1)Aparut in 1920,romanul “Ion” de Liviu Rebreanu, este publicat dupa o lungă perioadă de elaborare,

aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei. Rebreanu, un scriitor cu o semnificativa activitate
literara in perioada interbelica, fiind contemporan cu autori ca Mihail Sadoveanu, este considerat de
către critica literară cel mai mare creator de viaţă al literaturii române si unul dintre întemeietorii
romanului românesc modern care se manifestă artistic în perioada interbelică.

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje principale, cu mai
multe conflicte şi planuri narative.”Ion” se încadrează în romanul de tip traditional: prezinta spaţiul rural
cu obiceiurile vieţii specifice ( nuntă, horă, înmormântare, etc.), dar si romanului de tip realist, prin
proza sa ce descrie viaţa satului românesc de la inceputul sec XX cu clasele sociale existente (țărani,
intelectuali), cu instituţiile specifice (şcoala, biserica, judecătoria), cu obiceiurile şi tradiţiile locului (hora,
nunta, botezul), etc. Este și obiectiv pentru că scrierea este la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient
si omniprezent. Acest narator heterodiegetic nu este însă deloc implicat în acţiune, nu lasă să se
întrevadă preferinţele sale ci doar prezintă situaţiile fără să judece ( pe când în Moara cu noroc spre
exemplu, naratorul se identifica cu vorbele bătrânei).

Tema romanului prezinta problematica taranului roman reprezentativ pentru societatea ardeleneasca
de la inceputul secolului al XX-lea, dominata de suprernatia bunurilor materiale. Aceasta se reflectă
evident în scena sărutului pământului de la începutul romanului. Ion devine stăpânul pământurilor lui
Vasile Baciu, după ce reușește să-i seducă acestuia fata. Însă apropierea sa de pământ are o dublă
conotație: împlinirea unei pofte dar și apropierea de moarte, de coborârea în pământ. Un alt impuls ce
vitalizează tema este iubirea lui Ion pentru Florica. Deși îi promite de mai multe ori că o va cere de
nevastă, cealaltă obsesie este mai puternică și îl împinge către Ana. După ce își satisface însă pofta
pământului, Ion nu poate ascunde pasiunea sa pentru Florica, nici chiar la nunta acesteia, în care Ana îi
surprinde privindu-se pătimaș și insistent. Acest lucru, asociat cu lipsa de afecțiune, o împinge să-și pună
capăt zilelor.