ae cae
Altidata eri noapte, acum e ziua, Altadata moarte; acum,
vieaté. Asta-i experienta pe care o fac tofi, care au intalnit i
tradevar pe Hristos. Acesta le-a transformat vieafa, patrunzandu-o
cu insug Dumnezeu.
Dact-i aga, infelegeti acum de ce multi oameni resping pe
Hristos si incearcé chiar lucruri imposibile, spre a-l alunga din
orizontul vederilor lor. Isi dau perfect de bine seama ci, intro-
ducand pe Isus in vieafa lor, introduc pe Dumnezeu gil iau ca
stapan, Lucrul acesta nul vor de loc; mai bine si moara, decat
si consimta la asta, deoarece ei pretind ci-s liberi gi traiesc cum
le place. Intr’adevar starea lor naturali e pacatul gi in ea le
place sa fie. Cum sa primeasci un Dumnezeu, care declara ris-
boiu pacatului? Dumnezeu i-ar impiedecd prea mult in. vieata
lor culpabila. Ideea unui martor al faptelor si gandurilor lor
celor mai ascunse, le e uriti, De aci rasboiul, pe care+] fac lui
Hristos, iar prin el, lui Dumnezeu insus.
Ce crezi tu despre Hristos? Aceasta e intrebarea, pe care
imi permit si {ro pun azi, iubite cititor! Dupa raspunsul, pe
care-l vei da, vei invafa a te cunoaste pe tine insufi direct, vei
decide de soarta ta, vei alege lumina vesnicd, care e Dumnezeu,
sau noapte vegnici, care e parasirea definitiva a lui Dumnezeu.
‘Acum 19 veacuri, vorbind de venirea sa pe pamant, Isus a
zis: Dim. I. Cornilescu.
PROPAGANDA UNATIEI.
(Sfairsit)
b) La Roménii din Partum.
Sub «Partiam injelegem aci acele par{i din Ungaria, cari
se extind dela Carpatii bihoreni pana spre Tissa gi dela Marmatia
pani la Muras. Aceste finuturi capatara aceasta numire, decand
dominatiunea principilor ardeleni se extindea si peste aceste
locuri.
Fiind aceste finuturi locuite cu prevelenté de Romani, cari
stau in imediata vecinitate si legitura cu Romanii ardeleni, —
istoria lor bisericeasca — naturalmente — e strans legata de cea
ardeleana. Deci — cele ce le-am aritat acolo — in rubrica pre-
cedenta, — in cea mai mare parte — sunt aplicabile gi la soartea
bisericeasc& din parfile ungurene — din Partium.a ee
1. Episcopia din Oradea-mare,
Din timpurile cele mai vechi Romani din aceste parti au
stat sub mitropolia ortodox’ de Alba-lulia. Ortodoxia acestor
locuitori poate sa ajungi pana la Menumorut (000), carele (dup
Notarul Anonim XX) raspunse lui Arpad, ca feara sa o fine
gratia imperatorului constantinopolitan inc& dela protoparinfii sai,
— prin urmare el si in privinfa bisericeasca a trebuit sa atarne
dela Patriarhia bizantin’.
Ohtum (1000—1038) botezat Ia episcopia din Vidin a ridicat
in oragul Maresiana din dreapta Murasului (Csanad) o manastire
ortodoxa a Stului loan si alta a Stului Georgie,
La 1301 Balifia (Balcu) Voda si Drag-Mester fundeaza gi
doteazi cu mai multe domeniuri manistirea ortodoxa a Stului
Mihail in Marmatia, confirmata de Antoniu patriarhul din Con-
stantinopole, — si intarita de Vladislav Il la a. 1494 si 1498, —
ca supusa Arhiepiscopului din Ardeal. Se infelege de sine, c&
dupa obiceiul ortodox in atari manastiri avute — cum era gia
Stului Mihail din Marmatia, — Priorii de multeori erau Arhiereii
sfinfiti, cari in cazuri extraordinare ‘savargeau si functiuni”epis-
copale. De aci gisim urme de episcopi ortodocsi prin Marmatia
inca din timpurile vechi.
Dr. I. Ardelean in Ist. Diecezei oradane (I 94—95) demustra,
ca intre sapte episcopii ortodoxe ce au existat inaintea Ungu:
rilor in aceste locuri si in Bihor, a fost episcopat“de ritul ori-
ental (foarte probabil.
Dar biserica ortodoxa din aceste parti (— ca gi in Ardeal —)
a fost persecutata mult din partea episcopului catolic din Oradea.
mare. Aceasti episcopie catolici eri dotatt cu domenuri, ce cu-
prindeau mai multe sute de sate locuite mai peste tot de Ro-
mani ortodocsi, peste cari, episcopul catolic’fiind totdeodata si
domn pamantesc si si sef politic al comitatului (Foispén), exercia
nu numai jurisdictiune politica si dominala peste locuitorii acelor
comune, dari faced si presiune fizicd (cu batai, inchisori etc)
asupra biefilor crestini sa treaca la catolicism.
Nravem loc destul aci da descrie toate nevoile ce au_patit
crestinii nostri pe timpurile acelea dela proselitismul jcatolic, ci
aflu potrivit a indruma la descrierea lor in’ Istoria bisericeascd
gr-cat. a Orizii mari.de-Dr. | Ardeleanu, din carea vedem in
special si aceea, cum o seam& de voivozi si cnezi romani (ca
si in Banat) au trebuit s& treact la catolicism,‘ si numai poporul
a ramas credincios bisericei avitice.
Dar n’a fost destul — si peste cap — cu persecufiuile ca-
tolice: a trebuit si cada peste credinciosii nostri si ispitele re-
formatiunei.= Se
Principii_ ardeleni extinsi cu. dominafiunea lor si peste Par-
tium, au intins — presiunile lor — de reformafiune si asupra
ortodocsilor ca si asupra catolicilor cari au fost lipsift pana si
de episcopatul lor din Oradea-mare.
Nici aci nu mai repet durerile crestinilor nostri indurate din
partea reformatilor, penirucd le-am descris — pe cat am putut
in capitolul Reformatiunei. lar dac& mai e ceva de observat, este
ca in Partium au concurs cu proselitismul lor si Reformatii din
Ungaria superioara, si n'au incetat cu urgia lor asupra Roma-
nilor, pana cind armele victorioase ale imparatului Leopold |
nau slabit influenta Reformatilor.
Ei dar acum veni alté nevoie asupra Romanilor — in loc
de reformatiune
Actiunea unati jum ca si in Ardeal — sub auspi-
ciile cardinalului Collonich — se incepit eu restaurarea episco-
patului catolic din Oradea-mare, de unde episcopii catolici fineau
la lozinca: