Opera literara ”Luceafarul” apartine perioadei marilor clasici si curentului literar

romantism.

O trasatura a romantismului in poezia “Luceafarul” este prezenta numeroaselor

motive specifice romantismului. Intalnim in poezie motivul visului, motivul lunii si motivul
marii-infinitul, eternul.

O alta trasatura specifica romantismului este tehnica antitezei . Luceafarul , fiinta

fantastica, se afla in antiteza cu Catalina fiinta muritoare. Luceafarul-Inger se afla in antiteza cu
Luceafarul -demon.. Dragostea absoluta a Luceafarului pentru Catalina este si ea in antiteza cu
dragostea lui Catalina pentru Luceafar, aceasta alegand omul simplu ,pe Catalin.

 Tema poemului o reprezinta conditia omului de geniu intr-o societate mediocra,

incapabila sa il inteleaga. Aceasta tema este completata de tema cunoasterii si cea a iubirii.
Viziunea despre lume este aceea ca omul de geniu nu poate fi fericit si, la randul sau, nu poate
ferici pe nimeni: “...eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece “.

Un element de structura este simetria. Avem un plan cosmic si un plan terestru, o

poveste de dragoste in plan cosmic si o poveste de dragoste in plan terestru si patru tablouri in
plan cosmic si plan terestru.

Tabloul intai, este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar si Catalina, prezentata
intr un cadru de basm. Povestea de iubire incepe lent intr –un cadru nocturn, intr o stare de
visare. Luceafarul aspira catre planul terestru iar fata aspira catre planul cosmic. Avem astfle
tema romantica a iubirii imposibile dintre doua fiinte ce apartin unor lumi diferite.

Al doilea tablou, este o poveste de dragoste intre Catalina si Catalin, o iubire a lumii
terestre .Cei doi tineri pot fi vazuti ca simbol al 'perechii' in plan uman. Comunicarea este
acum directa si nu se mai face prin intermediul visului.

Tabloul al treilea al poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si

convorbirea cu Demiurgul. Luceafarul zboara la Demiurg cu o viteza fantastica, viteza luminii.
Luceafarul ii cere Demiurgului sa-l dezlege de nemurire pentru a cunoaste tainele iubirii, insa
acesta il refuza.Demiurgul descrie umanitatea ca fiind limitata de soarta, noroc, intamplare si
moarte.

Al patrulea tablou ne duce din nou in planul terestru dar si in cel universal cosmic
Hyperion devenit din nou Luceafar se intoarce pe cer si isi revarsa din nou razele asupra
Pamintului. Oamenii sint fiinte trecatoare. Ei au doar stele cu noroc in timp ce Luceafarul nu
cunoaste moarte.

În concluzie, „Luceafărul”, scris de Mihai Eminescu este o operă reprezentativă pentru

tema romantică a condiției omului de geniu