvăluite   concepții,   atitudini   ale  
personajelor.  
 
 
 
                                                                                                           TEXTUL  DRAMATIC  
 
  Textul  dramatic  este  o  creație  literară  destinată  reprezentării  scenice,  fapt  ce  impune  
trăsături  specifice  construcției  textului.    
  O   primă   trăsătură   a   textului   dramatic   se   regăsește   în   structura   formală   a   textului.  
Acesta  se  structurează  în  acte  și  scene  și  se  deschide  cu  lista  personajelor  în  care  autorul  
precizează  numele  personajelor,  statutul  social,  relația  dintre  ele  etc.  La  începutul  unui  act  se  
descriu   decorurile   scenei.   Scenele   se   schimbă   ori   de   câte   ori   numărul   personajelor   de   pe  
scenă  se  modifică  (sau  timpul  și  spațiul  acțiunii).  
  Textul  dramatic  propriu-­zis  se  constituie  din  dialogul  dramatic,  un  schimb  de  replici  
între   personaje,  în   care   rolul  de   emițător   și  de   receptor   se  schimbă  pe   rând.   Rolul   liniei  de  
dialog   este   preluat   de   numele   personajului,   urmat   de   două   puncte   și   apoi   de   replică.  
Monologul  dramatic  reprezintă  vorbirea  neîntreruptă  a  unui  personaj.  
  Dialogul   este   dublat   de   didascalii   (indicații   scenice)   prin   care   autorul   intervine   cu  
informații   cu   privire   la   jocul   actorilor,   gesturile,   mimica,   tonalitatea   rostirii   unei   replici,  
vestimentație,  starea  sufletească  a  personajului  etc.    
  Ca   în   orice   text   dramatic,   didascaliile   și   dialogul   dramatic   devin   o   formă   mascată   a  
epicului.   În   text   se   prezintă   o   acțiune   limitată   în   timp   și   spațiu,   susținută   de   un   conflict  
dramatic.    Conflictul  este  de  ordin  exterior  sau  interior.  
  Prezența  personajelor  dramatice  este  o  altă  caracteristică  a  textului  dramatic.  Spre  
deosebire  de  cele  din  textele  epice,  ele  prezintă  și  se  prezintă  în  fața  publicului,  mijloacele  de  
caracterizare   fiind   didascaliile,   care   evidențiază   relația   dintre   personaje,   gesturi,  
comportament,   dar   și   dialogul   dramatic   prin   care   sunt   dezvăluite   concepții,   atitudini   ale  
personajelor.