1.

DESCRIETI ARMATURA STATORICA A MASINII ASINCRONE

Armătura statorică, denumită mai departe, pe scurt, stator este formată dintr-un miez feromagnetic
din tole de oţel electrotehnic, prevăzut cu crestături la periferia interioară şi o înfăşurare care se
conectează la reţea, constituind inductorul maşinii.

2. DESCRETI ARMATURA ROTORICA A MASINII ASINCRONE

Armătura rotorică, denumită rotor, pe scurt, rotor, este formată dintr-un pachet de tole cu crestături
pe alezajul exterior şi o înfăşurare închisă în scurtcircuit sau pe o impedanţă oarecare, constituind
indusul maşinii.

3. DESCRIETI REGIMUL DE FUNCTIONAREA CA MOTOR AL MASINII ASINCRONE

În regim de motor, maşina transformă puterea electrică, primită de la o reţea de curent

alternativ, în putere mecanică cedată pe la arbore unui mecanism sau unei instalaţii mecanice.
Maşinile asincrone se folosesc mai ales ca motoare şi reprezintă unul din cei mai importanţi
consumatori de energie electrică. Cele mai răspândite sunt motoarele trifazate şi monofazate
Mașina asincronă (numită și motor asincron, deoarece funcționează în special în regim de
motor) este o mașină electrică de curent alternativ care nu are conexiuni între stator și rotor,
transferul de energie dintre aceste circuite realizându-se prin inducție electromagnetică.
Rotorul nu este conectat prin perii colectoare, ca la majoritatea mașinilor electrice rotative, și
are forma unui sistem de bare dispuse cilindric („rotor în scurtcircuit” sau „colivie de
veveriță”).
O altă caracteristică o constituie faptul că viteza de rotație este puțin diferită de pulsația
câmpului magnetic învârtitor, de unde și denumirea de asincron.
In regimul de motor, maşina asincronă preia puterea electrică P1 de la reţeaua de alimentare şi o
transformă pe cale electromagnetică în puterea mecanică, furnizată la arborele maşinii –
instalaţiei acţionate
Pentru funcţionarea ca motor asincron din puterea primară P1 = m1U1I1cosφ1, absorbită de
maşină din reţea pe la bornele statorului, o parte este transformată în pierderi Joule pj1 =
m1R1I21 în înfăşurarea primară, o altă parte este transformată în pierderi în miezul
feromagnetic pFe1 = m1E1I10w, iar cea mai mare parte este
transmisă pe cale electromagnetică rotorului, prin întrefier, ca putere electromagnetică P =
m1E1I’2cosψ2.
 4. SCRIETI FORMULA ALUNECARII SI EXPLICATI CE REPREZINTA

Unde: n1 - Frecvența de rotație a câmpului magnetic, n2 - frecvența de rotație a câmpului magnetic al

rotorului.

Alunecarea este o caracteristică importantă care caracterizează funcționarea normală a unui

motor cu inducție.

5. REPREZENTATI GRAFICUL CUPLULUI ELECTROMAGNETIC AL MASINII ASINCRONE FUNCTIE

DE ALUNECARE
 Dependenţa grafică a cuplului electromagnetic funcţie de alunecare
6. REPREZENTATI SI EXPLICATI BILANTUL DE PUTERE ACTIVA AL MOTORULUI
ASINCRON

Iată o versiune mai ușor de urmărit a explicatiei:

Pentru a determina bilanțul puterilor la o mașină asincronă (de inducție), putem porni de la primele
două relații ale sistemului de funcționare ale mașinii asincrone, înmulțite cu produsul m₁I₁ și m'₁I₂. Aceste
ecuații sunt următoarele:

(1.) m₁E₁I₁∗mR₁I₁−jmX₁I₁∗∗∗=δ₁
(2.) m₁E₁∗I₁+mX_m(m₁I₁)−mR₂I₂∗jmX₂I₂∗∗∗=δ₂

Înlocuind curentul I₁ cu expresia:

(3.) I₁ = I₁₀ + m₁I₂ + m₂I₂ + ...

și luând în considerare doar părțile reale (deoarece la o mașină asincronă normală nu are loc un
schimb de putere reactivă pe bornele secundare), putem obține relațiile:

(4.) m₁U₁cosϕ₁ = m₁R₁I₁ + m₁E₁I₁ + m₁E₁m₂E₂cosψ₂ + ...

(5.) (1−s)P = m₁E₁I₁ψ₁ + ...

(6.) P = m₁E₁I₂cosψ₂ + ...

(7.) P₁ = pδ₁ + pFe₁ + P

(8.) P = pj₂ + pmec

 (9.) P = pj₂ + pm+V + pFe₂ + P₂

Aceste relații arată cum puterea electrică și puterea mecanică se împart și se transformă în diferite
componente într-o mașină asincronă. Se evidențiază pierderile joule în înfășurarea primară și secundară,
pierderile în miezul feromagnetic, puterea electromagnetică transmisă rotorului și puterea mecanică
dezvoltată de motor. Astfel, puterea electrică este compusă din pierderile și puterea transmisă prin câmpul
electromagnetic, în timp ce puterea mecanică este compusă din pierderile mecanice și de ventilație,
pierderile în fierul rotorului și puterea mecanică utilă disponibilă pentru mașina de lucru..

Fig.1. a

În regim de viteză constantă Ω, corespunzător bilanţului de puteri, se poate stabili o relaţie între cuplul
electromagnetic M dezvoltat de motor şi cuplurile rezistente Mr (al maşinii de lucru ML antrenate, figura 1.b),
Mm (cuplul de frecări mecanice ale rotorului) şi MFe2 (cuplul corespunzător pierderilor în fierul rotorului, inclusiv
pierderilor suplimentare în miez). Într-adevăr din relaţia:
Pmec = P2 + pm+V + pFe2 (8.)

având în vedere că P2 = Mr Ω, pm+V = Mm Ω, pFe2 = MFe2 Ω, iar P mec = M Ω, rezultă ecuaţia:

M = M r + M m+ M Fe2 (9.)

Ω
În regim dinamic, ecuaţia cuplurilor are forma: M − M r − M m− M Fe 2 = d (10.) J dt

rezultă ca P = p + P = M (Ω − Ω) + MΩ = MΩ (11.)

7. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI ASINCRON CU

ROTOR
 IN SCC UTILIZAND UN COMUTATOR STEA TRIUNGHI

Pornirea stea-triunghi se poate aplica numai la motoarele care au scoase la cutia de borne toate
cele şase capete ale înfăşurărilor de fază şi la care tensiunea reţelei de alimentare corespunde
funcţionării motorului cu înfăşurarea statorului conectată în triunghi.
Schema de principiu pentru pornirea stea-triunghi este reprezentată în figura 1. La pornire,
înfăşurarea statorică se conectează în stea prin închiderea comutatorului k pe poziţia 1 şi curentul
iniţial de pornire are valoarea:
(2.) kpYZUI31= în care U1 este tensiunea de linie, U1/este tensiunea de fază, iar Zk impedanţa
unei faze la scurtcircuit, când turaţia n = 0. După ce rotorul a accelerat şi turaţia s-a stabilit se
trece comutatorul k pe poziţia 2, realizându-se schimbarea conexiunii înfăşurării din stea în
triunghi.

Fig. 1
Metoda conectării stea-triunghi, nu se poate aplica decât motoarelor la care, în
funcţionarea normală, fazele statorului sunt legate în triunghi.

Pornirea stea-triunghi
 8. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI ASINCRON
CU ROTOR IN SCC UTILIZAND UN AUTOTRANSFORMATOR

Pornire cu autotransformator
La pornirea cu autotransformator reglabil se pune initial autotransformatorul pe pozitia de
tensiune zero si apoi se creste lent observand ampermetrul A. Cand cuplul electromagnetic
devine mai mare decat cuplul rezistent la ax, apare un cuplu de accelerare care pune rotorul in
miscare. Dupa accelerare curentul absorbit de motor scade. Se creste apoi tensiunea in
continuare pana la atingerea valorii nominale la borne (voltmetrul V); atunci motorul se
comuta pe reteaua de alimentare: K1 deschis si K2 inchis.

9. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI

ASINCRON CU ROTOR BOBINAT UTILIZAND UN REOSTAT DE PORNIRE

Procesul de pornire a motorului asincron cu rotor bobinat cu un reostat implică următoarele

etape:
1. Setarea reostatului: Reostatul este un dispozitiv cu rezistență variabilă, care este conectat în serie
cu bobinele rotorului. Înainte de a porni motorul, reostatul trebuie setat la o rezistență inițială.
Aceasta va limita curentul de pornire în bobinele rotorului, evitând supraîncălzirea și
deteriorarea acestora.
2. Închiderea circuitului: După ce reostatul este setat, circuitul motorului este închis, adică
tensiunea este aplicată pe bobinele rotorului și pe reostat.
3. Reducerea rezistenței reostatului: Odată ce circuitul este închis, reostatul este treptat redus în
rezistență, ceea ce permite creșterea curentului în bobinele rotorului. Acest lucru determină un
câmp magnetic în rotor, care interacționează cu câmpul magnetic creat de bobinele statorului.
4. Rularea motorului: Pe măsură ce reostatul este redus în rezistență, curentul în bobinele rotorului
crește treptat, iar motorul începe să se rotească. Odată ce motorul a ajuns la viteza nominală,
reostatul este adus la o rezistență minimă sau este deconectat complet din circuit. Motorul
continuă să funcționeze acum cu rezistența nominală a rotorului.
 Fig. 5 Fig. 6.

Se impune ca procesul de pornire să se desfăşoare între două valori ale cuplului, mai mari
decât cuplul nominal Mn; în general aceste limite sunt Mp min = (1,1 –1,3) Mn, iar MP max
= (1,5-2) Mn.
Pornirea are loc pe o caracteristică M = f (s) artificială, când în serie cu înfăşurarea rotorică
este introdusă întreaga rezistenţă RP4 a reostatului de pornire şi când la s = 1 corespunde Mp
max (punctul A).
Din punctul A rotorul accelerează până în punctul B când, la stingerea cuplului MP min, se
scurtcircuitează o treaptă a reostatului de pornire, valoarea rezistenţei acestuia scăzând de la
RP4 la RP3.
În acest moment punctul de funcţionare trece în C pe caracteristica artificială
corespunzătoare rezistenţei RP3 şi motorul accelerează până în punctul D, corespunzător lui
Mp min pe această caracteristică.
Mai departe trecerea pe celelalte caracteristici artificiale corespunzătoare rezistenţelor R p2 şi
Rp1 se face în mod asemănător, până se ajunge pe caracteristica naturală în I şi punctul de
funcţionare se stabileşte în final în J, la valoarea cuplului de lucru, de exemplu egal cu cel
nominal Mn.
Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat se poate face manual cu ajutorul
unor controlere sau automat prin scurtcircuitarea treptelor reostatului de pornire cu
ajutorul unor contactoare comandate de relee de timp sau de curent.
Reostatele de pornire sunt construite cu rezistenţe metalice răcite în aer sau în ulei sau sub
formă de rezistenţe lichide formate din plăci metalice care se introduc mai mult sau mai puţin
într-o baie cu apă.
În principiu valoarea curentului de pornire se poate reduce şi prin înserierea în circuitul
rotorului a unei reactanţe. Dar în acest caz scade alunecarea critică şi cuplul maxim,
înrăutăţindu-se şi condiţiile de pornire.
Motoarele asincrone cu rotorul bobinat prezintă avantajul că pot fi pornite cu orice
valoare a cuplului până la cuplul maxim şi cu curenţii de pornire moderaţi, ceea ce
justifică utilizarea lor în anumite acţionări (instalaţii de ridicat şi transportat, de
exemplu chiar dacă sunt mai scumpe şi mai pretenţioase în exploatare decât cele
cu rotorul în colivie.
 10. DESCRIETI ARMATURA STATORICA A MASINII SINCRONE

Statorul, care la maşina sincronă în construcţie normală are rol de indus, este realizat dintr-un
miez feromagnetic şi o înfăşurare.
Miezul se execută, ca şi în cazul maşinii asincrone, din tole ştanţate din tablă silicioasă cu
grosimea de 0,5 mm. Acestea, pentru diminuarea pierderilor în fier, se izolează între ele cu
lac sau oxizi.
La periferia interioară a miezului statoric sunt practicate crestături uniform repartizate în care
se introduce înfăşurarea corespunzătoare.

Înfăşurarea statorului este polifazată, în general trifazată, repartizată în crestături. Ea

se execută din conductor de cupru izolat cu fibre de sticlă, hârtie etc., în funcţie de
tensiunea de lucru a maşinii.

11. DESCRETI ARMATURA ROTORICA A MASINII SINCRONE

Rotorul are rol de inductor.

În funcţie de tipul constructiv al acestora, maşinile sincrone se clasifică în maşini
sincrone cu poli înecaţi (a) şi cu poli aparenţi (b).
Maşinile care funcţionează în regim de motor au plasată pe rotor o înfăşurare în scurtcircuit,
ca la maşina asincronă, al cărei rol este acela de a uşura aducerea maşinii la sincronism.

12. DESCRIETI REGIMUL DE FUNCTIONAREA CA GENERATOR AL MASINII SINCRONE

În regim de generator, maşina sincronă transformă energia mecanică primită la arbore(de la
motorul primar care poate fi o turbină cu aburi,un motor Diesel) în energie electrică debitată
la bornele statorului. Conversia energiei se face prin intermediulcâmpului magnetic de
excitaţie.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A GENERATORULUI SINCRON

Regimul de generator sincron este cel mai des întâlnit la maşina sincronă. Înfăşurarea de
excitaţie, alimentată în curent continuu, este antrenată de un motor primar la viteza de
sincronism. Câmpul magnetic învârtitor care este dat de sistemul inductor produce un flux
magnetic variabil în timp, care înlănţuie spirele fiecărui circuit de fază a înfăşurării statorului
şi induce o tensiune electromotoare în fiecare fază. Decalajul spaţial al celor trei faze
determină apariţia unui sistem trifazat de tensiuni. Dacă la bornele statorului este conectată o
impedanţă trifazată simetrică, atunci înfăşrările vor fi parcurse de un sistem trifazat de
curenţi, care va da naştere unui câmp magnetic învârtitor, numit câmp magnetic de reacţie ce
se roteşte tot cu viteza sincronă ca şi câmpul învârtitor de excitaţie (inductor). Cele două
câmpuri magnetice se compun şi se obţine câmpul magnetic învârtitor rezultant

din maşină. Generatorul sincron debitează pe impedanţa de sarcină o putere electrică

P2 care este mai mică decât puterea mecanică P1 primită la ax de la motorul primar,
datorită pierderilor.