Globalizarea 

întrebuințată pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că
evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra
societăților și problemelor din alte părți ale globului.
Globalizarea este procesul de integrare internațională care rezultă din schimbul de opinii, produse,
idei și alte aspecte ale culturii la nivel mondial. Progresele în transport și infrastructura
de telecomunicații, inclusiv dezvoltarea telegrafului și a urmașului său Internetul, sunt factori majori
în globalizare, generatoare de interdependență în continuare a activităților economice și culturale.
Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia
mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale.
Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre
state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și,
în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.
Termenul a fost folosit din ce în ce mai mult de la mijlocul anilor 1980 și mai ales de la mijlocul anilor
1990. În anul 2000, Fondul Monetar Internațional (FMI) a identificat patru aspecte de bază ale
globalizării: 
- comerțul și tranzacțiile,
- mișcările de capital și de investiții, 
- migrația și circulația persoanelor,
- diseminarea cunoștințelor.
În plus, provocările de mediu, cum ar fi schimbările climatice, apa transfrontalieră
și poluarea aerului, și pescuitul excesiv din oceane, sunt legate de globalizare. 
Procesele de globalizare afectează și sunt afectate de afaceri și de organizarea muncii, economie,
resurse socio-culturale, și mediul natural.