The correlation between attachment and spirituality

Raffaella Santi / Professoressa Associata

University of Urbino, Italy
0039347890180
raffaella.santi@uniurb.it
Florentina Avram/university lector
Ovidius University Constanța, România
0729558483
olimpiaflore@yahoo.fr
Miruna Moroianu, university lector
Ovidius University Constanța, Romănia
0722736340
mirunamoroianu@yahoo.com
Abstract: Traditionally, in attachment theory, secure attachment has been linked to mental
health parameters, while insecure attachment has been associated with psychopathology
parameters. Moreover, spirituality and attachment to God were discussed by corresponding
or compensating for the primary experiences of attachment. As a result, they can contribute
to mental health or mental illness. Attachment theory deals with the development and
dynamics of interpersonal affection. It also provides a framework for understanding the
relationship of individuals with God, which is essential for religion. In the present research we
analyze the basic concepts of attachment theory and survey research that has examined
religion both in terms of normative attachment processes and individual differences in
attachment. We cite evidence from cross-sectional, experimental, and longitudinal studies
showing that many religious people experience God as a source of resistance (e.g., a safe
haven and safe base). We also summarize the proposed development of attachment through
religion. In other words, in this study, we examined models of moderate mediation based on
psychoanalytic theory and attachment in terms of the correspondence between adult
attachment and the divine-human relationship in a sample of 68 subjects. The results
supported the correspondence hypothesis, as positive correlations were observed between
the size of the adult attachment and the size of the attachment to God. Therefore, the results
provided support for the theoretical notion that spiritual disorder can function as a
mechanism of attachment correspondence that varies according to spiritual grandeur. The
findings are discussed in the context of advancing the existing theory of implicit patterns of
attachment correspondence and the nature of the association between spiritual insecurity
and spiritual grandeur.

Keywords: spirituality, attachment, religion, psychology

1. Teoria atașamentului și spiritualitatea

Potrivit lui Bowlby (1969/1982, 1973, 1980), sistemul comportamental de atașament uman a
evoluat pentru că a facilitat supraviețuirea urmașilor, menținându-i în apropierea îngrijitorilor
și protejându-i de pericole. Când o figură de atașament este suficient de aproape și receptivă,
un copil se simte de obicei mai în siguranță și manifestă comportamente jucăușe și
exploratoare (Hazan & Shaver, 1994). Când o figură de atașament nu este aproape sau
receptivă, bebelușii experimentează de obicei o anumită frică sau anxietate care poate activa
comportamente care vizează restabilirea proximității cu o figură de atașament (de exemplu,
verificare vizuală, chemare pentru restabilirea contactului). Aceste dinamice universale de
atașament interacționează cu diferite medii de îngrijire pentru a produce variații
considerabile în personalitate și comportament (Hazan & Shaver 1994). Majoritatea copiilor,
de exemplu, manifestă un stil de atașament sigur, evitant sau anxios- ambivalent atunci când
sunt plasați într-o situație cu jucării necunoscute, un străin și separați temporar de mamă
(Ainsworth et al., 1978). De la publicarea unei lucrări fundamentale a lui Hazan și Shaver
(1987), teoria atașamentului a apărut ca un cadru explicativ de frunte și pentru cercetarea
relațiilor cu adulți (Bartholomew & Horowitz 1991; Simpson & Rholes, 1998). Există acum
un număr suficient de cercetări care demonstrează că diferențele individuale în stilurile de
atașament la adulți – conceptualizate și măsurate în moduri paralele cu diferențele
individuale din copilărie – sunt legate empiric de o mare varietate de aspecte relevante
teoretic ale funcționării relațiilor, personalității și altor variabile psihologice (Feeney, 1999).
În special, persoanele care au atașamente sigure funcționează mai bine fizic, social și
emoțional decât persoanele cu relații de atașament nesigure. Persoanele cu legături sociale
mai puternice cu ceilalți, de exemplu, trăiesc mai mult și întâmpină mai puține probleme de
sănătate fizică și mintală (Stroebe & Stroebe, 1996).
Pe lângă faptul că ține cont de diferențele individuale în formarea și menținerea relațiilor
apropiate (Simpson & Rholes, 1998), teoria atașamentului oferă, de asemenea, un cadru
robust pentru integrarea cercetărilor privind dezvoltarea religioasă și percepțiile despre
Dumnezeu (Kirkpatrick, 1992). După cum s-a menționat, cercetările arată acum că
diferențele individuale în stilurile de atașament pentru adulți sunt legate transversal, în
moduri semnificative din punct de vedere teoretic, cu diferențele individuale în credința
religioasă (Kirkpatrick & Shaver, 1992; Kirkpatrick, 1998). Atașamentul perceput față de
îngrijitorul principal pare să influențeze stabilitatea religioasă și să se schimbe, de asemenea,
în timp (Granqvist, 1998; Kirkpatrick & Shaver, 1990). Adulții atașați în siguranță manifestă
o religiozitate mai stabilă bazată pe socializare, marcată de schimbarea religioasă treptată și
adoptarea de credințe religioase care corespund cu cele ale unei figuri de atașament
(Granqvist, 2002; Granqvist & Hagekull, 1999; Granqvist & Hagekull, 2000).
2. Obiectivele cercetării

Cercetarea de față își propune ca și obiectiv principal să analizeze impactul / influența

stilurilor de atașament asupra intereselor și preocupărilor subiecților prin raportare la
spiritualitate. Altfel spus, s-a urmărit să se analizeze relația dintre stilurile de atașament ale
subiecților din eșantion și nivelul lor de spiritualitate.
Obiectivele specifice ale cercetării s-au concretizat în:
- identificarea unor corelaţii între atașament şi spiritualitate;
- identificarea unor corelații între stilurile de atașament care influenţează nivelul de
spiritualitate.

3. Ipotezele cercetării
 Pornind de la studiile realizate anterior, stilurile de atașament au fost asociate cu afilieri
religioase, religiozitate și părerile cuiva despre Dumnezeu (Granqvist, 1998; Kirkpatrick,
1998; Kirkpatrick & Shaver, 1992). Într-un studiu, persoanele cu stil de atașament sigur par
să-L privească pe Dumnezeu ca fiind mai iubitor, mai puțin controlant și, totuși, mai mult
distanță decât cei cu stiluri de atașament nesigur. În timp ce indivizii cu stil de atașament
evitant au avut rate mai mari de identificare ca agnostici și indivizi cu stilul de atașament
ambivalent au avut rate mai mari de identificare ca atee (Kirkpatrick & Shaver, 1992). Într-
un alt studiu, a existat o relație pozitivă semnificativă între religiozitatea părinților și propriul
nivel de religiozitate în rândul indivizilor care au raportat atașamente timpurii sigure cu
părinții lor (Granqvist, 1998). Kirkpatrick (1998) a descoperit că indivizii cu stiluri de
atașament nesigur par să dezvolte o nouă relație cu Dumnezeu de-a lungul timpului, în timp
ce indivizii cu stiluri sigure de atașament îl privesc pe Dumnezeu în moduri mai consistente
(Kirkpatrick, 1998). În timp ce atașamentul a fost asociat cu spiritualitatea și religiozitatea
(Kirkpatrick & Shaver, 1990), se cunosc puține lucruri despre relația de atașament și
spiritualitate.
În cadrul studiului desfășurat în perioada decembrie 2021 - aprilie 2022 ne-am propus sa
verificăm următoarele ipoteze:
 Se prezumă că există o corelație pozitivă între stilul de atașament adult și
comportamentele orientate către religiozitate.
 Se prezumă că există o corelație pozitivă între stilul de atașament adult
securizant și comportamentele orientate către religiozitate.
 Se prezumă că există o corelație negativă între stilul de atașament adult evitant
și comportamentele orientate către religiozitate.
 Se prezumă că există o corelație pozitivă între stilul de atașament adult anxios și
comportamentele orientate către religiozitate.

4. Metodologia cercetării
4.1. Lotul de participanți
La studiu au participat un număr de 68 de subiecți respondenți (58 femei și 10 bărbați), cu
vârsta cuprinsă între 18 și 52 de ani (Mvarsta = 34,12 ani). Subiecții la studiu au fost selectați
4.2. Instrumentele cercetării
Instrumentele de cercetare utilizate în cadrul cercetării aplicative au fost următoarele:
Chestionarul Adult Attachement Scale (AAS) (Bartolomew & Horowitz, 1991). Pentru a
măsura atașamentul și a diferenția subiecții în funcție de stilul de atașament am folosit
chestionarul lui Collins și Read (1990): AAS (Adult Attachement Scale). Chestionarul este
alcătuit din 18 itemi, câte 6 pentru fiecare tip de atașament, astfel:
 atașament securizant;
 atașamentul evitant;
 atașamentul anxios-ambivalent;
Fiecare item este însoțit de o scală în 5 trepte (1-dezacord puternic, 2-dezacord parțial, 3-
nu știu, 4-acord parțial, 5-acord puternic). Subiecții sunt rugați să evalueze pe aceste scale în
ce măsură afirmațiile conținute de itemi îi caracterizează, în general, pe ei și modul lor de a
simți.
 The Daily Spiritual Experience Scale (DSES). Scala zilnică de experiență spirituală
(DSES) este o măsură de auto-raportare cu 16 articole concepute pentru a evalua experiențele
obișnuite de conectare cu transcendentul în viața de zi cu zi. Aceasta include constructe
precum uimirea, recunoștința, mila, simțul conexiunii cu iubirea transcendentă și plină de
compasiune. Include, de asemenea, măsuri de conștientizare a discernământului / inspirației și
un sentiment de pace interioară profundă. Dezvoltat inițial pentru utilizare în studii de
sănătate, a fost din ce în ce mai utilizat pe scară largă în științele sociale pentru examinarea
schimbărilor în experiențele spirituale de-a lungul timpului. De asemenea a fost folosită în
consiliere, în instituții de tratare a dependenței și în organizații religioase. Aceasta a fost
inclusă în studiile longitudinale de sănătate și în U.S. General Social Survey care a stabilit
norme ale populației cu eșantionare aleatorie.
4.3. Procedura
Participanții au fost invitați prin intermediul platformei Google forms să ia parte la un studiu
cu scopul de a cerceta corelația între atașament și spiritualitate. Cercetarea respectă
recomandările etice internaționale privind confidențialitatea absolută a datelor culese în
studiu, precum și anonimatul și siguranța participanților. Nu s-au solicitat date aleatoriu din
mediul urban (78%) și rural (22%). de identificare, cum ar fi numele, numărul de telefon sau
adresa de e-mail și participanții au avut opțiunea de a se putea retrage din studiu în orice
moment, fără a exista consecințe negative.
După acceptare, participanții au răspuns, la cele două secțiuni de întrebări ale celor
două instrumente utilizate. În momentul completării chestionarului, răspunsurile au fost
înregistrate într-o bază de date salvată local, iar informațiile au fost strict confidențiale. În
urma etapei de aplicare a chestionarului, răspunsurile au fost analizate statistic, rezultatele
cercetării urmând să fie publicate doar în scop științific, fără a include concluzii individuale
privind persoane fizice. Prezentarea răspunsurilor, dar și înregistrarea lor, a fost posibilă
datorită facilităților oferite de programul utilizat, respectiv Google Forms. Facilitățile oferite
de programele informatice actuale simplifică foarte mult procedura, transformându-o într-o
tehnică ușor accesibilă.
4.4. Discuții generale
Răspunsurile participanților au fost supuse unei analize de corelație între diferite
constructe.Vom începe analiza cu prima ipoteză, respectiv: se prezumă că există o corelație
pozitivă între stilul de atașament adult și comportamentele orientate către religiozitate.
Pentru testarea primei ipoteze în urma utilizării testului de corelație Spearman,
valorile obținute sunt prezentate în tabelul 1:
Tabel 1. Tabel corelație atașament – spiritualitate
Legat de prima ipoteză a cercetării, respectiv se prezumă că există o corelație pozitivă între
stilul de atașament adult și comportamentele orientate către religiozitate, analiza a
confirmat faptul că există o corelație pozitivă între cele două. În acest studiu am examinat
modele de mediere moderată bazate pe teoria psihanalitică și a atașamentului în ceea ce
privește corespondența dintre atașamentul adult și relația divino-umană. Rezultatele au
susținut ipoteza corespondenței, deoarece s-au observat corelații pozitive între dimensiunile
atașamentului adult și dimensiunile atașamentului față de Dumnezeu. Acest rezultat se poate
explica prin cercetările deja efectuate în literatura de specialitate, respectiv un efect de
interacțiune a fost observat: grandiozitatea spirituală a moderat efectul indirect dintre
atașamentul nesigur pentru adulți și dimensiunile atașamentului nesigur de Dumnezeu prin
instabilitate spirituală. Prin urmare, rezultatele au oferit sprijin pentru noțiunea teoretică că
dereglarea spirituală poate funcționa ca un mecanism al corespondenței atașamentului care
variază în funcție de grandiozitatea spirituală. Constatările sunt discutate în contextul
avansării teoriei existente privind modelele implicite de corespondență de atașament și natura
asocierii dintre insecuritatea spirituală și grandiozitatea spirituală. În timp ce cercetarea
empirică s-a concentrat în mare măsură pe operaționalizarea formelor pozitive sau sănătoase
de spiritualitate, există o literatură în creștere despre formele de patologie spirituală sau
despre modurile în care relația cu Dumnezeu poate prezenta disfuncții sau poate demonstra
asocieri cu rezultate negative (Ellison et al., 2013; Sandage & Crabtree, 2012; Wagener &
Malony, 2006). Folosim termenul de patologie spirituală pentru a ne referi la „relații tulburi
cu Dumnezeu” (Ellison et al., 2013, p. 215). Continuăm analiza cu cea de-a doua ipoteză,
respectiv: se prezumă că există o corelație pozitivă între stilul de atașament adult
securizant și comportamentele orientate către religiozitate. Pentru testarea celei de-a doua
ipoteze în urma utilizării testului de corelație Spearman, valorile obținute sunt prezentate în
tabelul 2:
Tabel 2.
Tabel corelație atașament securizant – spiritualitate

Legat de cea de-a doua ipoteză a cercetării, analiza a confirmat faptul că există o corelație
puternic pozitivă între cele două.
Literatura de specialitate specifică despre relația dintre credincioși și Dumnezeu, sau
alte figuri divine, că îndeplinește adesea criteriile stabilite ale relațiilor de atașament și, prin
urmare, conferă aceleași tipuri de avantaje psihologice (Kirkpatrick, 2005). Asocierea dintre
stilurile de atașament și spiritualitate poate fi explicată prin două ipoteze (Kirkpatrick, 2005):
Pe de o parte, ipoteza de corespondență a lui Bowlby (1973) conform căreia modelele
mentale se generalizează în diferite relații de atașament se poate extinde la credințele despre
Dumnezeu și relațiile percepute cu acesta. Pe de altă parte, pe baza ipotezei de compensare a
lui Ainsworth (1985), un atașament față de Dumnezeu poate fi dezvoltat de către indivizi
atașați nesigur, ca un surogat pentru figurile pozitive ale atașamentului uman. În consecință,
ipotezele de corespondență și compensare pot fi văzute ca două căi și moduri de a fi religios
(Granqvist & Kirkpatrick, 2008). Odată cu înlocuirea treptată a figurilor timpurii de
atașament de către un partener sau un prieten romantic (Mikulincer & Shaver, 2007).
Adolescența este o perioadă de turbulențe și incertitudine care coincide cu „epoca trezirii
religioase” (Argyle & Beit-Hallahmi, 1975), caracterizată și printr-o probabilitate crescută de
convertire religioasă. ca de apostazie. În general, indivizii atașați sigur experimentează doar
fluctuații minore în sistemul lor de credință spirituală, în timp ce indivizii atașați nesigur sunt
susceptibili de a experimenta fluctuații majore, inclusiv, dar fără a se limita la, conversii
bruște (Granqvist, 2005). Aceste fluctuații par să corespundă cu evenimentele dureroase de
viață care indică nevoia de sprijin emoțional (Granqvist & Hagekull, 2003).
În legătură cu cea de-a treia ipoteză, respectiv: se prezumă că există o corelație
negativă între stilul de atașament adult evitant și comportamentele orientate către
religiozitate, pentru testarea celei de-a treia ipoteze în urma utilizării testului de corelație
Spearman, valorile obținute sunt prezentate în tabelul 3:
Tabel 3.
Tabel corelație atașament evitant – spiritualitate
Legat de cea de-a treia ipoteză a cercetării, analiza nu a confirmat faptul că există o corelație
negativă între cele două.
În conformitate cu Mikulincer și Shaver (2007), două dimensiuni de bază ale
atașamentului pot fi diferențiate: „Atașamentul anxios” (AX) și „Atașamentul evitant” (AV).
În timp ce indivizii siguri de atașament (AX scăzut și AV scăzut) sunt capabili să facă față
experiențelor stresante bazându-se pe reprezentările mentale ale sprijinului primit anterior sau
căutând în mod activ sprijin în prezent (Mikulincer & Shaver, 2004), indivizii nesiguri
reacționează fie prin hiperactivare (AX) fie prin dezactivare (AV) a „sistemului
comportamental de atașament” (Bowlby, 1982). Ca răspuns la un îngrijitor inconsecvent
(Ainsworth et al., 1978) indivizii anxioși dezvoltă strategii de hiperactivare care reflectă un
compromis între furia față de figurile de atașament indisponibile și nevoia intensă de a fi
aproape de ei (Cassidy & Kobak, 1988). În urma unei evaluări conform căreia
comportamentele de căutare a proximității sunt infructuoase (Malik, 2014), indivizii evitanți
dezvoltă strategii de dezactivare care implică neîncredere în ceilalți și dorința de a menține
încrederea în sine (Shaver & Mikulincer, 2005). Aceste strategii reflectă un compromis între
lipsa de emoții negative vizibile și niveluri ridicate de suferință inconștientă nerezolvată
(Shaver & Mikulincer, 2002). Strategiile de hiperactivare și dezactivare leagă atașamentul
nesigur de rate crescute de boală prin trei mecanisme (Maunder & Hunter, 2001): În primul
rând, indivizii atașați nesigur au o susceptibilitate crescută și un răspuns fiziologic mai
extrem la stres. În al doilea rând, folosesc în mare parte metode externe. (de exemplu,
consumul de substanțe) pentru a regla afectul și, în al treilea rând, au un comportament de
căutare a ajutorului mai puțin eficient, inclusiv o subutilizare a sprijinului social. În
consecință, studiile au legat adversitatea familiei de o atenție selectivă la stimulii negativi la
tineri (Kouros & Garber, 2014) și de simptomele depresive în rândul adulților tineri și de
vârstă mijlocie (Fuller-Iglesias et al., 2015). Pe de altă parte, atașamentul sigur pare să aibă
un efect protector împotriva diferitelor convingeri de risc și comportamente problematice
(Lac et al., 2013).
 În legătură cu cea de-a patra ipoteză, respectiv: se prezumă că există o corelație
pozitivă între stilul de atașament adult anxios și comportamentele orientate către
religiozitate, precizăm următoarele:
Pentru testarea celei de-a patra ipoteze în urma utilizării testului de corelație
Spearman, valorile obținute sunt prezentate în tabelul 4:
Tabel 4.
Tabel corelație atașament anxios-spiritualitate

Legat de cea de-a patra ipoteză a cercetării, analiza nu a confirmat faptul că există o
corelație pozitivă între cele două.
Rezultatele pot fi explicate prin prisma altor studii care au testat modele de
corespondență dintre atașamentul nesigur pentru adulți și atașamentul nesigur față de
Dumnezeu în rândul cursanților absolvenți în profesiile de ajutorare la o universitate afiliată
protestanților din SUA. A fost identificat narcisismul grandios ca un risc deosebit în rândul
liderilor spirituali și al altor profesioniști care pot să simtă presiune să pară virtuoși și altruiști
(Cooper-White, 2004). Astfel, s-a investigat dinamica atașamentului în randul stagiarilor în
profesiile de ajutorare. Mai exact, s-a examinat corespondența dintre atașamentul nesigur
pentru adulți și atașamentul nesigur față de Dumnezeu în două modele de mediere moderată
(adică, un model care examinează evitarea), corespondența atașamentului și apoi un model
care examinează corespondența anxioasă a atașamentului) cu instabilitatea spirituală ca
mediator și grandiozitatea spirituală ca moderator al indirectului și efecte directe. Efectele
indirecte și condiționale au testat premisa teoretică că acolo este o asociere complexă între
funcționarea limită și narcisismul grandios și, în special, că instabilitatea spirituală poate fi o
formă mai implicită de relație cu Dumnezeu, în timp ce spiritual grandiozitatea poate fi un
răspuns la auto-dereglarea tipică a instabilității spirituale (Hall et al., 2009; Kramer et al.,
2013). Alții au sugerat în mod similar că dereglarea caracteristică a trăsăturilor de
personalitate limită poate sublinia forme grandioase a narcisismului (Kernberg, 1975; Schore,
1994) sau că narcisismul poate apăra împotriva emoționalului dereglarea asociată cu
vulnerabilitatea atașamentului (Wallin, 2007).
Concluzii
În urma rezultatelor obținute în studiul empiric, considerăm că obiectivele propuse au
fost atinse. Mai exact, am dorit să descoperim dacă stilul de atașament influențează nivelul de
spiritualitate pe eșantionul ales. Pentru îndeplinirea celor două obiective, au fost propuse
patru ipoteze, dintre care două au fost confirmate în urma prelucrării statistice a datelor, iar
două au fost infirmate (deși, în majoritatea cercetărilor realizate deja pe această temă, ipoteze
asemănătoare au fost confirmate). În concluzie studiul nostru contribuie la domeniile
psihologiei dezvoltării și clinice, subliniind rolurile vitale ale atașamentului și bunăstării
existențiale în sănătatea mintală a adulților. Prin urmare, poate informa studiile viitoare
despre importanța dezvoltării spirituale pe parcursul vieții adulte. O bunăstare existențială
mai mare pare să poată compensa în mod special impactul negativ al atașamentului nesigur
asupra sănătății mintale. Prin urmare, descoperirile noastre au implicații clare pentru
prevenire și tratament, având în vedere că importanța relativă a stilurilor de atașament și a
bunăstării religioase/spirituale ar putea ajuta la adaptarea intervențiilor pentru a răspunde mai
bine nevoilor specifice ale adulților.

References:
[1] Bowlby J., (1980) Attachment and loss, Vol. 3: Loss. New York: Basic Books.
[2] Bowlby J.,
(1988) A secure base.
New York: Basic
Books.
[3] Davie, G. (2000). Religion in modern Britain: Changing sociological assumptions.
Sociology, 34, 113–128
[4] Gorsuch, R. L. (1988). Psychology of religion. Annual Review of Psychology, 39,
201–221.
[5] Gorsuch, R. L. (2002a). Integrating psychology and spirituality? Westport, CT:
Praeger.
[6] Hall, T. W., & Edwards, K. J. (2002). The spiritual assessment inventory: A theistic
model and measure for assessing spiritual development. Journal for the Scientific Study of
Religion, 41, 341–357.
[7] Hall, T. W., Fujikawa, A., Halcrow, S. R., Hill, P. C., & Delaney, H. (2009).
Attachment to God and implicit spirituality: Clarifying correspondence and compensation
models. Journal of Psychology & Theology, 37, 227–244.
[8] Jernigan, H. L. (2001). Spirituality in older adults: A cross-cultural and interfaith
perspective. Pastoral Psychology, 49, 413–437
[9] Kirkpatrick LA. Attachment, Evolution, and the Psychology of Religion. New York:
Guilford; 2005.
[10] Kirkpatrick, L. A. 1997. A longitudinal study of changes in religious belief and
behavior as a function of individual differences in adult attachment style. Journal for the
Scientific Study of Religion 36:207–17.