ACATISTUL SFÂNTULUI GAVRIIL MĂRTURISITORUL,

CEL NEBUN ÎNTRU HRISTOS

(2 noiembrie)

Condac 1

Monah desăvârșit și nebun întru Hristos în vremile de pre urmă, cel întocmai cu
Cuvioșii cei de demult, mărturisitor al credinței celei adevărate, venit-ai pre lume în
pământul Sfintei Nina și fost ai multă vreme necunoscut creștinilor. Ci astăzi întreaga
lume drept-slăvitoare te slăvește și strigă ție cu mulțumită: Bucură-te, Sfinte Cuvioase
Gavriil, mult-pătimitorule!

Icos 1

Arătatu-te-ai copil înțelept născut în veacul prigonirilor, când slugile cele fără-
de-Dumnezeu ale stelei celei însângerate se sârguiau să piardă credința cea adevărată.
Domnul a dăruit râvnitor sufletul tău Iviriei celei mucenicite, mare lumină în
întunericul sovietic. Prin mărturia viețuirii tale, născut-ai prețuirea bine-cinstitorilor
care strigă ție:
Bucură-te, vrednic urmaș al Sfintei Nina,
Bucură-te, nou luminător al Iviriei,
Bucură-te, nădejdea Bisericii ei,
Bucură-te, adeverire a Învierii,
Bucură-te, povățuitor pre calea mântuirii,
Bucură-te, tainicul Domnului,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 2

Bisericile se goleau de credincioși și zăceau dărâmate, iar sfințiți slujitori piereau

în schingiuirile celor fărădelege; ci în tainița inimii sale, norodul binecinstitor al Sfintei
Nina glas înălța Atotțiitorului: Aliluia!

Icos 2

Tatăl tău pământesc a fost omorât pe când aveai doar doi ani, Sfinte Gavriil, dar
Tatăl ceresc ți-a dăruit ție nemurirea. Din fragedă vârstă te-ai acoperit de duioasă pronia
Sa, și noi cântăm ție:
Bucură-te, lemn al Raiului,
Bucură-te, cel însuflat de Duhul Sfânt,
Bucură-te, pruncire în Hristos,
Bucură-te, că necontenit te întăreai cu credința,
Bucură-te, piatră neclintită a Bisericii,
 Bucură-te, pilda drept-slăvitorilor,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 3

Copil fiind făureai mici biserici pe care le luminai cu chibrituri. Bună-cucernicia

ta o neliniștea pre maica ta să nu stârnească răutatea nelegiuiților carii stârpeau tot
semnul credinței. Ci prin nevinovate lucrurile tale, te făceai chip de ridicare a Bisericii
celei asuprite, glăsuind: Aliluia!

Icos 3

Mergând la școală, la vârsta de șase ani, blândețea ta și smerenia te-au făcut iubit
de către toți. Pre când aveai șapte ani, auzind grăindu-se despre Evanghelie, agonisit-ai
bani ca să o dobândești; și, după ce ai izbutit, zi și noapte cu nesaț o cercetai.
Minunându-ne de copilărească simplitatea ta, grăim ție:
Bucură-te, icoană a viețuirii în Hristos,
Bucură-te, chivotul veciniciei,
Bucură-te, propovăduitorul Dreptei-Slăviri,
Bucură-te, lespede cu pecetea Duhului,
Bucură-te, tămâie de curată rugăciune,
Bucură-te, înțelepciune duhovnicească,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 4

Vădit-ai dulce gingășie pentru toată zidirea lui Dumnezeu, că nu lăsai cursele să
ucidă șoriceii din casa ta, ci luându-i din ele îi slobozeai departe. Și în făptuirile tale de
copil se arăta din nou bună mireasma lui Adam în Rai, căci păsărele se așezau pre tine
și viersuiau, iară tu glas înălțai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Bine-plinind cuvântul lui Hristos, pus-ai în tânără și iubitoare inima ta să nu mai

viezi fără numai Dumnezeului nostru, și ți-ai rânduit vremea spre îndelungată
rugăciune în colțul cu icoane. Pentru aceasta te slăvim, zicând:
Bucură-te, lepădare de lumea cea deșartă,
Bucură-te, desăvârșită afierosire Domnului,
Bucură-te, înrădăcinare în Împărăție,
Bucură-te, rugăciune necontenită a inimii,
Bucură-te, întruparea bunei-săvârșiri,
Bucură-te, dreaptă-umblare pre Calea Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 5
 Într-o zi un glas lăuntric te-a însuflat să cauți către cer, și văzut-ai mare cruce.
Înțeles-ai că pre ea aveai s-o iei pentru dragostea lui Hristos și pentru norodul cel
prigonit al Iviriei. Și întru smerenie ai primit aceasta, mulțumind Domnului și glas
înălțând: Aliluia!

Icos 5

Odată, pe când dormeai, fost-ai curând deșteptat și ai văzut un diavol cu chip

înfricoșat înaintea ta, ce te privea cu ochi scăpărând de ură. Nu te-ai spăimântat,
neînfricate, că harul Domnului te învălea, și diavolul te-a lovit că-l munceai cu
rugăciunile tale. Maica ta te-a aflat zăcând fără simțire, ci credința ta în Hristos mai mult
s-a întărit, ca să strigăm ție:
Bucură-te, înfocată rugăciune,
Bucură-te, că luat-ai pavăză harul,
Bucură-te, că lupta n-ai împuținat,
Bucură-te, nebiruită bărbăția sfinților,
Bucură-te, îndrăzneala mărturisitorilor,
Bucură-te, neînfricarea credincioșilor,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 6

Dragostea ta se cunoștea de toți și norodul căuta la tine nădejde în

deznădăjduire. În vreme de război te cercetau ca să afle despre cei iubiți ai lor plecați
pre câmpul de bătălie, străvăzătorule. Și tu îi povățuiai să se roage Domnului și să nu
lase sfântă Biserica Sa, mângâindu-i că te vei ruga pentru păzirea acelora. Iară ei
mergeau în pace, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Întors-ai în chip minunat către Domnul pe unchiul tău, Gheorghe, cel poreclit
stejarul. Că cerându-i să ridice un bolovan mare aproape de biserica dărâmată, puterea
sa neputincioasă s-a arătat. Însă la sfatul tău să cheme numele lui Hristos, deodată cu
bolovanul și piatra de pre inima sa s-a ridicat, iară el cu bucurie a zis ție:
Bucură-te, izvor de minuni dumnezeiești,
Bucură-te, tânăr înduhovnicit,
Bucură-te, credință neclintită,
Bucură-te, dragoste neamestecată,
Bucură-te, punte între cer și pământ,
Bucură-te, slăvitorul dumnezeiescului Nume,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 7
 Pentru necruțătoare prigonirile fiarei celei cu multe capete, oamenii se temeau să-
și păstreze icoanele. Tu mergeai la aceștia și, cu darul străvederii, le cereai să le
încredințeze ție, zicând lor că le vei înapoia după ce va trece urgia. Astfel ai izbăvit
multe icoane, grăind: Aliluia!

Icos 7

La numai doisprezece ani, maica ta, înfricoșându se de stăpânirea cea hulitoare

de Dumnezeu, te-a sfătuit să petreci o viață mai puțin cuvioasă. Ci tu nu te-ai învoit la
aceasta, și ea ți-a aruncat Evanghelia. Tu ai luat-o iarăși și ai lăsat casa părintească ca să
urmezi lui Hristos. Mirându-ne de necovârșită dragostea ta, strigăm ție:
Bucură-te, râvnitorul Bunei-Vestiri,
Bucură-te, păzitorul credinței celei curate,
Bucură-te, nestrămutarea aleșilor lui Dumnezeu,
Bucură-te, căci cu inima în ceruri petreceai,
Bucură-te, că în întreaga-cugetare luminare ai aflat,
Bucură-te, minte îndumnezeită cu focul harului,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 8

Mergând zi și noapte ajuns-ai la Mțheta, în Mănăstirea Samtavro. Ci Igumena

Anusia, primindu-te cu multă dragoste, nu te-a putut îngădui în mănăstire de monahii
și te-a trimis în Mănăstirea Stâlpului de-viață-dătător. Și înainte de a intra într-însa, te ai
rugat fierbinte înaintea icoanei de-Dumnezeu Născătoarei Ivireanca, cerând preasfântul
ei acoperământ și lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icos 8

Sălășluit-ai aici câteva zile, ci n-ai zăbovit și ai plecat spre Șiomgvime, iar apoi
spre Zedazeni. Acolo monahii te-au ascuns o vreme, și pre urmă te-au îndrumat către
Mănăstirea Betania, unde se nevoiau Stareții Ghiorghi și Ioan, carii îndată devenit-au
Părinții tăi duhovnicești. Apoi numai Dumnezeu cunoaște unde ai urmat Lui, și noi
glăsuim ție:
Bucură-te, osârduitorule cu nevoința,
Bucură-te, rob slobod al Dumnezeului celui viu,
Bucură-te, rug ce nears ardeai cu credința,
Bucură-te, căutare a limanului ceresc,
Bucură-te, tânăr ucenic la cei doi Sfinți,
Bucură-te, păzitor al predaniilor monahicești,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule.

Condac 9
 Stăpânirea de-Dumnezeu-lepădătoare răscolind pământul în carele ostașii ivireni
din războiul de neatârnare zăceau în așteptarea Învierii, noaptea, luat-ai osemintele
celor ce și-au pus sufletul pentru patria și neamul lor și le-ai dat cu cinste îngropării,
cântând: Aliluia!

Icos 9

Aflând de vedenia cu diavolul din copilăria ta și de alte descoperiri cerești,

puterea comunistă te-a cercetat și te-a numit cel cu mintea bolnavă. Astfel ți-ai ridicat
fără împotrivire un mic sălaș, unde nestrâmtorat întru liniștire ai petrecut. Ajuns-ai mai
târziu păzitor al Catedralei Sioni, și curând, întru făgăduințele monahicești, luat-ai cinul
îngeresc urmând Sfântului Gavriil Athonitul. Recunoscând mare vrednicia ta pentru
această sfântă slujire, strigăm ție:
Bucură-te, în-Dumnezeu-înțelepte,
Bucură-te, că necredincioșilor smintit ai părut,
Bucură-te, că te-au și înjosit,
Bucură-te, că înfierea Tatălui ai luat,
Bucură-te, oglindă curată a lui Hristos,
Bucură-te, vas preaplin al Duhului Sfânt,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 10

Slujind la Mănăstirea Betania, după ce a fost închisă te-ai întors la Tbilisi unde ai
zidit cu mâinile tale o biserică în curtea casei. Aceasta era adeseori dărâmată, ci tu o
zideai iarăși de fiecare dată fără zăbavă, într-însa viersuind lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

În ziua în carea slujbașii cei fără-de-Dumnezeu prăznuiau 1 mai, pus-ai foc unui
uriaș tablou al întemeietorului comunismului și, pentru vrednică fapta ta, fost-ai
împroșcat cu pietre de aceștia, neizbăvindu-te de moarte fără numai prin dumnezeiasca
milostivire. Stăpânirea sovietică te socotea nebun, căci, deși mult te-au muncit, nu con-
teneai a grăi: „Slava nu se cuvine morților, ci lui Hristos cel viu carele a zădărnicit
moartea și ne-a dăruit viața vecinică”. Pentru sfântă îndrăzneala ta și credința nebiruită,
te lăudăm:
Bucură-te, că fiara cea roșie ai rușinat,
Bucură-te, că ai ars chipul cel tiranicesc,
Bucură-te, surpătorul idolilor deșerți,
Bucură-te, că viața ta era Hristos,
Bucură-te, că fără frică Fiul lui Dumnezeu l-ai mărturisit,
Bucură-te, cel ce cu serafimii te-ai asemănat,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!
 Condac 11

De atunci luat-ai aspra nevoință a nebuniei în Hristos; căci ca un ieșit din minți,
propovăduiai pre străzi, prefăcându-te a fi beat și arătând tuturor prin purtarea ta că
înțelepciunea acestei lumi e nebunie lui Dumnezeu, iar nebunia lui Dumnezeu e mai
înțeleaptă decât înțelepciunea lumii. Mai apoi fost ai numit preot la Mănăstirea
Samtavro neîncetat mulțumită lui Dumnezeu înălțând: Aliluia!

Icos 11

Vreme de douăzeci și opt de ani ai cercetat mănăstirile și bisericile dărâmate de

comuniști, vestind drept-slăvitorilor că toate se vor zidi din nou. Voit-ai apoi să
pustnicești în Șiomgvime, ci un glas de Sus ți-a poruncit să te întorci la Samtavro. Acolo,
te rugai și posteai, suferind pentru războiul cel dintre frați și fiind tuturor liman în
greaua încercare a Iviriei. Iară noi strigăm ție:
Bucură-te, închinător neobosit,
Bucură-te, iubitor al casei Treimii,
Bucură-te, prorocule al Iviriei,
Bucură-te, arătătorul tainelor dumnezeiești,
Bucură-te, că Golgotha neamului tău ai pătimit,
Bucură-te, cu Sfântul Andrei cel nebun întru Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 12

Făcător de minuni al lui Hristos fiind, pururea acopereai cu nebunia darurile

tale. Ci nu lăsai pre cei ce grăbeau la tine fără nădejde în deznădăjduire și fără
tămăduirea harului. Propovăduiai neistovit dragostea și smerenia, vădindu-le prin
petrecerea ta pilduitoare ce ne îmboldește și pre noi a glăsui: Aliluia!

Icos 12

În ultimii ani ai vieții tale pământești, primit ai întru răbdare boala și ai rămas
țintuit pre patul de suferință, descoperind celor ce veneau să te vadă uneltirile
antihristului de la plinirea vremii. Și, în ziua nașterii tale în ceruri, le-ai dat ultimele
povețe, zicând lor: „Ziua plecării mele s-a apropiat”. Apoi, mângâind cu gingășie icoana
dulcelui Iisus, glas ai înălțat: „Urmat-am Ție, o, Hristosul meu, de când aveam
doisprezece ani. Gata sunt, ia-mă la Tine”. Și după ce Arhiepiscopul Daniil a sfârșit
rugăciunea, ai zâmbit și ți-ai dat sufletul sfințit în mâinile Domnului. Iară puterile cele
cerești, întâmpinându te în văzduh, au cântat ție:

Bucură-te, înger pământesc și om ceresc,

Bucură-te, făclie a luminii nefăcute,
Bucură-te, nerătăcită povățuirea harului,
 Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii,
Bucură-te, cel încununat de Stăpânul,
Bucură-te, slava celor nebuni întru Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule!

Condac 13

O. Sfinte Gavriil, după lină adormirea ta mormântul tău s-a arătat izvor de
înviere sufletelor credincioșilor. Untul de lemn de la candela ta tămăduiește toată boala
și toată neputința, și minuni nenumărate adeveresc că deși ai murit, viezi în Domnul.
Pentru aceasta, Cuvioase, pururea slăvim pre Dumnezeu întru sfinții Săi, strigând
împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Arătatu-te-ai copil înțelept... și Condacul 1: Monah
desăvârșit..., iară la sfârșit această:

Rugăciune

O, Sfinte Gavriil, Mărturisitorule al Iviriei, cela ce din fragedă copilărie ai

propovăduit norodului prigonit credința lui Dumnezeu, solește și pentru nevrednicii,
carii cinstim sfântă pomenirea ta. Prin rugăciunile tale la Scaunul Celui Preaînalt ajută
nouă să rămânem neclintiți în toată bună-cinstirea și să umblăm pururea în căile
Domnului păzind poruncile Sale.

Sfântă pilda viețuirii tale să ne însufle pururea bărbăția cea duhovnicească și

credința cea neamestecată, ca să putem și noi, întru inimă zdrobită și smerită, lupta cea
bună să luptăm cu patimile și neputințele noastre.

Negrăită smerenia și pocăința ta în ispite și încercări să ne fie și nouă,

netrebnicilor, icoană de curată nevoință pre calea cea strâmtă a mântuirii.
Prin desăvârșită ascultarea ta ne povățuiește a ne pleca mai-marilor noștri, cu dreaptă-
socotință, întru Domnul.

Prin mulțumitoare răbdarea ta, întărește-ne și pre noi pururea a căuta și a face
voia Sa în toate zilele vieții noastre. Întru luminătoare petrecerea ta în acest pământ
trecător, luminează și mințile iar inimile noastre le curățește ca să se plinească și în noi,
în înfricoșată Ziua Judecății, cuvântul ce zice: Bine, slijitor bun și credincios, intră întru
bucuria Domnului tău. Amin.

PARACLISUL SFÂNTULUI GAVRIIL MĂRTURISITORUL,

CEL NEBUN ÎNTRU HRISTOS
 (2 noiembrie)
Canonul, glasul al 8-lea

Cântarea 1

Amarele chinuri și tulburări și valul tristeții cuprinzând sufletul meu, la tine vin
cu credință, Sfinte Gavriile, dintru acestea degrab izbăvește-mă.

Boala cea cumplită a trupului și patima toată cea din suflet alungă-mi-o, la
Domnul iertare mijlocindu-mi și vindecare trupească, slăvitule.

Slavă...

Cu lacrimi rugându-te ne'ncetat, aflat-ai, Părinte, mângâierea lui Dumnezeu, pe

care și nouă mijlocește-o ștergând toată lacrima din ochii noștri.

Și acum...

Sălașul sfințirii lui Dumnezeu și Maică a milei, Născătoare de Dumnezeu, caută

spre cei care îți cântă și miluiește-i cu cald ajutorul tău.

Cântarea a 3-a

De trupeasca durere tămăduiește-ne, bunule părinte, și înnourarea mâhnirii

degrab alungă-ne-o, căci racla moaștelor tale și sfânta ta icoană izvorăște credincioșilor
vindecări și raze de minuni.

Evanghelia toată ai împlinit-o, Sfinte Gavriil, trecând prin desișul vieții la

izvoarele Harului, desțelenește-ne dar și nouă înțelenirea din inimi, smulgându-ne toți
spinii păcatului.

Slavă...

Fericirea lumească ai lepadat înțelepte părinte, dorind-o fierbinte pe cea arătată

de Domnul, căreia învrednicește-ne, bunule, și pe noi întristații, cei care te cinstim
acum.

Și acum...

Arătatu-te-ai lumii apărătoare preagrabnică, sprijin în nevoi și scăpare în

primejdii, ci solitoare acum la Hristos arată-te celor ce te laudă, de Dumnezeu
Născătoare.

Cântarea a 4-a
 Gerul iernii și arșița pentru Domnul răbdând cu dragoste, Sfinte, te-ai mutat
întru odihna Lui, căreia părtași pe toți arată-ne.

Asemănându-te heruvimilor întru priveghere, bunule părinte, vezi pe Cel ce stă

pe heruvimi, înaintea Căruia ne pomenește, preaslăvite.

Slavă...

Prin cuvintele Duhului ai adăpat obștea dreptcredincioșilor, drept aceea hrănește

și acum cugetele noastre, stându-ne dea dreapta, înțeleptule.

Și acum...

Bucuria cea veșnică și nestricăcioasă născându-O lumii, Preacurată, și acum ne

dăruiești nouă bucurie, Maica Bucuriei fiind.

Cântarea a 5-a

Însuți ca un bun, cuvioase, întărește-mă că mă cuprind durerile bolilor, cel ce cu

trupul nestricat arătatu-te-ai.

Jugul lui Hristos ridicându-l, înțeleptule, I-ai și urmat slăvite Aceluia, ci și pe

mine să-I urmez întărește-mă!

Slavă...

Iartă-ne degrab, cu solirile Sfântului Gavriil, greșeala toată, o, Ziditorule, pe cea

de voie și fără voie, Preabunule.

Și acum...

Iernii sufletești primăvară arătându-te cu mijlocirea la Fiul tău, Maică,

înmiresmează-i, rugămu-ne, pe cei care te laudă.

Cântarea a 6-a

Mărirea și avuția veacului de acum lepădându-o, slăvite, nestricăcioasa comoară

poftit-ai, agonisind-o cu nevoințele tale, pe care solește de la Domnul să o dobândim și
noi.

Nădejde în tulburări știindu-te și scăpare în necazuri, părinte, vindecător al

durerii și bolii celei trupești și al patimii, bunule, la grabnic ajutorul tău alergăm cu
credință și dragoste.

Slavă...
 Degrab către limanul liniștii pe cei înnecați în marea vieții poartă-ne, cu a ta
mijlocire, arcă precum al lui Noe făcându-te pentru noi, părinte, celor ce venim la
icoana ta, rugându-ne.

Și acum...

Năstrapă te-au arătat Scripturile de demult, de Dumnezeu Născătoare, lână cu

rouă și tablă a Legii, clește, cărbune și chivot al Domnului, și munte netăiat și rug, și
toiag odrăslit și Biserică.

Condacul, glasul al 4-lea:

Mijlocitor preafierbinte făcându-te la Dumnezeu, Ziditorul făpturilor,

preamilostiv Îl arată dea pururea celor ce-ți cântă cu dragoste și toată ispita alung-o de
la ei, părinte cuvioase.

Cântarea a 7-a

Pomul Vieții moștenit-ai, fericite, ca răsplătire a nevoințelor, către care

călăuzește-i, Sfinte Gavriile, pe cei care se roagă ție.

Robilor tăi, cuvioase, dăruiește-le degrabă vindecare de trupeasca durere, bunule

părinte, șuvoaie de har racla ta izvorându-le degrabă.

Slavă...

Scapă din ispita cea cumplită, cuvioase, pe cei care îți cântă, căci precum leul
răcnind potrivnicul diavol, umblă acum și caută să ne prindă în gheenă.

Și acum...

Inimii mele întristate bucurie de la Domnul hărăzește-i, milostiv arătându-L mie

totdeauna cu caldă mijocirea ta cea de Maică, Preacurată.

Cântarea a 8-a

Pe șarpele cel netrupesc biruindu-l pe pământ, Sfinte, cu puterea Crucii și nouă

biruință asupra lui ne dăruiește.

Tămăduiește sufletul meu, cuvioase, că bolește de patimi cumplite, dăruind

vindecare ți trupului meu degrabă.

Binecuvântăm...

Ție, Treimii dumnezeiești, credincioșii ne închinăm lăudându-Te pururea, solitor

la Tine pe robul Tău avându-l.

Și acum...
 Odinioară, pentru călcarea poruncii, a fost strămoașa pricina căderii, iar
mântuirii tu ești pricina, Maică.

Cântarea a 9-a

Umbrirea răutății, sfinte, risipește-o și strălucește razele harului și vesaelie în

suflet dăruiește-mi, preafericite.

Văpaie cea cumplită a patimii mele cu roua Duhului stinge-mi, măritule, și

izbăvește-mă, Sfinte, de iezerul focului.

Slavă...

Zăcând eu ticălosul în multă durere la tine vin cu credință, slăvitule, din toată
boala trupească tu mântuiește-mă.

Și acum...

Nu trece cu vederea lacrimile mele, de Dumnezeu Născătoare, ci vezi-mă și

întristarea alungă-mi, Maică, prin harul tău.
 SINAXARUL SFÂNTULUI GAVRIIL MĂRTURISITORUL,
CEL NEBUN ÎNTRU HRISTOS

(2 noiembrie)

Arhimandritul Gavriil, pe numele de mirean Goderdzi Urgebadze, s-a născut pe

26 august 1929 la Tbilissi în Georgia sovietică. Părinții săi se numeauVasili și Varvara
Urgebadze, care mai aveau doi copii, Emma și Mihai. A fost botezat la biserica Sfintei
muceniţe Varvara, în raionul Navtlughi. Goderdzi avea doi ani când tatăl său a fost
asasinat în circumstanțe neclare. După aceasta, membrii familiei l-au numit pe micuţ
Vasiko, în memoria tatălui său.

Rămasă văduvă la vârsta de 22 de ani, Varvara s-a recăsătorit și a mai avut o

fiică, Julieta. Lipsit fiind de cele sfinte până la vârsta de 7 ani, Vasiko a aflat de Hristos
când doi vecini se certau, auzind că unul îi spune celuilalt: „Ai vrea să mă răstignești ca
pe Hristos!". De atunci a căutat printre apropiaţi să afle de ce Hristos a fost răstignit.
Astfel ajunge ca, economisind bani, să-și cumpere o Evanghelie pe care o citea cu
ardoare și care l-a făcut să-și schimbe viața, dorind să trăiască pentru Hristos.

În timp ce al Doilea Război Mondial izbucnea, pe când Vasiko avea 12 ani, el a

primit de la Dumnezeu harisma străvederii, pentru dragostea și credinţa lui adevărată,
grație căreia dădea noutăți rudelor despre cei plecați pe front și, totodată, îi îndemna să
meargă la biserică, să nu-L abandoneze pe Hristos și să nu-și piardă astfel mântuirea
sufletelor. Pentru a nu cădea în mândrie și în slava deșartă, din cauza înzestrării sale, se
băga într-o cutie de gunoi, spunându-și: "Adu-ți aminte Vasiko că nu ești decât o cutie
de gunoi și nu gândi niciodată bine de tine însuți".

În 1949 Vasiko a trebuit să facă serviciul militar, fiind în unitatea de grăniceri la

Batoumi. După terminarea serviciului militar revine în capitală unde este convocat la
spitalul din oraș și interogat cu privire la viziunile sale. Medicul care l-a examinat i-a
pus un diagnostic de delir psihotic, dându-i un certificat de bolnav mintal care-l
împiedică de aici înainte să-și găsească de muncă. Această venea în contradicție cu
faptul că maiînainte a fost considerat apt pentru satisfacerea serviciului militar. Pentru a
se izolași a se ruga îndelung, Vasiko a construit în curtea rezidenței familiale încăpere
mică în care nu se putea întinde nici măcar un covor.

Din 1952 și pânăîn 1962 în curtea casei unde își avea această încăpere, a construit
o biserică cu 7 cupole, pe care le-a pictat în albastru. Biserica avea un aspect straniu,
fiind pe de- o parte naivă, sărăcăcioasă și heterogenă prin materialele sale - toate
provenite din diferite recuperări- și, pe de altă parte, barocăprin încărcareași caracterul
fantezist al ornamentelor. Interiorul, deși mic, nu-l împiedică pe Vasiko să-l împartă în
mai multe capele. Pereții erau în întregime acoperiți de icoane care au fost strânsedin
copilărie de el de la cei care, fie nu aveau grijă de ele și i le dădeau, fie de la groapă cu
gunoi unde ateii le aruncau.

Pe 30 ianuarie 1955 este hirotonit diacon și pe 23 februarie este tuns în

monahism, la Mănăstirea Moțameta în apropiere Koutaiss de către egumenul
Gheorghe. Conform dorinței sale la călugărie a primit numele de Gavriil, în cinstea
Sfântului Gavriil Iviritul, un ascet din sec. XI care se distingea prin asprimea vieții lui și
prin simplitate.

Trei zile după ce a primit schimă monahală, tânărul călugăr Gavriil a fost
hirotonit preot de către Episcopul Gavriil, la catedrala Sfanții Petru și Pavel din
Kutaissi, urmând să slujească cu binecuvântarea Catholicos-Partriarhului Melkisedek, la
catedrala Sion din centrul Tbilissi, după care a fost trimis la Mănăstirea Bethania pânăla
închiderea acesteia de către guvernul comunist. Din 1962 până în 1965 Părintele Gavriil
a slujit la catedrala Sfintei Treimi și a Tuturor Sfinților.

În 1965, pe 1 mai, s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Pe clădirea Comitetului

Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți”
ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri
înflăcărate. Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să
ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al
clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse
să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice: Domnul zice: „Să nu ai alți dumnezei
afară de Mine! Să nu-ți faci chip cioplit... Să nu te închini lor, nici să le slujești!” (Ieșire
20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar
mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când
pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care
una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient,
apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la
pedeapsă capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să
fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în
pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii
asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa,
unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit
în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc
foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe
a Georgiei în anul 2012.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne
pe noi. Amin.