Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Personaje Opere

    Uploaded by

    Maria
    9 views22 pages

    Original Title

    PERSONAJE OPERE

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    9 views22 pages

    Personaje Opere

    Uploaded by

    Maria

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 22
    ALEXANDRU LAPUSNEANUL »Alexandru Lapusneanul* de Costache Negruzzi ‘Personaj eponim in nuvela istoried Alexandru Constantin Negruzzi. In desfasurarea sceneriului epic, Alexandru Lapusneanul devine prin- cipalul element constitutiv al.textului, intreaga .lume™ a operei gravitind, de fapt, in jurul personalilafii sale. Spirit complex, perfect integrat in ment: litatea epocii,, domnul Moldovei guvérneazA la modul absolutist intr-o vreme cind anarhia feudald si desele lupte pentru domnie alcdtuiau o priveliste_cvasi- cotidiand. De altfel, pe acest fundal social-istorie nici nu se putea constitui decit un singur conflict: dcela dintre domnitor si boieri, poporul fiind extrem de obisnuit cu schimbarea domnilor, dar gi cu perpetuarca impildrii. Chiar. Lapusneanul e constient de acest lucru si de aceea toate cu- vintele (si actele) sale capat& in desfSsura textuald valoare de destin. Un destin textual-istoric in care se integreaza el insusi in cele din urmd, pierzindu-si luciditatea si puterea de rezisten{a in fafa dusmanilor sai. Tar prozatorul l-a conceput tocmai in acest fel, reducindu-i intreaga existen{a la patru replici fundamentale, inscrise ca motto la inceputul fiecarui tablou dramatic ca intr-o piesd shakespeariana: »Dac& voi nu ma vreji, eu va vreau.. intreaga ura si tenacitate a de -“ din primul capitol traduce u celui care, uns domn pe cind era ,numai stolnicul Petre*, si-a pierdut, vindut de boieri, cu usurin{4 tronul, ca apoi si fie bdtut in doud rinduri de lacob Heraclid Despotul. Scena dintre Alexandru Lipusneanul si boierii trim viiluie tocmai acest lucru; ,,...si daca voi numa iubiti, si voi merge ori cu voia, de Tomsa dez eu va iubese pre vol ori {8rd voia voastra“ (in vol. Piteatele Tinere felor, Ed. Minerva, Buc., 1983, P. 90). Dezviluie totodata si comport mentul mereantil al vornicului Mojuc cel sinveebit in zile rele", ae ‘xpresie a lui Lapusneanul insusi, cit si marea abilitate cipiomaticd oF 24 ALEXANDRU LAPUSNEANUL es clarv! innea celebrului personaj: En te iert inst, c-ai indriiznit a crede c& iar m& vei putea insela gi iti figduiesc c& sabia mea nu se va minji in singele tau, te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sA ma mai usuresi de blistemurile norodului*. Din punctul de vedere al constructiei_textuale, aceste cuvinte trimit deja la finalul capitolului al treilea, dups cum enun{ul imediat urmitor (,Sint alji trintori de care trebuie curatit stupul") prefigurea7i violentele capitolului urmator. «Ai si dai sam&, doamna!“.., e deja o replica striina si trimite doar premonitorin la personajul central. Acesta isi pusese intre timp ‘ampli in practick planurile ‘de lichidare a: boierimii tridatoare si centrifuge Printr-o violen{a tipic medieval’. Ramas% fara -posibilitatea de a com- plota in interior (LApusneanul demolase cetdtile si confiscase marile averi), hoicrimea cra pur si simplu la cheremul Ini. $i totusi cuvintele aruncate Doamnet au, in desfiisurarea ulterioar’ a muvelei, aceeasi valoare de destin ‘ca si cuvintele lui Lapusneanul fnsusi. Reprimindu-si in fala sotiei obisnuinta impulsului singeros, voic- vodul di dovada nu numai de prefiicitorie, atunci cind fi promite soleitin si se Jase de omoruri, ci si de un umor negru: ,— Ii fighduiese ci de poimfine nu vei mai vedea, raspunse Alexandru-voda; si mine ili voi da un leac de fried“, Abia acum, in capitolul al treilea, personajul atinge in fond ple- nitudinea personalitatii sale. Disimularea, diplomatia ating punctul cul- minant gi ele se vor imbina cu plicerea esteticX a contemplirii cruzimi wleacul de frici* — piramida cupatruzeci si sapte de capete aranjate minu- fios ca-ntr-un panopticum de sursd manierist%. De altfel, tot in acest moment se dezvaluie si atitudinea auctorialA care combini aproape incert optica ostilé a cronicarului, in mintea c&ruia pind si Marele Stefan era uneori ,varsatoriu de singe neyinovat", cu perspectiva modem asupra fstoriei prin acel dicitur in momentul suprem al prefacktoriei voievodale: Spun c& in minutul acela cl era foarte galben la fafa si racla sfintului ar fi (resdril*, In fond, personajul ¢ de o luciditate feroce, o luciditate care se traduce prin replici si calcule impasibile referitoare 1a mecanica lu- mii, aproape comice in context: (lui Mofoc) Ce si te mai spoveduiesti? Ce si-i spui duboynicului? ci esti un tilhar si un vinzater? Asta o stie toata Moldova“. Dar tot acum se acumull tul sauce) mai si sfirsitul. La nivel strict verbal, agen- apropial exisla incd din eapitolul al doi! sit dai sama, doamna", dar abla se materializeazd in capitolul al treiles inja facuta vornicului in intiInirea de la ‘Tecuci, (Nu Lapusneanul it ucide Pe Mojoc, ci mullimea, usurindu-l astfel pe voievod de ,blistemari...°) » Or, tot in finalul acestui‘capitol se mai face o promisitine pe apele Nistru- lui: ,,—Spuneti celui ce v-au trimis, ‘strigd cAtrA ei Spancioc, cA ne vom vedea padn-a nu muri!“ bape In zadar se mut& Alexandru Lapusneanul la Hotin spre a suprave- ghea mai de aproape pe Spancioc si Stroici care sedeau la Camenita, asteptind si pindind vreme“. ‘Destinul sdu’ textual se incheiase si boala (febra tifoidi) nu face decit s&-i altereze: luciditatea. De data aceasta comedia credintei e dat& peste cap de personajul insusi suferind de amne- wie, iar cuvintele rostite nu mai pot fi destin: »M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am si popesc si eu!“. Devin in schimb destin cuvinte ale altor personaje. Doamna ,da sami“ si, impinsd de ceilalti, isi otraveste soful care moare sub privirile neiertdtoare ale lui Spancioe si Stroici spre a implini.promisiunea de pe apa Nistrului. Astfel destinul lui Alexandru Lapusneanul ca element constitutiv al operei se confunda intru totul cu destinul textului ca meditatie historiala. ~Numele lui C. Negruzzi este legat de.obicei de nuvela istorica Alexan- dru Lapusneanul, care ar fi devenil o seriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale* (George CAlinescu — Istoria literaturii roméane de la origini pind in prezent, Ed. Minerva, Bue., 1982, p. 216). (P.G.), GHITA ,Moara cu Noroc“ de Ioan Slavici Este unul din cele mai reprezentative personaje realiste din literatura romana din totdeauna si se impune prin complexitate si putere de indivi- dualizare, Prin acest personaj autorun! a ilustrat, cu 0 arta desivirsita, consecin{ele distrugatoare ale setei de inavutire. Surprinzind viata si mo- ravurile wnel lumi sflat& in plin proces de dezvoltare a rclatiilor capita- liste, scrlitorul creeaz& caractere si chipuri reprezentative, minuind cu pri- copere ,prdcesul“ de intimplari si fapte si urmarind atent dinamica vietii interioare a personajelor. Ghia concentreazi in deveniren sa intreaga problematici a operei, ce sté sub semnul unei idci morale, acoperita cu abilitate de arta naratorului. Nuvela se deschide, astfel, cu replica bAatrinei, mama Anei; ,— Omul s& fie muljumit cu sardcia sa, caci, dach e vorba, nu bogatia, ei linistea colibei tale te face fericit.“ . Drumul parcurs de Ghita se abate de la acest adevar fundamental Si se mistuie in trairi zguduitoare, {naintind inevitabil spre un sfirsit tragic. ~Drama lui-Ghita este analizata magistral™ (G. Calinescuj si se dezvaluie treptat din faptele si gindurile lui, din constatarile si opiniile celorlalte personajé. Nemuljumit de conditia sa sociald si aspirind firese spre buna stare, Ghifa isi convinge familia s& se mute pentru 0 perioada la circiuma ela ttretdierea drumurilor. Se va intearce dupa ae va agonisi atita, ineit Si poata avea si el vreo zece calfe, cdrora sd le dea el de cirpit ,,cizmete °amenilor*. Meserias bun si harnic, om blind si cumsecade“, ce trudea Pentru fericirea Anci si a coplilor, Ghité, de cind s-a mutat la Moart ee Sotoc, era mereu asezat si pus pe ginduri, se ficuse mai de tot eyes ey udea pentrn oriee Iuera de nimic, nu mai zimbea ca mai mainte’ pics 7 cu Lied Samadaul myinge bundtatea sa, iar sentimentul de roel He ise’ st dorinta de a pardsi locurile acestea blestemate se contri ta eu 8 irezistibila de imbogatire. Desi, !a prima IntiInire oy a Are + inceare4 sa fie autoritar si dirz in fata lui, sa reziste derin vestui giuite ale lui Lied, in curind este coplesit de forta morals 3 ee al consecinja, accepta sai devind partas. Din acest moment ¢F se reveleaz& din mai multe perspective. Viata lui exterioar& (relatiile fami. liale, activitatea la Moara cu Noroc, prietenia cu Lica) este subordonat; si determinaté de viata de dinduntru, din mintea si sufletul sau. G incepe s& se mistuie in sine. Vocea auctoriala dirijeaz& destinul ero ity ului, surprinzindu-i, cu mijloacele analizei psihologice, cele mai profunde si rafinate reactii, ginduri si trairi. Actiunile, gesturile si atitudinile 1yj tri. deaza starea de nesiguranta si incertitudine, de teama si suspiciune care s-a instalat din clipa in care a intrat in cirdasie cu Li De aceca merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi ctini Ciobanesti si isi_ angajeazi o slugi credincioas&. Ca sA nu se strice cu Licg Primeste cei 6 porci, din care patru erau insemnati. El o indeamna pe Ana si joace cu Licd: ,,Joacd, muiere, parca are si-{i ia ceva din frumusete“, des yfierbea in el cind fi vedea fata strabatuta de plicerea jocului.“ Fire slabj, Ghit4 se las& in voia intimplarilor si, pind la urma gaseste ci singura solutie este duplicitatea, dedublarea, ,si para om ci nstit, dar sa fie si prielen cu Lica“. ‘ Ghia incepe si regrete existenta familiei: ,intiia oard in viata lui ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii, pentru ca sa Poata zice“: ,Prea putin imi pasa“. El refuzi acum s& dea. lainuri Soacrei sale despre _,,afaceriie* lui cu Lic, priveste la sofia sa cu induiosare, dar rece,. ii era parca n-a vazut-o de mult si parc# era ‘sa se despartA de dinsa“. In prima etapa a devenirii personajului asistam la o permanenta confruntare intre fondul cinstit al lui GhitA si ispita imbogatirii. Suflet complex si oscilant in acelasi timp, este sfisiat de tendinfe si trdiri contradictorii, Vrea sa plece de la Moara cu Noroc, renunf4 apci, si revine la hotarire; ascunde adevarul re- lafiilor lui cu Lica Autoreprosurile, remuscirile sincere si dureroase, i vorase din fondul siu de umanitate, nealterat inca. ,,—Jarti-ma, An fi ise el, Jarta-ma cel putin tu, eXci eu n-am si ma iert cit voi trai pe fala pamintului, Ai avut tat% om de frunte; ai. neamuri oameni de treabi si al ajuns si-ti vezi birbatul inaintea judec&torilor*, In alta imprejurare, Say ain pe le zise: »Sarmanilor mei copii, voi nu mai ae ticdlos“, Datorita ST a un tata om cinstit... Tatal Vostru 8 ‘a este infloritonme: te TO MMALiL Sdmadaului, starea material a Jui Gh oare. Ericos si ls, pe de 0 parte, imbiat de forja seducitoar’ © oy Ghita se implicd tot mai mult in faptele mirsave PY Se gindeste, la un moment dat, si-l caute pe jandarm ee adevarul, dar, nehotarit, renun{a_imediat uy 7 Sistinind ¢& ir noaptea crimei nub: vazut pe Li j orii roslird judecata: Lica s¢ | userdi loc 1a banuieli, scapa in iP" 4 si Sail& Boarul turd osindili: pe Vit! Proces e] jurd fa din circiuma, th nevinovat, Ghija, : de destule dovexi, ee Ne eevee ree 105. ee ——_—_—_ pe-fapt, aceasta marturie fals& asupra situatiei in care o femcie cu un copil ‘a fost ucisa la drumul mare, iar un arendas jefuit, il situeazd in ipostaza de complicitate Ja crima. Dezumanizarea Jui se manifesta in toata amploarea, acum. Monologu! interior, prin care se autocaracterizeaza ca om neputincios si cu 0 fire slaba, este o incercare de a-si motiva sicsi actele grave savirsite in cirdasie cu Lica. (,Ei! ce si-mi fac? isi zise Ghi{a in cele din urma, Asa m-a lsat Dumnezeul Ce si-mi fac daci e in mine ceva mai tare decit vointa meat? Nici co- cosatul nu ¢ insusi vinovat ca are cocoasa in spinare“). De acuin prabusirea este inevitabila. Pintea trece pe la Moara cu Noroc ca sii afle vesti sigure despre faradelegile lui Lica, dar Ghila se hataradste sa-i puna jandarmului Ja dispozifie »probe* numai atunci cind isi poate opri jumatate din sumele aduse de Lica. Nu este sincer si drept nici cu Pintea, iar excesul de siretenie il va duce pind la urma la prabusire. La sirbitorile Pastilor, batrina, cu cei doi copii, pleacé la rude. Ghia, gelos si turbat de minie cind o vede pe Ana cu Lic& prinsi in jocul dra- gostei, vrea s& se razbune. Aruncind-o pe .\na drept momeala in cursa cu care dorea sa-l prinda pe SAmadau, Hangiul pleacd la jandarmul Pintea, ,M-am dus sa-l aduc pe Pintca, pentru ca s4-] prindem aici pe Lica cu serparul plin de galbeni luaji de la xrendasul. Ele omul de la care am primit hirtiile pe care gisisesi tu atunci noaptea semmnele”, Dupa aceasta miarturisire GhitA nu aude implorarea Anci, ci aude pa;ii de afara care se apropiau tot mai mult, determinindu-! si se grabeas De la complicitate la crima, la savirsirea ei n-a mai as decit un pas. Cind usa cazu sfari- mata din titini, Ana era intins& la pamint si cu pieptul plin de singe cald, iar GhitA o tinea sub genunchi si apasa cufitul mai adinc spre inima ci in aceeasi clipa, la comanda lui Lica, Raut .isi descdrci pistolul in ceafa lui Ghila, care cazu inapoi fara si mai poata afla cine ]-a impuscat*. Exceptionala concentrare dramatica din finalul nuvelei accentueaza, cu o arta desAvirsita, consecintele distrugdtoare ale setei de inavutire. »Sanclionarea drasti protagonistilor este pe masura faptelor sAvir- site. Anei ii lipseste, ca si lui Ghita, stapinirea de sine, simtul masurii si ae (Pompiliu Marcea — Ioan Slaviei, E.P.L., Bucuresti, 1968, p. 289). _ El devine victima pentru ca are slibiciunea de a tine Ja banim: .se Sindea la cistigul pe care Lar putea face in tovarasia cu Lica, vedea banii sramada inaintea sa si i se impaienjeneau pare’ ochii; de dragul acestui ag ar fi fost gata si-si puna. pe un an, doi, capul in primejdie”. a “ de toli din jur si luplind cu propriile-i slabiciuni e in- is de propriul sau destin, cdruia nu i se poale opusie. Nuyela se incheie, QR HARAP-ALB- it »Povestea lui Harap-Alb“ de Ion Creanga Eroul sivirseste un act de inifiere in vederea formarii lui pentru viata. Eo inijiere intr-o lume fn care lucrnrile pot fi si altfel decit asa cum par la prima vedere, in care primejdiile apar de unde nu te astepti si esti prins in capeane. Ochiul mipfii trebuie sai fie vesnic treaz pentru a putea vedea siteversul aparentelor, asemenea lui Ochila. eee pe care o intreprinde Harap-Alb este axul central al compo- pas smului iar Ja capdtul ei, Harap Alb devine altul, Opera este deci t pentru a comenta un personaj in devenire. " coe ee et tatal sau, imbricat in pielea de urs este cel dintii prilej Eroul nee pune in valoare curajul. i = : eDsese sleet Harap-Alb ramine in limita umanului iar faptele care Crane realului sint savirsite de cétre ,adjuvantii* sai, Inzestrali ey supranaturale. ‘ E evolutia ane Spinul constituie episodul cheie, cu multiple semnificatii _ Dupx ee a erouhii: “mbol a} necuny zile de mers, calea se afundd tot mai mult in padure, astsee Patitia Ra avind rolul unui obstacol. , a i sa, one fiul eran evine astfel o necesitate in compozitia basmului, 'sorul lipsit de cu toate restricliile tatalui sau, il Locmeste in slujba le experienta se teme doar deva incalea fagaduiala data Cy tatilui sau pe care s-a deprins a-l asculta incd din copilirie, dar nu banue ieste ce repercusiuni poate ayea asupra existentei sale nerespectareg ordinului parintese, izvorit. dintr-o experienta de via Devenil sluga Spinului, fiul craiului dovedeste loialitate, respectina imintul smuls prin viclesug si-l serveste cu credintA pe Spin. De acum olo, eroul care nu avyea nume devine Harap-Alb. Spinul fixeaza asttel stitulel social al eroului, acela al unui {igan, adicé al unui rob. Nepotul imparatului Verde va fi ins un harap alb, ceea ce inscamna rob alb, dupa opinia unora. Antroponimul folosit de Creangai se adauga astfel nu numai_,elemen- telor realiste ale basmului~, confirmind opinia lui George Calinescu cu privire la realismul poveslilor lui Creanga, ci serveste si ca argument al intentiei scriitorului de a individualiza un tip uman. Creanga se detaseaz§ astfel de basm unde eroul ramine doar cu un nume generic: Fiul craiului, Fiul imparatului, t-Frumos ete. Probele la care Spinul il supune pe Harap-Alb sint menite sd con- tribuie la formarea lui ca om si nu un om oarecare, ci un cirmuitor in miinile caruia se vor afla desiinele unei Juini. incercarile la care va fi supus Harap-Alb in continuare, desi stnt spe- cifice basmului, au o functie formativa foarte precisd si fara de ele, pro- cesul desavirsirii personajului n-ar putea fi demonstrat. Imaginii conducAlorului despot, marginit, simbolizat de Spin, scriitorul ii opune pe accea a conducatorului plin de intelepciune, aplecat asupra supusilor, receptiv la durerile si suferin{fele lor. Ajutat mai mult cu sfaturi de Sfinta Duminic§, simbol al experientei acumulate, {larap-Alb ya da cele dintii probe de curaj si barbatie, nu fara ezilari si slabiciuni omenesti. Cele doud episoade in care Harap-Alb aduce salati din gradina ursului si pielea cerbului batutad cu nestemate constituie un elogiu adus omului in pepe cu fortele mult mai puternice, dar situate la nivelul inferior al gindirii. Cea de a treia este si cea mai grea si mai complexi incercare pe care trebuie s-o parcurgai croul. | Harap-Alb se confrunta in aceastd incercare cu cel de-al doilea simbol al inumanului, omul rosu. Caleind inlerdicjia parintelui sau, fiul trebwle s4 refacd experienta celui pe care calul il purtase in tineretele lui, pe a¢& leasi_ meleagn ste, iudtoria prin locuri pustii, greu de strabaitut constituie un necontent’ bal 4 ze jere a croului care constata cA fiintele cele mai neinsemnate '!! Pol folos (episoadcle in care ajuta furnicile si albinele). a dg eT 113 HARAP-ALB De asemenea, Harap-Alb poate constata ciudateniile fiintelor umnane, yarietatea indivizilor fntre care unii, de tipul lui Ochila, pot vedea lumea dos. Calatoria lui Harap-Alb la imparatul Rog si tripticul incercirilor la care este supUS constituie in acelasi timp si o initiere a eroului in vederea casatoriei. Fiecare din cele trei incerc&ri care fi sint date eroului este mai mult sau mai putin determinata de yitualuri strivechi legate de casitLoric. Mai intii Harap-Alb si insofitorli sai sint fnchisi in casa de arama inrosita in foc din care jes teferi cu ajutorul lui Gerila. in siirgit ca si in oratia de nunta, mirelui sosit la casa miresei i se in- fitiseazi mai intii alte fete si numai a treia oard i se prezinta mireasa. Evenimentele cuprinse jn aceasté parte sint narate cu 0 verva extra- ordinaré al cérei farmee vine din totalitate: intimpliri, comportamentul eroilor, psihologia uman&, limbaj, intr-un cuvint, dintr-o intuitie artis- ticl geniala. ifarap-Alb insumeazd un cod moral car: fn Jupla pentra. dreptate si adevar. Calitatea lui de padevaratul erou“ rezulti din incercdrite la care este supus $i fata intuieste acest jucru, demascindu-l pe p»falsui erou™. yindrul {recut prin diferite »probe“ savirsise un act de inifiere in legile vietii si este pregatit pentru tron si pentru ci Atorie. Harap-Alb ca gi Nici sau fonut Jder sint tineri in formare, proiectii ale epocii in care trAiesc, inzestrati din plin cu calitifi, dar nu lipsiti de slibiciuni omenesti, care parcurg un drum de inifiere, ctr momente de ci- deri si inalpari, Ia capatul ciruia se vor desivirsi ca oameni. Ton Creanga, genialul s' jitor, are intuifia marii arte si transforma structurile narative traditionale ale basmului, creind o opera de o uimitoare modernitate. (M.N.). acteristic poporului roman ey ILIE MOROMETE »Morometii“ de Marin Preda if Unul din cele mai fascinante personaje din literatura noastra. Obiect al unei bogate literaturi critice, destinul Tui HieMoromete ilustreaza o ,tem& fundamentala“ (Timpul n-a mai avut rabdare. Marin Preda, Buc., C.R., 1981, p. 519), care l-a preocupat indelung pe pro- zator: disparitia clasei {ard4nesti. A interpreta evolutia sa din perspectiva scaracterului universal al experien{ei {aranesti* (Marin Preda, Lumea fardmeased gi generafiile ei im istorie, in Timpul..., op. cit’, p. 544) in- seamna a-l situa tntr-o fesdturd mai complicataé de determindri, categoric mai relevanté decit interpretarea pur factoriala. Caracter puternic, natura complexa, inteligenté iesita din’ comun, tlie Moromete (al c&rui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului) *simbolizeazd lumea {&rdineascd tn valorile ei durabile“; (Eugen Simion, retoricli, Buc., Cartea Romaneascad, 1985, p. 330). Comentatorii Tomanului au remarcat spiritul independent al personajului, ironia, darul © 2 descoperi dimensiunile inedite ale lucrurilor. Existé o lume tm care achite aod se-lupta cu alde Tudor Balosu, Jupuitul sau Aristide ca s&-si nevizuta es 8&-si pAstreze independen{a materiali, dar si o alta lume, calmul, 2 ja care foarte pujini au acces, in care darul siu de povestitor, ~ ati PersPicacitatea, omenia il situeazd in centrul atentiei tuturor. ,,Tatal mA uaratorul —avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lop ION | ylon® de Liviu Rebreany . Personaj de prim plan al rem mului cu acelasi titlu, Ion Concenty, tragica istorie a {Aranului roman div Transilvania Primelor decenii a) colilui nostru. Ca expresie a etnicitatii noastre, Sratie artei oy anti realizat Liviu Rebreanu, Ion este, in galeria noastra de Personaje, un, ae ment de referin{a, fara de care nu ne-am. putea imagina complexul Proces de medernizare a prozei roménesti de inspiratie rural, , Conceput la dimensiuni monumentale, ,poate mai mare dup3 aprecierea Jui Eugen Lovineseu, fon intrune: ale personajului clasic ca si ale celui romantic. Din scena cu insusiri: de basorelief, infa isind suflarea satului intrn moment de petrecére, cum este hora, se desprinde, dintre juciitori, fecioru! fui Alexandru Pop'Glanetasit, Ion, urmarind-o pe Ana cu ceva strania in Privire, .pared nedumerire si un vielesug neprefficut”, in timp ce alaturi fi ritare, .mai frumoasa ca‘ oricind“, Florica, ,,fata. vaiduvei lui Maxim Oprea~. : a . 1 Constient ci Ana nu-i fusese drag&, flAc4ul poart% in suflet ehipul eald, ademenitor al Floricai, fata saract, in vreme ce',Ana avea loci si case si vite multe, ,.“ “ stu Starea conflictului inarcind déstinul facdului se anwntit de Ia incep! operei. lute si harnie en mi-sa“. Prapastia dintre sine 5h ca natura, ste atribute deopytriyg » Chipes, voinie, dar siirac, Ion simte Coa sbocotanii* satului, de felul lui Vasile ee cuvintele jignitoare cy care acesta i se adreseazi: ,fleandura*, oe cat? wht“, otilhar’, au efectul Plesnetului de bici si flicdul nu supor ier av Se riscoali acum in el trecute generatii de truditori ai gliel, jn Cj “ Muncit secole de-a rindul Pentru cei avufi, pe cind viata lor s¢ # Jigniri, Umilinje si Upsuri ' de tot felul. rintt de ott 1 guttl de pripas, se sfisie de la inceput, intre doud I proPiyj oelasul pimintuhiee ee “iubinii*, exzpd’ ulterior victim’ Poy n Tcornit He Rani ne »glasul iubir ', cAzind ulterior in sulle oud glasuri vor concerla dureros, > o ION orindu pentru jtate inegala, patima pentru delni ra drag ca ochii din cap“. naerea7A ci iubirea Ini Ton pentru pimint este un luind sub semnele unci fatalitii, ea gt eroil trage- intens quoi jor intel TH i i personal! €VO aunt . ail int Tui era mistuil tu de ,dorul de a avea pamint mult, cit mai mult - aor, potrivit injelegerii propria relajiei dintre Ton si pamint, arata spires pimintului la stipinit de mic copil.,. de pe atunct pamintul Tost mai drag ca 0 mami‘. 1 "Constrins de realitate, tenace, hotarit, cu o voin}ii ni alniea, tempe- rament stapinit de instincte primare, perseverent in atingerea seopului wnirit, viclean Ton fst curzeste cu perspicacitate wn plan, pentru apli- fea carula are Insti nevole de o verificare. Titu Herdelea fi aruncd spontan solutia, f4r% sh gindeascd la consecinje, solujie pe care Ion 0 intrezirise de mult. Planul o dat pus in aplicare, desfaisurarea actiunti va dezyalui In con- tinuare noi laturi ale profilului acestui personaj, care, &© si eroii lui Moliére ‘Bane, se distinge, in manierd clasic’, prin unitatea caracterologic’, psi in evident& mai ales prin fapte, gesturi revelatorii, monolog interior si fimbaj. Selea de pamint a lui Jon, doshinantai a personalitZyi sale, absoarbe 0 variate de alte trisituri, dindw-i relief acestui {Aran eu profil memorabil. Creator de mari contraste, Hebreanu igi urméreste personajul in di- ene ipostaze, intre care cu pregnanfi se detaseazi douk: dinaintes si le dupa intrarea lui Ton in posesia paminturilor mult visate. Pentru prima ‘postaz& indieim pasajul urmitor : ee pimfntului pitrundea navalni el in piejoar coplesindu-1. Se simjea mic si slab, eit un vierme pe care-l ated care, sau ca o frunzA pe care vintul o viltoreste cum ii place“. rlitorul grefeaz’ pe firul eple turit sit potenteze zvireolirlle ic fin sufletul flicdului, ca © ° aaa aiet arta eu care, inspirat, se ‘Uletegti ale a pve facind ca triirile nal He & prorator Jui Ton, Sobru in exprimare, respingind yfloricelele de stil’, mgterttor anticalofil, end apeleazi totusl, ea Mn textul de mai sus, 1 lace eovedee artistice — personificael, comparatil — Rebreanu 0 Vininty emit tnisurit si cu intentia de plastielzare. Coplesindu-l, glasul A sii smulge ni Ton suspinul infrieosat: ~ Cit pamint, Doamne!*. fatortg UAREVTele lui Ton fn lupta ponte pamint dau roadelo asteptate, CU deoteh ing eenlel ascufite, eauristiclt Mtringe, vicleniel procedurale $I. Hen Loviner ciate! imense, incit “mimic nut rezista% cups opinia lul Hi atest tnte-un gest de adorare, WP sarut’ pamintul, pe ed a 4 cu o placere nesfirgita”. “da iia ail ee le & Fste cea de-a dona ipostazé in care'on ,se vedea Act mar vie en mn uriag din basme eate 8 biruit, m lupte grele, o ceath ey) nh. pe > B ‘ozitori". . ty | Termeni raporturilor — Ton-pimint — se ry } si devenit asemeni unui urias, in parca se clatina’, 1 Se naste firese tntrebarea: ¢e-] determina ‘Astoarny ay fata carnig Dit pe Ton ‘ca, indiferent 5. ‘ace, SA intre in posesin pAminturilor, s& ajung§ si stipineasos ea ‘a derit en imversunare? Este in firea Itcrurilor ca oma} 8h aspire mai bine, la o viat& prospera, fara grija zilei de miine, asa cum se intimpyg sim cazul loi GhitA din nuvela Moara cu noroe, de Toan Slavic, Dupa cum firese este s& fii considerat in rind eu lumea. Dar in ce context, Social-eco. Romie? Seb guvernarea ciror norme morale? Or, trebuie inteles faptul ¢% Ton, ca om, este stapinit de o mentalitate caracteristi¢a €Ppocii fn care,’ s. cietatea fiind impartita in siraci si bogati, oamenii sint Considerati oaineni cupa greutetea ui de “bani. : inja, pamintul poate sA insemi obiect ai muncii asupra ciruia, tn sfir: Larnicia lui se puteau exercita. Cit de fecioruini Glanetasului de a fi conside! care Anz, venitZ pentru de acesia cu un aer distant, me peutru Ion demnitate, sit, energia, vigoarea, Priceperea si mistuitoare este aceasta dorinta a rat om se desprinde din scena in wea sd se invoiasca“ cu Ton, este intimpinati glacial, cu cinism, refuzind s& trateze cu femeia fe Ed, Sunimen ite p. 191). %, 197, : . i § Costache), de tindrul Feli: t& de parintele nesigur (Mos Costac! 1X, cares en inimii, ocrotité de un strain, Pascalopol, ale Care| | - CAP sent, mente paterne sint semne de intrebare, Otilia, vint nebunai miyara,-e totusi fara cuib. Urita de rudele apropiate, clanul Tulea, 9 eventuala rivala la mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu, Otilig traieste drama singuratafii, viitorul ei este ambiguu, departe de mult visata fericire. tic de Dri. Procesul devenirii Personajului se realizeazi tn mai prin ceea ce retorica romanului contemporan numest auctoriala, Otilia se defineste in primul rind prin compor Tezultat din fapte, actiuni, gesturi, vorbire, ginduri etc. Comportamentul fetei e derutant: trece brusc de la o stare la alta, ia hota: copil ,neastimparat“, care fugea si revenea fata cu ,capul prelung si tind; nonconformista, vi micd masury © perspectiva tamentul siu, apabilé de emofii puternice ri care dezarmeaza. Otilia, act! pentru a fugi din nou, devine »incdreat cu bucle, czind pina pe umeri’, esnic mistuita de nheastimpar, de dorinfa de a face ceva. Este copilaroasi si in acclasi timp matura, dovedind o grija materni faja de Felix pe care i] Protejeaza ca pe yun orfan“, Aceast& frumoasa enigmatica, frivola numai in aparenta, cauta mere Implinirea. Nu se poate ca unica ei dorint& si fie aceea de a plicea bit Patilor si de a fi rastitata. tn lungile ei convorbiri cu sinele si-a des Coperit, desigur, drumul in viata si cauta sa-l urmeze, Gindul e domi? de “schimbare, viaja devine “bor, incit intrebirile noastre rémin fitd r&spuns, iar Otilia e o enigma, In universul viefii im aginate qd Otilia nu poate fi condamn: a criilor si in ingentul realititii ; ate nati pentru fapters 28 contingent Viaa Otiliel ¢ ea Rapsodta ungant lui t, , toate scrise, insa, fara final, 0 in Mensa parti furlunoase, o ploaic Pieurata di © sunele gingase « . still be orbita intimplarii, parasina conventionten” put Preiceteans un al mosierul scoase din buzunar o fotogratie 7 Rupa citeva vorbe toat'® Picanta, gen actrifa intretinuta, si un barbat infitisa o doamnad ie nerd.” Fotografia era Wewtii la Buenos Aieet, °C, eu Hoare Ia De ce La pardsit Olilia 51 De Paseatopoy conte, asa’ ceva de prin Spania sau — + : - Chopit is2t sau ca Valsul lui Chept turd de semitonuri si arPe$ i » devenind ,nevasta U™ America? | t ned ste des unaltelement al modernitafii), proiectindu-ne ‘imita subconstientului: oarea putut cineva patrunde pina ¢ fiim{e? Nici macar propriul labirint nu ni-l cunoastem! fundoral nu foloseste in privinta Otiliei perspectiva omniscienta a a ae si prezentarea sa de ciitre celelalte personaje. Perspecti- Ta relajie eroina cu individualitatea proprie fiecdrui perso- witea avea rolul de ,reflectori*). sragoste tnckpea in bietul batrin Costache Giurgiuveanu eind | ensea sf Ingine fe-fetita mea“. Intr-adevar, pentru ,papa“, Otilia ra- | ip’ felita® pe care o Subeste nespus, strop de tinerete si lumina, in uit qi reflexe de plumb dar pe care amind neincetat si 0 infieze si Gi treack mostenirea pe numele ei: ; eFetita mea — ... — Otilica mea, tu Slii ci numai pe tine te | am. Tie ifi las tot... Ce-ti trebuie tie alt nume? Nu esti tu Otilica mea yinalul es jul 1a. Hil erarundl unei all C dovedes sign! pune : aj care ar P i scampi, nu-fi las eu tie tot ce am?“ Pentru rationalul Felix, ,Otilia e o faté admirabili, o fata supe- roar pe care n-o inteleg*. Pentru Pascalopol, este femeia in devenire cu care are rabdare, ne- distingind ce e patern gi ce e viril* in dragostea pe care i-o poarta. Pentru Aglae, Otilia este ,o stricata, fAcuta pentru a distra baietii de familie, care stie si atragi pe barbati: exci FO°stA esti tu Aurico — vorbi Aglae suspindtoarei, prin usa “ — — si-fi faci singe rau pentru o dezmatata!* | agg Ulru Stnied Rajiu, Otilia reprezinta ,spiritul practic“ care stie 4 a a in viafa. Cind Otilia pleacd la Paris cu Pascalopol, Sta- ro Desteapta tat: Stunicd stirea cind 0 2 m & w dacuregg tt, fatdt coment Stinied stirea cind o afl. Stiu ca mondena Georgeta, Otilia e.le yo domnisoari“ pe care 0 Peet fs 0 cumoased. ‘ind in vedere ATMA se pot stabili intre Otitia si celelalte personaje. va. ttit oun, H ileea de paternitate care se afl in eentrul roman . ia, Cy accor | a ea Cilinescu a creat un om efruia nu-i pofi cunoaste tn- Pent Mineaes eh W oiggrase. {naj complex pe care uu-t poli inchide in euyca cercetitrii wtle my gat TePtezinta o lune, cea carela a dat viable seriitortt!, genta © dintre noi traiesle? (M.N.). ‘tul ty agate da!imentul dat, subliniind arta realizieli portret Urilor cog pry et Conturarea, inci din primele payini ale remane » Individuatizeazd pe Otilla iatre cololalte personales »Kellx hy STEFAN GHEORGHIDIU STEFAN GHEORGHIDIU Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi“ de Camil Petrescu Personajul principal al romanului Ultima noapte de dragoste, intlia noapte de rizboi de Camil Petrescu, (apirut in 1930) e constiinja dramati ordonatoare a operei, naratorul necreditabil al acesteia. Intreaga fabulatie a romanului, seris la persoana intii, se compune, se filtreazd sise organi- zeazi arhitectonic in adincimea perspectivelor interioare ale eroului, de- venit ,centru de constiinja“ al operei. Student sirac, la filozofie, cisitorit — din dragoste — cu o studenta de aceeasi condifie, apoi bogat — peste’ noapte — prin surprinzitorul testament lsat de unchiul siuTache, sublocoterient in armata romana ined de la intrarea {ari in primul razboi_ mondial, si facind in primele rinduri campania din Transilvania, eroul este, asa cum foarte ades s-a subliniat, un alter ego“ al scriitorului, spirit introvertit, nelinistit, lucid si polemic, si halucinant in acelasi timp. Ca si celelalte personaje camil- Petresciene care poarta amprenta inconfundabila a autorului, el dovedeste © foame chinuitoare de absolut. . Drama lui Gheorghidiu s-ar consuma in dowd directii: 0 drama a iubirii Ingelate, nu a geloviei, ci a setei de certitudine (,Nu, n-am fost nici o se- cunda gelos, desi am sufcrit atita din cauza iubirli, ni se confeseazi Stefan) sio dram& a alivierii, a integrarli Intr-o existenja cotidiand (rAzboiul so include), dictata de forte gi rafiuni exterioare, necircumscrise tdealului pe care eroul si l-a asumat. Stefan Gherghidiu ,,a yazut idei“. Este, in fond, un inadaptat superior, aplicind asupra dragostei si existenfel (sferele lor sint secante) matricea Procustiand fAurilé de propria-i sete de ideal, reconipunind continyu st zadarnic, pind la istovire, din cloburile realitagil, 0 lume care nu se yrea si nicl nu poate vreodala sa fle rotunda, Inr efectul se tntoarce asupra-i, 3 forta (lol) procustiand a socielatii anihilindu. an destinul Hui ctnd net re intim destinul eroului, Consem, 20 asalubre ale el. (Ne rear nat, Mele Pee celuilalt roman, Patul lui Procust.) R Notele a at r drama eroului ar proyeni din incre en | pos rected posit — & unui ideal faurit de tnelinat de gy, inte filozotied spre rotund, spre sistem, si realitate, Aceasty nN Sor. nn poate rispunde setei de ideal, de absolut a croului. De aj i, esente O drama a incompatibilitatii, dispersata in tendinte si Telafii, in Viti = si moduri de existent& contrare: a lui si a Llei, a lui sia Celorlalti, tanti sau necombatanti !n razboiul cel adevarat, c&ci' tot un O drama a imposibilitatii de comunicare Succesiva celei de m naste impacte numeroase, declarate sait indbusite, dar Tesim{i de ultraluciditatea si incandescenta interioara, de Drama se consuma insi interior, la mari adincim: gesturi reci, doar farime ale navelor scufundate: , Mi verificat steyerul de buzunar, am sirutat-o chiar, mu mai era a mea, care £ra a mortii, Am privit-o privesti un tablou“. rey ? Toate momentele draniatice, intreaga viata a eroului se Consumi de fapt la mari adincimi, Plonjarile Sale: interioare traduc,.obsesiy si ris- colitor, drama spadei care, sub apisare, nu se indoaie. Se rupe: »[-am scris (fostei neveste, la despartirea definitiva, mn.) c&-i las absolut te cin casa, de la obiecte de Prel.Ja carfi..., de la lucruri personale, la amis iri. Adica tot trecutul.« Acc Ai sus, carg ite putemic are voltaic, a eroului, i, iesind la iveala, din -am incins sabia, mi-am Pe aceasta femeie care cu indiferenta cu care 1 Potente Salvarea nu este, cum s-ar pirea, tn filozofie, cereul nu devine on

    You might also like