Cursul nr.

9
22 noiembrie 2021

Dr. Veronica Rebreanu

 „Izvorformal al dreptului” sau “izvor al
dreptului” se înţelege forma pe care o
îmbracă norma juridică elaborată şi
instituită de anumite autorităţi
competente, respectiv, forma în care este
exprimată norma juridică respectivă.
 O clasificare generală a izvoarelor dreptului:
(Santai, 2011)
a) După locul şi rolul lor în ştiinţele juridice:
izvoare materiale şi izvoare formale;
b) după sursa de cunoaştere a dreptului:
izvoare scrise şi izvoare nescrise;
c) după ramura de drept pentru care se constituie -
izvoare de drept civil, de drept penal, de dreptul mediului ş.a.
d) după sursă şi locul în care produc efecte: izvoare interne sau
naţionale, izvoare regionale (UE, continent) şi izvoare
externe sau internaţionale;
e) după conţinutul lor: izvoare de drept material /substanţial şi
izvoare de drept procesual/procedural;
f) după modul de sistematizare:
izvoare sistematizate (coduri, statute) şi izvoare nesistematizate
sau necodificate (dreptul mediului, dreptul electoral).
g) după caracterul sursei normei: izvoare directe (imediate) ale
dreptului (actele normative) şi izvoare indirecte (obiceiul, regulile
de convieţuire socială, principiile generale ale dreptului, uzurile
profesionale) la care izvoarele directe fac trimitere.

h) După creatorul/sursa lor: izvoare etatice şi izvoare

neetatice. (VR)
 Criteriile cel mai frecvent invocate în clasificarea
izvoarelor dreptului sunt:
 A. ierarhia sau forţa juridică a actelor normative:
 a) actele normative : legea; ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ale
Guvernului; hotărârile Guvernului; ordinele miniştrilor sau ale conducătorilor
altor autorităţi centrale;
 b) izvoare cu caracter subsidiar (contractul normativ; statutele sau
regulamentele de organizare ale unor organizaţii nestatale);
 B. ierarhia autorităţilor emitente.

 a) izvoare sau acte normative ale puterii legislative;

 b) acte normative ale puterii executive centrale;
 c) acte normative ale autorităţilor locale.
 Altă clasificare a actelor normative:

 - după însemnătate şi forţa juridică (art. 73 Constituţie):

legi fundamentale sau constituţionale, legi organice, legi
ordinare;
 - după conţinutul lor: materiale sau procesuale-
procedurale
 - după sfera de cuprindere: generale, speciale, de
excepţie;
 - după ramura de drept: civile, penale, administrative, de
dreptul mediului
 - în statele federale : legi federale şi legile statelor
componente
 - după durata de aplicare în timp: legi cu durata
nedeterminată şi legi temporare sau cu termen.
 Izvoare formale ale dreptului românesc:
 A. Legea (constituţionale, organice, ordinare – art. 73 din Constituţie)
 B. Ordonanţa Guvernului (conform art. 108 al. (3) din Constituţia
României). Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului (conform art.
115 al. (4) din Constituţia României).

 C. Hotărârile de Guvern (conform art. 108 al. (2) din Constituţia

României)

 D. Actele juridice internaţionale - actul juridic, indiferent de

denumire sau de forma, care consemnează în scris un acord
la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel
departamental. Pentru ca acestea să devină izvoare ale
dreptului românesc, după caz, unele trebuie să fie ratificate
printr-o lege de către Parlament, altele trebuie să fie
aprobate, acceptate sau să se adere la ele printr-o hotărâre
de Guvern. (Constituţia României, art. 11, 20).
 E. Actele normative comunitare / unionale
 Legislaţia primară - tratatele constitutive, cu modificările ulterioare;
Tratatul de la Lisabona/2007;
 Legislaţia secundară:
 regulamentul – obligatoriu în toate elementele sale;
 directiva – obligatorie numai cu privire la scopul final propus, lăsând
la dispoziţia statelor membre să aleagă formele şi mijloacele de
îndeplinire;
 decizia – obligatorie pentru destinatarii desemnaţi;
 recomandarea şi avizul – au doar rol orientativ.

Conform prevederilor art. 148 alineatul (2) din Constituția

României: ”… prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu
caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare
din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de
aderare.”
 F. Ordinele, instrucţiunile şi alte acte ale
conducătorilor ministerelor şi ai altor organe ale
administraţiei publice centrale de specialitate
sau de autorităţile administrative autonome se
emit numai pe baza şi în executarea legilor, a
hotărârilor şi a ordonanţelor.
 G. Actele normative ale autorităţilor
administraţiei publice locale - emise sau
adoptate pentru reglementarea unor activităţi de
interes local, în limitele stabilite prin Constituţie
şi prin lege.
 H. Contractul normativ, recunoscut ca izvor de drept
cu caracter subsidiar, este doar acela prin intermediul
căruia părţile stabilesc conduite, acţiuni, drepturi şi
obligaţii cu caracter generic, nu concret determinate. În
această categorie intră, de exemplu, contractul colectiv
de muncă la nivel de ramură.
 I. Statutele, regulamentele de organizare interioară
ale unor organizaţii neguvernamentale (sindicate,
asociaţii, fundaţii etc.), orice alte tipuri de regulamente
constituie izvor de drept cu caracter subsidiar.
 J. Cutuma sau „obiceiul juridic” – doar atunci când
legea prevede. (ex. art. 1 Cod civil)

 K. Principiile generale ale dreptului - doar atunci

ând legea prevede. (ex. art. 1 Cod civil)

 L. Analogia - o formă particulară de aplicare şi

interpretare a dreptului - constă în soluționarea unui
caz neprevăzut în mod expres de vreo normă juridică,
fie prin aplicarea normei care prevede cazul cel mai
asemănător (analogia legii), fie prin aplicarea principiilor
generale ale sistemului de drept respectiv (analogia
dreptului) – mai rar se apelează la analogie!

 NU SUNT CONSIDERATE IZVOARE FORMALE
ALE DREPTULUI:

 N. Jurisprudenţa ROMÂNĂ, sau practica judiciară, (totalitatea

soluţiilor date de instanţele de judecată în cauzele soluţionate, având ca obiect
raporturile juridice dintr-un anumit domeniu).
Poate fi luată în calcul ca sursă de inspiraţie pentru cauze similare.
Au caracter obligatoriu pentru instanţele româneşti
jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului.
 M. Doctrina – (ansamblul opiniilor exprimate în ştiinţa juridică având ca
obiect de studiu fenomenul juridic sub toate aspectele sale de manifestare).
Poate fi luată în calcul ca sursă de inspiraţie pentru interpretarea legii sau a
jurisprudenţei.