Iordache Madalina-Baltagul:Tema si viziunea

Romanul este o construcţie epică în proză, de mare întindere, cu o acţiune complexă la care participă un număr mare
de personaje, supuse unor conflicte puternice, şi care îşi găseşte exprimarea plenară odată cu realismul
Încă de la apariţie, în noiembrie 1930, romanul “Baltagul” a fost considerat una dintre cele mai reuşite scrieri ale lui
Mihail Sadoveanu, deşi a fost scris în numai 17 zile, fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al
iniţierii, al familiei şi, nu în ultimul rând, ca roman cu intrigă poliţistă. Redus ca dimensiuni, “Baltagul” ilustrează o
caracteristică importantă: forţa de concentrare.
Roman interbelic tradiţional datorită stratificării planurilor sale narative şi datorită spaţiilor ample de gesticulaţie
conflictuală, “Baltagul” se grefează pe atmosfera lumii arhaice a satului românesc şi pe sufletul ţăranului moldovean
ca păstrător al lumii vechi, al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod propriu de a gândi, de a simţi şi de a
reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii, apărând principii fundamentale. De asemenea, “Baltagul” ilustrează
realismul mitic, în a cărui reprezentare realitatea este o manifestare vizibilă a unor legi invizibile, pe care scriitorul le
revelează cititorului, spre o mai bună înţelegere a sensurilor existenţei.
Tema romanului este tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei şi a iniţierii, care permite totodată realizarea
monografiei satului moldovenesc de munte. Tema se evidenţiază prin tipul ţăranului păstrător al lumii vechi, arhaice şi
patriarhale.“Baltagul” prezintă şi tema familiei, dintr-o perspectivă aproape mitică, situând relaţiile dintre membrii
familiei sub un clopot cosmic. Rânduiala, viaţa şi moartea fac obiectul unei iniţieri a fiului ajuns în situaţia de a-şi
asuma rolul tatălui şi de a prelua responsabilitatea familiei, după cum se cuvine într-o societate tradiţională,
patriarhală. Iniţierea în tainele existenţei este realizată de mamă, singura capabilă – prin dragoste, dăruire şi
înţelepciune – să transforme fiul într-un matur demn.
Viziunea despre lume prezentată în acest roman face parte din ampla perspectivă pe care o oferă Sadoveanu în toata
creţia lui. Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confruntă cu lumea modernă şi oscilează indecis
între a rămâne legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el. De aceea, scriitorul evocă această lume, pentru a o
salva.
Perspectiva narativă este specifică romanului realist. Naratorul prezintă faptele, fără a se implica, ci lăsând personajele
să se prezinte. Acest narator neutru, cu focalizare zero, alternează cu notaţia în stil indirect liber. Vitoria preia rolul de
personaj-reflector, prin intermediul căruia se realizează portretul lui
Romanul e structurat in 16 capitole , cu actiune desfasurata cronologic, urmarind momentele subiectului. Prima parte
surprinde framantarile Vitoriei legate de intarzierea sotului. Isi aminteste legenda pe care o spunea Nechifor pe la
cumetrii, avand rolul de a introduce personajul in roman si de a plasa lumea aceasta seb semnul legendei, al mitului.
Muntenii au ajuns ultimii la Dumnezeu. Lor li se da taramul inalt, apopiat de cer , si dezlegare sa se veselasca" sa vie
la voi cel cu cetara si cel cu bautura si s-aveti muieri frumoase si iubete" . Cel mai mult stau pe culmile muntilor ,
cu"Dumnezeu si cu singuratatile". Aceasta lume conseva un mod de viata ce se conduce dupa semne naturale pe care
Vitoria stie sa le interpreteze. Randuiala aceasta nu reprezinta doar legatura dintre om si univers, ci coboara pana in
planul vietii cotidiene.

Intriga romanului "Baltagul' consta tocmai intr-un fapt perturbator:disparitia lui Lipan. Intriga surprinde framantarile
Vitoriei, dar si pregatirea pt drum: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sf Ana, anunta autoritatile
de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, o lasa pe Minodora la Manastirea Varatec,
iar lui Gheorghita ii da un baltag sfintit.

Partea a doua contine desfasurarea actiunii si urmareste drumul parcurs de Vitoria si de Gheorghita in cautarea lui
Nechifor. Ei reconstituie traseul lui Nechifor si fac o serie de popasuri pe la hanurile de unde afla stiri despre
Nechifor. In drumul lor intalnesc un botez iar apoi o nunta, iar succesiunea acestor momente anticipeaza
inmormantarea din final. Intreband din sat in sat, isi da seama ca sotul ei a disparut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul
cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Nechifor, langa Crucea Talienilor

Partea a treia prezinta sfarsitul drumului:ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea
ucigasilor Coborarea in rapa si vegherea nocturna a mormantului marcheaza maturizarea lui Gheorghita , finalizata in
infaptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant e momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei. Bogza devine agresiv , e lovit de Gheorghita cu baltagul, dar ucis de Lupu; Ilie Cutui isi recunoaste vina.

Firul narativ se desfasoara urmarind cele patru drumuri prezente in planul romanului: unul e drumul lui Nechifor spre
moarte,"Marea Trecere", al doilea e drumul Victoriei Lipan pt gasirea si razbunarea mortului, pt implinirea ritualului;
altul e drumul initiatic parcurs de Gheorghita care se formeaza ca barbat; ultimul e intoarcerea la cursul normal al
vietii.

Personajul principal, Vitoria, e un"exponent al sperei'(G.Calinescu) in relatia cu lumea arhaica si o individualitate prin
insusirile sale:'Vitoria e un Hamlet feminin" care atunci cand stie cum s-au petrecut faptele, da drumul razbunarii.
Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa ,lucida, cu spiritul dreptatii. Inteligenta si stapanirea de sine si le
dovedeste si in timpul cautarilor, dar si la parastas cand ii demasca pe ucigasi. Ca personaj arhetipal, ea apartine lumii
muntenilor. Transmite copiilor respectul traditiilor, ii care Minodorei sa uite de ",coc, valt si bluza " si sa respecte
legile stramosesti, nescrise , in care traise si mama ei, legi care insemnau puritatea sufleteasca, randuiala, continuitatea
in bine. Vitoria este cea care il ghideaza pe Gheorghita spre maturizare , pe parcursul calatoriei. Respecta obiceiurile
de la botez si nunta, cu care se intalneste in calatoria ei , iar la final indeplineste toate ritualurile de la inmormantare pt
ca sufletul lui Nechifor sa-si gaseasca linistea. Personajul e complex fiind conturat prin tehnica basoreliefului si
individualizat prin caracterizare directa-portret fizic-, dar mai ales prin caracaterizare indirecta, prin atitudini si relatii
cu celelalte pers. Pe sotul ei il iubeste de peste douazeci de ani, pe Gheorghita il ajuta sa se maturizeze , pe Minodora
o educa in spiritul respectarii traditiilor.
În romanul “Baltagul”, limbajul are, în primul rând, o motivaţie realistă, pentru că reconstitue, în datele ei esenţiale, o
lume în care s-a săvârşit o crimă. Un ton ceremonios străbate opera în cele mai multe pagini ale ei, fie că se aude
vocea naratorului, fie a personajelor. Limbajul impresionează nu neapărat prin redarea fidelă a particularităţilor
dulcelui grai moldovenesc, deloc de neglijat, ci prin nivelul la care ajunge acest limbaj. Timbrul grav, alături de
elemente arhaice şi populare, care se conjugă armonios cu neologismele, trădează ceremonia unei culturi vechi şi
nobile.