Professional Documents
Culture Documents
Proiectarea Didactică
Proiectarea Didactică
a. Planificarea calendaristică
Elaborarea planificării calendaristice presupune parcurgerea următoarelor etape:
delimitarea unitatilor de învăţare; observaţie: cu fiecare unitate de învăţare propusă se
intenţionează atingerea a cel puţin unei competenţe specifice din cele subordonate fiecărei
competenţe generale. Acest aspect va oferi un caracter de completitudine unităţilor de
învăţare şi reprezintă o cheie de control – ne permite să verificăm dacă o grupare de
conţinuturi se poate structura ca unitate de învăţare;
stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare în planificarea semestrială/anuală;
asocierea competenţelor specifice şi a competentelor prezentate în programa şcolară;
stabilirea timpului necesar pentru parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare.elimitarea unitatilor de
învăţare
Planificarea calendaristică (semestrială sau anuală) poate fi realizată în următorul
format:
Şcoala: Profesor:
Anul şcolar: Semestrul:
Disciplina: Clasa: Număr de
ore/săptămână:
b. Unitatea de învăţare
Etapa următoare este aceea a proiectării didactice pe unităţi tematice de predare-
învăţare.
O unitate de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă, cu următoarele
caracteristici:
determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
competenţe specifice;
este unitară din punct de vedere tematic,
se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă determinată de timp;
se finalizează prin evaluare.
Structurarea unităţilor de învăţare se poate realiza liber, creativ – desigur, cu
respectarea reperelor curriculare ale disciplinei.
Paşi de urmat în proiectarea unei unităţi de învăţare:
stabiliţi succesiunea conţinuturilor în unitatea de învăţare;
grupaţi conţinuturile în subdiviziuni coerente sub aspect tematic;
asiguraţi corelarea conţinuturilor fiecărei subdiviziuni tematice cu competenţele specifice
vizate;
asiguraţi concordanţa între demersul didactic anticipat (activităţile de învatare) şi
resursele disponibile în şcoală/laborator respectiv, nivelul unor deprinderi de muncă ale
elevilor;
prescrieţi activităţi de învăţare cât mai diverse care să favorizeze dezvoltarea a cât mai
multor capacităţi sau abilităţi;
estimaţi timpul (numărul de ore, uneori şi subdiviziuni ale orei) necesar fiecărei subteme
în funcţie de competenţele specifice vizate şi de complexitatea conţinutului ştiinţific;
stabiliţi timpul unităţii de învăţare (variante: preluaţi din lista de conţinuturi a programei,
preluaţi titlul din manual sau formulaţi un titlu original).
O unitate de învăţare va cuprinde un număr moderat de lecţii; unele sisteme de lecţii
(capitole) necesită o alocare mare de ore – peste 10 - situaţie în care, cu respectarea
criteriului unităţii tematice, se vor subdiviza în mai multe unităţi de învăţare.
Proiectul unei unităţi de învăţare poate fi realizat în următorul format (a se vedea și
exemplul detaliat în Anexa):
c. Proiectul de lecţie
Proiectarea lecţiei este un demers de anticipare în detaliu a activităţii didactice pentru
o oră şcolară şi stă sub semnul obiectivelor curriculare.
Profesorul are libertatea să imagineze, să construiască lecţii atractive şi utile pentru
elevi. Însă această „libertate” nu trebuie înţeleasă în sensul ei optativ (da: inovez, adaptez; nu:
modelele deja verificate funcţionează) ci ca un atu în lupta voluntară cu rutina. Lecţia este un
act creativ!
Deoarece activitatea desfăşurată în lecţie este anticipată, prefigurată de profesor în
proiectul de lecţie, acesta reprezintă documentul de lucru sau ghidul său de acţiune (prin
analogie cu instrumentele elevilor, proiectul de lecţie are rolul unei formule de lucru a
profesorului). Fiecare lecţie sau activitate are nevoie de un proiect care concretizează
pregătirea profesorului pentru lecţie, chiar dacă acesta dobândeşte în timp forme tot mai
condensate, ilustrând experienţa profesorului şi faptul că acesta a interiorizat şi stăpâneşte
tehnici didactice, conţinut ştiinţific, practici eficiente.
Activitatea de proiectare necesită timp. De aceea, proiectul nu trebuie complicat cu
rubrici inutile şi nici detaliat excesiv. În practica şcolară românească şi în literatura didactică
întâlnim o diversitate de propuneri pentru formatul şi completarea proiectului de lecţie – aşa
încât multitudinea de „modele” devine pentru unele cadre didactice un factor de derută, de
nesiguranţă în elaborarea proiectelor didactice. Proiectarea lecţiei este demersul prin care
profesorul se poate exprima creativ şi de aceea credem că este de dorit să agreăm un minim
de constrângeri formale iar atenţia să se concentreze pe conţinutul proiectului didactic
(constând în rezolvarea didactică a cerinţelor curriculare) şi pe articularea secvenţelor
viitoarei lecţii.
Aşadar, proiectul de lecţie nu are un model de redactare unic, formalismul nu-şi mai
are locul într-un învăţământ eficient şi dinamic. Există mai multe alternative viabile: sub
formă de tabel dar şi sub forma fişei profesorului care condensează doar elementele-cheie ale
strategiei lecţiei.
Care este în esență structura (alcătuirea) unui proiect didactic?
Se poate vorbi despre o structură generală, în interiorul căreia elementele constitutive
se ajustează în funcţie de categoria de lecţie, obiective şi opţiunile pentru strategia didactică
– aspecte care conduc în final şi spre alegerea unui format de redactare.
PROIECT DE LECŢIE
Data
Propunător
Clasa
Disciplina
Unitatea de învăţare (*)
Tema/Titlul lecţiei
Categoria de lecţie
Competențe generale (*)
Competențe specifice (* selecție conform programei)
Obiective operaţionale/Comptenţe (specifice) derivate
1.
2.
3.
4.
Noţiuni ştiinţifice vizate (*)
Priceperi şi deprinderi în formare/exersate (*)
Metode şi tehnici didactice
Forme de organizare a clasei
Materiale şi metode didactice
Modalităţi de evaluare (*)
Bibliografie didactică şi de specialitate
Profesorul va stabili pentru fiecare lecţie finalităţi concrete, măsurabile – altfel spus,
va enunţa expectanţele privind activitatea şi performanţele elevilor - şi va gândi structura şi
conţinutul activităţilor de învăţare care să conducă cu cele mai mari şanse spre aceste „ţinte”.
Finalităţile se descriu pornind de la competenţele specifice ale unităţii de învăţare, iau forma
obiectivelor operaţionale sau a competenţelor derivate.
Termenul operaţional nu este întâmplător, el semnalează legătura majoră între
operaţii/acţiuni (cognitive, motorii) care se interiorizează, conducând la învăţare. Situaţiile de
învăţare pe care le anticipăm atunci când proiectăm lecţia sunt situaţiile în care elevii vor
acţiona, vor face operaţii cu şi asupra materialului didactic sau, la nivel formal, cu noţiunile
ştiinţifice, cu cunoştinţele anterioare şi cu cele noi. Învăţarea este un proces, apropierea
elevilor de cunoştinţele științifice, de noi capacităţi intelectuale, priceperi şi abilităţi nu poate
fi decât progresivă, respectând caracterul procesual al învăţării; inspiraţi fie de modelul
constructivist, fie de cel acţional sau de alte teorii care descriu formarea noilor cunoştinţe*,
vom imagina activităţile ce vor fi propuse elevilor în lecţie astfel încât să-i conducem pe
aceştia spre „zona proximei dezvoltări” (L.S. Vâgotski). (*un plus de informaţii găsiţi în
Caseta de lectură Învăţarea prin acţiune sau construirea cunoştinţelor)