Accentele demersului didactic – experiențe la clasă
Învăţarea din perspectiva competenţelor marchează o schimbare strategică dinspre
obiectivele pedagogice spre competenţele şcolare şi o mutaţie de accent dinspre evaluarea sumativă/ normativă spre evaluarea formativă şi formatoare, sugerînd o abordare integratoare a activităţii de formare-evaluare a competenţelor şcolare şi realizarea acesteia după cerinţele instruirii şi evaluării autentice. Curriculumul centrat pe competenţe răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa socială şi profesională. În învăţământul bazat pe competenţe instruirea este orientată către rezultatele finale elevii fiind implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor. Astfel elevii au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a acestora. Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum este evaluat şi de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei. De asemenea cu ajutorul acestui tip de învăţământ profesorii dobândesc competenţe de proiectare didactică în baza modelului centrat pe rezultate – reconstruiesc oferta de curs din perspectiva competenţelor vizate, fixează nivelurile de complexitate ale competenţelor, asociază teme suport care susţin şi asigură formarea competenţelor, creează situaţii practice de învăţare implicând activ clasa, stabilesc criterii de evaluare privind dobândirea competenţei, evaluează elevii într-un mod complex, precum şi oferta educaţională. Sunt însă competențe ale programei pe care eu în mod personal nu le-am vizat în mod sistematic; mi s-a întâmplat uneori să pun accent pe conținuturi. Slaba dotare tehnologică a şcolii în care îmi desfășor activitatea constituie o piedică în dezvoltarea competenţelor digitale. Mediul familial și social al elevilor, precum și influențele mass-media au un mare aport negativ în reușita formării competențelor. De asemenea apar unele probleme legate de identificarea acelor modalităţi (tehnologii) ce duc la formarea în realitate a celor opt competenţe. Dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea astfel încât să fie atinse aceste competenţe. Există de ademenea imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoaşterii specializate precum şi aglomerarea de cerinţe şcolare.
Am realizat că învăţământul centrat pe competenţe aruncă o nouă interpretare şi
viziune asupra educației, care trebuie să pună în evidenţă cunoştinţele şi competenţele elevilor din perspectiva achiziţiei noţiunilor şi a aptitudinilor cu caracter mai general care le vor folosi în viaţă, fiind o alternativă la învăţământul tradiţional centrat exclusiv pe cunoştinţe, pe asimilare de informaţii. Din această perspectivă, am acordat o mai mare importanță selecției conţinuturilor care au relevanţă maximă pentru formarea competenţelor dorite si deopotrivă, punerea lor în aplicare.