1.1.

Analiza sortimentului de produse proiectate în cadrul întreprinderii

Fig.1. Logo-ul și motoul întreprinderii; . [1]

Casa Cristea este locul unde ia naştere costumul tradiţional. În cadrul companiei sunt
brodate manual și mecanic cu mult suflet și dăruire ii, bluze și cămăși tradiționale. De-a
lungul timpului, pe la Casa Cristea a trecut „toată lumea bună”, cum obişnuieşte să spună
Maria Cristea, fondatoarea brand-ului. A creat costume naţionale pentru preşedinţi de ţări,
ambasadori, politicieni, interpreţi, colective artistice din ţară şi de peste hotare, jurnalişti,
oameni de afaceri şi toţi au apreciat nivelul înalt al măiestriei creaţiilor populare realizate la
Casa Cristea. În funcţie de complexitatea costumului, acesta poate fi creat de la două
săptămâni până la jumătate de an. Activitatea Casei Cristea este organizată în aşa mod încât
cea mai mare parte a angajaţilor lucrează la domiciliu. Există atelierul de bază unde sunt
concepute creaţiile artistice, după care lucrul manual este efectuat la domiciliu de către
mamele care îngrijesc copii, doamnele în etate care nu-şi mai pot găsi un loc de muncă atât de
uşor sau de studente care doresc să se bucure de independenţă financiară. În funcţie de
volumul de lucru efectuat, acestea pot obţine un venit lunar între 900 şi 3,5 mii de lei.
„Cândva, cineva mi-a întins şi mie o mână de ajutor, lucrând astfel în timp ce îmi creşteam
copiii minori. Ulterior, am decis că şi eu pot oferi o şansă acestor femei de a avea o sursă
stabilă de venit. În astfel de condiţii la Casa Cristea lucrează circa 40 de persoane”, spune
meşteriţa.

Fig.2. Colecția ”Elena” la Expoziția Națională Fabricat în Moldova. [2]

UTM 542.1 066 ME
Măs. Coala Nr. Document. Semnăt. Data
Elaborat Șuba Zinaida Analiza proceselor de proiectare Litera Coala Coli
Coordonator estetică, constructivă și tehnologică a L
Coordonator produselor de îmbrăcăminte în
orat
Contr.norm.
cadrul întreprinderii UTM, FTP, TDCT-181
nNorm.
Aprobat
Casa Cristea, realizează un sortiment vast de produse precum: prosoape pentru cununii,
năframe, mileuri, toate acestea se brodează și se croșetează manual la comanda clientului.
Compania se bazează pe comanda individuală, unde cei mai renumiți artiști vin cu idei, iar în
cadrul atelierului se realizează produsele dorite. În cadrul întreprinderii se deservesc artiști
vocali, formații folclorice, studiouri de dans popular. Compania efectuează comenzile după
cererea clientului, în caz de necesitate se realizează un contract prin care, clientul este asigurat
că întreprinderea nu va mai produce produse cu aceeași combinație de simboluri și culori
pentru altcineva. Acest lucru este foarte important pentru client, pentru că are siguranța că pe
scenele unde evoluează, nu vor întâlni artiști cu aceleași costume. Din acest motiv compania
este foarte precaută, atunci cînd vine vorba de poze din procesul de producere a produselor,
care vizează în acest tip de contract.

Fig 3. Ia tradițională pentru femei. [3] Fig 3. Ia tradițională pentru femei. [4]
Ia este cea mai importantă piesă vestimentară a costumului popular.Ia-o bluză,componentă a
costumului tradițional, purtată de femei.Este confecționată din pânză albă
de bumbac, in sau borangic.Este împodobită cu broderii în motive populare mai ales la
mâneci, pe piept și la gât.Unele ii sunt împodobite cu mărgele, paiete sau alte aplicații
moderne. În general mâneca este cea mai important și spectaculoasă parte din cămașa
tradițională are o altiță ornamentată cu două sau trei dungi orizontale. Dungile erau întărite cu
fir metallic. Încrețul avea lățimea de 1,5 cm și înălțimea de 5 cm, este întotdeauna ornamentat
cu motive geometrice într-o singură culoare: galbenă pentru purtătoarele în vîrstă, iar cele
tinere- negru, roșu și albastru. Per general, dacă e să ne axam pe vârsta purtătoarei, atunci
am putea afirma că nuanțele mai deschise, vii sunt destinate persoanelor mai tinere, iar cele
mai închise sunt destinate persoanelor în etate. Iată cum arată o cămașa tradițională destinată
persoanelor mai în vârstă, decorată după toate canoanele, lucrată manual.
De asemenea în cadrul atelierului se confecționează cămăși tradiționale bărbătești, brodate
manual , dar și la mașina de cusut. Cămaşa bărbătească conform croielii este cunoscută prin
răspîndirea unor tipuri de bază: „cămaşa dreaptă tip tunică”, „cămaşa cu platcă”, „cămaşa de
mire”, „cămaşa cu fustă”. Cămaşa dreaptă de tipul „tunică” este o formă arhaică de largă
răspîndire teritorială în toate zonele Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Se croia „de-a-
ntregul” dintr-o bucată de pînză (lat de pînză) lungă, care venea în faţă şi la spate, pînă la
genunchi, fără a avea cusătură pe umeri, mîneca largă prinsă de la umăr, cu clini la stan, gulerul
drept sau guler dublu alăturat în jurul gîtului. Deseori pentru zile de sărbători gulerul, mînecile la
umăr şi la mangetă, piepţii şi poalele se brodau. Cămăşile de lucru în trecut se confecţionau din
pînză de cînepă, mai tîrziu din cînepă sau in albit cu bumbac. De la sfîrşitul secolului al XIX-lea
pentru sărbători, îndeosebi pentru tineri se confecţionau cămaşe de bumbac.
O altă variantă răspîndită o avea „cămaşa cu platcă”, care era dublă, avînd şi căptuşeală. Acest
tip avea o mai largă răspîndire la sfîrşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în
zona de centru a Moldovei, îndeosebi în portul tinerilor, prezentînd după forma croielii o
alternativă a cămaşelor de tip orăşenesc. Stanul cămaşei la spate şi dinainte era larg şi încreţit.

În partea de nord a Moldovei, unde se întîlnesc în unele sate şi reprezentanţi ai populaţiei slave,
se întîlneau şi cămaşe croite cu tăietura gulerului, ce se încheia pe stînga. Ele se îmbrăcau în
pantaloni.

Deosebit de frumoase erau „cămaşele de mire”, care se brodau mărunt cu multă chibzuială de

către fete pentru ziua nunţii. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru mire, adăugîndu-se şi un
brîu cu motive alese. Ea se broda în cruciuliţe sau neted - „alb”, „butuc” la guler, piept, mangete,
tivindu-se pe margini cu găurele. Se îmbracă în pantaloni. Mai puţin întîlnită în cercetările
secolului al XX-lea a fost „cămaşa cu fustă”, care putea fi purtată peste sau în pantaloni.
 Fig. 4. Cămăși tradițioanale bărbătești [5]

Pe lângă articolele de bază realizate în cadrul întreprinderii, Casa Cristea realizează prosoape,
șervețele de masă, bundițe, rochii, iar colaborînd cu mai mulți meșteri populari pot forma
întreg costumul popular cu produse precum brâie, fotă și coronițe din flori.
 Fig.5. Prosop; Fig.6. Șervețel de masă; Fig.7. Față de masă, șervețele; Fig.8. Rochii;
Fig.9. Bundițe și cămăși bărbătești; Fig.10. Set față de masă+ șervețele. [6]
Pe lângă costume naţionale, la Casa Cristea se mai realizează prosoape pentru diferite ocazii, feţe de
masă, perdeluţe, toate croşetate şi brodate manual. În ultimii ani, un loc aparte în creaţiile Casei Cristea îl
ocupă ia stilizată, adică cea care îmbină armonios tradiţia şi modernul. Mai mult, ia poate fi realizată şi la
comandă, încercând să satisfacă toate „capriciile” doamnelor care optează pentru ţinute originale şi
tradiţionale. Preţul unei ii variază între 950 şi 4 mii de lei.
Maria CRISTEA: O ie stilizată poate fi uşor asortată atât unei ţinute de birou, cât şi unei ţinute mai lejere
sau, dimpotrivă, oficiale. Mă bucură foarte mult faptul că, în ultimul timp, costumul nostru popular ia
locul vestimentaţiei obişnuite la ceremoniile de botez, cununii sau nunţi. Am realizat costume tradiţionale
pentru miri şi mirese, naşi, domnişoare de onoare, socri mari şi socri mici, pentru copii care au fost
botezaţi şi părinţii acestora. Revenirea la tradiţie într-un mod atât de frumos este extraordinară. Dacă
acum cresc generaţii care se cunună şi îşi creştinează copiii în straie naţionale, nu cred că aceşti oameni
vor renunţa peste noapte la tradiţii. Prin urmare, cred şi afirm cu certitudine că portul nostru tradiţional
are viitor. Prin tot ceea ce face Maria Cristea încearcă să promoveze respectul de sine în rândul tinerilor.
„Dacă tinerii au curajul să îmbrace o ie, înseamnă că nu este totul pierdut. Înseamnă că ei conştientizează
că avem tradiţii, istorie, cultură, că suntem la noi acasă, că avem un port tradiţional frumos şi trebuie să
fim respectaţi”, spune meşteriţa, care şi-a dedicat acestui domeniu mai bine de 30 de ani de  viaţă. Maria
Cristea nutreşte un profund sentiment de împlinire atunci când se gândeşte că ia noastră tradiţională, care
a avut de-a lungul istoriei o soartă vitregă, „a revenit, în sfârşit, acasă”. Creatoarea portului popular este
convinsă că cel mai fidel „consumator” al iei tradiţionale rămâne a fi omul de la ţară care,   în virtutea
tuturor vicisitudinilor, nu a renunţat la portul tradiţional şi a menţinut flacăra vie a tradiţiei noastre
populare.

[sursa 1,2]

Maria Cristea şi-a cultivat dragostea de artă, cultură şi de tradiţie încă din copilărie. A învăţat să
mânuiască acul cu dibăcie de la bunica şi mama sa, iar astăzi, după multe nopţi petrecute brodând, se
bucură pentru faptul că efortul îi este apreciat. A şcolit multe generaţii de meşteriţe, a creat o afacere în
domeniu, însă cea mai mare realizare este că a reuşit să scoată la lumină şi să dea o nouă viaţă portului
naţional românesc.

Maria Cristea a absolvit facultatea de matematică şi cibernetică a Universităţii de Stat din

Moldova, după care timp de 10 ani a lucrat în calitate de inginer-programator. Fiind pusă
în situaţia de a alege între carieră şi educarea copiilor, a ales-o pe cea de-a doua. Şi nu
regretă. În primul rând, pentru faptul că a decis să fie alături de copiii săi atunci când
aceştia aveau cel mai mult nevoie de ea, iar în al doilea rând, pentru că astfel, peste ani, s-a
născut Casa portului popular - Casa Cristea, care, deja de aproape două decenii, este unica
întreprindere specializată în domeniul creării costumului popular