Professional Documents
Culture Documents
PDF Xi Simulare
PDF Xi Simulare
În domeniul culinar există o teorie care spune că cea mai bună mâncare este cea făcută
cu cât mai puţine ingrediente. Aşa e şi cu muzica în cartea mea de reţete. Impactul pe care îl
poate avea muzica asupra unui ascultător/spectator este cu atât mai mare, cu cît pe scenă se
află mai puţini artişti (care să-şi expună ideile/opera) şi cu cît spectatorul/ascultătorul este
mai însetat, adică nu a fost hrănit în exces înaintea concertului cu stimuli similari celor din
concert.
O reţetă de muzică valabilă pentru oricine – dar mai ales pentru cei care preferă
stimulii vizuali – este cea care spune că poţi avea acces la muzica fină prin filmele pe care le
vezi.
Cum ar fi dacă ar exista reţete universal valabile pentru ascultat muzică? Reţete care
să spună tuturor „cum se face“. Ceva similar cu învăţatul matematicii, care te ia de la 1+1 şi
te duce la integrale. Ceva care, în muzică, să te ia „din pădurea cu alune“ şi să te ducă la
clasic-jazz-experimental-improvizaţie?
Ar fi minunat şi trist în acelaşi timp. Ar fi minunat, pentru că am şti că există un mod
sigur de a ajunge „la ceea ce contează“, dar ar fi şi trist pentru că am ajunge toţi la fel.
Da, sînt de părere că îţi faci singur cartea cu reţete de muzică. O carte pe care nu o va
mai citi nimeni în afară de tine, oricât de mult ţi-ai dori, şi de care ar trebui să te bucuri,
pentru că ea e scrisă cu ceea ce ai simţit