MATEI CALINESCU A Citi, a reciti Catre 0 poetica a (re)lecturii Traducere din engleza de Virgil Stanciu Cu un eseu despre ’,,Oralitate in textualitate“ tradus din engleza de Anca Baicoianu, un capitol romanesc despre Mateiu I. Caragiale si ,Recitiri* (Dilemateca) pa HUMANITAS oe BUCURESTIOralitate in textualitate: cateva paradoxuri jstorice ale lecturii si relecturii* i Lectura gi relectura sunt concepute, de obicei, ca niste activititi private, solitare, tacute, caracteristice pentru ceea ce unii antro- pologi culturali de prestigiu au numit »constiinta textuala* (literate consciousness), spre deosebire de stadiul arhaic al ,con- siintei orale“. Cu toate acestea, la o examinare mai atenta, atat kectura, cat si relectura prezinta numeroase elemente, reale sau potentiale, de oralitate vie, care, dac& se bucura de atentia cuve- nit, sfargesc prin a problematiza dicotomia rigid’ oralitate— textualitate (orality—literacy). Mai mult, o analiza a dialecticii oral-scris poate aduce nuante semnificative intelegerii proce- sului lecturii gi relecturii, mai ales in ceea ce priveste varianta literara a acestora. View a a * Acest eseu, intitulat ,Orality in Literacy: Some Historical Para- in doxes of Reading and Rereading“, a aparut in forma lui defini Volumul Second Thoughts: A Focus on Rereading, editat de David Galef, Wayne State University Press, Detroit, 1998, pp. 51-74 Céteva kimu- Er keminologice sunt necesare pentru Ingelegerea actualei eraduceri. limba englerd, orality $i literacy sunt termeni utilizagi in lingvistici ‘Stropologic culturala, istoria scrisului sia lectutii, precum gi in disci Conexe. Orality a fost tradus prin ,oralitate” gi desemneazi os wa, tbité a limbajului, comunicarea prin voce sau viu gral, cu toate ‘le fonocentrice care i se asociaz3. In antropologia culturalé, ,ora deg " oumit’ gi =ptimara“) se referd Ia societitile athaice a oa ‘petit inc’ scrisul si in care comunicarea, inclusiv a tradigiilor ea ‘are formeari memoria colectiv’ (senciclopedia cribala", cun390 MATET CALINESCU fn cadrul acestor reflectii pe marginca unor MomMeNte-cheje din istoria scrisului/cititului, actele lecturii gi relecturii sunt vazute ca parte a unui proces mai vast de comunicare cultural, care presupune diverse forme de atengic, constientizare, memo. rare si anumite moduri de a ingelege un mesaj oral sau scris, Ar fi util de subliniat de la bun inceput ci majoritatea criticilor lite. rati nu fac nici o distinctie inure citire gi recitire. Drept urmare, ei folosesc adeseori cuvantul /ecturd pentru ceea ce s-ar putea desemna intr-un mod mai adecvat fie ca relecturd (in sensul de lecturi repetati), fie ca (re)lecturd (in sensul unei lecturi, chiar sila prima vedere, inzestrata cu acel tip de atentie structurala care nu poate fi realizat decat din perspectiva privilegiata a reci- tirii ca atitudine). Fapt este ca, in multe discugii mai generale, cuvantul /ecturd subsumeaza atat relectura propriu-zisa, cat gi (re)lectura. Din ratiuni de economie, eu insumi voi folosi ter- menul decturd cu referire si la relectura sau, cand este cazul, (re)lectura, ori de cate ori distinctiile de mai sus pot fi ignorate fara a prejudicia intelesul textului. Pe de alta parte, exist situatii cand este necesar sa discer- nem termenii. Cand vorbim, de pilda, despre interesul citito- rului, despre participare si curiozitate, despre doringa de a afla fost numita de Eric A. Havelock), se face exclusiv pe cale oral (de unde si nogiunea de ,memorie orala"). Literacy desemneazi capacitatea de a citi gi scrie, in societagile care cunosc scrisul. In aceste societigi, intre altele, ,memoria orali“ e in mare parte Inlocuiti de 0 memorie ,fex- tuala, adic de un conginuc textual accesibil oricui stie sa citeascd (si care se dispenseaza de procedeele mnemotehnice orale, rima, itm, ali- teratie, paralelism etc.; , memoria textuala" poate reqine, de exemplu, 0 lista, indefinit de lung’, de cuvinte care n-au nici o relagie fonetica incre ele; memoria textuali, s-a spus, face posibild proza). Cuvantul literacy din acest eseu a fost tradus, depinzind de context, tn principal prin ter- menii ,textualitate” sau ,scris", implicand, desigur, capacitarea de a citi (de a descifra texte scrise) $i pe aceea de a scrie (dea produce texte) (n. 1» cu completirile autorului).A CITI, A RECHT 391 ce SC intampla mai departe®, despre efectul de surpriza sau de- spre 0 acfiune cu multe rasturnari neasteptate, este clar cd ne gindim lao prima lectura liniara a unei naratiuni fictionale eau istorice. Exist specii literare (povestirile detectiviste sau fan- tastice) Oe tocmai in vederea uncei prime lecturi liniare. Asta nu inseamna ca ele nu pot intra in preferintele cititorului si nu pot astfel sa fie recitite de mai multe ori. De asemenea, opere de acest tip pot fi recitite si pentru alte calitati ale lor, iar laoadoua saua treia leccura curiozitatea si implicarea pot fi marginalizate sau eliminate. Nu-i mai putin adevarat insa ca si incantarea primei lecturi poate fi, in mare Parte, retraita, atunci cand cititorul se face ca uit gi se angajeaz4 in jocul lecturii ca gi cum L-ar juca pentru prima oara. Relectura va aduce, cu toate acestea, dimensiuni noi si importante: va completa liniaritatea timpului lecturii cu sentimentul circularitagii si al unei repetitii semnificative i satisfacatoare. Apoi, in anumite cazuri, actul relecturii poate fi investit cu semnificatia unui mic ritual privat. Relectura mai poate releva, dincolo de surprizele memorabile oferite de prima lectura, 0 calitate oarecum misterioasa a tex- tului, ,capacitatea ideala de a surprinde“ inca o data si inci. o data, pe care C.S. Lewis o deosebeste de ,,surpriza reali“ si o asociaza cu eroica peripeteia a vechilor greci. Caci intorsicura Neasteptata pe care o asteptam intr-o poveste cunoscutd parti- cipa cumva la aceasta »capacitate ideala de a surprinde*. a Aproape fara si ne dam seama, cand descriem anumite tr- situri ale relecturii recurgem la noyiuni asociate mai degraba culturilor arhaice (orale) decat celor moderne (textuale). Putem vorbi asefel de un timp ciclic, mai apropiat de mit (micul ce Nei reintoarceri) decat de percepsia moderna a timpului ca pros Bresie incluctabili. Putem ajunge sii atribuim rae Valoate mai mare decat ar fi dispusa si-i acorde 0 cu aie : idolatrizeara noutatea cu orice pref. Paradoxurile beied Care imi propun si le examines aici ~ unl diners se00-8 asemanarea stranie, desi limitatd, a universului reATEL CALINESCU | oralitagii - sc de la premisa c& oralitatea si textualitar, al oralitay ‘ daa oars nu sunt despargite de o prapastic cu neputinga de trecur ¢ Jementele de oralitate, inclusiv aga-numita ,constiingg oraly« e ey et ace sj astizi un rol important in activi ae continua sa joace si ast a Wtatea sctig rii/citirii/recitirii. 392 M porne: Antropologia culturala si problema (re)citirii Nici o discutie din perspectiva istorica privitoare la lecturg 5 relectura nu poate ignora studiile referitoare la oralitate-tey. tualitate din ultimele decenii si modul in care acestea abor- deaz& procese cum ar fi memoria, imaginatia, creatia poeticy si interpretarea, atat in culturile orale, cAt si in cele scrise (manu- scrise, tiparite si, mai recent, electronice)!. Un interes deosebit pentru cercetatorul preocupat de studiul lecturii gi (re)lecturii literare il prezinta cartea lui Walter J. Ong Orality and Literacy. Recunoscand rezultatele studiilor privitoare la oralitate si tex- tualitate in domenii culturale mai vaste, Ong subliniaz4 impli- catiile acestora pentru teoriile interpretarii literare, mai ales in ceea ce priveste studiul naratiunii si al ,,punerii in intrigi*, al constructiei intrigii (precum gi al receptarii, adica al ascultarii/ citirii unci povesti de dragul intrigii), atat in culturile orale, cat sin cele textuale, Centrala in studiul lui Ong este problema memoriei (cul- turale) si a diverselor forme pe care aceasta le imbracd in cadrul diverselor Societiti, inainte si dupa aparitia scrisului. Intr-o lume Ee erence el, calitatea nevanescenta® : sa implacabile 4 mares le sentimentul efemeritagii sial cue : niu, oda cu descepares ro Pee cot Cepte sau cuvinte vos ec gberirea posibili rag ee ee velit in Materiale dure, nodane ae Soe, vizibile stabile (serije “et oO aliant’ inere . luri, ideograme sau lirere), s-a form ‘ emorie si viz, care a dus la extinderea m4A CITI, A RECITI -novatii tchnologice a notagici scrise si, in cele din jno’ + alfabetic. Distincgia lui Ong intre te tt “ Tt aes Jui (in absenta scrierii) si 393 urma, a scri- ‘Mporalitatea parti- sul iali Patialitatea vdculyi este cular asunett una sugestiva: In lipsa scrierii, cuvintele ca atare -] nu au stabilitate sinu lasa urme [...}: Otice senzatie este plasata in timp, dar sunetul are o relatie speciala cu timpul [...]. Sunetul exista doar atunci cand este pe cale si dispara. Nu este doar perisabil, ci funciarmente evanescent [...}, Sunetul nu poate fi intrerupt [...]. Daca intrerup miscarea sunetului, nu-mi mai rimane nimic — doar tacerea [...]. Nici un alt camp sen- zorial nu recistéintreruperi, stabilizaci, in felul acesta. Vizul poate inregistra miscarea, dar poate inregistra si imobilitatea. In fapt, chiar o favorizeaza (Orality and Literacy, p. 32). Scrisul imobilizeaza sunetul. fntr-o cultura orali primara“ (adicd o cultura despre care se presupune ci nu este deloc afec- taté de scriere), cunoasterea, crede Ong, depinde de memorie int-un mod atat de exclusiv (,,Cunosti ceea ce iti poti aminti‘), incat insusi procesul gandirii se produce dupa modele mnemo- nice, concepute special in vederea recurentei* (ibidem, p. 34). De aici importanga deosebita a diverselor procedee mnemo- nice orale, cum ar fi structurile ritmice, aliteratia, asonanta, Fepetitia, antinomia gi antiteza, expresiile formalizate si stereo- “pe si fa nivelul unitatilor superioare ale discursului, secventele standardizate si asocierile tematice predeterminate tradigional. Scticrea va aduce cu sine un tip si un standard al memoriei cu ‘otul noi: textul devine depozitarul memoriei, un mod obiec- ‘Nat si construit al finerii de minte si al cransmisiunii ei. Desi- ae asemenea culturi oralitatea nu dispare, dar primatul 4! antreneaza o transformare structurali a acesteia in Cea ce Ong numeste , oralitate secundaria“. me ai meme mune © mica parantezi. Teoreticienii ag Ee alten orale atribuie procedeelor mengionate m *'Statie etc.) o functie pur mnemonica. Dar asemenea394 MATET CALINESCU procedce pot indeplini si © anne estetichs 0 funcie care a fost pastrata gi chiar accentuata a ae ‘s sult, ela nas. terea scrierii si pana tn epoca a era. Soe le utiliza in chip eficient, scriitorul trebuie si aiba un simg subtil 2 Posibi- litatilor orale ascunse ale scriiturii si o fina ureche muzicala, In mod semnificativ, pentru a le putea percepe $1 recunoaste im- plicagiile mai profunde, cititorul trebuie adesea sa (ce)citeasca textul cu atentie sau siel citeascd foarte lent, aproape in ritmul vorbirii, si chiar, uneori, sa-l rosteasca mintal sau audibil. Nu numai posibilitatea, dar chiar si necesitatea oralizarii este in- scrisi in anumite texte literare. Sa ne gandim, de pilda, la rafi- namentul muzical al prozei lui James Joyce, care era un cAntiret amator foarte priceput. Elementul aural/oral este prezent in opera lui sub diferite infagisari, de la poemele de tinerege din Muzica de camera pana la Veghea lui Finnegan. Celebra fraza cu care incepe romanul Ulise (, Stately, plump Buck Mulligan came from the stairhead, bearing a bowl of lather on which a mirror and a razor lay crossed“*) impune prin efectele sonore si ritmice, cele mai evidente fiind aliteratiile (Buck/bearing! bowl [Buck/bol/clabuc]) si asonanta (mirror/razor (oglindal brici)). Yar aceasta asonanti are si o rezonanta simbolic, pozitia ,in cruce* a obiectelor respective find, printre altele, o aluzie ironica trans- parenta la cruce ca simbol religios, prefarand astfel in mod adec- vat scena in care Buck Mulligan parodiaza liturghia catolica. Bolul este o caricaturd a potirului. Deloc intamplator, primele cuvinte rostite de un personaj din Ulise (citate in latina Biseri- cli Catolice) sunt intonate de Buck Mulligan: Introibo ad altare Dei (,Voi intra in altarul Domnului®), risturnand in burlesc * Sol i 7 eee ee cere Buck Mulligan venea dinspre capul scirilor brici® James ie clibuc peste care erau asezate in cruce o oglinda si un ' e, Ulise, trad. dii me . : Editura Univers, Bucuresti, Seen e vs de Mirosa WinesA — A CITI, A RECITI 395 caracterull ritual al licurghici. Repet: cititorul trebuie si (re)ci- geasca pentru a surprinde efectele sofisticatci oralitati inscrise in textul lui Joye oralitatea textualizata creeaza necesitatea reci- arostirti mintale, daca nu sia rostirii propriu-zise, precum sii gi co ae ewer « necesitatea formarii unei imagini vizuale. Important mi se pare ci oralitatea scrisa pastreaza ceva din vechea ei functie estetica, ignoratd de obicei in studiile specializate. Revenind la Ong, ne-am putea intreba daca operatiile unei memorii orale exersate nu sunt cumva ele insele o forma de scriere (in sensul ,gramatologiei* lui Derrida) care precedi sctierea. Nu era memorarea orala (,intiparirea“ in memorie, am putea spune azi, cu 0 metafora anacronica) un mod de a ,in- gheta mesajele verbale selectate — pe baza similaritatii sonore sau ritmice — gi de a le ,inscrie“ in spatiul mental? Si nu s-ar putea spune, la fel, ca, in culturile orale primare, aspectul vi- zual al obiectelor sau artefactelor (de la unelte la modele deco- tative si sculpturi sau desene figurative/simbolice) ar fi putut siel servi ca suport mnemonic? Scrierea ar avea asadar o dubla origine. S-ar fi putut servi atat de structurile/formulele orale, cat si de imaginile vizuale (devenite ideograme gi litere, in ul- tima instanga) ca sprijin pentru memorie. Ong nu abordeazi aceste probleme interesante.? __ Faptul c& analiza pe care Ong o dedica oralitasii/textualita- ste atat inspirata, cat gi datatoare de inspiragie nu ne impie- dicd sa punem la indoiala validitatea dicotomiilor teoretice pe Care se bazeazh (si pe care le regasim, de asemenea, in scrierile Stor Participanti de seama la dezbaterea din ultimele decenii “sccolului XX privitoare la chestiunea oralitatii/textualitagii, Precum Jack Goody, Ian Watt, Eric Havelock si Marshall irc nan) Sa luim, de pilda, insisi opozigia orale Sec ete sceasta distincgie este, cu siguranya, ucila din punct de le onc in misura tn care permite speculagii sustinute si unui intuitive, introspective (de pildi, lectura sau relectura » adici procesarea sau reprocesarea unei informagii396 MATEI CALINESCU scrise, este o activitate difcrita, din punct de vedere Psihologi. de ascultarea unui discurs, adica de procesarea unei informagii verbale de ordin pur auditiv, iar diferenya aceasta merita si fig analizata atat sub aspectul implicagiilor sale imediate, c4t i pentru efectele mai indepartate). Cu toate acestea, aceeasi dico. tomie poate conduce la un ragionament fals atunci cand este luati drept temei al unor scheme evolutive deterministe, cum ar fi teza unei progresii liniare universale de la o »constiings orala“ la o ,constiingi textuali/alfabetica/tipografica si, ulte- rior, la o ,constiinga electronica audiovizuala* (sau Postmo- derna, am putea zice). Conform tezei deterministe, treptele succesive ale evolugiei ar putea fi explicate exclusiv prin aparitia unei noi tehnologii a comunicirii. Dar, asa cum a subliniat Ruth Finnegan in critica ei nuantati la adresa teoriilor tehnolo- gic-deterministe ale scrierii, atunci cand stabilim mari opozitii istorice putem interpreta gresit propria noastra experienta. Pe baza acestei logici a opozigiei, scrisul (mai ales in varianta sa tipirita) este adeseori considerat principalul mod de comunicare si transmitere a informagiei in Europa Occi- dentala {...). Dar acest model [teoretic] trece cu vederea o serie de aspecte complexe [...]. In Practica, oamenii trec de la comunicarea orali la cea scrisi sau electronica gi inapoi, si de la forme de comu- nicare individuala la mass-media, fard si aiba senzatia ca se produce astfel o schimbare radical sau ca actioneaza in ,spagii sociale“ dife- rite [...]. Acest tip de interactiune pare ciudat doar daca pornim de a un model care Presupune cd este vorba despre forme de comuni- care fundamental antagonice (Literacy and Orality, p. 143). Teoreticienii comui modelele binare orale, Tespectiv nicarii care s-au aritat circumspecti fasa de simple si adeseori simpliste ale comunicarii mite tipuri de | a oe Fecunoscut de mult cd cel pugin ie mecanic3 d, nouta semnificativa (spre deosebire de sarcina Pantin © convertire a semnelor vizuale in sunete) se bazcav# ‘ubstrat important de memorie oral. Memoria cultuA CITI, 4 RECITI 397 sport este profund implicata in anumii ral te moduri de sci “Pl a les e si citire/recitire. Acestea pot y eae aria foarte mult din ngiala dintre Oralitate rescrier euer-ner Aart tare unct de vedere istoric, inst legatura ese gi rextualitate se mengine: Sunrem pe deplin indrepragigi S& vor- bim despre oralitate in textualitate si, de asemenea, textualitate #7 oralitate. Citirea, dupa cum observa od: Michel de Certeau, este diferita de semnelor [verbale] [...]. Este o for: decurgind din schimbutile orale gi legata de auditie, care-j per- mite cititorului sa abordeze textul inarmat cu strategiile seman- tice ale interogatiei“ (Certeau, 1982, p. 66). Introspectia confirma validitatea acestor remarci si dincolo de contextul istoric in care le formuleazi Certeau (eseul din care am citat trateazi chestiunea ,,lecturii spirituale*, pe care Cer- teau o numeste $i ,lectura absolut‘, in traditia romano-cato- lica a secolelor XVI-XVII). Dar, aducand aceasta problematica mai aproape de zilele noastre si referindu-ne la experiente mai familiare decat anumite tipuri de lectura contemplativ-mistica, nu eabilitatea de a vorbi despre ceea ce am citit — de a rezuma, parafraza, reformula sau comenta prin viu grai — elementul central al definigiilor pe care le dam procesului de comprehen- stune prin lectura? (Caci, nu-i asa, a intelege un text inseamna 4 putea vorbi despre el: a-i gisi, dupa nevoi, echivalentele orale Clarificatoare.) De asemenea, merita observat ca in societatea actual cititorii isi comunica adesea impresiile de lectura pe cale orala: schimba pareri cu prietenii sau colegii, le recomandi “arti $i, uneori, le urmeaza sfaturile cu privire la cea ce meriti “Mtsau nu, Comunicarea directi inc mai este un factor im- Portane, Poate chiar decisiv, pentru destinul unei nol opere Itcrare, despre inioara »fecunoasterea $i rostirea ma de memorie culturala , Laun alt nivel, in cadrul procesului de educasie, (rel it nit€a operelor mai vechi este intordeauna facilitaca prin sea Mediu Comunicarii orale. Modalitigile formale gi sooo fs “comunicare oral referitoare la cum anume si citim un (4_—_ ~*~ 398 MATEI CALINESCU dat constituie un aspect esengial al predini disciplineoy uma. niste in institugiile actuale de a Fansmiterea iny tarului cultural scris al socictapil bene a unor orale elaborate in stituional, de la prelegeri le Propriu- cadrul cursurilor la seminare, unde discutia este mai aplicas, side aici la orele de consultagie sialte moduri, mai putin for male, de interactiune a studengilor cu membrii corpului didac. tic si a studengilor intre ei. Toate aceste Practici orale (Printre care se numara si lectura cu voce tare a unor citate ilustrative, anotelor de curs, a textelor de conferinte etc.) sunt menite s3.j orienteze gi sa-i stimuleze atat pe studenti, cat si pe profesor; si citeasci sau sa reciteascd (adica sA studieze) anumite texte a 7 caror cunoastere fi ajuta sa dobandeasca 0 competenpa culturalg, | i | Practig, Zise din Oralitatea fundamental — fie ea si ,secundara“ — care ne in. conjoar si ne modeleaza lectura si constituirea competentei culturale sunt adeseori uitate sau neglijate de teoreticienii unei forme de constiinga distincte, pur textuale, o form despre care | 1 se presupune cA a inlocuit vechea, primitiva oralitate ,primara‘, Pe de alta parte, nu trebuie sa fii un adept al determinismu- lui tehnologic ca si recunosti ca scrierea este una dintre cele mai importante si mai productive inventii din istoria umani- tatii. Mai cu seama inaugurarea notatiei alfabetice complete de catre vechii greci (un tip de scriere mai simplu gi mai ,de- mocratic decat complicatele si ,teocraticele* modele care -au Precedat, in special cel reced pictografic gi cel ideografic) poate 6 vazuta ca un moment ¢; Sti are a deschis un nou camp de posibili- Ui de gandire si actiune, Importanta acestei realizari a Greciei anuce nu poate fi subliniatd indeajuns: scrierea alfabeticd com- (cu litere Corespunzand vocalelor) s-a inspirat, desigur, dio cut posi sonantice anterioare, de tip semitic, dar ea »2 al VIl-lea i . fabetizare generala“, si, in Grecia secolulul cret, 9 a a constituit Pentru prima oar, in mod an hastere majorits undamental literata, care in scurta vreme a a ‘ “Joritati institusiilor care vor caracteriza toate socie”A CITI, A RECIT] 399 i wo ara (C7 ipile alfabetizate ulterioare* (Goody i Wate, So ct de prudent Fam aprecia extinderea si profunzimea textua a i abeti ‘| - a = lratea grPact de tip alfaberie a fost, aga cum subliniaz, Eric A. Havelock, nici mai mult, nici mai pusin deca un a Erica. rascruce in istoria civilizatici, 0 veritabila revolutie. O revolutie tacuta? Havelock descrie aparitia scrisului/cititului ca pe o ,revolutie tacuti* (a silent revolution), ca pe o introducere a ticerii si a intimitatii in cadrul unor procese fundamentale ale comunici- rii umane. Pentru ca aceasta revolutie si-si exercite pe deplin actiunea, a fost insa nevoie de multe secole. In acest rastimp sau consumat un mare numar de conflicte socio-culturale difi- cil de identificat si de conceptualizat din perspectiva moderna, dar care trebuie ingelese in profunzime pentru a putea schita oistorie corecta a scrisului gi cititului in complicatele lor relatii dialectice. Insegi lucrarile lui Havelock dedicate constiingei tex- tuale in Grecia anticd — gi mai ales Preface to Plato (1963) — ne oferd exemple uimitoare de conflicte mult& vreme ignorate sau gresit ingelese. Tema principala a Republicii lui Platon, sustine Havelock, nu este gandirea politica si definisia statului ideal, asa cum se afirma in mod tradizional, ci educafia $i teoria edu- cauiei, cu implicayii practice importante in epoca lui Platon. Odara ce intelegem acest lucru, devine limpede, de pilda, ca faimoasa criticé a lui Platon la adresa poegilor nu era nicidecum un refuz al poeziei asa cum o ingelegem noi astazi, ci doar al Poctiei ca modalitate privilegiata, mimetic-orala, de comuni- mode otiler culturale si ca instrument de en cura den care, in epoca textual a lui poe (Gaimnoasa “cielo a Prestigiu nemericat. Memoria thie ei pin'exers Citi publi , eee lal i avelock ) si mp e teatrala , ce repetate de mimesis (in accepyia aproap:400 MATEI CALINESCU a reprezentatiilor orale oferite de pocti-actori) deve, viziunea lui Platon, un anacronism daunitor intr-o epoca j care posibilitagile educagionale deschise de alfabetizare (cat, nalismul, analiza experiengei eee de cauza si elecy toria propriu-zisa, fn opoz! ie cu mitologia ete.) eray x s. insuficient exploatate. De aici gi radicalismul poz ti i polemicg a lui Platon, ilustrat de expulzarea poerilor (a Poetilor a cand mimesis-ul oral) din Republica.? ‘. Dupa cum subliniaza Havelock inca de la inceputul atti sale, adevarata problema provocata de aparigia scrisului nu erg aceea cA arta scrisului [o stapaneau] putini, desi multi puteau citi fluent“ (Preface to Plato, p. ix). Desi scrierea alfabetic era folosita in Grecia inca din secolul al VITI-lea i.Cr., mentalita- tea orala arhaicd s-a menginut pana in secolul al IV-lea, asa ci nue nimic surprinzator in faptul ca ,modul de gandire oral inci mai este pentru Platon principalul dusman“ (ibidem, p. 41). In timpul lungii perioade de tranzitie de la oralitatea puri la o ,constiinta textuala“ raspandita (raspandirea acesteia fiind masuraté dupa criteriul numarului de cetateni capabili si d- teasc&), poetii, de la Hesiod incoace, au continuat sa se adre- seze totusi unei audiente predominant orale, desi s-au folosit de noua tehnologie a scrierii. Aga cum arati Havelock, »poetul poate scrie pentru propriul siu folos, sporindu-si astfel maies- tria, dar isi concepe poemele pentru un public despre care st cA nu le va citi, ci le va asculta* (ibidem, p. 39). Doar spre ™ locul secolului al IV-lea ,«revolugia tacutd» s-a desavargit, laf audienya greaca cultivata a devenit o comunitate a cititorilor (ibidem, p. 41), _ Dar cat de ,tacuta a fost revolusia reprezentatd di si citirea alfabeticd in perioada ei timpurie? Desigurcau® © mut, cici el le ,vorbeste“ in ticere ochilor cititorului, SP deosebire de vocea unei persoane in carne gi oase, care cm seaza unui ascultator. In plus, tntr-un alt sens, textul Poa asemenea, si pistreze o ticere incipafanatd sau mistet' Hiserg, in je scrierea 3 un extACITL, ARECITI gor Privire la continutul sau intele- ntotdeauna activitatea tacuta si intima pe care © Cunoastem as i, atat de vicuta, incat le pee mite multor cititori foloseasca simultan ace: de lecturi dintr-o biblioteca publica. In An: mani, scrisul si, mai cu seama, runci cand este chestionat cu al an ; ul sau. Dar cititul nua fost di sul 3 easi sala linigtia hitatea greco-ro- f cititul silensios erau complet necunoscute, Scrisul se facea deseori dupa dictare — sau auto- dictare cu glas tare, in cazul in care era vorba despre concepe- rea sau copierea in singuratate a unui text. Motivele pentru care in Antichitatea greco-romani se citea cu voce tare sunt complexe. Aceste motive sunt in parte de ordin estetic (Paul Saenger observa ca anticii ,gustau [oralitatea] din punct de vedere estetic“ si pretuiau totodata efectul mnemonic al texte- lor citite cu voce tare: ideea era ca textele valoroase trebuiau memorizate, dupa criteriile inca vii ale ,memoriei orale“) sin parte de ordin social (deseori textele erau citite de catre cititori profesionisti, sclavi erudigi, ,,ideea ci cea mai mare parte a populatiei ar fi trebuit sa fie constituita din cititori autonomi si automotivati find complet straina de mentalitatea textuala elitista a lumii antice“ — Saenger, 1991, p. 209). Fapt interesant, preferinga pentru lectura cu voce tare se poate sa fi condus la aparitia, in limba latina, a fenomenului de seripta continua in secolul I d.Cr. fn orice caz, in secolele I-VIII, textele in latina se prezentau sub forma de randuri neintrerupte de 40 pana la 50 de litere, intre care nu existau spafii albe, astfel incat erau extrem de greu de citit altfel dect cu voce tare, Istoricii lecturii sunt cu topii de acord c&, avand in vedere aceste dificultayi vizual-perceptive pricinuite de lipsa spagiilor albe dintre cu- Vinte, cititul in gand era posibil doar ca o realizare intelectuala &xceptionala, extraordinar de rara. In Antichitatea tarzie, cititul in gand era, am putea spune, © performant’ aproape miraculoasa, triumful unui sfant al con- Centritii si al puterii de meditayie, daca ne gindim la faimoasa tscriere a scenei lecturii ticute din cartea a sasea, capitolul trei402 MATEI CALINESCU al Confesiunilor Sfantului Augustin. Subiectul descriegi «, Ambrozie, episcopul Milanului, maestrul Spiritual al yj Ay te tin, citind fara a-si migca buzele. Ambrozie, he spune uu igi petrecea mare parte din timp cu multimea de sufer; , Sealine” i ini sale caror necazuri el incerca sa le aline“, iar cand nu era inconjurat de acesti oameni, in rastimpul de altfel foarte scurt care-i mai rim4nea, el isi intarea trupul cu hrana ttrebuincioass sau {gi reimprospata spiritul prin lecturi, Cand citea, ochii sii alunecau pe deasupra Paginilor, iar Spititul sau scruta ingelesul randurilor, in vreme ce glasul si limba sa se odih- neau. Adesea, cand eram gi eu prin preajma — cici nu Pazea nimenj la poarta si nici nu era obiceiul ca un nou-venit s& fie anungat ~, j] vedeam cum citeste in ticere si niciodata in alt fel, Ramaneam ase. zat, intr-o indelungi ticere ~ cici cine ar fi indraznit si tulbure o atat de mare adancire in studiu?! -, si apoi plecam, Presupunand nu voia sé fie tulburat in scurtul rastimp cnd, ferit de larma trebu- rilor celorlalti oameni, se putea dedica refacerii Propriului spirit. Se ferea poate si citeascd cu voce tare, ca nu cumva vreun ascultitor atent $i interesat si-I sileascd si se angajeze in lungi Kimuriri sau der- bateri pe marginea unor Pasaje mai obscure, pierzind astfel o parte din timpul destinat cartilor pe care voia si le studieze. Un alt motiv, Poate inca si mai intemeiat, Pentru care citea in gand era si nevoia de a-si crusa vocea, care i se deteriora cu uguringi,* Cateva lucruri ne atrag numaidecat atentia in acest pasaj. Mai intai, exist3 9 legatura interesanta tntre lectura si timp. Aga abn un om se rupe Pentru o vreme de la activitigile sale obig- jist # Solicitante pentru a-i hrani trupul, el are dreptul sé fac acelasi lucru Pentru a-si hrini mintea (ciutind si p+ tunda cu spiritul ingelesul celor scrise pe pagina pe care 0 pat ube In tacere), Timpul pe care Ambrozie il petrecea departe —— a bing Avastin Confesiuni, ed. bilingya lting-omand Bucuresti, 2003 cere $1 note de Eugen Munteanu, Editura > PP. 15-116 (n, tr),A CITI, ARECITI 403 de cei bolnavi si suferinzi era extrem de li jar cititul in gind parea si fie modul cel m spiritual sau mistic, de a-] folosi, Augustin ginea a doua posibile pricini pentru care A; lucru atat de neobignuit cum era lectura citeste doar ,pentru el insusi* mitat (perexiguus), al economic, in sens speculeaza pe mar- mbrozie ar face un Pe tacute: fie acesta ca sa evite intrebarile pe care lec- tura cu voce tare le-ar putea starni celor din jur (observam c4 Ambrozie nu-si ingaduia nici un fel de intimitate, fara indoial& in numele unor valori crestine cum sunt deschiderea fara de ceilalti si lipsa de ascunzisuri), fie face asta pentru a-si cruta vocea. Un al treilea motiv este subinteles: dorinta de a ramane singur cu gandurile lui, chiar find inconjurat de alti credinciosi, si exemplaritatea (capacitatea de a oferi, cu discretie si in ticere, un ,exemplum de incredere in sine care decurge din increderea in Dumnezeu“, dupa cum sugereaz& Brian Stock — Augustine, p. 62), in armonie cu personalitatea discreta a sfintului. Cu pri- vire la acest ultim aspect, in importantul siu studiu despre citi- torul Augustin, Stock ofera o interpretare subtila: Acest portret al cititorului ticut este inseparabil de ideea cd cineva, in cazul de fagi Augustin, asista la procesul lecturii ticute. Observa- rea naturii contemplative a unei alte persoane, mai degraba decat technica lecturii ca atare, este ceea ce face acest moment unic in lite- ratura timpurie a interioritigii (Augustine, p. 62). Ambrozie voia deci s& stabileasc’, didactic, un model de con- templativitate solitar’ tocmai pentru cd erau de fag si alsii! Se Poate ca Ambrozie s4 fiavut gi alte motive, dar, asa cum spune Augustin in incheierea acestui pasaj, ,oricare ar fi fost motivul Stu interior, acesta nu putea fi decat foarte intemeiat la un bar- bat Precum Ambrozie* (ibidem). ‘n mod semnificativ, ideea ca practicarea cititului in gand arf purut spori viteza lecturii insesi pare si nu-i fi trecut prin Minte Sfantului Augustin, reprezentantul unei culturi in care ,a £conomisi timp“ (in accepia moderna, conform cdreia timpulog MATEI CALINESCU ‘ - pani jar viteza reprezinta o valoare) nu era o Pre. nnd bani, 1 4. Si practic, nici nu s-ar fi putut Bandi | ocupare ima (Confesiunile au fost scrise in 399 Cr) asta intt-o Pa latine cuvintele nu erau separate Prin spati cand in a gand trebuie sa fi fost aproape la fel de lentx aden cu voce tare, Lectura viewer opriu-zisa, ee care separarea cuvintelor a facut-o posi oe $1 pe care, mai tarziu, uniformitatea caracterelor (dupa introducerea tipan ului) a faci- litat-o foarte mult, urma s4 conduca la o crestere semnificatiyg avitezei lecturii si astfel la un alt mod de ,,a economisi timpul‘, mai substantial decat cel pe care il avea la dispozitie episcopul Milanului. Citind in tacere, cum am vazut, el economisea doar timpul pe care i |-ar fi luat intrebirile venite din partea audien- tei unei lecturi cu glas tare. Revenind acum la problema ,revoluiei tacute“ pe care au reprezentat-o, dupa Havelock, scrisul si cititul, as dori s4 subli- niez din nou cd, pentru multi vreme, aceasta ticere a fost, de fapt, o exceptie. In Antichitate, nici actul scrierii (inclusiv copi- crea), nici cititul nu se desfasurau in ticere, dupa cum am vazut. $i acest lucru nu ar fi fost posibil, cu exceptia unor ca- 2uri foarte rare, nici in Antichitatea tarzie si nici in Evul Mediu treat, adic pind cand (re)introducerea spatiilor albe ding Doar ca umes ceed a 2 Necturd vas re ae cuvintele individuale ses : cuvintelor ep ulterior, oar gralicd 5 semantics ( scrise pe hartie au dobandit o identitate F #} Intr-un sens, ideograficd), care putea usuringa in actul unei lecturi vizuale tcute. ticute in epeaneer ie articol erudit despre ae Semnificatie, in Antichii . ievali, ce fundamental ei cazul lecturii, cuvantul, Fe ae si mai ‘arziu ou ae os le aici importanga m, » I Ntera si, din ragiuni practice, sila a ~ UY NUMai in poesie wo 4 Picioarelor metrice gi a riemului $11n proza, adic in »ptoza cantitativa » unei lecturi cu voce tare: inseam| | | A CITI, A RECITI 405 Doverile paleografice oferd o explicatie paryiali a motivelor pentru care cititul in gind era o practicd foarte rar italnitd in Antichinne, clasicd |...) Serierea latin’, care consta in rinduri continuede cule sau echivalentele lor cursive, majus- \ era exclusiv fonetica si nu avea Din moment ce in textele antice construc- tile verbale nu erau reprezentate prin imagini recog nii nu aveau consti ard a cuvantului ca unitate semnificativi, Inschimb, g Imperiului considerau litera gi silaba drepe unitati de baza ale lecturii, Cititorul roman, care citea cu voce tare pentru altii sau fn soapta pentru sine insusi, parcurgea textul silaba cu silaba pentru a percepe cuvintele gi frazele prin intermediul cirora i se transmitea semnificagia acestuia. Quintilian considera ca abili- tarea scribului de a cuprinde cu privirea o frazi intreaga inainte de ao rosti era un talent special. Pentru toti romanii, coordonarea mis- cirii ochilor cu cea a limbii era un element indispensabil al activit3gii cititului. Un text scris era, in esenga, o transcriere care, asemenea notafiei muzicale moderne, devenea un mesaj inteligibil doar atunci cand era actualizat pe cale orala pentru sine sau pentru algii (Saenger, »Silent Reading“, pp. 370-371). nici o valoare ideografi noscibile, roma- As vrea si adaug ca ideea existentei unui anumit paralelism intre scris si notagia muzicala nu-si pierde fundamentul odata ce sunt introduse spatiile albe dintre cuvinte, apoi tiparul, iar lectura predominant vizuala, tacuta, devine o regula aproape generala. Chiar si atunci cand cuvintele de pe pagina sunt per- cepute la modul ideografic gi ,,traduse“ direct in semnificatie de catre un cititor rapid, posibilitatea de a le rosti, cu voce tare sau micar in gand, este mereu prezenta. Oralitatea subiacenta Poate fi oricdnd reactivata, adusa in prim-plan. Cand face uz de aceasta trasieur’ potentiala (de pilda, citind cu voce tare un Poem), cititorul intregine cu textul aceeagi relagie pe care un mu- “cian un cAntirer, sa spunem — 0 are cu partitura pe cate 0 ‘ata. (Un muzician, pe de alta parte, poate citi ticut o parti- ‘urd si poate urmari, intr-o sala de concert, felul cum sunt Mterpretate sirurile de note inscrise pe foile partiturii.) Lectura “U Voce tare este asadar o art& (cu forme gi stiluri variate, dela406 MATEI CALINESCU . reatrali“ pana la lectura familiara, intimg, ; anaes una dintre componentele arte; dramay; Pi a , care se preda astazi in academiile de art tran ty ‘ste echivalentul verbal al artei intespretri Perelor m a pe baza partiturilor, cea mai apropiata intre Varietitile ee teia find, desigur, interpretarea vocala, Aspecte ale oralitazit in scriere, citire $1 recitire ‘Oralitatea funciara a scrierii si citirii — si, mai cu seam, a Fei. tirii, care de regula este mai atenta la ,,textura“ textului, Jy cu vinte, frazare, repetitii, aliteratii, prozodie si alte efecte Sonore_ ridica probleme interesante in ceea ce Priveste diferenta de viteza si de ritm dintre diversele tipuri de comunicare verbali, Sa scrii ceva iti ia, evident, mai mult timp decat sq spui ac lucru. Mai inti, pentru ca actul fizic al scrisului este mai lent, ca numar de cuvinte pe unitatea de timp, decat ritmul normal al vorbirii, iar acest lucru este valabil chiar $i in cazul celui mai rapid dactilograf, ca si nu mai vorbim de situagia in care se scrie de mana. E neindoielnic ci actul scrierii sau conceperii unui text este, din diverse motive, mai lent si mai dificil deci transmiterea informagiilor Tespective pe cale oral Faptul ca situagia de comunicare directa (sustinutd de expresia faciala, gesturi, olimbaj ul trupului*) usureaza sarcina vorbitorului este un truism. Comunicarea pe cale orala chiar si a unor mesaje lungi si complexe ~ cum ar fj Povestirea sau repovestirea unei ‘Storii complicate unui grup de ascultitori — este, intr-un anu: mit sens, maj »naturala si, de aceea, mai putin dificila decit bina pacer istorie in scris, in vederea unui citicor post- asigurd e feedhy pea # timp) Existenga unui auditor felegeri ~ << constant si, in cazul unor eventuale ci Beri, permite clarificarea acestora, schimbarea accentului, PON sa mai departe, Parte dintre dificultagile de ordi neeA CITT. . cual ale actului scrierii au fost consemn ath Cl i ; + semnate care arata ca una dintre cele maj delicate sar, de Walter ste aceca de a-si construi sau »fictio Cini ale scrij. F i i Naliza citi include si definirea ,rolului« citic, ac ia: ¢stuia:) >A RECITy 407 vului ¢ roru! 7 Micpnre pr arcina care ul, Ceca ce face de obicei din scriere 0 activita : te mult mai chin: 4x prezentarea orali [a unor informatii 3 chinuitoare in fa i : i 5 fata unui auditoriu _ 7 Settitorul trebuie s4 con si adeseori Necunoscuti si sj-] dee . ae real este lipsa unui context verificabil [.. cal €8 ceapa un rol pe care cititorit absengi poati atribui. Chiar si atunci cand ii scrii unui Prieten apropiat puie s4 construiesti, la nivel fictional, o dispozitie careia ve es siise conformeze. Ceea ce face scrisul atat de dificil este fcjion. zarea cititorilor, un proces complex si plin de incertitudini. Cunoay terea tradigiei — intertextualitatea, daca doriti — in interiorul cireia te situezi este necesara pentru a putea crea pentru cititorii reali roluri fictionale pe care acestia sa fie capabili si dispusi si le joace (Orality and Literacy, pp. 102, 107)5 Am putea adauga si ca, atunci cand creeaza pentru cititori ro- luri fictionale, scriitorul poate concepe un astfel de rol anume pentru cititori silsau recititori cu voce tare, acestia din urma find chiar mai sensibili la efectele sonore ale unui text literar. Sine gandim din nou la exemplul lui Joyce si la numeroasele sale jocuri de cuvinte, unele cu valoare ,,generativa’, care nu pot fi percepute in lipsa unei ,rostiri“ adecvate a textului sau aunei relecturi (orale) atente — acesta este, de pilda, cazul jocur lui repetar sidin ce in ce mai complex pe marginea cuvintului "netempsychosis/met-him-pike-hoses* sia ramificatiilor sale, in lite Sa ne gandim gi la integrarea in text a circa 400 fe pee ice (inventariate in indexul edigiei adnotate realizate ie i iflord, printre care se numara cdntece pentru copii si cuP!S >= *Tn traducerea romneasca, jocul de Pe St sub forma ,mi tu-n-pe...“, 9 aluzie ironica la obisnuinga . 3 cuvintelor ‘ene a ts a dao falsa interpretare de natura sexual il ingelege (James Joyce, op. cits p- 74— Mm este echi- lui Molly al caror uvinte respect408 MATEI CALINESCU de strada, cantece populare irlandeze, balade gi arij din Pere, unor compozitori foarte diferi pbrecua Mozart, Von Floto, Bizet, Michael Balfe, Donizetti, Bellini, Meyerbeer, Wa Nie, si alti). Joyce, spunea odata Joseph Frank, ,nu poate § Gir poti doar sa-l recitesti (The Widening Gyre, P- 19), pentry opera lui ar trebui ingeleasa in spafialitate si Simultaneitate lucru care nu se poate realiza la o prima lecturi, Dar, chiar dacg admitem argumentul lui Frank privitor la nforma Spatiala lui Ulise, existé inca un motiv pentru care Joyce nu Poate f citit, ci doar recitit: jocul complex al oralitatii si scriiturii, fn general, actul scrisului — privit aici exclusiy din Punctul de vedere al scriitorului — reprezint o incetinire Considerabilx a procesului comunicarii. Lentoarea si dificultatea scrisului Giutarea ,,cuvantului potrivit“ sau a expresiei potrivite, incerca- tea de a prevedea efectul textului (incluzAnd aici muzicalitatea, ritmul si elementele sale orale) asupra (re)cititorului virtual — contrasteaza cu procesul lecturii, care, in mod normal, este mai rapid si mai lipsic de obstacole. Citirea este, cel putin in teorie, mai continua si mai uniform decat scrierea, chiar si atunci cand cuprinde si »scrierea“ sau ,rescrierea mintali“ ce are loc in cazul formelor superioare de lectura, n varianta sa cea mai lenti, lectura continua in gand se des- fasoara aproximativ in ritmul si cu viteza vorbirii obignuite. De fapt, atat lectura lenta tn gand, cat si cititul cu voce tare pot fi ceva mai rapide decat vorbirea obisnuita, intrucat sunt lipsite de ezititile, pauzele de Bandire si redundangele acestcia. Studiile dedicate lecturii stabilese viteza cititului cu voce tare (in cazul ea care se Citeste o Poveste pentru un copil sau 0 prelegere ns “fa unui public) la aproximatiy 9 000 de cuvinte pe ord, acecajl pra ct 2 vorbitii obisnuite, Lectura in soapti sau in gind, cu tala a cuvintelor, Poate fi ceva mai rapid’, iat fe ae aca dros oy ze one eeu vn oudzeci de a ite auc de pe P agina eacpere i le Ate sau mai mule intr-o singura miscare $}A CITI, A Rect 409 ee jn memoria de scurta durati, cI A i soe rocesate si transformate direct 4 IN sens, f% diat P' : i ieera a corespondengele orale, Diferenga de vitez’ dintre 5 ie “lor si lj «te b ent al convertitil gandurilor gi limbajului in clemente an ’ Spatiale — criiturd — gi reconversia mult mai rapida a acesteia } » unde acesteg Sunt ime ra a mai trece ne ra~ si Te “ i 1n limbaj qu gandire isi acinge aici punctul maxim, Semnele pe foaia i me capatd o valoare aproape total ideografica, . Dar, chiar si in acest Caz extrem, dimensiunea orala, cu im- licatile ei subtile, ritmice si muzicale, nu dispare. Ramane, de fapt, ascunsa in reprezentarea spagiala a limbajului, din care poate fi readusa oricand in constiinga prin intermediul rostirii, fie ea efectiva sau doar mintala. Aceasta dimensiune poate fi ignorata fara probleme, ba chiar cu folos, in cazurile de lectura ur pragmatica — atunci cand c4utim in memoria textuala informatii specifice, in vederea rezolvarii unei anumite pro- leme bine definite (de pilda, cand incercim si gisim rispun- sul la o intrebare consultand un dictionar sau o enciclopedie, c pentru a afla data precisa a aparitiei unei opere). Dar igno- rarea oralitatii subiacente a limbajului scris si preocuparea unilaterala pentru vitezd va duce la pierderea din vedere a fina- itatii unor tipuri mai reflexive de lectura, in special a lecturii Sitclecturii literare. Lectura literara — care este adeseori o (re)lecturi — presu- seo atengie special acordata detaliului lingvistic si nuange- “7 “unetelor si semnificagiilor care au nevoie de timp pencru descifrate, si in anumite cazuri, cum ar fi atunci cana sea edie sau texte poetice, se apropie foarte mult de ora ia : “damental a limbajului, reproducdnd mintal, baaan ne tig tiparele ei ritmice, jocul amuzant sire aa profun di. vn cititon eee melodici area sae ene aliteragile, Momate ait vizual va pierde paerine ci gi jocurile de Ving Pec si alte efecte sonore ex ambiguitagile calcu : re un cititor rimele, © echivocurile, ingelesurile duble, - ual es Sl asa mai departe. Un cititor strict vizua!410 MATET CALINESCU absolut antipoetic. Lectura literara, dup cum sa afirmat une. ori, ar trebui sa respecte (desigur, can foal Poetic’ a tex. tului to permite) ° reguki a lentorii, ar trebui si fie o wlectury ou incetinitoruls si exista mal multe argumente in favoatea -estei perspective. ae, Reuben A. Brower a recomandat lectura poeziej (genul care, prin tradigie, s-a mentinut cel mai aproape de ora- Jitatea arhaic’ autentica) drept cel mai bun exemplu de lecturg literara, in general. Conceptul sau de lectura literara se limi teazi insi la marii clasici, adica la texte funciarmente ,reciti- bile“, si exclude diverse texte plizibile“ care trebuie parcurse rapid pentru a fi apreciate in mod adecvat. De fapt, un cititor bun ar trebui sa fie capabil sa-si adapteze viteza de lectura nu doar in functie de ,,rolul cititorului“ inscris in text, ci si de pro- priile sale scopuri (de pilda, implicarea afectiva si placerea de a citi opere de fictiune, pe care lentoarea excesiva le-ar putea afecta, sau urmiarirea unor interese mai pronuntat intelectuale, caracteristica situatiilor de absorbire in text si care poate nece- sita o incetinire considerabila a procesului lecturii, cu sau fara accent pe dimensiunea orala a acestuia). Pe langa solicitarile presupuse de oralitatea interna a anumitor texte literare, exista, desigur, si alti factori care pot incetini procesul lecturii. Unul dintre acestia este construirea unor imagini mintale ca raspuns la instructiunile sau sugestiile de ordin verbal conginute in text, de pilda in cazul caracterizirilor de personaje (ochi albastri sau aie eR barbie rotunda sau ascusita, pete de varstd pe interioare, situacii ae ae descrieri (de peisaje, orages facute de William Gas ind orpind de la cateva observagii dium of Fiction“ i The Cane intre eseurile sale, »The Me- Hl Fieri ae ee Character in Fiction", crearii de imagini | in dimple Hedin of Life, P roblema curata de psihologi (Victor Nell i ecturii literare a fost dis- $! teoreticieni ai literaturii (Ellen Beane Pe ae gi nu are nevoie deo incluse in yolum:A CITL yeare su Jimentara in cuprinsul unuj seu dedj oe al si scris. Fa 4 ast! ; edicat j eo ii dinere oral gi scris. Fapt e cA astfe| de vizualingyi inte. ac etinese Jectura. Zari min- inc “it NOS aria si 7 ak era relecturii poate varia si ca la fel de mule in Funcei . >, iti . ” jJurmarit. Putem reciti foarte repe ie de pu de, cz » Cain cazul j F 4 ci zal in 0 am in ext amanunte specifice, fraze sau cuvinte hums uta _ , tific: — fume a, de exemplu — pentru a verifica acuratetea informatiil » zi lor 1 «la pry A ‘c nn in memorie la prima lectura; dar acelasi recititor va Se concentreaz4 Pe con- 06 i considerabil ritmul atunci cand mentul pe care il cauty, inet estas in care este incadrat ele a A RECIT] 4u412 MATEI CALINESCU ca peo ghicitoare, un puzzle sau 0 enigmi. Poate cea maj lens forma de relectura este ceea ce ag nuMI lectura »Scriptibily« termen care are o vaga legatura cu notiunea de scripsipy, borata de Roland Barthes in S/Z). Este o (re)citire »Profesig, nista“, care ia forma (re)scrierii mintale a textului; ma Tefer aig, la criticul literar (re)citind o carte pentru a scrie despre ©, say la un scriitor examinand sau reexaminand un text literar cu intentia de a-I rescrie (in forma unei parodii, de pilda). Printre altele, acest tip de relectura va acorda o mare atentie vocii say vocilor din text, constructiei verbale a acestuia, tonurilor, tona. litatilor, vocalismelor, murmurelor si tacerilor sale. Oralitatea textualizata este, in acelasi timp, cel mai dificil si cel mai satis. facator obiect al parodiei, pastisei sau imitatiei. Dupa cum a afirmat Brower, in multe cazuri de relecturi liverara este foarte important s4 auzim ,,fraza in urechea interna atat in vederea interpretarii, cAt si pentru a judeca scriitura‘, lucru pe care ,expertii lecturii il neglijeaza* (,Book Reading’, P. 25). Nu insa si scriitorii, care isi formeaz o obisnuinti din a citi regular cu voce tare. E imposibil si nu fii impresionat de frecventa cu care Gide consemneazi in jurnalul sau sesiuni de lecture a haute voix (lectura cu voce tare) din diversi autori, clasici si contemporani, francezi sau strdini. [ati doar cateva exemple, extrase dintr-o editie englezeasca foarte selectiva a jurnalelor lui Gide: ,Continuam si citim cu voce tare Cazacii lui Tolstoi* (p. 54); ,Lectura cu voce tare a lui De Profundis de Wilde (..) ma linisteste intru catva“ (p. 65); yin fiecare sear Ui citesc lui Dominique Drouin, de la opt si jumatare la nou [posme de Victor Hugo, nuvela Cainele a lui Turgheniev] mi egret nr er voce tare, , The Me T Me mare incAntare); timp de _ The mas Mann, ca ¢4 ral ty Ae RL. Stevenson] (p.¥ a fe familie din citi m un alt exemplu, tsi ficuse 0 fe up fara oe CU voce tare a operelor la care lucra in ff Sofiei sale, Katia, sj ii priccteberdae ince” » $1. copiilor, De asemenca, inca de la in’ ela.en la A CITI, A RECITI 413 putul carierci sale, a sustinut numeroase lecturi publice, a, ciate ca nigte spec acole in sine, Asa cum obse: ioprat ’ _. . tva un biograf recent al stu, Mann era un cititor eficient sj fermecator, ae ales dupa ce instalatiile clectronice de amplificare au facut ca sunetul vocii sale slabe si se audi mai bine: {nregistrarile ulterioare ale acestor sedinye de lectura ilustreaza pe viu virtuozitatea cu care Mann redi ceea ce a numit odata ,claritatea sicaracterul total vorbit“ al textelor sale: dezavantajele stilului siu, aga cum este perceput pe pagina tiparita — fraze exagerat de lungi, un umor adeseori obscur sau fortat —, par si-I serveasci de minune in lecturile cu glas tare. Dar a fost nevoie sa se inventeze microfonul pentru ca [Mann] sa se poata face auzit. Rezervat atunci cand se afla printre oameni, isi dezvaluia cel mai bine personalitatea pe un podium, in fata lor; citite cu voce tare direct din manuscris, confe- ringele si povestirile mele sunt de cinci ori mai bune si mai capti- vante, mai reugite si mai interesante decat atunci cand sunt citite doar cu ochii (Prater, 1995, p- 47)- Am putea spune ca Mann, in conformitate cu logica interna a vocii sale — dar, desigur, si cu logica discursului scris —, isi fictionalizeazA cititorii si ca ascultatori (sau cititori cu voce tare, capabili si aprecieze modulatiile vocii din text). Relectura, un fenomen conditionat intr-un mod particular de existenga scrisului, mai este legati de oralitate gi in alte feluri, mai indirecte, Pentru cd ea poate genera experiente care, in mod paradoxal — si, desigur, mutatis mutandis —, sunt aproape de lumea imaginati a oralitayii primare. Cel care reciteste 0 veche Opera favorit nu se afla oare intr-o situagie asemanatoare, pane foun punct, cu a unui membru al unei societagi orale care ascultd o istorie mitica familiar’? Ambii cunosc cursul actiunii si deznodamantul (spre deosebire de cel care citeste Pee Prima ~ $i, se postuleaza, pentru singura — oara un roman poli- ist plin de suspans‘), dar cu toate acestea Se bucura sa vada cum S¢ desfisoarg povestea, episod dupa episod, in ordinea asteptata.* ig, MATEL CALINESCU nea, ambii beneficiaza de o experienti a difereny; menca, Par ae ud tei. Pe = ntei in perceptia identitatii sia repetitici, en re iferen fae if a himbirile in dispoziria gi experienga subiectuluj de-a lungal Sc impului. ; -_ | | Cer ee At recititorul, cat gi ascultatorul unej ove Si, in sfargit, ata ; deja cunoscute dobandesc, ite joc ae al Memoriej si anticipatiei, acces la 0 alta Calitate a umpului: un timp ce pare si se miste ciclic sau in spiral, opunandu-se astfel Curgeri liniare irezistibile a timpului experientei cotidiene. Paralelis. mele dintre o experieng textuali rafinata, cum este Tecitirea unei carti apreciate, si ascultarea Tepetatd a unei povesti cunos- Cute, a unei istorisiri mitice sau a unei legende confirma inca 0 data cd intre lumea oralitatii si cea a textualitatii nu existi nici o prapastie si c& procedeele sau schemele Perceptive orale nu sunt abolite din actul comunicarii nici macar la cele mai sofisticate niveluri ale conceptiei si Teceptarii textuale.