1

Autoarea franceză Genevieve Boulanger-Balleyguier (1967) desprinde referinţele relaţionale ale

materialului în raport cu conţinutul manifest:
- Planşele 2,3,4,5 se referă la relaţiile cu părinţii
- Planşele 1,4,5 re referă la relaţiile în fratrie
- Planşele 5,6 se referă la relaţiile sexuale între părinţi
- Planşa 7 se referă la agresiune
- Planşa 10 se referă la învăţarea curăţeniei
Se remarcă corespondenţa strânsă între realitatea obiectivă a materialului şi temele degajate. Se
propune şi o interpretare a conţinutului latent la care fiecare planşă este susceptibilă să facă
referinţă. Chiar dacă accentul se pune pe o problematică particulară, aceasta nu exclude alte
posibilităţi de interpretare.
PLANȘE:
PLANŞA 1
Conţinut manifest: Trei pui aşezaţi la o masă pe care există un castron plin. Într-o parte, o găină
mare estompată.
Conţinut latent: Trimite la o relaţie cu imaginea maternă de ordinul oralităţii. Nu se poate reduce
problematica ridicată de planşa 1 doar la o simplă relaţie alimentară. Evocarea faptului de a se
hrănii (banalitate după G. B.-B.) serveşte de suport simbolic reprezentării relaţiei de dependenţă
de imaginea maternă înţeleasă într-un sens mult mai larg şi în particular în dimensiunea sa de
obiect bun şi/sau rău. Într-adevăr, întrebarea pusă de conţinutul latent poate fi rezumat astfel:
imaginea maternă este ea recunoscută în funcţia ei hrănitoare (în sensul larg al termenului)?
Asociaţiile ţin ele cont de calităţile particulare ale funcţiei materne?

PLANŞA 2
Conţinut manifest: Un urs mare trage de o sfoară, trasă de cealaltă parte de un alt urs mare cu un
urs mic în spatele lui.
Conţinut latent: Trimite la relaţia triunghiulară părinţi-copil, într-un context agresiv şi/sau
libidinal.
La această planşă diferenţa de generaţie este clar reprezentată, în timp ce diferenţa de sex nu.
Accentul se pune pe de o parte asupra noţiunii de putere/ slăbiciune fizică (diferenţă mare/ mic),
pe de altă parte pe opoziţia şi apropierea din relaţia părinţi- copii.
 2

Conflictul se poate înnoda la diferite nivele:

- Caracterul competitiv al relaţiei se situează în contextul unei problematici de castrare prin
intermediul căreia se interpretează recunoaşterea diferenţei sexuale şi identificarea. Astfel se
stabileşte relaţia privilegiată a copilului cu unul dintre părinţi şi rivalitatea cu celălalt. Rivalitatea
este însoţită sau nu de descărcări agresive.
- Din contră, atunci când relaţia triunghiulară nu este prezentată sau este prost situată, atunci
protagoniştii sunt puţin diferenţiaţi, reprezentările apar extrem de masive, atot-puternice şi
periculoase, conducând uneori la teme de distrucţie şi de moarte.
Întrebările puse de către planşă pot fi formulate astfel: Există recunoaştere şi identificare a
protagoniştilor în diferenţele şi similitudinile lor? Conflictul se înnoadă într-un context libidinal
şi/ sau agresiv fără a mobiliza mari cantităţi de energie? Copilul se situează într-o problematică
a complexului lui Oedip sau este el dependent de fantasme pregenitale care se traduc prin
reprezentări invazive şi periculoase?

PLANŞA 3
Conţinut manifest: Un leu având o pipă şi un baston este aşezat într-un fotoliu. La baza planşei, în
dreapta, un mic şoricel într-o gaură.
Conţinut latent: Trimite la relaţia cu o imagine de putere falică. La nivelul conţinutului latent,
întrebarea pusă de planşă este de a şti cum se situează copilul prin raport la această imagine de
putere, în ce context relaţional şi fantasmatic se înscriu reprezentările sale.

PLANŞA 4
Conţinut manifest: Un cangur mare având o pălărie, o geantă şi un coş în care este o sticlă de lapte.
În marsupiu are un bebe cangur care ţine un balon. În spatele lui, un copil cangur pe o bicicletă.
Conţinut latent: Trimite la relaţia cu imaginea maternă eventual în contextul rivalităţii fraterne.
Formularea conţinutului latent rămâne în mod deliberat vag în măsura în care planşa permite
evocarea relaţiei cu imaginea maternă în contexte conflictuale aparţinând la registre diferite după
vârstă şi copil. Astfel, conflictul se poate înnoda în lupta dintre două poziţii vizavi de mamă, una
regresivă, menţinănd relaţia de dependenţă, alta mai autonomă, mai degajată, cu condiţia ca a să
fie susţinută de o reală capacitate de separare. Oricare ar fi poziţia adoptată, dinamica conflictului
se înscrie în acest continuum de separare- individuare, dependenţă- independenţă. Astfel,
 3

elementele depresive care survin adesea în particular proiectate asupra mediului (teme de ninsoare,
de răcoare) iau sensul de afecte asociate la reprezentările de pierdere a obiectului. Rivalitatea
fraternă în acest caz trimite atât la nostalgia sau la dorinţa de a regăsii beneficiile poziţiei regresive
cât şi la agresivitatea faţă de bebeluş şi dorinţa de a-i lua locul.
Dar la un alt nivel, este rivalitatea cu mama care apare dominantă, în special la fetiţe în perioada
oedipiană, agresivitate exprimată mai ales în dorinţa de a o înlocui pe mamă identificându-se cu
ea.

PLANŞA 5
Conţinut manifest: Într-o cameră întunecată, un mic pat cu doi ursuleţi. În spate, un pat mare ale
cărui cuverturi par să acopere ceva.
Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive. Se poate reactiva
un conflict dureros, implicând în acelaşi timp diferenţa de sex şi de generaţie, culpabilitatea legată
de curiozitatea sexuală, cu privire la masturbare şi un sentiment de solitudine şi de abandon în faţa
cuplului parental. Pot deasemenea surveni fantasme infantile privind sexualitatea încărcată de
violenţă şi agresivitate într-un climat de mare angoasă şi pericol.

PLANŞA 6
Conţinut manifest: O grotă mare în care se văd mai mult sau mai puţin doi urşi mari. În faţă, un
urs mic cu ochii deschişi, frunze.
Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive. Planşele 5 şi 6,
chiar dacă sunt diferite în conţinutul lor manifest, trimit la o problematică de acelaşi ordin. În
planşa 6, recunoaşterea situaţiei triunghiulare este determinantă: se întâmplă ca cuplul să nu fie
diferenţiat şi tema să se reducă la o relaţie duală într-un context mai regresiv, abandonant.

PLANŞA 7
Conţinut manifest: În junglă, un tigru sare după o maimuţă. Maimuţa pare să se agaţe de liane.
Conţinut latent: Trimite la o relaţie încărcată de agresivitate (versus castrare sau devorare).
Formularea conţinutului latent rămâne larg în măsura în care materialul nu induce explicit un
registru conflictual specific. Într-adevăr relaţia agresivă care este reprezentată poate fi la fel de
bine trăită şi exprimată într-o relaţie duală periculoasă şi ucigătoare, în particular prin teme de
 4

devorare, se manifestă asociaţii saso-masochiste prin intermediul temelor de dominare-supunere

sau poae apare într-un context de culpabilitate şi teamă de abandon.
Cantitatea de agresivitate prezentă în reprezentări şi în relaţia evocată constituie un indice preţios
ca şi calitatea elaborării istoriei. Trebuie să fim atenţi la capacitatea de individuare şi identificarea
personajelor (recunoaşterea diferenţelor puternic/ slab, reprezentarea unei imagini agresive paterne
sau materne), de asemenea este importamt de subliniat caracterul mutual destructor al relaţiei, care
trimite la nediferenţierea agresor/ agresat.

PLANŞA 8
Conţinut manifest: Două maimuţe mari aşezate pe o canapea bând din nişte ceşti. La dreapta, o
maimuţă mare întinde degetul spre o maimuţă mică.
Conţinut latent: Trimite la culpabilitatea legată de curiozitate şi încălcarea graniţelor în relaţia
părinţi-copil.
Planşa se constituie pe două planuri: în fund un cuplu, al cărui caracter heterosexual şi relaţia de
schimb sunt subliniate; în prim plan, o imagine feminină a cărei atitudine evocă o chemare la
ordine a micuţului. Se stabileşte o legătură între cele două planuri: interdicţia sau pedeapsa
reprezentate în primul plan sunt puse în raport cu schimbul din cuplul din planul secund, al cărui
caracter secret este marcat la nivelul caracterului manifest. Conţinutul latent trimite deci la
curiozitate şi la interzicere vizavi de acest schimb din cuplu la care copilul nu trebuie să aibă acces.
Diferenţierea personajelor, în dublul ax al diferenţei de sex şi de generaţie, serveşte drept ţesătură
pentru construirea unei istorii coerente. Ea manifestă repere identificatorii relativ stabile care
permit dezvoltări conflictuale în acord cu conţinutul latent al planşei şi relevă integrarea mai mult
sau mai puţin armonioasă a interdicţiilor.
În cazul în care diferenţierea nu este netă, planşa 8 poate scoate în evidenţă o eventuală confuzie
de imagouri şi o structurare fragilă a identităţii care se individuează prost în instabilitatea reperelor
şi discontinuitate.

PLANŞA 9
Conţinut manifest: O cameră întunecoasă a cărei uşă este deschisă.Un pat de copil cu un iepure în
el, stând în picioare.
 5

Conţinut latent: Trimite la o problematică de solitudine şi/sau de abandon, problematică ce poate

apare în două regisrte. Într-un context oedipian, planşa induce sentimentul solitudinii copilului
depărtat de cuplul parental. Aspectul sumbru al camerei ca şi uşa deschisă poate într-adevăr
reactiva o problematică de acelaşi ordin ca şi planşele 5 şi 6 (curiozitate sexuală, fantasme ale
scenei primitive, solitudine). Dar planşa poate deasemenea antrena o trăire de solitudine în
contextul poziţiei depresive şi al pierderii obiectului, aducând la lumină afecte depresive şi un
sentiment de abandon şi de suferinţă legată de separarea de mamă. Se întâmplă ca cele două
registre să fie evocate de acelaşi copil, în acest sens solitudinea din sânul situaţiei oedipiene
recunoscută în mod clar antrenează reapariţia unei problematici de abandon, făcând insuportaboile
izolarea şi frustrarea.
Problema este de a şti în ce măsură copilul îşi recunoaşte şi acceptă solitudinea: asociaţiile pot ţine
cont fie de recunoaşterea afectelor depresive, fie de negarea lor; introducerea necesară a obiectelor
sau personajelor permit să se noteze organizările posibile ale acestei solitudini şi de asemenea,
tipul de reprezentări sau de fantasme evocate de către copil.

PLANŞA 10
Conţinut manifest: Un câine mic culcat pe burtă pe genunchii unui câine mare. La dreapra o cameră
de baie.
Conţinut latent: Trimite la relaţia agresivă şi/sau libidinală părinţi/ copil în contextul analităţii,
accentul punându-se pe apropierea corporală. Este important de notat identificarea imaginii
patentale ca şi modalitatea relaţională dominantă, mai mult sau mai puţin agresivă, mai mult sau
mai puţin erotizată care poate revela accesul la ambivalenţă şi capacitatea de a lega pulsiunile.

Prezentarea ordonată a planşelor este indispensabilă deoarece construirea testului se supune unei
logici temporale interesant de respectat. Prima planşă pune accentul pe relaţia primitivă cu
imaginea maternă. Fratria, reprezentată prin trei personaje identice, subliniază dimensiunea
narcisică inerentă relaţiilor precoce. Planşa 2 pune în scenă o relaţie în trei, accentul punându-se
pe difertenţa de generaţie fără să fie reperabilă diferenţa de sex; din contră, în planşele 3 şi 4
imaginea paternă (3) şi maternă (4) sunt definite. Primele patru planşe constituie un fel de
prezentare a imaginilor parentale care va servi drept cadru de dramatizare a conflictelor propuse
la planşele următoare. Este nevoie ca procesele de recunoaştere şi identificare să fie relativ
 6

elaborate pentru ca să poată în mod veritabil să se organizeze fantasmatica oedipiană solicitată de

planşele 5 şi 6. Planşa 7 devine astfel inductoare de angoasă de castrare, deschizând calea
sublimării şi interiorizării interdicţiilor oedipiene (planşa 8). Planşa 9 încearcă în mod dur
capacitatea de a suporta solitudinea dar putând să constituie o articulaţie esenţială între poziţia
depresivă (în sensul Melaniei Klein) şi consecinţele sale în renunţarea la obiectul dragostei
oedipiene. Testul se termină printr-o apropiere corporală (planşa 10) a cărei conotaţie anală
dezorientează prin survenirea sa la sfârşitul prezentării dar care sprijină distincţia dinre înăuntru şi
înafară, posibilitatea de a accepta un conflict acceptând ambivalenţa şi capacitatea de a se separa
de obiect.

APLICARE:
Trebuie să fie stabilit un bun contact cu acel copil. Aceasta este în general mai greu la copiii
mici ca şi la cei cu probleme mari. Este preferabil de a face cunoştinţă în prealabil cu acel copil,
de a-l obişnui cu examinatorul şi cu situaţia, şi de a reduce anxietatea la minim.

Este preferabil să i se spune copilului că se va juca cu un joc la care el are de povestit o istorioară
după imagini, el va trebui să zică ce se întâmplă, ce fac animalele. După aceasta, copilul poate fi
întrebat ce s-a petrecut înainte în istorioară şi ce urmează să se petreacă după.
S-a dovedit că de multe ori sunt necesare încurajări şi îndemnuri. Întreruperile sunt permise. Totuşi
trebuie să te asiguri că îndemnurile date nu sunt sugestive.
Va trebui să se noteze cuvânt cu cuvânt răspunsurile copilului şi modul cum se raportează la
povestirea în curs, toate remarcile şi comportamentele respective.
INTERPRETAREA C.A.T.
Sunt două maniere de interpretare.
- Structura formală care dă indicatori foarte utili pentru a clasa subiecţii după structurile
caracteriale şi a diferenţia normalii de anormali.
- Analiza de conţinut care permite analiza vieţii afective a subiecţilor şi a lega tulburările
de cauzele lor conflictuale.
 7

I. STRUCTURA FORMALĂ
- Poate servi de cadru în precizarea unor caracteristici generale ale gândirii şi imaginaţiei
copilului.
- Putem remarca importanţa unor tipuri de răspunsuri revelatoare pentru structura
imaginaţiei copilului şi modului său de înţelegere a realităţii.
II. ANALIZA DE CONŢINUT
Sunt analizate pe rând poveştile după următoarea schemă:
1. Tema poveştii
2. Eroul principal
3. Principalele nevoi şi pulsiuni ale eroului
4. Concepţia despre mediul din jur
5. Personajele parentale şi influenţele pe care le au asupra eroului
6. Conflictele – care apar între Erou şi Persoanjele secundare sau, după alţi autori, între două
tendinţe ale eroului.
7. Natura anxietăţilor
8. Principalele defense împotriva conflictelor şi anxietaţilor
9. Severitatea supraeului
10. Integritatea eului
La final se realizează sinteza rezultatelor şi se elaborează ipotezele interpretative.

Un alt aspect important de care trebuie ţinut seama în interpretarea testului CAT este modul de
proiecţie.
1. Proiecţia stereotipurilor - ţine de:
a. Percepţia stimulilor - care depinde de compoziţia sa dar şi de maturitatea perceptivă
a copilului.
b. Teme sugerate de stimuli, care se regăsesc în cea mai mare parte a povestirilor
(banalităţi) şi care sunt în general văzute de autorul testului. Ex: la planşa 1 –
mâncarea.
c. Stereotipurile sociale reprezentate prin persoanjele alese, care orientează
povestirile spre unele teme nesugerate altfel de stimuli. Astfel, la planşa 3 pentru
 8

copiii peste 5 ani leul reprezintă figura convenţional agresivă a cărei caracteristică
de a mânca alt animal este aproape obligatorie. La planşa 7 apare tema agresivităţii.
Aceste tipuri de influenţe ale stimulilor permit determinarea răspunsurilor ca fiind convenţionale,
ele reflectând mai curând nivelul de maturitate perceptivă al subiectului şi conformarea gândirii
sale la aceea a mediului decât proiecţia conflictelor sale personale.
2. Proiecţia vieţii reale:
- Numărul de activităţi care fac parte din rutina cotidiană a copiilor: a mânca, a dormi, a
merge la plimbare Etc.
- Semn al modului în care ei îşi înţeleg viaţa familială şi cum evaluează conduita
părinţilor lor (uneori mai realist decât credem).
3. Proiecţia vieţii imagianare
Temeri, reverii, anxietăţi ale subiectului proiectate în personajele şi situaţiile ireale, care ne
informează asupra vieţii imaginare a copilului.
În evaluarea povestirilor, trebuie separate aceste nivele de proiecţie.