. verypdf. com Demo Version UNIATISMUL DIN TRANSILVANIA OPERA UNEI INTREITE SILNICII Spre deosebire de toate religiile si de toate confesiunile crestine, uniatismul nu s-a nascut dintr-o aderare a unor mase de oameni Ja o conceptie religioasd deo- Sebiti de cea pe care au avut-o inainte, care si raspund& unor noi trebuinte su- fletesti aducé schimbare in viata lor spirituala. El a fost rezultatul unei indelungate ac\iuni de violentare a constiintei religi- ase a poporului, in cazul de fajé a poporului roman din Transilvania. Supus unor crunte si prelungite presiuni pentru a adera la catolicism, o parte din poporul ro- man din Transilvania a acceptat pentru inselarea si potolirea celor ce exercitau asupra lui aceasta silnicie, 0 dependen{a administrativa de Roma, dar si-a pastrat In realitate tot confinutul credinjei si cultul sau ortodox. Astfel s-a nscut asa- visu uniatism roman ca un compromis artificial si hibrid intre presiunile exercitate supra poporului roman $i fntre forfa lui de rezistenfa. In insagi fiinja lui incon- pistent, de aparenti amagitoare, uniatismul a purtat, cit a dainuit, pecetea silniciei Veligioase, 1a care fusese si continua s& fie supus acest popor, find prin insgi exi- menja lui o acuzi grava la adresa unor conceptii si metode politice si religioase, pe care constiinfa umand inaintaté a timpului nostru le condamna gi le considera definitiv apuse. Nicolae Iorga a spus: «Biserica unit era o creatie artificiald, nu pornise dintr-o convingere» (Istoria RomGnilor din Ardeal si Ungaria, Bucuresti, 1915, vol. 1, p. 347). De fapt o silnicie intreité a prezidat la crearea uniatismului din ‘Transilvania i la mentinerea lui, pind cind deplina incetare a acelei silnicii a avut ‘ca efect gi Gisparitia lui @) Silnicia unei asupriri sociale si economice ; b) silnicia administrativ-militardverypdf. com Demo Version 356 BISERICA ORTODOXA ROMANA exercitati de un stat cu concep{ii absolutiste si c) silnicia unei confesiuni crestine care stimula silnicia statului si se sprijinea pe ea. a) Silnicia unei asupriri sociale si economice. — Poporul roman din Transil vania se afla in jurul anului 1700, cind s-a nascut uniatismul, sub regimul legii din Approbatae Constitutiones, adoptate la 1653 (partea I, titlul I, art. 3 si partea III, titlul III, art. 2), care dispunea : «, pe care numai Biserica Catolic i! posed&. Dimpotriva, Cardinalul Henriquez, arhiepiscop pe Santiago de Chile, expri- mind opinia mai nou& a marii majoritati a episcopilor din Conciliu, a spus in se dinfa din 23 septembrie 1964: «Trebuie si facem s& disparé din lumea intreaga opinia c& catolicii sint oportunisti si au dou mésuri, dupa cum sint intr-un stat slabi sau tari... Tipul de om modern, cere si adaptim metodele noastre, tinind seama de societatea democrata.. Schema ne pune in gard contra prozelitismului. Acesta reprezinté o coruptie a marturiei. El are aerul de a profita de avantajul institufiel umane, fara s& se fereasci de a intimida, de a solicita, de a prezenta momeli materiale». Jar in sesiunea a Ill-a, la 17 septembrie 1965, Arhiepiscopul Heenan de West- minster a spus: «Nu lipsesc episoade in care elementele acatolice au suferit din cauza comportarii autoritatii de stat catolice». Ne pare bine c& majoritatea episcopatului catolic se rusineazd azi de intole- ranfa Bisericii Catolice din trecut fata de alte credinje si de metodele folosite de ea impotriva lor. Dar ar fi de dorit ca aceasta schimbare de atitudine si se ob-. verypdf. com Demo Version DIN TRECUTUL BISERICII NOASTRE 361 serve i fn renunfarea Bisericii Catolice la incercirile de a reface uniatia creat cu asemenea metode, pe care azi le reprobi De fapt silnicia reprezentantilor Bisericii Catolice s-a exercitat in cazul uniatiei din Transilvania, prin profitarea de statul austriac, care nu s-a sfiit s& aplice forta pentru sus{inerea prozelitismului catolic. Aplicarea aceasta a forfei a facut-o statul austriac in mare parte sub stimularea si inspira{ia continua a iezuifilor, iar mai poi a virfurilor uniatismului, care au contribuit astfel la intensificarea continua a aplicarii forfei de siat. Tot ce spune Cardinalu) Henriquez ci au practicat iezuitii si virfurile clerului unit din Ardeal: momeala cu avantaje din partea statului si ameninfarea cu pri- varea de ele si cu pedepse din partea statului, delatitinea si minciuna catre orga- nele de stat, prin care atragea asupra celor ce-si aparau credinja masuri indsprite, falsificarea pe de o parte de acte pentru a-i obliga pe oameni mai tirziu s& tind angajamentele de catolicizare, pe care inaintagii lor nu le luaseré de fapt, pe de alta inselarea poporului cu asigurari cA nu se intentioneaza nici o schimbare a cre- dinfei lui, exploatarea slabiciunilor celor pe care si-i faceau unelte, — toate ace- stea se vor vedea in scurta descriere a inceputurilor uniatiei si a unora din mo- mentele istoriei ci. Aci dim numai cite o mostra din fiecare: Momeala cu avan- taje materiale si amenintarea cu privarea de ele se vede din urmatoarea propunere a iezuitului Kapi catre cardinalul Kollonitz si prin el catre imparat : «Nimeni si nu fie de-a dreptul silit la unire, dar sA se afle vreo modalitate ca nici un popa sé nu se poata bucura de privilegiile date de imparat, decit dacé ne d& noud semne mari de unire adevarata si nici jn semn de prefaicatorie» (St. Lupsa, op. cit., in «Biserica Ortodoxi Roméné», LXVIT (1949), nr. 1-2, p. 44) (Cazurile de delatiune si minciuna c&tre organele de stat se fin si ele lant. ‘Atanasie este pirit la Viena, in 1701, de lucruri adevarate si neadevarate, pentru ca sub ameninfarea pedepsei pentru ele sé semneze acceptarea tuturor condifiilor ce i sau impus. Episcopul Petru Aron cere la 19 aprilie 1749 interventia autoritatii de stat impotriva ortodocsilor din Fagaras si a calugarilor de la Simbata de Sus (Silviu Dragomir, op. cit., Anexa nr. 53, p. 78—79 Episcopul Inocentiu Micu-Klein, inainte de a se convinge de zadarnicia unirii, cere curfii din Viena sa fie folositd forfa militaré impotriva neunitilor, chiar cind fac cereri Ja autoritati: «Cerem ca smpotriva preotilor si persoanelor bisericesti, care nu voiesc si asculte de episcopi si de mai mari bisericesti, cind nu pot fi potolifi sau redusi Ja ascultare altfel si fac cereri de anchetd la autoritatile supe- rioare ale provinciei, s& se foloseascd bratul secular» (la Silviu Dragomir, op. cit., Anexa 18, p. 24). Tar episcopul Grigorie Maior scrie la 19 aprilie 1782 comandantului general din Sibiu: «Dacd fac abstractie de Schitul Silvasul’ de Sus in districtul Hateg, nu mai exist pe cit stiu nicdieri altundeva eremit sau cilugir de acest fel sub jurisdic- {in mea. Dar mé intorc 1a mindstirea neunita de rit grec de la Simbata de Sus, cel mai mare luptator contra fntregei uniri si reamintesc cu plecaciune Excelentei Voastre cele ce am scris adesea, cerind darimarea din temelie a acestui locas din pildure. Nu ma indoiesc, Excelenja Voastra, cA veti ajuta la implinirea acestei Goreri, dacé acum o sprijineste si dorinta mai fnalté»,w. verypdf. com Demo Version 362 BISERICA ORTODOXA ROMANA Aceste staruinfe au facut ca minastirile romanesti din Transilvania sa fie da- rimate toate (Stefan Metes, Mindstirile romdnesti din Transilvania, Sibiu, 1936, p. 89—90). Dac& Minastirea de la Simbéta de Sus a fost dirimatd in noiembrie 1785, celelalte minastiri din Tara Oltului, fusesera darimate mai inainte la ordinul ge- neralului Buccow din 13 iunie 1761, care suna: «Mindstirile de lemn sa fie arse pretutindeni, cele de piatrd s& se distrug& si s& facd raport Excelentei Sale Ge- neralului atit despre restituirea bisericilor (cdtre unifi) cit si despre demolarea mindstirilor. Tar dacd cineva s-ar opune in mod temerar prea fnaltei porunci re- gale, si fie pedepsit numaidecit cu moartea prin spinzurdtoare, sau prin tdierea capului, ca unii care disprejuiesc poruncile regesti si tulburé pacea si ordinea pu- blic&» (Marion Puscariu, Documente pentru limba, 1, p. 233). © directiva exemplar& pentru exploatarea slabiciunilor episcopului si clerului unit o d& cardinalul Kollonitz iezuitului Neurauter, pus ca «teolog pe linga epi- scopul Atanasie: «Cu toatd sirguinta sa aibé grij& sd se foloseasci pasiunile (do- Tinfele) episcopului si ale clerului («ut affectuum Episcopi et cleri lucretum); fi- cind asa, usor va cistiga pentru planurile sale, o populatie atit de rustica, de neci- vilizata, care-si masoara prieteniile dupa utilitate, si si-i va face binevoitori si va putea obfine de la ei toate» (N. Nilles, op. cit., p. 310). Catolicismul va face uz per- manent de acest principiu, inc&rcind virfurile clerului unit cu cele mai mari beneficii. Despre falsificarea documentelor va fi vorba mai incolo. Un simbol concentrat al celor trei silnicii ni-1 ofera strinsa colaborare dintre ofiferii austrieci, iezuitii, iar mai tirziu virfurile unite, si agentii fiscali. Preotii unifi de cite ori se loveau in sate de rezistenta poporului ortodox, apareau prin case insofifi de ofiterii austrieci si de agentii fiscului, sau de slujitorii propricta- rilor latifundiari pentru a aresta sia prada bunurile oamenilor. Intr-o plingere a romanilor ardeleni se spune: «Dup& aceea s-au sculat popii cei unifi si sau dus la domni. $i ne-au pirit si au minfit c& noi am fost impreund cu dinsii si n-am fost nice vom fi, $i ne-au pus supt birsag si ne-au prins pre noi mai mult decit trei sute de oameni, tot fruntea si noi am feleluit c& nu ne vom uni, sintem gata si ne aduceti muierile si copii s& le taiati capetele, apoi noud; s& stifi Maria Voastra bine cA omul nu-i slobod cu trupul, dar este cu sufletul. Apoi ne-au slobozit si ne-au pus supt birsag mare, cumplit si incd si supt bitaier (la Silviu Dragomir, op. cit., Anexa 59 din 1749, p. 87). Conlucrarea strinsd dintre silnicia catolicd si silnicia statului austriac s-a accentuat de prin 1699 cind guvernul austriac si conducerea Bisericii Catolice vé- zind c& actiunea misionarilor iezuiti dependen{i de autoritatile ordinului lor, nu poate indupleca poporul romAn la uniatie, au hotarit inlocuirea lor cu misionari militari («misionari castrenses»), adici cu iezuifi afectati pe ling& regimentele mi- litare (Mihail Dan, In jurul unirii cu Roma, in «Mitropolia Banatului>, VIIT (1958), nr. 79, p. 307). Jezuitul Brzenski spune c& mistunile iezuite de propaganda fnsofeau armata austriacd prin sate si rispindeau printre preoti decretul imparatului Leopold I din 14 aprilie 1698 si al cardinalului Kollonitz prin care se fagiduiau usurari materiale celor ce vor imbratisa unirea (Quellen zur Geschichte, Brassé, VI, 1915, p. 326, la St. Lupsa, op. cit,, in «Biserica Ortodoxi Roman», LXVI (1948), nr. 11-12, p. 550).y. verypdf. com Demo Version DIN TRECUTUL BISERICII NOASTRE 2 363 Se infelege ci «predicarea» decretului imperial, facuté de iezuiti insotifi de soldati, era de naturé nu numai si momeascd pe unii preoji, ci si sé bage teama in amet Din intilnirea intre intreita silnicie amintité si intre rezistenta romAnilor pe ling& Ortodoxie, a rezultat compromisul sau chipul hibrid si inconsistent al unia- tismului. Unde rezistenta slibea mai mult, intreita silnicie devenea mai indrz- neafa si inainta in opera de catolicizare, cum s-a intimplat in unele parfi din nor- dul Ardealului sau cu virfurile clerului unit. Cind rezistenja devenea totala, se prabusea chiar si chipul aparent al unirii, Aga a fost in timpul rascoalelor religi ase in secolul al XVIlI-lea si asa s-a intimplat in 1948, S& urmirim acum actiunea combinaté a factorilor amintiti in fenomenul nasterii uniatiei si al mentinerii ei. INCEPUTUL UNIATIEI $I FALSURILE DE DOCUMENTE CARE INSOTESC ORIGINEA EI ) Primele documente care vorbesc de inceputul unirii in ‘Transilvania sint trei procese-verbale ale unui Sinod in care s-ar fi hotirit adoptarea unirii, pe la inceputul anului 1697, 0 rezolutie de unire din 21 martie 1697 semnati de «Epi- scopul» Teofil si o adres c&tre cardinalul Kollonitz din 10 iunie 1697, cu semna- tura aceluiasi vlddic& Teofil si a 12 protopopi «prea supusi si prea umilifi fii, prin care i se aduce la cunostinta primirea unirii, Textul latin al proceselor-verbale 1-a publicat N, Nilles, dupa un manuscris aflator in arhiva Episcopiei romano-catolice din Alba Iulia. Acest manuscris, spune el, era o copie dupa originalul latin pe care La depus Baranyi in dulapurile Arhiepiscopiei de Strigoniu. Dar Silviu Dragomir declaré ci nu a gisit acolo nici urma de existen{a lor. O traducere romaneascd a acelor procese-verbale a publicat T. Laurian in «Magazinul istoric pentru Dacia», 1M, p. 271—272, dup& un manuscris latin din Arhiva Episcopiei romano-catolice din Alba Tulia. Deci originalul Jatin al acestor procese-verbale nu exist’. Cu atit mai putin exist originalul romanesc dupa care ar fi trebuit si se traducd acest original latin. De asemenea, nu exist originalul «rezolutieh» din 21 martie 1697. N. Nilles a reprodus un text latin al ef, dupa o cérticici tiparita in Cluj la 1730, si atribuita pind nu de mult iezuitului Andrei Mia: «Ortus et progresus variorum in Dacia Gentium et religionum principibus eius usque ad annum 1722». ‘Adresa citre Kollonitz se gaseste in colectia hirtiilor iezuitului Hevennesi, depusa in Biblioteca Universititii din Budapesta, Ea se compune dintr-o coal in- doité fn dou, adic’ din doua foi. Pe prima pagina e textul latin cu semnatura si pecetea lui Teofil. Semnatura s-a dovedit falsificata. Pe pagina a doua se dau humele in latineste ale celor 11 protopopi si al unui preot. Pe pagina a treia se afl semniturile acestora, iar pe pagina a patra adresa lui Kollonitz. Cele 12 sem- niituri sint autentice. Dar se vede ci foaia aceasta cu semnituri, care constituie prima foaie a coli indoite, a fost luatd din dosarul cu semnaturi al vreunui sobor de mai fnainte. Un plastograf a luat aceasta coalé a indoit-o astfel, ca foaia inti i devind foaia a doua si pe pagina intli a pus scrisoarea in latineste citre Kollo- nitz cu semnatura plastografiaté a lui Teofil.www. verypdf. com Demo Version : 364 & BISERICA ORTODOXA ROMANA aie Toate aceste cinci acte se dovedesc false si din motive interne: la inceputul anului 1697, Teofil nu putea sd vorbeasc atit de urit de calvinii din ‘ransilvania, care erau inc& atit de tari pind in septembrie 1697, cA si in actele imperiale sint menajafi. La 1697 nu se putea ca Teofil si protopopii romani si declare cd accept cele patru puncte dogmatice catolice gi toate celelalte cite le primeste, marturi- seste si crede sfinta mama Biserica Romano-Catolici», cit vreme nici imparatul Leopold nu cerea aceasta in rezolutia din 14 aprilie 1698, si nici protopopii nu Voiesc si semneze in octombrie 1698 acceptarea celor patru puncte si evitd sd nu- measc& Biserica Catolicl «mama» (Argumentele pentru falsitatea acestor acte sint expuse pe larg la Silviu Dragomir, Romdnii din Transilvania si unirea cu Biserica Romei, in «Biserica Ortodoxé Romana», LXXX (1962), nr. 9—10, p. 865—880). Aceste acte s-au plasmuit ulterior pentru ca pe baza lor si se impund roma- nilor o forma mai catolicé a uniafiei si pentru ca si se arate cA inifiativa unir aparfine romnilor si e mai veche decit decretul lui Leopold din 14 aprilie 1698 si decit vlidica Atanasie, b) Tezuitul Baranyi dupa ce a izbutit, prin cardinalul Kollonitz, si determine pe imparatul Leopold I si dea rezolutia din 14 aprilie 1698, s-a intors in ‘Transil- vania si a inceput si lucreze pe ling doi-trei protopopi (in special pe ling& pro- topopul Gheorghe din Daia care era si notarul soborului, pe Iinga protopopul Ni- colae din Sebes, ambii aproape de Alba Tulia, si pe Jing& preotul Ioan din Alba Tulia), aratindu-le beneficiile de care se vor impartasi preojii daca vor samna o acceptare a unirii cu Roma (la $t. Lupsa, op. cit., p. 493 si la Silviu Dragomir, Romdnii din Transilvania si unirea.., p. 898). Intre timp, cardinalul Kollonitz, nemulumit cA in diploma din 14 aprilie 1698 impératul nu cerea preofilor romani decit recunoasterea papii, publica si el un apel la 2 iunie 1698, c&tre preofii romani, in care exprimindu-le bucuria ci prin decretul imperial «i s-a deschis calea» spre unirea cu Biserica Romei, le promite gi el o ~ (cu «reversul») sale, in care promitea «Sfintului Imparat Leopold, si fie supus arhiepiscopului de Eszter- gom si sf recunoascé pe papa drept cap al Bisericii, si respecte Conciliul de la ‘Trident, @eci toaté dogmatica catolicd stabilita de acela, desigur fara s&.aibi Ata- ‘nasie, in simplitatea 1ui, habar de ea; se mai obliga ca nici un popa supus lui si nu primeascA «privileghiomurile», decit acela care va primi cu jurémint <«uniciu- nea», in sensul de mai sus; si primeascd a fi hirotonit din nou de arhiepiscopul de Esztergom, intrucit nu se gtie «a fi pe calea legii 1a popie si la viddicie», ca sa fie «cu adevarat in popie si vladicie», s& hirotoneascd din now pe toti_protopopii si preotii sai; sA tipdreascd un nou catehism, retragind cArtile tiparite pind acum ; si tipdreascd cu aprobarea «teologului» cdrfi noi farA greselile sismaticesti si iriticesti,www. verypdf. com Demo Version > DIN TRECUTUL BISERICH NOASTRE 373 care prin nestiinta si prostia noastra (desi era decorat pentru «erudition lui, — n.n.) sau prin sisma au intrat»; s4 asculte pe teolog ca pe un «parinte datator de sfaby (pentru a se catehiza posterior si treptat in catolicismul integral, adoptat in prealabil din «convingere», — n.n.); nv va hirotoni pé nimeni faré aprobarea teologului; va inceta orice coresponden{a cu Voda al Tari Muntenesti si cu mitropolitul din Bucu- resti; va da afara de la curtea sa pe orice schismatic, nemaitinind decit catolici saul «dirept Uniti». Cu siguran{ cA numai sub cele mai grele amienintari a putut sé dea Atanasie «cel mai injositor act public savirsit pind atunci de un viddicd roménese» (N. Iorga, Istoria Bisericti Romdne..., Il, p. 29), care insemna o catolicizare personala totalé cu fAgiduiala de a introduce poporul roman din Transilvania pe drumul acestei cato- licizdri si deznationalizari. La 24 martie 1701 Atanasie a fost rehirotonit preot, iar a dova zi arhiereu, de c&tre cardinalul Kollonitz si episcopii catolici maghiari din Gyér si Nytra, in capela Sfinta Ana din Viena, a iezuifilor. = Aceasta contravenea doctrinei catolice despre validitatea Tainelor ortodoxe. Pe de alta parte avem aci inceputul biritualismului ce se va practica adeseori in Biserica unit’ din Transilvania, pentru catolicizarea treptata a unitilor, chiar si in privinta ritului. Atanasie e hirotonit dupa ritul catolic, dar va savirsi liturghia dupa ritul ortodox, putind evident si o sivirseascd si dupa ritul catolic, asa cum la 25 februarie 1965 patriarhii unii din ve aut servit cu papa «missa» catolica, cu ocazia promovarii lor la~rangul de cafdinali, iar Papa Paul al VI-lea sdvirseste uneori liturghia bizantina. Episcopul unit Joan Patachi, care a urmat lui Atanasie, fusese preot catolic, deci hirotonit dupa ritul catolic. Ca prin aceasti amestecare de rituri se urmarea treptata catolicizare a poporului unit, chiar si in privinfa ri- tului, cu toate promisiunile contrare, o spune statul catolic din Ardeal in recoman- darea lui Patachi ca episcop, la 10 ianuarie 1715: . «In satul Gales, ne-au trimis dou& cumpénii de neam{i de ne chintiiese si ne césnese si de betejeste un om, duc neamfii popii cei unifi de-1 cuminec si de moare un om, iaré duc neamfii de-i ingroap8, si p&timim de frica neamfilor si de a popilor, si de naste yreun prune alearga popfi cu neam{ii de-I boteazé cu diasila. $i care om fu vrea ‘s& mearga cu popii cei unifi la bisericé 1i trage inti cite 50 de bani, a doua oaré cite un florin si merg la circiuma si-i beau». «SA judeci. Prea Sfinjia Ta ce vind avem noi, c& de cite ori ati venit arhierei in Tara Ardealului nu de credinja noastra, fiind unifi, noi totdeauna ne-am apirat si acuma, fac&torii de rau, popii, ne fac o = sil cumplita ca aceasta» (Silviu Dragomir, Istoria dezrobirli... p. 81—88, Anexa 59, din Arhiva Mitropoliei din Carlovif, din 1749, nr. 425). . Intr-o alt cerere cétre imparateasa, romani din Ardeal se pling in august 1750 c& din toate satele au fost arestati preoti si credinciosi si nu li s-au dat drumul decit dupa ce «preotii au prestat jurimint c& nu yor mai sivirsi Hturghia, cu atit mai putin botezul sau alte slujbe pind nu vor trece Ja unire, iar credinciosii cA nu se vor mai plinge la Majestatea sa din cauza aceasta». Deci insdsi plingerea aducea. dupa sine intemnitarea. «Se poate usor infelege, se spune mai departe in plingere, ce urm&ri dureroase au provenit din-aceast silé, deoarece in curs de 7 ani, mai multe mii de persoane au murit nebotezate, nemérturisite si necuminecate. Cici indat& ce un preot faicea aceasta, i se confiscau toale bunurile, cea ce a atras dup& sine, cA un mare numér din ei si din noi au fugit in Turcia» (in Muntenia). Oamenii ‘sint hotiriti sisi jertfeasci trupul si viala si bunurile lor, pentru religia lon» (Anexa 62°si 63, copia in (Arhiva Mitropoliei din Carlovit, nr. 425 din 1755; la Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii.., Anexa 96, p. 153). \ \ Intr-o alta cerere, adresaté mitropolitului din Carlovit la 4 decembrie 1756, pentru a li se da un arhiereu ortodox, roménii din Siliste si din toata marginea: Ge la Brasov pind la Dobra spun: «Nu mai avem puteri a rabda raul ce ne cade asupra noastra de le ~ cei uni#i in toate zilele gi supararilc, cé in toate zilele \. verypdf. com Demo Version “DIN TRECUTUL BISERICI NOASTRE 377 ne prind la arest si ne c&snese cum este mai rau, inci ne dau si in mina biraelor, de ne inchid prin temnije. Deci de al lor mare rau ne-am pustiit toti si case si mosii si sedem tot fugifi prin paduri, fiinded nou& nu ne trebuiesc popii cei unifi pind la moarte, Mai bucuros moartea vom pofti ca pe'ei si ne st&pineasca». Ei roagi pe mitropolit si intervind pentruveliberarea delegatilor lor la Viena, popa. Mucenic din Sibiel si Aranul Oprea Miclaus, care au fost aruncai in inchisoarea Kufstein din Tirol. Cererea a fost zadatnicd. Cei doi au murit in temnitaé (Arhiva Mitropoliei din Carlovit, nr. 747 din 1756; la Silviu Dragomir, Istorie dezrobirit... Anexa 105, p. 161-162), La 2¢ mai 1757 romApii din Ardeal trimit iar patru oameni Ja mitropolitul din Carlovit, cu o petitie in care spun: «Noi neprieteni indlfatei imparafii n-am fost, ci tot cu credint& am slujit, dar atita pedeapsi ce ne-a venit noud pentru legea noasiré cea greceasca, ci nici mai de mult cind au fost... imparatii cei !rai, Maxi- mian. $i Diocletian, inc nu au fost mai mult rdutate pentru lege, cit fac acestia in vremurile de acum cu noi, ci a venit acea vreme care ne-am dus la mormin- turile mortilor si am zis: iesiti morfilor din gropi, si intram noi de vii cd nu mai putem ribda pedepsele ce ne vin de la popii cei uniti si de la domnii farii, cd nu stim ce si mai facem, c& nimeni de noi nu-l doare, nici pe domnii cei sisesti, nici pe domnii cei nemfesti, nici pe cei unguresti, ci toate temnitele s-au umplut de - noi, pentru légea cea greceasca, cA atita ne-au pradat cit nu stim cu ce om mai plati porfia imparatului de prada lor. Fi se pling c& judejul din Sebes, Werder, a_ineuiat bisericile din Loman, Rachita, Pianul de Sus si-de Jos, Lancram «de stau bisericile fara rug’, c& oamenii nu voiesc s& asculte slujba popilor uniti> (Arhiva Mitropoliei din Carlovi, nr. 72 din 1757, la’ Silviu Dragomzir, Istoria dezrobirit Anexa 106, p. 162—163), = Intr-o alt& plingere citre acelasi mitropolit se descriu cazuri de arestari de preofi si de {arani ortodocsi din mai multe sate, (Sasciori, Sebesel, Jina, Poiana, ‘Partdria), Metcda era cam aceeasi pretutindeni ; plutoane de soldati intrau noaptea in sat, legau strAjile, arestau pe preofi, «ii bateau de moarte pe preoti si pe preotese,. jefuiau tot din case, luau si vitele, apoi plecau cu preotul legat, iar in lipsa lui cu preoteasa, uneori cu copilul ‘mic in brafe, cum au facut cu preoteasa din Deal, al cirei copil a murit degerat pe drum. De obicei se nasteau incidente, c&ici cei arestati strigau. Aceasta scula tot satul, care alerga la’ fata locului, Se descirca cite un foc de arma, erau arestati in plus citiva oameni, care ramineau cu anii in inchisoare si mul{i mureau in ele. Asa s-a intimplat in sute de sate in repetate rinduri. In Sebesel, «oamenii sau adunat, iar ungurii (honvezii) vazind cA se adund oamenii au dat foc asupra oamenilor si au inceput a da cu biltace si cu chilome fn oameni ; oamenii vazind cé dau in ei au luat pietre si au zvirlit asupra lor si le-a spart capul la doi dintre ei si aga au fugit si ne-au lsat... «Dupa aceea a ve- nit felbiréul cu vreo 60 de unguri si a cazut in doua zile si le-au dat voie de au mincat sicau but cit lea fost voia, dupa aceea a trimis felbiraul de a mai_adus ca la 45 sute de oameni si venind aceia, pe acele dou’ sate au legat sapte oameni din Sasciori si cinci din Sebesel si i-a bagat pe toti in lanturi gi in c&tusi gi trimi- {indu-i la temnifi in Uioara s-au intilnit cu multime de oameni gi s-au intors in- darat si iar au mai-trimis vreo 60 de oameni in acele-doud sate gi o zi si o noapte fp mincat gi et: baut gi iar au mai trimis 36 de nemli in vinerea Pastilor.si a facutwww. verypdf. com Demo Version 378 BISERICA ORTODOXA ROMANA pe oameni cu sila de au luat paste de la popii cei uniati, si cu pustile au stat dupa ei si au sezut pind marfi si cere felbiraul gloabé multa de la oameni... La Jina a trimis solgbiraul din Singatin in Duminica Tomii 20 de catane, toatd catana cu 0 uscd si cu doud pistoale si cu sabie, si a tot impuscat si a mincat Ce s-a gasit, tot, c& oamenii au fugit tofi din sat de frica prinsorilor si ce n-au putut minca au dus , cu eis, In Poiana, dupa ce au prins un om, in ianuarie, «au tot venit slugile scau- nului sé prind& oamehi mai multi, sé-i ducé de acolo si au fugit oamenii toata jarna in padure ca vai de ei». La Schitul Cioara venind «12 unguri+ si prinda pe cAlugar si acela fugind in padure, s-a suit pe sfintul altar si au inceput a-l desco- peri si al strica si au doborit acoperigul si peretii» (Arhiva Mitropoliei din Car- Jovit, nr, 27 din 1787; Silviu Dragomir, Istoria dezrobiri.., Anexa 107, p. 164—165). CAlugdrul care a fugit era Sofronie care va deveni peste doi ani capul revolu- fiei religioase ardelene La 1745, in raportul renegatului romAn Petru Dobra, care facea eforturi dis- perate si mentind unirea, se spune: «dar poporul nu mai cercéteazd nicdieri bise- nicile si oamenii nu mai mor, ci pier ca vitele si se ingroapa fara luminare si fara : eruce» («Colectia Rosenfeld», dupa aciul nr. 322 din 1745, in Arhiva Cancelariei ‘Aulice Transilvane ; la Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii.., p. 150). RomAnij din Rsinari declard la o anchet& din aprilie 1745, dupa ce tot poporul venise la Sibiu ca sA protesteze impotriva trimiterfi lui cu forfa la preotii uniti «cd ei mai bine se JasA omorifi cu totii, ori se impartasesc in loc de pasti cu muguri de stejar, decit s& meargd la bisericd o datA cu preotii uniti» (Protocolul magistratului din Si- biu, sedin{ele din 19, 21, 22 si 27 aprilie si din 11 iunie 1745). Se intelege cA interventiile necontenite ale armatei pentru arestarea preotilor si a fruntasilor ortodocsi provocau adeseori si actiuni mai hotarite din partea po- porului pentru a apara sau elibera pe cei arestafi. In comitatul Hunedoara, unde dupa 1744 n-a mai rémas nici urma de unire, arestind soldafii trei tineri trimisi de niste sate la sfintire in Tara Komdneascd, trei sate au atacat pe soldafi si au scos din miinile lor pe doi din cei trei tineri /(«Colectia Rosenfeld», la Silviu Dragomir, Istoria dezrobirit... p. 160). In comitatcle Mures si Tirnava Mica, ca de altfel aproape pretutindeni, poporul alunga nu numai din biserici, ci chiar si din casele lor si din sate pe preofii uniti e («Colectia Rosenfeld», la Silviu Dragomir, ibidem). Se injelege cd aceasta provoca alte intervenfii ale armatei, alte arestari si alte aciuni de aparare ale poporului. 2 Oamenii mureau in toate parfile ca martiri pentru credinta lor, fie impuscati sau spinzurati, fie in batdi si in temnite. Insasi impardteasa Maria ‘Tereza trebuie ~ s& recunoascd in rescriptul din 1760 cé «multimea a fost trataté in acel principat al nostru cu roartea si cu alte mijloace de cruzime pentru religia neunita de rit grec («Penetravit ad aures nostras plebem in illo principatu nostro Graeci ritus non unitorum causa religionis nece et aliis cruentis mediis tractari») (Documentul din «Colectia Beningni» a Muzeului Brukenthal din Sibiu; la Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii..., vol. Il, p. 119). Ardealul intreg era in fierbere continua si crescinda, Aceste tulburari continue din aproape toate satele, intilnirile celor trimisi de diferite {inuturi cu jalbe pe la Viena si Carlovif, concentrarea a sute si mii de coameni din toate partile prin inchisori, i-au dus pe oameni la ideea unei actiun} co-