Doar o zi inca una

8(∞) septembrie
Un sfarsit de vara nesperat de frumos se așezase la poalele
rasaritului ce l priveam cu arzoare.Lumina lui pala si
patrunzatoare imi rascolea fiecare sentiment pe care as I putut
sa l simt.Cerul incepea sa se lumineze si el,lasand lumina
galbena sa se combine cu albastrul ce-și deschidea nuantele pe
moment ce trecea.Inima imi tresarea,simtind un gol ce nu
parea a putea fi umplut cu ceva anume.Soarele incepea sa
rasara si creierul meu nu se mai putea concentra pe starea care
mi a adus acel sentiment necunoscut.Orele treceau,iar aerul
curat al ploi ce avea sa vina imi patrundea caile respiratori ca o
binecuvantare.Nu era prima oara cand am patit sa cad intr un
vis lucid cu ochii deschisi in timpul noptii.Tot timpul o lumina,un
peisaj sau o melodie ma introducea intr o stare acuta de liniște
si nesiguranță.Simt cum ceva exterior mi se atribuie,si visez la
ceva ce creierul meu nu poate el insusi sa si imagineze.O
lumina,o caldura....o chemare.
Deja era prea tarziu pentru filozofi ale vietii.Ma scutur din filmul
aprins pe care l creasem,intru inapoi in camera,ma schimb,si
plec spre magazinul din fata blocului.Soarele parca inca ma
privea surazand ca un parinte ce si lasa copilul in curtea
scolii.Eu imi continui drumu,neintorcand capul spre el,incercand
sa nu mai intru in aceeasi stare de care deabia scapasem.Pe
drum insa,linistea ma pandea la orice colt.Baltiile ma
priveau,iar drumurile goale ma ademeneau.Ma asez jos pe
bordura sa mi leg siretele,simt o adiere ce mi ridica tot parul de
pe corp.In zare,vad o figura umana ce se deplasa inspre
mine.Imi intorc capul spre adidasii mei,insa altceva ma tine
tintit asupra siluetei.Raman blocat mai multe secunde pana ce
persoana din fata mea isi schimba traiectoria.Vantul ma
trezeste din momentul de slabiciune al concentrarii mele si ma
face sa ma uit din nou spre cer.DIn galbenul pal al rasaritului
vad 6 puncte interconectate prin care razele soarelui treceau in
egala masura.Imi aduc aminte din nou de sirete, iar dupa ce le
leg,observ o bucata de ziar rupta lipita de talpa adidasului
drept, hartie ce avea incriptionata ambiguu cifra 9.Iau hartia,o
arunc la ghena,si merg inapoi spre magazin.Deja eram imun la
toate aceste stari in care realitatea devine doar un concept,insa
unele inca ma lasau surprins. Ziua aceea trecuse straniu de
rapid,aproape uitand de tot ce s a intamplat in aceea
dimineata. Seara se lasa iarasi,ucigand ramasitele unei veri
trecute si imbatranite.Aceasta seara ma gaseste ca deobicei pe
geam,unde obisnuiam sa mi petrec noptiile racoroase de sfarsit
de vacanța.Miezul noptii se apropea,iar in zare observ cum la
un geam dintr un bloc destul de indepartat,o silueta
asemanatoare cu cea pe care o vazusem in aceea dimineata imi
imita activitatea.Ochiul meu nu foarte sanatos,incepe dintr o
data sa mi focuseze imaginea asupra geamului aceluia.Silueta
se transforma in om,iar acel om intr un chip nedeslusibil insa
luminat iau telefonul,si vad cu ochii mei felul in care se
schimbase ziua in calendar.Azi nu mai era azi,iar maine nu mai
era maine.Creierul meu profita de acest moment de luciditate
pentru a mai arunca o privire asupra entitatii din
departare.Elanul imi este taiat cand vad un fulger de culoare
verde ce mi taie vederea.Ochii ei straluceau in bezna noptii
precum fosforescentul.Fiind convins ca nu inspre mine se
uita,continui sa privesc hipnotizat.Insa o senzatie neobisnuita
imi taie vederea si ma intoarce cu corpul spre camera.Cand ma
intorc,geamul era deja parasit.Somnul ma luase mai devreme
decat deobicei,iar punand capul pe perna,inima imi fu
tresarita.Nu puteam scoate din minte acel trasnet de privire al
persoanei de la geam,iar noaptea aceea avea sa fie lunga.Dis
de dimineata,netrezit fiind,deschid ochii,si mi aduc aminte ca
deja intarziasem la vizita mea zilnica a chiosciului din fata
blocului.MA grabesc sa ma imbrac, cobor,iar in fata usii o fata
ma intamina intrebandu ma ce bloc era acela in care
locuiam.Vorbele trec pe langa mine caci verdele ce l observam
in ochii ei si silueta ei imi erau deja mult prea familiare.Secundle
trec,eu inca nu mi gasisem cuvintele,insa nici ea nu parea sa se
grabeasca.Ochii ne erau aprinsi,iar inimiile stranse.DIn
nefericire,ea se sperie,si cade jos din picioare lasandu se in
tinerea mea.