Suport Curs Rezolvat 4

Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr.
Daniela Artemisa Calu
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI
FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ȘI AUDIT
CONTABILITATE MANAGERIALĂ1
SUPORT CURS
PARTEA I
Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
An universitar
2022 -2023
1
Materialul este destinat în exclusivitate studenților facultății CIG, anul II, seria A, an universitar 2022-2023, în
vederea desfășurării activităților la curs.
1
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
EVALUAREA:
Evaluarea se compune, conform Fișei disciplinei din:

1. Evaluarea continuă, în cadrul activităţii de seminar
2. Evaluarea finală, pe baza examenului scris susţinut în sesiune
3. Stabilirea notei finale:
 Examinare finală 70%
 ctivitate seminar 30%
BIBLIOGRAFIE:
1. Bâtcă-Dumitru, C. G. , Calu, D. A., Ponorâcă, A., Contabilitate managerială, Editura CECCAR, 2020
2. Calu, D.A., Dumitru, M., Dumitrana, M.A., Contabilitate managerială, e-book, 2016
3. Caraiani, C., Dumitrana M. (coordonatori), Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Ediţia a
II-a, Ed. Universitară, 2008, Bucureşti
4. Dumitru, M., Calu, D.A., Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Contaplus, 2008,
Bucureşti
5. Dumitru, C. Ioanăş, C. Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor, Ed. Universitară,
2005, Bucureşti
6. Dumitrana, M., Vulpoi, M., Cost Accounting – A Managerial Emphasis, Editura ASE, 2003, Bucureşti
2
CAPITOLUL I
CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂŢII MANAGERIALE: CONTABILITATEA
FINANCIARĂ VERSUS CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Concepte cheie:
 Contabilitatea financiară (CF): reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de
informaţii pentru acţionari şi alţi utilizatori, în vederea evaluării activităţii din punct de vedere a
situaţiei financiare actuale;
 Contabilitatea managerială (CM): reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de
informaţii ce sunt utile managerilor pentru planificarea şi controlul activităţilor, precum şi în cadrul
procesului de luare a deciziilor;
 Repartizarea primară: reprezintă reclasificarea cheltuielilor din contabiliatea financiară în
contabilitatea managerială, potrivit destinației acestora.
Contabilitatea furnizează informaţii pentru toate categoriile de utilizatori, externi şi interni, informaţii pe care
aceştia îşi fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Contabilitatea financiară (CF) şi contabilitatea
managerială (CM) sunt două componente ale contabilităţii, al cărei obiectiv este furnizarea informaţiilor
necesare diverşilor utilizatori. Între cele două contabilități pot fi identificate următoarele diferențe:
Perspectiva Contabilitate financiară Contabilitate managerială
Abordarea entităţii economice
Bazele de evaluare
Criteriul de clasificare a cheltuielilor
Formatul informaţiilor
Frecvenţa de raportare
Gradul de detaliere
Orizontul de timp
Tipul informaţiilor
Utilizatorii de informaţii
Sursă: Prelucrare după Needles Jr., Anderson & Caldwell (2001)

3
Între contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială există o interdependenţă a informaţiilor.

Aceasta este realizată prin intermediul cheltuielilor, ce sunt clasificate în contabilitatea financiară după
natura lor (de exemplu, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea), iar în
contabilitatea managerială sunt reclasificate după destinație (funcțiile întreprinderii) (de exemplu, cheltuieli
“de producție”, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de distribuție). Pornind de la această premisă,
între cele două contabilități pot fi identificate următoarele interdependențe:
Interdependențe existențe între CF și CM
Tip
Recunoaşterea tranzacţiilor în CF Evaluare Prelucrarea informaţiilor în CM
tranzacţie
Departamentul Aprovizionare:
Achiziţie 301 Materii = 401Furnizori Cost de achiziţie Nu e cazul, nu apar cheltuieli
materii prime prime
Departamentul Producţie:
601 Cheltuieli = 301 FIFO
Consum
cu materiile Materii CMP
materii prime
prime prime LIFO
Liniară
Înregistrare 681 Cheltuieli = 281
Degresivă
amortizare cu amortizarea Amortizare
Accelerată
Înregistrare
6XX = %
alte tipuri de
Cheltuieli 3XX Stocuri - Se selectează cheltuielile ce au
cheltuieli
cu “…” 4XX Datorii legătură cu producția şi, în urma
aplicării unor algoritmi de calcul ce
Obţinere
vor fi studiați în cadrul acestui curs,
produse finite 345 = 711 Venituri
se determină costul de producţie
Produse aferente costurilor Cost prestabilit +
finite stocurilor de Diferențe
produse favorabile/nefavorabile
+/- =
348 = =711 Venituri
Diferențe aferente costurilor
preț la stocurilor de Cost de producţie
produse produse
Departamentul Desfacere (Distribuţie):
Vânzare produse 4111 = 7015 Venituri din Preţ de vânzare
finite (emiterea Clienţi vânzarea produselor
facturii) finite
Descărcare 711 Venituri = 345 Cost de producţie Determinat anterior
din gestiune aferente Produse
costurilor finite
stocurilor de
produse
+/-
711 Venituri = 348
aferente Diferențe
costurilor preț la
stocurilor de produse
produse
Sursă: Bâtcă-Dumitru, C.G, Calu D.A., Ponorâcă, A.G., 2020
4
Concluzii:
Exemplu:
La 31 decembrie N entitatea economică X prezintă următoarele solduri ale conturilor (înainte de închidere):
 601 - Cheltuieli cu materiile prime 500 u.m.;
 611 - Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii 1.000 u.m.;
 623 - Cheltuieli de reclamă, protocol, publicitate 900 u.m.;
 641 - Cheltuieli cu salariile 1.800 u.m.;
 681 - Cheltuieli cu amortizarea 1.000 u.m.;
 701 - Venituri din vânzarea produselor finite 3.800 u.m.;
 704 - Venituri din prestarea serviciilor 1.800 u.m.;
 711 - Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 1.100 u.m. (SFC).
Cheltuielile prezentate anterior după natura lor sunt regrupate în contabilitatea managerială conform
destinaţiei acestora, astfel:
Tabel de conversie a cheltuielilor clasificate
după natură în cheltuieli clasificate după destinaţie (repartizarea primară)
-u.m.-
Natura cheltuielilor
Producție Administrație Distribuție Total
Destinaţia cheltuielilor
601 Cheltuieli cu materii prime 500 0 0 500
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 200 800 0 1.000
623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate 0 0 900 900
641 Cheltuieli cu salariile personalului 1.200 400 200 1.800
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizări şi provizioane 1.000 0 0 1.000
Total 2.900 1.200 1.100 5.200
Se cere:
Determinați rezultatul din exploatare, prezentat în contul de profit şi pierdere, cu clasificarea cheltuielilor
atât după natură cât şi după destinaţii, ţinând cont de cerinţele naționale și internaționale cu privire la
prezentarea situaţiilor financiare.
5
Contul de profit și pierdere Contul de profit și pierdere

cu regrupare cheltuielilor după natură cu regrupare cheltuielilor după destinații
Informații OMFP 1802 IAS 1 Informații OMFP 1802 IAS 1
Cifra de afaceri/Venituri Venituri (Cifra de afaceri)
Venituri aferente costurilor stocurilor de Costul bunurilor vândute
produse
Total venituri din exploatare Marja brută
Venituri aferente costurilor stocurilor de Cheltuieli generale de
produse administraţie
Cheltuieli cu materii prime și materiale Cheltuieli de distribuţie
Cheltuieli cu salariile și contribuțiile Alte venituri din exploatare
angajator
Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare
Alte ch din exploatare)
Total cheltuieli din exploatare
Rezultat din exploatare Rezultat din exploatare
Comentarii:
Principalele funcţii ale CM sunt: planificarea, controlul şi fundamentarea deciziilor.

 Planificarea vizează stabilirea obiectivelor unei entităţi economice şi identificarea modalităţilor prin care
aceste obiective pot fi îndeplinite. În acest sens trebuie ţinut întotdeauna cont de experienţa trecută.
 Controlul se bazează pe raportarea către manageri a rezultatelor actuale ale unei entităţi economice. Pe
baza acestor informaţii, managerii evaluează diferenţele existente între performanţele planificate şi cele
actuale. În acest sens, managerii analizează rapoartele contabile şi alte tipuri de rapoarte pe care le
primesc.
 Fundamentarea deciziilor implică alegerea de către manageri a unei alternative, ca urmare a comparării
informaţiilor relevante pe care le deţin şi a analizei consecinţelor deciziilor posibile. În vederea
fundamentării deciziilor, prima etapă o reprezintă planificarea, iar cea de a două controlul.
Sistematizarea cunoștințelor:
Pornind de la asemănările și deosebirile evidențiate între CF și CM, identificații utilitatea informațiilor

frnizate de CM.
 cunoaşterea costurilor în diferite circumstanţe folosind diferite tehnici şi sisteme de costuri;
 stabilirea preţurilor de vânzare în diferite situaţii;
 determinarea şi controlul eficienţei prin sistemul de standarde;
 determinarea bazei de evaluare pentru anumite elemente de bilanţ (stocuri şi imobilizări fabricate);
 furnizarea informaţiilor necesare deciziilor pe termen scurt: relaţia cost-volum, a produce sau a cumpăra, a
menţine sau înlocui metodele de producţie etc.
6
Verificarea cunoștinețelor:
1. Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru management:
a. Planificarea;
b. Evaluarea;
c. Fundamentarea deciziilor;
d. Controlul?
2. Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit ţinând cont
de clasificarea cheltuileilor după destinaţie:
a. Cheltuieli cu materiile prime;
b. Cheltuieli cu salariile;
c. Costul bunurilor vândute;
d. Venituri aferente costului stocurilor de produse finite?
3. Care dintre următoarele modalităţi de evaluare se bazează pe informaţii oferite de contabilitatea

managerială:
a. Costul de achiziţie;
b. Evaluarea;
c. Fundamentarea deciziilor;
d. Costul de producţie?
4. Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară afectează

valoarea costului de producţie?
i. Consumul de materii prime;
ii. Înregistrarea salariilor;
iii. Emiterea unei facturi privind darea cu chirie a unui utilaj;
iv. Primirea unei facturi de penalităţi;
a. i şi ii;
b. ii şi iii;
c. i şi iii;
d. iii şi iv.
5. Care dintre următoarele afirmaţii făcute în legătură cu informaţiile oferite de contabilitatea managerială
sunt adevărate?
i. Este utilizată de investitori în procesul de luare a deciziilor;
ii. Modul de prezentare a informaţiilor este la latitudinea fiecărei entităţi economice;
iii. Poate fi prezentată în termeni monetari sau nemonetari;
iv. Este destinată utilizatorilor externi.
a. i şi ii;
b. ii şi iii;
c. i şi iii;
d. ii şi iv.
7
CAPITOLUL II:
CHELTUIELILE - ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE COSTURILOR.
TIPURI DE COSTURI
Concepte cheie:
 Cheltuielile: constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari;
 Costurile: reprezintă ansamblul cheltuielilor referitoare la un element determinat: un produs, o
lucrare, o comandă, o activitate, un mijloc de exploatare, o responsabilitate, o unitate operaţională
sau o funcţiune;
2.1. Cheltuielile – elementele constitutive ale costurilor
Între noțiunile de cheltuială și cost există o seride de diferențe generate de faptul că o serie de cheltuieli
recunoscute în CF nu sunt incluse în cost și viceversa. În acest sens, distingem:
 Cheltuieli încorporabile (I)
a) Cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe (CCF) (spre exemplu, cheltuieli
cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea);
b) Cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri (supletive) (S) (spre exemplu, estimarea
costurilor asociate „remunerării” acţionarilor care primesc dividende, deci nu generează cheltuieli,
comparativ cu asigurarea aceleiaşi finanţări prin recurgerea la un credit bancar, credit ce generează
cheltuieli cu dobânzile).
 Cheltuieli neîncorporabile (N)
a) nu au legătură directă cu activitatea entităţii (ex. amenzi, sconturi, penalizări, calamitati, conflicte,
cedarea activelor imobilizate, amortizarea ch de constituire, costul subactivitatii etc.);
b) nu au caracterul unor cheltuieli curente (ex. cheltuieli cu impozitul pe profit).
Relaţia de calcul a cheltuielilor încorporabile (I) este următoarea:
I = CCF – N + S, unde:
CCF = cheltuielile recunoscute în contabilitatea financiară;
N = cheltuielile neîncorporabile;
S = cheltuielile supletive.
8
Exemplu:
O entitate economică construiește o clădire. În acest sens, societatea a consumat materii prime în valoare
de 100.000 um, a înregistrat salarii și contribuții pentru muncitorii angajați în valoare de 200.000 um și a
utilizat utilaje a căror amortizare este de 300.000 um. Finanțarea activității a fost făcută astfel: 180.000 um
din sursele de finanțare deja existente în societate, 250.000 um dintr-un credit bancar contractat special pentru
finanțarea acestei construcții, dobânda aferentă creditului fiind de 25.000 um, din care plătită 22.000 um, iar
pentru obținerea sumei de 170.000 um, au fost emise 1.700 acțiuni la un preț de emisiune egal cu valoarea
nominală de 100 um/acțiune. Media dividendele plătite în ultimii 3 ani acționarilor a fost de 5 um/acțiune. De
asemenea, societatea a primit și plătit o amendă pentru nedepunerea în timp a declarațiilor fiscale în valoare
de 6.000 um.
Se cere:
Pornind de la informațiile existente în CF determinați valoarea cheltuielilor încorporabile (I).
Informații Reflectare în CF CM
Consum materii prime
Înregistrare salarii + contributii
Înregistrare amortizare
Finantare activitate
Contractare credit bancar
Recunoaștere dobândă
Plată dobândă
Emitere acțiuni
Înregistrare dividende
Plata dividende
Inregistrare amenda
Plata amanenda
9
2.2.Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.
Pentru CM prezintă utilitate mai multe criterii de clasificare a costurilor, dintre care menționăm următoarele:
a. clasificări utilizate în procesul de reclasificare a cheltuielilor din CF:
1. costuri directe – costuri indirecte;
2. costuri variabile – costuri fixe;
3. costuri ale produselor – costuri ale perioadei
b. clasificări bazate pe relaţii de incluziune:
1. costul primar – costul de producţie – costul complet;
2. costuri unitare – costuri totale.
c. clasificări bazate pe relaţii de succesiune în timp:
1. costuri prestabilite – costuri efective.
a.1. Costuri directe – costuri indirecte

 Costurile directe sunt acea categorie de costuri care este direct legată de un anumit produs (cum ar fi un
bun fabricat), lucrare sau serviciu (o reparaţie efectuată), respectiv locaţie (cum ar fi un departament din
cadrul organizaţiei) pentru care se calculează costul. Totalitatea costurilor directe se mai numeşte şi cost
primar. Cheltuielile încorporabile directe sunt absorbite de un produs fără tratamente intermediare.
Noţiunea de cheltuială directă trebuie privită însă şi prin prisma relaţiei cheltuieli – structura producţiei. În
acest sens identificăm următoarele cazuri
(i) În cazul unei entităţi economice mono-producătoare toate cheltuielile sunt directe faţă de produsele
fabricate.
(ii) În cazul unei entităţi economice cu producţie multiplă, o parte a cheltuielilor este afectată direct
produselor, având caracter direct şi altă parte vizează toate produsele sau numai anumite faze de
fabricaţie, având un caracter indirect.
Exemple:
10
 Costurile indirecte sunt cele care se efectuează pentru un număr de unităţi identificabile în cadrul
entităţii, pentru care trebuie calculate costurile. Costurile indirecte nu pot fi alocate în mod direct unui
anumit produs, lucrare, serviciu sau locaţie pentru care se calculează costul, ci necesită o repartizare
suplimentară. Privite în corelaţie cu structurile organizatorice, anumite cheltuieli indirecte faţă de produse
sunt directe faţă de secţii, ateliere, centre, departamente (spre exemplu, salariile muncitorilor auxiliari din
secţie, materialele consumabile). Din punctul de vedere al clasificării funcţionale (după funcțiile
întreprinderii), costurile indirecte pot fi:
o de producţie (fabricaţie) sunt acele cheltuieli generate de procesul de producţie din momentul
demarării şi până la obţinerea produselor.
o de administraţie cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicilor
conducerii, organizării şi controlului operaţiilor efectuate de o entitate şi care nu au o legătură
directă cu cercetarea-dezvoltarea, producţia şi desfacerea.
o de desfacere acoperă aria cheltuielilor legate de formarea loturilor de vânzare, ambalare, transport,
publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.
Exemple:
11
a.2. Costuri variabile – costuri fixe

 Costurile variabile sunt costuri totale (aferente întregii cantităţi obţinute) care se modifică în raport de
modificările nivelului activităţii. În consecinţă, costurile totale variabile cresc direct proporţional cu
volumul producţiei şi costurile unitare variabile sunt constante. Din punct de vedere grafic, reprezentarea
grafică a acestora se prezintă astfel:
o Costurile variabile totale (Cv):
Costuri
O x
Volumul activității (Q)
 Costurile variabile unitare (cv):
(buc., ore de funcționare )
Costuri (cv)
cv
O x
Relația matematică existentă între costurile variabile totale și cele unitare este următoarea:
Cv
cv =
Q
12
 Costurile fixe sunt costuri totale care nu se modifică chiar dacă se modifică nivelul activităţii. În
consecinţă, costurile totale fixe sunt constante pentru toate nivelele de activitate şi costurile fixe unitare
sunt descrescătoare în funcţie de nivelul activităţii. Se consideră că majoritatea costurilor sunt fixe pe
termen lung. Costurile fixe pot să varieze în timp dacă se produce o modificare semnificativă în nivelul
activităţii. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe divizibile. Un exemplu îl constituie costul cu chiria.
Chiria este constantă atâta timp cât este închiriat un singur depozit dar se modifică dacă trebuie închiriat şi
un al doilea spaţiu. Din punct de vedere grafic, reprezentarea grafică a acestora se prezintă astfel:
 Costurile fixe (Cf):
Costuri fixe
(Cf) Cf
O x
 Costurile fixe unitare (cf):
Costuri fixe
unitare (cf)
cf
O x
Relația matematică existentă între costurile fixe totale și cele unitare este următoarea:
Cf
cf =
Q
13
 Costurile semi-fixe (fixe în trepte) sunt costurile care sunt fixe pentru nivele specifice de activitate, dar
care cresc sau descresc cu o valoare constantă pentru un nivel critic de activitate (de exemplu salariile
supraveghetorilor). Din punct de vedere grafic, evoluția acestor costuri se prezintă astfel:
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 x
 Costurile semi-variabile includ atât componente fixe, cât şi componente variabile (ex. costurile de
întreţinere, cheltuielile salariale pentru TESA atunci când există persoane angajate pe perioadă
nedeterminată şi persoane angajate pe perioadă determinată). Un exemplu în acest sens îl reprezintă
consumul de energie, în cazul în care există un număr fix de Kw incluși în abonament. În acest caz,
evoluția costurilor semivariabile poate fi reprezentată din punct de vedere grafic astfel:
u.m.
Cost total al
energiei
Consum energie
14
Exemplu:
Se cunosc următoarele informații:
1. Cheltuieli cu chiria aferentă sediului societății;
2. Cheltuieli cu amortizarea utilajelor;
3. Cheltuieli cu asigurarea sediului societății;
4. Cheltuieli cu chiria pentru un utilaj specializat folosit pentru obținerea produsului X;
5. Cheltuieli cu energia electrică pentru secţiile unde se fabrică mai multe tipuri de produse;
6. Cheltuieli cu materii prime;
7. Cheltuieli cu salariile personalului (manoperă directă, plătită în funcție de cantitatea produsă);
8. Cheltuieli cu salariul managerului.
Separați cheltuielile în variabile și fixe, respectiv directe și indirecte.
Cheltuieli Directe Indirecte
Variabile
Fixe
Aplicarea cunoștințelor:
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=pEd2Oni88uY), identificați
costurile existente și încadrați-le în una din următoarele situații:
Cheltuieli Directe Indirecte
Variabile
Fixe
15
a.3. Costuri ale produselor – costuri ale perioadei

 Costurile produselor sunt costurile asociate produselor sau serviciilor achiziţionate sau fabricate în vederea
vânzării. Costurile produselor includ cheltuieli directe şi indirecte de producţie. Dacă produsele finite nu se
vând sau dacă există producţie în curs de execuţie, atunci acest cost se regăseşte în bilanţ sub forma stocurilor
obţinute din producţie proprie. În principiu, costurile produselor sunt determinate pe baza cheltuielilor
recunoscute în conturile din clasa 6 a contabilităţii financiare, dar unele dintre ele necesită retratări. În plus, în
costul unui produs se încorporează şi cheltuielile supletive.
 Costurile perioadei sunt formate din cheltuielile administrative și cheltuielile de desfacere (distribuție).
Conform reglementărilor din România, într-o entitate economică cu obiect de activitate producţia toate
costurile de producţie sunt privite drept costuri ale produsului. Acestea includ costurile directe şi indirecte de
producţie. Costurile apărute după terminarea procesului de producţie, cum ar fi costurile de administraţie şi
vânzare sunt costuri ale perioadei. Evaluarea stocurilor nevândute este făcută la costul de producţie.
b.1. Costul primar – costul produsului - costul de producție – costul perioadei - costul complet,
determinate astfel:
 Costul primar = Costuri materiale directe + Costuri cu manopera directă + Alte costuri directe
 Costul produsului (pentru produse finite și producție în curs de execuție) = Costuri directe + %
(cota) Costuri indirecte de producţie
 Costul de producție (pentru produse finte) = Producția în curs de execuție la începutul perioadei
(PCE0) + Costuri directe + % Costuri indirecte de producţie – Producția în curs de execuție la sfârșitul
perioadei (PCE1)
 Costul perioadei = Costuri de desfacere + Costuri de administraţie
 Costul complet = Costul de producție al produselor finite vândute + Costul perioadei
Utilitatea costului complet este reflectată prin intermediul următorilor indicatori:
 Rezultatul analitic = Cifra de afaceri – Costul complet
 Rezultatul global = Suma rezultatelor analitice
b.2. Costuri unitare – costuri totale

 Costul total este reprezentat de costul întregii cantități obținute.
 Costul unitar (costul mediu) este determinat prin împărţirea costului total la numărul de unităţi obţinute.
16
Exemple:
1. O brutărie obţine diverse tipuri de produse, inclusiv pâine albă. Costurile asociate cu fabricarea pâinii albe
şi cu operaţiile generale ale entităţii economice sunt următoarele:
 Făina utilizată pentru fabricarea pâinii albe costă 0,15 u.m./pâine;
 Manopera brutarilor costă 0,25 u.m./pâine;
 Brutarii sunt coordonaţi de un responsabil, care are un salariu anual de 30.000 u.m.;
 Amortizarea utilajelor utilizate pentru fabricarea pâinii albe se ridică la 8.500 u.m./an;
 Salariul managerului entităţii economice este 75.000 u.m./an;
 Entitatea economică cheltuieşte anual 25.000 u.m. pentru publicitate pentru produsul pâine albă;
 Vânzătorii primesc un comision de 0,25 u.m. pentru fiecare pâine vândută.
Se cere: Clasificaţi fiecare cost în următoarele categorii: variabil (CV), fix (CF), cost al produsului (CPr),
cost al perioadei (CPer), cost direct (CD) sau cost indirect (CI) (pentru produsul pâine albă). Explicați
încadrarea realizată.
Rezolvare:
Cheltuielile din acest exemplu vor fi clasificate astfel:
Elemente CV CF CPr CPer CD CI Comentarii
Făină
Manopera brutarilor
(salariile directe)
Salariu responsabil
Amortizare utilaje
Salariu manager
Publicitate
Comision vânzători
17
2. Societatea Omega cultivă ciuperci champignon pentru care realizează următoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materiile prime (micelii de ciuperci): 10.456 u.m.;
 cheltuieli cu materialele consumabile: 862 u.m., din care:
o utilizate pentru spațiul productiv: 600 u.m.;
o utilizate pentru sectorul administrativ: 262 u.m.;
 cheltuieli cu energia electrică: 8.312 u.m. Consumurile de energie electrică sunt generate de:
o instalație de ventilație utilizată în spațiul productiv: 1 KW/oră; număr ore de funcționare 720
ore/lună;
o instalație climatizare utilizată în sediul societății: 500 W/oră; număr ore de funcționare 160
ore/lună;
o becurile amplasate în spațiul productiv: 10 becuri cu un consum de 12W/oră, utilizate 120 ore/lună;
o becurile amplasate în sediul societății: 15 becuri cu un consum de 14W/oră, utilizate 80 ore/lună.
 cheltuieli cu apa: 2.600 u.m.. Consumurile de apă sunt următoarele:
o 100 m3 consumați în spațiul productiv;
o 30 m3 consumați în sediul societății
 cheltuieli cu salariile personalului: 10.000 u.m., din care:
o salariile muncitorilor care lucrează în ciupercărie: 5.000 u.m.;
o salariile personalului administrativ: 3.500 u.m.;
o salariul persoanei care livrează ciupercile către magazine: 1.500 u.m.;
 cheltuieli cu contribuția asiguratorie pentru muncă: 2%;
 cheltuieli cu amortizarea: 10.070 u.m., din care:
o amortizarea instalației de ventilație: 1.000 u.m.;
o amortizarea instalației de climatizare: 2.000 u.m.;
o amortizarea spațiului productiv: 2.500 u.m.;
o amortizarea sediului societății: 1.500 u.m.;
o amortizarea mijloacelor de transport: 3.070 u.m., din care:
 amortizarea autoturismului utilizat de managerul societăţii: 1.200 u.m.;
 amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea ciupercilor către magazine: 1.870 u.m.;
 În plus, se mai cunosc următoarele informații:
 preţul de vânzare fixat de societate pentru un kg de ciuperci este de 6 u.m.,
 în cursul lunii s-au obținut 10 tone ciuperci și s-a vândut 90% din producția obținută;
 Cota de impozit pe profit este de 16%.
a) Să se efectueze repartizarea primară;
b) Să se determine costul de producţie, costul complet şi preţul de vânzare minim pe care trebuie să-l fixeze
societatea pentru un kg de ciuperci pentru a obţine profit.
18
19
20
2. Întreprinderea X obține două produse, A și B. Pentru derularea obiectului de activitate se fac

cheltuieli generate de:
 Cheltuieli cu materiile prime 2.500 u.m., din care 1.000 u.m. – produsul A și 1.500 u.m. – produsul
B);
 Cheltuieli cu amortizarea sediului 1.000 u.m.;
 Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 4.000 u.m.;
 Cheltuieli cu salariile muncitorilor 1.200 u.m., din care 500 u.m. – produsul A și 700 u.m. – produsul
B);
 Cheltuieli cu salariul inginerului din secția de producție 2.000 u.m.;
 Cheltuieli cu salariul managerului 3.000 u.m.;
În plus, se mai cunosc următoarele informații:
 Cheltuielile indirecte de producție sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 40% pentru
produsul A și 60% pentru produsul B;
 Cheltuielile generale de administrație sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 30% pentru
produsul A și 70% pentru produsul B;
 Produsul A are o valoare a producției în curs de execuție la începutul lunii de 1.000 u.m.;
 Produsul B are o valoare a producției în curs de execuție la sfârșitul lunii de 1.000 u.m.;
 Cantitățile obținute și vândute din produsele A și B sunt egale (1.000 bucăți produsul A și 1.000 bucăți
produsul B);
 Prețurile de vânzare practicate sunt de: 6 u.m. /bucată produsul A, respectiv 10 u.m. /bucată produsul
B.
Se cere:
a) Determinați costul primar, costul de producție și costul complet;
b) Determinați rezultatele analitice și rezultatul global.
21
22
23
a) c.1. Costuri prestabilite – costuri efective

 Costul prestabilit este un cost antecalculat, al produsului sau perioadei, pe baza standardelor (normelor)
fizice şi valorice privind cheltuielile. El se poate delimita sub forma costurilor standard, previzionate sau
normale şi poate avea caracter de normă. În contabilitatea costul prestabilit este utilizat pentru înregistrarea
produselor finite, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate în timpul lunii. Din punctul de vedere al
înregistrărilor în CF, costul prestabilit se corectează cu suma recunoscută în contul „diferenţe de preţ” (de
fapt, diferenţe de cost, existente între costul standard şi cel efectiv). În contabilitatea managerială, costurile
prestabilite permit urmărirea pe parcurs a încadrării consumurilor efective în nivelul lor deja stabilit. Se pot
determina abaterile care apar şi, prin urmare, măsurile corespunzătoare după calculul costului efectiv de
producţie.
 Costul efectiv este un cost calculat post-faptic, pe baza documentelor justificative, în care au fost consemnate
cheltuielile ce sunt incluse în procesul de calcul a costurilor.
2.3.Variabilitatea costurilor. Procedee (metode) de delimitare a costurilor în variabile şi fixe

În cazul costurilor semi-variabile sau a celor semi-fixe, este importantă cunoașterea comportamentului
costurilor în vederea determinării unor algoritmi (procedee, metode) de delimitare a părții fixe, respecctiv a
ceum variabile. În această categorie sunt incluse:
 Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)
 Procedeul punctelor de maxim şi minim
2.3.1. Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)

Analiza regresiei (cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de procedeul celor mai mici
pătrate) ne ajută să separăm cheltuielile totale în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Putem face acest lucru
doar când putem construi o funcţie liniară. Pentru aceasta, se pleacă de
la ideea că totalul cheltuielilor este format din cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile, respectiv:
 Ct = Cv + Cf, unde
 Ct = cheltuieli totale;
 Cv = cheltuieli variabile;
 Cf= cheltuieli fixe.
Dar, cheltuielile variabile depind de volumul producţiei, ecuaţia devenind:
CT = Q*cv + Cf, unde
 Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;
 cv = costuri variabile unitare.
24
Aşadar, costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe sunt constante, iar singura necunoscută este cantitatea.
Prin analiza regresiei aflăm costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe.
Analiza regresiei se face în următoarele etape:
1. Calculul volumului mediu de activitate
n
  Qt
Q  t 1
 n

Q = volumul mediu de activitate;
 Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;
 t = perioada de gestiune luna, trimestrul, anul;
 n = numărul perioadelor de gestiune luate în calcul.
2. Calculul costului mediu

n
  Ct
C  t 1
 n
 C = costul mediu;
 C = costul dintr-o perioadă de gestiune.
3. Calculul abaterii volumului activităţii din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul, faţă de volumul
mediu al activităţii:
Xt = Qt Q
 X = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia.
4. Calculul abaterii costurilor din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul faţă de volumul mediu al
costurilor:
Yt = Ct C
 Y = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora.
5. Calculul costurilor variabile unitare :

n
 (XY)
t
c  t 1
v n 2
 X
t
t 1
 cv = costuri variabile unitare;

 XY = produsul abaterilor de activitate şi costuri;
 X2 = abaterea pătratică a volumului activităţii.
25
6. Calculul costurilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune luată în calcul:
C  c Q
v
t
v t
 Cv = costuri variabile totale.
7. Calculul costurilor fixe:

Cf  C t - Cv
t t
 Cf = costuri fixe totale.
Costurile fixe nefiind dependente de evoluţia volumului activităţii se vor efectua calcule pentru două perioade
de gestiune oarecare.
8. Calculul costurilor standard pentru o perioadă de gestiune viitoare:

C  Cf  (c  Q )
s v s
 Cs = costuri standard;
 Qs= activitatea standard.
2.3.2. Procedeul (metoda) punctelor de maxim şi minim
Utilizarea acestui procedeu implică parcurgerea următoarelor etape:
1. Calculul costurilor variabile unitare

Cmax  Cmin
c 
v Qmax  Qmin
 Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;

 Cmin = costurile minime dintr-o perioadă de gestiune;
 Qmax = activitatea maximă dintr-o perioadă de gestiune;
 Qmin = activitatea minimă dintr-o perioadă de gestiune.
2. Calculul costurilor fixe ale unei perioade de gestiune aleatoare

Cft = Ct  cv × Qt
Semnificaţia simbolurilor este cunoscută.
26
Exemplu:
O entitate economică ce obţine un singur produs a înregistrat următoarele valori ale cheltuielilor totale şi
producţiei obţinute în semestrul II anul 201N:
Perioada Cantitate obţinută (unităţi) Cheltuieli totale (u.m.)
Iulie 100 132.000
August 110 135.500
Septembrie 120 139.000
Octombrie 130 142.500
Noiembrie 140 146.000
Decembrie 150 149.500
Se cere:
Determinaţi costul standard aferent producţiei preconizate pentru anul 201N+1, în condiţiile în care
cantitatea previzionată este 170 unităţi, utilizând:
a) Procedeul celor mai mici pătrate;
b) Procedeul punctelor de maxim şi minim.
27
28
Verificarea cunoștinețelor:
1. Costurile directe sunt costuri:

a. Care pot fi identificate direct pe un produs sau serviciu;
b. Care sunt controlate direct de manager;
c. Care apar direct când se deschide o entitate economică;
d. Care sunt direct alocate unui departament.
2. Care din următoarele costuri nu ar trebui clasificat drept cheltuială indirectă de producție într-o companie ce
procesează alimente?
a. Costul încălzirii secției de producție;
b. Salariul inginerului de producție din cadrul secției de producție;
c. Amortizarea liniei de fabricație;
d. Costul materiilor prime.
3. Se cunosc cheltuielile generate de producţia de pepeni verzi în evoluţia lor pe trei ani consecutivi şi volumul
producţiei exprimat în tone pe aceeaşi perioadă. Se cunoaşte că producţia standard estimată pentru anul N+3
este de 450 tone.
An Volumul producţiei (tone) Cheltuieli totale (u.m.)
N 350 730.000
N+1 370 766.000
N+2 420 856.000
Determinaţi costul standard aferent producţiei preconizate pentru anul N+3, utilizând:
a) Procedeul celor mai mici pătrate;
b) Procedeul punctelor de maxim şi minim.
29
CAPITOLUL III
CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE). TRATAMENTE SPECIFICE
CHELTUIELILOR INDIRECTE
Concepte cheie:
 Cheltuieli indirecte: reprezintă cheltuielile care nu pot fi alocate de la început unui anumit purtător
de cost (produs, lucrare, serviciu);
 Repartizarea secundară: reprezintă repartizarea cheltuielilor aferente unui sector auxiliar asupra
altor secţii, sectoare, departamente;
 Absorbţia cheltuielilor indirecte: este procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul unui
departament sunt alocate unui purtător de cost;
 Subactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al activităţii mai mic decât capacitatea normală de
producţie în cursul unei perioade. Conduce la înregistrarea unui cost al subactivităţii;
 Supraactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al producţiei ce depăşeşte capacitatea normală de
producţie;
 Etape determinarea costului de producție:
1. Selectarea cheltuielilor încorporabile;
2. Repartizarea primară;
3. Repartizarea secundară (apare doar dacă există secții auxiliare);
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție;
5. Determinarea costului de producție (Fișa de cost/Tabloul costului de producție).
1.1. Absorbția (repartizarea) cheltuielilor indirecte

Aceasta implică:
(i) stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli,
(ii) calculul costului corespunzător fiecărei structuri
(iii) repartizarea /absorbţia cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie.
(i) Stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli derivă din particularităţile de producţie şi
funcţionale specifice fiecărei entităţi. Ca urmare se pot constitui secţii/centre de producţie în funcţie de modul
de derulare a procesului de producţie şi de obiectivele urmărite. Secţiile sau centrele pot fi: secţii principale şi
auxiliare, respectiv centre de cost sau de analiză.
30
 Secţiile sau centrele principale au un rol determinant în fabricarea produselor sau prestarea serviciilor.
Aceste structuri pot fi detaliate în ateliere, locuri de muncă, etc. Tot în categoria centrelor principale se
includ şi compartimentele funcţionale: administraţie, desfacere etc., considerate în afara producţiei.
 Secţiile sau centrele auxiliare sunt prestatoare de servicii în favoarea centrelor principale sau a altor
centre auxiliare. În această categorie se includ: atelierul de întreţinere şi reparaţii; serviciul de transporturi;
centrala electrică; centrala de apă, abur etc.
 Centrele de cost sau de analiză se constituie ca diviziuni ale contabilăţii în care cheltuielile indirecte se
regrupează şi analizează înainte de imputarea lor asupra costurilor. Ca urmare, în contabilitate pot să apară
ca centre de analiză fictive: gestiunea materialelor, gestiunea clădirilor, gestiunea personalului, finanţare.
(ii) Calculul costului corespunzător fiecărei structuri. Regruparea cheltuielilor pe secţii, centre,
compartimente presupune localizarea pe această structură a cheltuielilor după natură, cunoscută sub
denumirea de repartizare primară. În urma identificării şi calculării fiecărei cheltuieli se determină costul
centrelor, care urmează a fi repartizat şi apoi imputat costului produselor, lucrărilor sau serviciilor.
(iii) Absorbţia cheltuielilor indirecte către costul obiectelor de calculaţie presupune rezolvarea problemelor:
 prestaţiile reciproce dintre centrele auxiliare;
 prestaţiile către centrele principale;
 calculul ratei de absorbţie a cheltuielilor indirecte (RAI);
 determinarea sumei alocate prin repartizare costului obiectului de calculaţie.
Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte reprezintă procesul prin care cheltuielile indirecte din
cadrul unui departament sunt alocate unui purtător de cost. Aceasta reprezintă determinarea părţii din
cheltuielile indirecte aferente unui produs sau serviciu, pe baza unei rate de absorbție sau coeficient de
repartizaare (suplimentare). Aceasta implică parcurgerea următoarelor etape:
1. Alegerea bazei de absorbție (repartizare)
În acest sens prezentăm câteva exemple de baze de repartizare:
 Total ore manoperă direct;
 Total cheltuieli cu salariile directe;
 Total cheltuieli cu materiale directe folosite;
 Total ore maşini (ore funcţionare utilaje);
 Număr produse obținute;
 Total cost primar.
31
2. Determinarea ratei de absorbţie (de repartizare) a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a coeficientului de
repartizare (K):
K (RAI) = Total cheltuieli indirecte/ Total baze de absorbţie (repartizare)
3. Determinarea cotei de cheltuieli indirectă aferentă unui produs:
Acest coeficient (această rată) se aplică bazei de repartizare specifică fiecărui produs, în vederea
determinării cotei (%) de cheltuieli indirecte incluse în costul de producție. Spre exemplu, în cazul
produsului A, avem:
Cota de cheltuieli indirectă aferentă produsului A = K (RAI) x baza de absorbția aferentă

produsului A
Exemplu:
Se produc două produse, A şi B, pentru care se suportă următoarele costuri: materie primă 3.000 u.m. pentru
A şi 5.000 u.m. pentru B, manoperă directă 400 ore pentru A şi 200 ore pentru B, costul unei ore de manoperă
este de 10 u.m., salarii indirecte 10.000 u.m., iar amortizarea utilajelor folosite pentru ambele produse este de
5.000 um.
Se cere:
(i) Calculaţi costul de producţie pentru A şi B, utilizând ca bază de repartizare: a) materia primă, b)
manopera directă.
(ii) Comentați cele două variante prin prisma impactului bazei de repartizare asupra costului de producție și
dați exemple de alte posibile baze de repartizare.
32
33
Pornind de la cele două filmulețe vizionate (disponibile la https://www.youtube.com/watch?v=UPiCvQ4Swi0,

respectiv https://www.youtube.com/watch?v=RnHxqIsHVKk) alegeți cazul în care este potrivită utilizarea
materiei prime ca bază de repartizare, respectiv cel în care este adecvată utilizarea salariilor directe ca bază de
repartizare.
34
1.2.Metodologia şi practica repartizării secundare

În structura centrelor de cost se identifică centre cu rolul de servicii interne, care furnizează prestaţii în
beneficiul altora. Prestaţiile de servicii pot fi în beneficiul exclusiv al unor centre sau prestaţiile pot fi
reciproce şi în beneficiul altor centre. De regulă centrele de cost cu caracter de servicii sunt considerate
auxiliare, iar celelalte principale, vizând producerea bunurilor sau prestarea de lucrări şi servicii. Centrele
principale au rolul hotărâtor în activitatea de producţie. În acest caz apare o etapă suplimentară cheltuielilor
indirecte şi anume repartizarea secundară. Repartizarea secundară vizează afectarea centrelor principale cu
cote părţi ale costului centrelor auxiliare. Afectarea poate fi relativ simplă dacă nu există prestaţii reciproce şi
complexă în această variantă. În primul caz se ridică problema stabilirii bazei de repartizare corelată cu
prestaţia efectuată.
Exemplu:
O companie cu activitate de producţie este structurată în două centre de producţie şi două centre de service,
fabricând 2 produse X şi Y. Cheltuielile indirecte ale perioadei sunt următoarele:
Elemente Valori (u.m.)

Consum material consumabile indirecte 1.200.000
Consum energie electrică 400.000
Cheltuieli cu chiriie 1.600.000
Cheltuieli cu amortizarea clădirior 800.000
Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 640.000
În vederea calculării RAI pentru fiecare centru de producţie şi a cheltuielilor indirecte pe produse, se dau
următoarele informaţii suplimentare:
1. Situaţia bazelor de repartizare a cheltuielilor indirecte pe centre
Elemente CP1 CP2 CA1 CA2
Materiale consumabile (um) 400.000 400.000 296.000 104.000
Suprafaţa clădirii (m2) 5.000 10.000 2.000 3.000
Valoare utilaje (um) 20.000.000 100.000.000 20.000.000 60.000.000
Kwh 20.000 20.000 5.000 5.000
2. Situaţia repartizării cheltuielilor centrelor auxiliare

Elemente CP1 CP2 CA1 CA2
CA1 50% 30% 20%
CA2 55% 40% 5%
35
3. Situaţie baze absorbţie

Produse Bază de absorbţie CP1 CP2
Ore manoperă 6 h/u 4 h/u
X
Nr. produse 2.000 u 2.000 u
Ore manoperă 4 h/u 2 h/u
Y
Nr. produse 4.000 u 4.000 u
Se cere:
a) Întocmirea situaţiei de repartizare a cheltuielilor indirecte (repartizarea primară);
b) Repartizarea secundară utilizând pentru prestaţiile reciproce:
(i) metoda iterativă;
(ii) metoda algebrică.
c) Calculul RAI şi determinarea cheltuielilor indirecte de producție absorbite de fiecare din cele două
produse.
36
37
38
3.3. Imputarea raţională a cheltuielilor de structură (costul subactivităţii)
Conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, costul de producţie este format din
costurile directe şi costurile indirecte, variabile şi fixe, de producţie. Costurile indirecte de producţie fixe sunt
absorbite în costul produselor pe baza capacităţii normale de producţie a entităţii. Capacitatea normală este
producţia ce se aşteaptă să se obţină în medie într-un număr de luni sau într-un sezon în condiţii normale,
ţinând cont de întreruperilor datorate lucrărilor de întreţinere. Astfel, valoarea cheltuielilor indirecte fixe
incluse în costul de producţie nu creşte din cauza producţiei reduse. Valoarea nealocată a cheltuielilor
indirecte este cunoscută în contabilitatea managerială sub denumirea de costul subactivităţii şi este tratată ca o
cheltuială a perioadei, la fel ca şi în contabilitatea financiară.
În cazul în care nivelul de activitate depăşeşte capacitatea normală, în costuri se vor include cheltuieli
fixe unitare mai mici, pentru a nu supraevalua costul de producţie.
Costul subactivităţii se calculează astfel:
Cs = Cf (1 – Capacitatea utilizată/Capacitatea normală), unde:
Cs= costul subactivităţii
Cf = cheltuieli fixe
Cfi = Cf – Cs, unde:
Cfi = cheltuieli fixe încorporabile.
Exemplu:
O entitate economică fabrică un produs X şi un produs Y care presupun parcurgerea mai multor faze de
fabricaţie desfăşurate în două secţii de producţie. Cheltuielile efectuate în luna octombrie au fost: materii
prime X 400 u.m., materii prime Y 500 u.m., cheltuieli de personal X 260 u.m., cheltuieli de personal Y 250
u.m., alte cheltuieli directe X 100 u.m., alte cheltuieli directe Y 120 u.m., cheltuieli indirecte de producţie în
secţia I 700 u.m., din care 70% sunt cheltuieli fixe, cheltuieli indirecte de producţie secţia II 500 u.m., din
care 40% sunt cheltuieli variabile. Capacitatea de producţie a fost utilizată pentru 110% în secţia I şi 80% în
secţia II. Producţia în curs de execuţie iniţială X a fost de 300 u.m. şi finală Y de 250 u.m.. Cheltuielile
indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile directe.
Se cere: Să se calculeze costul de producţie al produselor finite obţinute.
39
40
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=6FBzUgrHgKk ), identificați
o particularitate ce ar trebui luată în calcul pentru a calcul un cost unitar care să nu varieze de la o perioadă la
alta.
41
Verificarea cunoștințelor
1. O entitate este organizată în 2 centre auxiliare (CA1, CA2) şi trei centre principale de producţie (CP1, CP2,
CP3). În luna aprilie N cheltuielile centrelor au fost:
CA1: 650.000 u.m. CP1: 500.000 u.m.
CA2: 600.000 u.m. CP2: 120.000 u.m.
CP3: 100.000 u.m.
Cheltuielile centrelor auxiliare au fost alocate astfel:
Centre auxiliare Centre principale Centre auxiliare
CP1 CP2 CP3 CA1 CA2
CA1 30 40 15 - 15
CA2 40 30 25 5 -
Calculaţi costul centrelor principale utilizând metoda algebrică şi iterativă sau alocarea continuă.
Răspunsuri CP1: 986.650 u.m.; CP2: 604.887 u.m.; CP3: 378.464 u.m.
2. Se cunosc datele:
Elemente Total Centre de producţie Centre auxiliare
um CP1 CP2 CP3 CA1 CA2
um um um um um
Chirii 1.000 200 400 150 150 100
Energie el. 200 50 80 30 20 20
Asigurări fac. 400 80 160 60 60 40
Amortizări ut. 4.000 1.000 1.500 1.000 300 200
Transport 400 50 50 50 100 150
Oră manoperă estimată 1.000 2.500 1.800
Prestaţiile centrelor auxiliare

CP1 CP2 CP3 CA1 CA2
CA1 30% 40% 20% - 10%
CA2 10% 20% 50% 20% -
Să se calculeze ratele de absorbţie a cheltuielilor indirecte pentru centrele principale pe baza orelor de
manoperă.
Răspunsuri CP1:1.66 um. CP2: 1.04 um. CP3: 0.96 um
3. Bugetul lunar al unui centru se prezintă:

um
Materiale directe 45.000
Salarii directe 60.000
Cheltuieli indirecte 90.000
Ore manoperă directă 15.000
Ore funcţionare utilaje 30.000
Calculaţi RAI prin 5 baze posibile.
Răspunsuri Materiale directe: 200%
Salarii directe: 150%
Cost primar: 85,71%
Ore manoperă: 6 um
Ore utilaj: 3 um
42
inprotected.com

Suport Curs Rezolvat 4

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Suport Curs Rezolvat 4

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr.

Daniela Artemisa Calu

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Evaluarea se compune, conform Fișei disciplinei din:

Abordarea entităţii economice

Criteriul de clasificare a cheltuielilor

Sursă: Prelucrare după Needles Jr., Anderson & Caldwell (2001)

Între contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială există o interdependenţă a informaţiilor.

Contul de profit și pierdere Contul de profit și pierdere

Principalele funcţii ale CM sunt: planificarea, controlul şi fundamentarea deciziilor.

Pornind de la asemănările și deosebirile evidențiate între CF și CM, identificații utilitatea informațiilor

3. Care dintre următoarele modalităţi de evaluare se bazează pe informaţii oferite de contabilitatea

4. Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară afectează

2.1. Cheltuielile – elementele constitutive ale costurilor

Înregistrare salarii + contributii

Contractare credit bancar

2.2.Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.

a.1. Costuri directe – costuri indirecte

a.2. Costuri variabile – costuri fixe

 Costurile fixe (Cf):

 Costurile fixe unitare (cf):

Cheltuieli Directe Indirecte

a.3. Costuri ale produselor – costuri ale perioadei

b.2. Costuri unitare – costuri totale

2. Întreprinderea X obține două produse, A și B. Pentru derularea obiectului de activitate se fac

a) c.1. Costuri prestabilite – costuri efective

2.3.Variabilitatea costurilor. Procedee (metode) de delimitare a costurilor în variabile şi fixe

2.3.1. Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)

2. Calculul costului mediu

 X = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia.

 Y = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora.

5. Calculul costurilor variabile unitare :

 cv = costuri variabile unitare;

7. Calculul costurilor fixe:

8. Calculul costurilor standard pentru o perioadă de gestiune viitoare:

2.3.2. Procedeul (metoda) punctelor de maxim şi minim

Utilizarea acestui procedeu implică parcurgerea următoarelor etape:

1. Calculul costurilor variabile unitare

 Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;

2. Calculul costurilor fixe ale unei perioade de gestiune aleatoare

Semnificaţia simbolurilor este cunoscută.

1. Costurile directe sunt costuri:

1.1. Absorbția (repartizarea) cheltuielilor indirecte

Cota de cheltuieli indirectă aferentă produsului A = K (RAI) x baza de absorbția aferentă

Pornind de la cele două filmulețe vizionate (disponibile la https://www.youtube.com/watch?v=UPiCvQ4Swi0,

1.2.Metodologia şi practica repartizării secundare

Elemente Valori (u.m.)

2. Situaţia repartizării cheltuielilor centrelor auxiliare

3. Situaţie baze absorbţie

3.3. Imputarea raţională a cheltuielilor de structură (costul subactivităţii)

Prestaţiile centrelor auxiliare

3. Bugetul lunar al unui centru se prezintă:

You might also like