Amintiri din copilarie

- roman -

Ion Creanga

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni ample, cu multiple

conflicte prezentate pe mai multe planuri, in care accentul cade, in egala masura, pe actiune si pe
personaje.

“Amintiri din copilarie” este un roman autobiografic, romanul formarii personalitatii unui
tanar care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica; Ion Creanga fiind
scriitorul care realizeaza “primul roman al copilariei taranesti” din literatura noastra.

Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era
atunci Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale,
descriind relațiile dintre eroul principal, cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a
Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei, și diversele persoane cu care interacționează.

Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a
orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii
ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui
vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. In ceea ce-l priveste
pe autor, acesta unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii romane, s-a nascut la Iasi –
Humulesti. Acesta a trait in secolul XIX iar dintre contemporanii sai ii amintim pe : Titu
Maiorescu, Ioan Slavici, Mihai Eminescu. In ceea ce priveste operele sale litarare, amintim:
“Capra cu trei iezi”, “Ivan Turbinca”, “Mos Ion Roata si Unirea”, “Fata babei si fata
mosneagului” etc.

Dimensiunea textului – una dintre cele mai evidente trasaturi ale romanului – se remarca
si in textul nostru, acesta fiind alcatuit din patru captitole si in fiecare dintre acestea se prezinta
copilaria lui Ion Creanga oglindita in viata personajului central, Nica.

Fiind un text epic, comunicarea autor – lector se realizeaza indirect, prin intermediul
naratorului, personajelor si actiunii.

Vocea naratorului relateaza la persoana I si se identifica perfect cu cel pe care l-am

numit personaj central al textului, Nica fiind autorul insasi la varsta copilariei. Principala grija a
autorului este insa evocarea varstei de aur pentru ca, daca prin amanunte Nica este propria sa
ipostaza, asa cum i-o pastreaza amintirea, tipologic vorbind, eroul sau este "copilul universal"
(G. Calinescu): "asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand lumea
asta si pamantul". Izvoarele de inspiratie sunt autobiografice, iar evocarea se face din
perspectiva indepartata a maturitatii, fiind dominata de un impuls afectiv greu de stapanit:
nostalgia.
 Opera gazduieste foarte multe personaje, lucru datorat si dimnesiunii ample a textului si a
faptului ca exista mai multe conflicte, dintre acestea enumeram: Nica, preotul, badita Vasile,
Samaranda, Dumitru, Irinuca, matusa Marioara, mos Vasile, varul Ion, Zaharia etc.

Textul fiind atat de amplu, cuprinde multe intamplari care mai de care mai amuzante si
mai inspirate din viata copilariei din acele vremuri: la scaldat, la cirese, pupaza din tei, calul
balan.... Noi ne vom opri asupra uneia dintre acestea, si anume asupra intamplarii “La scaldat”.

În acest episod Nică ia decizia de a pleca la scăldat, fără să asculte de mama sa, deși
aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte treburi: de țesut, de cusut,
de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el aa o vreme, dar era atat de cald și senin că nu
putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că Nică a fugit, mama lui a
început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la baltă după băiat,
pentru că știa că acolo s-a dus. Mama sa l-a privit cum se distra după care s-a furișat și i-a luat
hainele și l-a lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au început să râdă de el.
Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre
casă, luând-o prin grădinile  oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a
mers prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă treabă, când
afara când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu umilinta mâna
mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare. Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si
harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.

Constructia textuala nu urmeaza rigorile compozitiei clasice. In cele patru parti, scriitorul
nu urmareste o ordine cronologica a desfasurarii faptelor, ci selectarea acelor momente ce
constituie puncte de referinta in formarea eroului.

Din punctul de vedere al artei narative, Creanga este un povestitor desavarsit. Acesta
imbina cu foarte multa pricepe mai multe moduri de expunere: naratiunea, dialogul, ambele
perfect impletite cu monologul si frumoasele pasaje descriprtive.

Dupa cum se observa, in roman accentul cade in egala masura atat pe actiune cat si pe
surprinderea personajului, oferindu-se elemente de portret pentru aproape toate personajele.

Smarandita e o "zgatie de fata", badita Vasile - "harnic si rusinos ca o fata mare"; altele
seamana cu eroii din basme: Mogorogea e certaret ca Gerila, Nica Oslobanu pare o varianta a
lui Chirica din povestea "Stan Patitul". Mai bine conturate sunt portretele parintilor: Stefan a
Petrii e barbat harnic si gospodar, dar dispretuieste invatatura. Ca fire e moale, dar Creanga il
lauda pentru placerea de a se juca cu cei mici si pentru munca depusa pentru a-si intretine
familia. Smaranda este fiica de vornic si avand frati cu invatatura se socoteste superioara sotului
ei ca putere de intelegere a lucrurilor. Tipologic, ea se inscrie in portretul clasic al mamei, ca o
fiinta autoritara, dar si cu tact pedagogic, manuind cu abilitate rasplata si pedeapsa. Absenta
portretului fizic concentreaza atentia spre cel caracteriologic.
 Asadar, remarcam dimensiunea ampla a textului, multiplele conflicte prezente si
evidentiate prin diversele patanii ale lui Nica si accentul pus pe actiune dar si pe personaje, si
putem afirma cu tarie, ca opera literara “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga, apartine speciei
epice roman.

Eseu realizat de Lidia – Alexandra Popa