ADVERBUL

ADVERBUL este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb și care arată
circumstanțele/ împrejurările desfășurării acțiunii.
După înțeles, adverbele sunt:

 De loc: aici, deasupra, jos, sus ……

 De timp: acum, astăzi, curând, mereu ……
 De mod: agale, alene, așa, bine….
După alcătuire, adverbele sunt:

 Simple: chiar, mai, azi….

 Compuse: deloc, altădată, acasă…..
Adverbul poate avea grade de comparație și se formează la fel ca la adjectiv.
Gradele de comparație ale adverbului:
o POZITIV: bine
o COMPARATIV DE – SUPERIORITATE: mai bine
-INFERIORITATE: mai puțin bine
-EGALITATE: la fel de/ tot așa de bine
o SUPERLATIV

– RELATIV DE – SUPERIORITATE: cel mai bine

-INFERIORITATE: cel mai puțin bine
- ABSOLUT – foarte bine
Locuțiunea adverbială este grupul de cuvinte care este sinonim cu un adverb și care se
comportă în enunț ca un adverb (an de an, la paștele cailor, cât ai bate din palme etc.)
Funcții sintactice:

 circumstanțial de loc: Fetele s-au întâlnit acasă.

 circumstanțial de mod: Au lucrat bine proiectul.
 circumstanțial de timp: Ieri s-au întâlnit în parc.
 Atribut adverbial: Temele de ieri au fost ușoare.
 Nume predicativ: Este bine sa inveti ca Radu.
Unele adverbe nu au funcție sintactică, fiind numite și semiadverbe: chiar, doar, decât, mai,
măcar, nu, numai, tot, și etc. Semiadverbele numai și doar apar în enunțuri afirmative
(Numai/doar tu ai participat.), în timp ce semiadverbul decât este folosit doar în enunțuri
negative (Nu a participat decât el.)