EVI, 78 IV. No.

1—2 - kLLKIMIK 194Z

279290

KLV^8^^
OL

M!V. W^-^?:ij
k«r ^^^-191
Lxe^np'.cr l -rl

o nr L c 0 k
I^l. 6.
TIkOQKLriL „VMVMSVI." - SvevkLYII
KLVI81^ ^80^1^7'181 80^1110^180^ kO^r^i
011^ ^K08^8.

?onârâ în i86)
«1«

1081k VOL,e^

VIKLe^OK: 6.

^dlvl. 78 1^7 1 i g 4 g
»LIlIX IV. ^Ir. kLKK^KIL
^IpÖ6^klX^^IVLK8Í^^8vcÖ^
 ? LOS

8 O LI k II I.
»Io. 1-2

I. ágárbiceann — RuZâciuns................................ P2Z. 3

Osságé iloäoran — ^.utoinnsiâ . . 6
Raolo Loläati — Ootsvian käoZs................................ 7
Ion Lotopin — äurnsi äs râ^boiu (versuri) 23
victor papán — Ksbunia Contelui L^sntbsnäikt^ 27
Ion Llinnlescn — In căutarea unui subiect 35
Oigia Hon?» — Óin satul insu................................ 3S
Oan Lotta — Lsrrnanul Oionis................................ 3S
Ion Ozop — Locali................................................ 62
<7. Cerota — Vasile /llexanäri................................ 65
lüanra Lrigor — Camarazi........................................ 73
Victor Ion Lopa — ^pL vie (Râtuials în 3 goto) (stârcit) 7S
I. II. Loricn — Cronlcs rirnatâ................................ 116

CROKICI:

Octav §nîntin Leriltori ^i car^i — Llatoj 2llea:anäreLcn: Vâ-

rniis vssäubulul; Lsbastian Popovici: Iarba tiarelor; Ilea­
na LnsnioceannOuininl äin ^sra mea .... 110
Constantin 8telran — Cronica literara — Lliuali Ltanoilescu;
Rostui ?i äestinul burZbsrisi Românești; pnäor Viann :
Introäucsrs in teoria valorilor; II. Lasäasar, V. Logclan,
C. lVarli.' ^ntoioZis tiiosotics: Lliâail Ilovici.' Koua spiri-
tualiate romsnssscâ — costructivisrnul; Ccorgs pótra:
vin LucursMi äs alta äatL..................................... 126
Harist a Lopescn-plorea — Cartea străina: ^lice Herb art.- Lé­
tről pentru Cbina; ^nni Vivanti: Osvorstorii . 133
Lliluril lorpnlescu — Cronica tiiosotics — Ion petrovici: VulZu-
rajii tilosotics Hi literare..................................
138

KOHL

IOLI — — QLlVllllll: In si 78-isa an äs LI. C. Lamarinesnu; O.

lUarAusritts O-auttier äe vârsta oi äs C I. LI.; Kots ia un oolinä äs O.
I. â. ; Cântece äs sossä äe Kocái V. Codan; CataZratis Lparkiei
árgs? Is 1824 äs Ionescu I. ?i Câmpul Iui vrsM; äs Llatasâ C. â«
losn LI. Ksäs; Isoriils contabile sls iui Qouis vsplanque äin 1824 äs
Or. Constantin O. Osinstrescu äe LlibaU lorZulescu.
RLVILI'^ RLVILMOOIî
 Olasul meu nu-i /acut pentru cântec. Doamne, glasul meu e /â-
cut pentru rugăciune, clexi asi cântece se riclica clin orice su/let că­
tre altarul pe care arâe în /lacarile celei mai âesâvârxite /ert/e pa­
tria mea. Din s/ânta casa 7a mi-am riâicat cle atâtea ori inima spre
7ine cle câncl s'a rupt catapeteasma lumii, tresinâ spre prâpaclul ce
ne bântue, cle câncl cearcă sa se riclice, /aurita în bătăi cle milioane
cle ciocane, strălucitoarea punte cle arama, care cluce cîintr'o lume
vecbe într'o lume noua. §e înâltau spre 7ins rugăciuni amatoare pen­
tru neamul meu vecinie rnâret xi neclintit în mi/locul valurilor tra-
geâiei lui âe veacuri. Mâ rugam sâ nu rămână străin cle uriaxa /râ-
mântare ce s'a cîeslân/uit în omenire/ mâ rugam sâ se auââ xi vue-
tul ciocanului său cle o/el sâpânclu-i pe minunata punte cle aramă
neșters pecetea lui, între pece/ile atâtor neamuri / mâ rugam sâ nu
/ie strivit sub greutatea vremurilor încărcate cu vinete vi/elii clo­
cotitoare.
lîugaciunea mea, rugăciunea atâtor milioane, curgea clomoalâ,
umeââ <le lacrimi, spre 7ine, care singur erai senin stâpâninâ clea-
supra nopții ce amenin/â âespletita ca o nebuna, neamurile lumii.
Dneori îmi părea câ ruga mea e cântec.- cânta în ea nâcle/clea xi cre-
clinta xi su/letul veclea cleparte în viitor, întresârinâ /rumuse/ea în­
sângerata a «laviței /apte.
lVșamul mea a /ost prea nobil ca sâ nu se mixte / 7u, Darinte,
exti prea ârept xi rnare, xi i-ai arătat cîrumul pe care trebui« sa plece.-
ârum lung, cîrum greu, cîrumul mârirei ?i al cinstei. lVeamul meu cu
trupul s/âxiat <le colții sălbatecelor veacuri cle /urtuni, s'a riclicat
c'un singur su/let âexi întâiul pas el trebuia sâ-l /aca pe suixul celui
mai anrar xi mai neclrept Oalvar.
^li în clrumul lui s'a concentrat întreg în mânâra oaste a ^ârij,
în Oâpitanul ei plâmâclit clin /ert/â xi mărire, clin âragoste xi eroism/
rn 6kinârarii ei cle /ier, în ostaxii ei cle bronsneamul meu era âe
acum oștirea Komáméi §i în drumul lui pe înălțimi tot mai grozave,
la puncte ole popasuri, el a strălucit prin oastea ^arii ca o noua stea,
necunoscuta învățărilor' clin depărtare, cle^i pe cerul cle răsărit ea
strălucea cle veacuri, cu străluciri cle aur, cu rare de lucea/âr, cbiar
«ub norii cei mai negri ^i mai grei.
Hi înaintea măririi cle ari a neamului meu, a oștirii române,
către 7ine Doamne pleacă rugăciunea mea cle mulțumită, către ea
se avânta năvalnic cântecul, I/i mulțumim pentru su/letu! ce l-ai
sădit în nai, pentru su/letul ce l-ai crescut până la înălțimea celei
mai desăvârșite /ert/e în ostașul român,' către oastea ^arii viforos
se înalta cântecul, ca spre tot oe-i mare^ xi vecinie în trecătoare«
via/â pământeasca.
lVu-i pentru cântec, glasul meu, o Doamne l Dar cântecele se
treresc ari în ori ce iniTnâ înaintea înălțimilor eroice la cari s'a ri-
âicat, neamul meu prin oastea lui,' se treresc xi în inima mea, §i tot
cearcă sâ-mi scape. Vii ^i calde se ridica clin aââncul su/letului meu,
luminoase ca argintul le răresc, âar cuvinte s/inte, împodobită bainS
âs mireasa, nu a/lu pentru ca sâ le pot îmbrăcă olupâ cuviința.
Hi totuși nu mai pot sä /iu stăpân pe mine: prea aâânc simt
că trăiesc în ea, prin ea, prin oastea ^ârii,' prea îmi este ruda prea
mi-e tata §i marira, /rate ^i sora, prea mult îmi este iubită adorată §1
idol cle încbinare, ca sa nu încerc sâ-i spun laudele ce-mi topesc su-
/letul, ca valuri calde, alde, pline de miresme. De voiu încerca, deci,
cântecul va /i tot o rugă către pine Doamne, slăvind eternele /ru-
muse/i ce ai sădit cu mâna 7a în neamul meu. Dântecele pleacă
deopotrivă §i către ostașii ^arii, §i către comoara ce o pärssc cu
arma'n mâna, către 7ine, o /iicL a Oerului, patrie /
lVu-mi pot da dine seanra.- 7u-i înal/i pe ei xi-j umpli de strălu­
cire, ori ei te ridica pe 7ine pe scaun vecinie de împărăteasa, îm-
drăcându-te cu purpura. Kunt clipe în cari îmi pare câ to/i ostaxi»
T'arii s'au scdimdat într'o singură /iin/a peste /ire, care vegdeariä
neclintită, răzbunătoare, cu sabia în mâna: parca tu, o s/ântă pa­
trie, vrei «a lup/i pentru to/i copiii tai. Hi sunt clipe în cari 7u, plă­
pânda, tânăra, dulce ?i curată, stai în mi/loc, §i în /urul tău, apă­
rătorii T'ârii cu ocdiul crunt privesc în rari, pândind du^rnanul.
In ce regiuni pure, de s/in/enie, pai ridicat, o Doamne / Li nu
mai trăiesc, nu se mai lupta, nu mai mor decât pentru ce-ai ridit 7u
mai s/ânt în om / Intre valurile sălbatice cari bat dinspre apus, în­
tre întunericul ce apasă dela răsărit, strângi pe o mucbe de lumină
între doua prăpăstii, pastorii dela munte, plugarii din câmpii, luptă
pentru biruința legilor dreptății 7ale, Doamne / îmi pare uneori ca Sr
au isvorît din vecinicie sä lupte pentru trium/ul legilor vecinice.
K»Foci«ne 5

-ír tür sunt l^äninte, ostaxri 7äi sunt er. Oântânclu-i, pe 7ine 7e
cânt, §r ast/el cântecul meu ua /i tot o nupâciune. Multumescu-^i ca
i-ai niclicat până la culm ea celei mar spâimântâtoane înălțimi, până
unâe pot bate aripile su/letului omenesc. In mijlocul celor- mar cum­
plite ualuni, în mijlocul încencânilon câni pot clăti muncii cîe pe
scaunul lor- cîe ueacuni, 7u /ine-mi-i ^r mar cîepante neclintiri, neîn-
cluplecati, cu /nuntea 'n soane, clriar- câncî sânpele a înclrepat până
la pieptunile lor-, âent/a lon nespus cîe cunatâ ne spune noua ?i îi
spune lumii: lata un popor- mic, clar- cu su/let mane. lata un neam
cane nu ua întuneca nicioâ-ată urata omeneasca, ci ua lupta cîeapu-
nuni pentru cîesăuân^inea ei. lata un popon mic cane e nea^im tane în
/untunile ce s'abat peste omenine. §l tnedue sa /re mane, el tnebue
sâ /ie libcn.- ^4 îmbnâti^at lidentatea cu amâncîoua bnatele cîe /ien,
lVimeni nu i le mai poate clescle^ta.- moane sau binue o claia cu ea.
L satul Eu, vecin cual Iau, daâie
Fi visurile tot veerne fi rănite sânt.
L-atâta cei- fi omenie multa fi pământ,
Fi pentru ele/ noi plecati în pribegie.

Din Licbigiu spre Horâou, trec ape, ape,

încărcate cu iâile fi vecernii âs pârâu
Lovestinâ âe clubul fi âe ceasul farii râu.
Fi cîe câte lacrimi poarta vremea 'n pleoape.

Visuri, numai visuri bârbuits — branâ

Stau în târm albastru sä jelească.
Fi cu ocbii 'n facla plopilor cerească
lVemângâiatu! vers ne plânge 'n rana.

Sufletul, sufletul, bacle 6eorge Oofbuc

Ou frunzele aceste« âe toamna străina
iVe cere merinâe, ne cere lumina,
La mefâii âe lege, prin vamă âe cuc.
0 0 H V I N 606^
de P^OL.0 80l.v^H

N'sm avut niciodată onoarea de-a cunoa?te personal pe Octs-

vian Ooga: totu?i am câteva amintiri cari mâ leaga de el, câteva
smintiri pe cari nimic nu mi-le va ?terg6, pentrucâ ele sunt totde-
odatâ amintirile primelor clipe ce le-am trăit în mijlocul acestui
popor. Lum a? putea sâ uit primul Orâciun petrecut în România,
descoperirea unui tolclor al cârui karmec m'a cuprins deodatâ, pri­
mele priviri aruncate asupra peisajului românesc, atât de nou pentru
mine, cu mârepa vastelor sale orizonturi, cu atmoslera sa duioasa
?i trista, vare te tace dornic de reculegere ?i singurătate? Oând
voi putea 83 uit cele dintâi încercări de-L bâlbâi aceasta llmbâ,
nedumerirea ka^â de primele greutăți, mândria primelor succese?
Ori, aceste sile neuitate, aceste râie de inițiere în tainele unei lumi
noui, aceste 2Î1e cari parc'au kost o a doua copilărie, eu le-am trăit
atunci, când Octavian Ooga era prim-ministru, când toata hars
vorbea de el, când idealul pentru care eu muncesc, pritenia româno-
italianâ, primea, prin glasul ?i kapta lui Octavian Ooga, un sprijin
sincer ?i puternic, prevestitor de timpuri noui. ^?a s'a întâmplat
ca Octavian Ooga a întruciupat, în ocbii mei, România kilo-italianâ,
România prietenă ?i sora, acea Românie pe care am învățat s'o res­
pect ?i s'o iubesc, ^.cest respect, aceasta iubire, mi le-a sâdit în
suklet Octavian Ooga. Iată dece astârâ, când trapa neamurilor noa­
stre se pecet1u6?t6 prin jertke de sânge, astăzi când copiii celor douâ
^ari aliate lupta staturi pe aceleași meleaguri ?i se ridica împreuna
spre același cer al Rroilor, eu cred ca se cuvine sâ cinstim sukletele
mari, cari au presimțit cbemarea timpurilor, ?i au croit calea cea
dreapta. Oeaceea, de?i nu sunt om politic ?i nu am de gând sâ scriu
articole politice, totuși nu m'a? împăca cu con?tiinha, daca, înainte
de-a vorbi despre Octavian Ooga poet, nu m'a? încbina cu adâncâ
emoție în ka^a patriotului ?i a omului politic. Istoria naționala a Ro­
mâniei nu va uita niciodată pe acest mare Român, iar recuno?tin^a
 Laoio

poporului meu nu va pârâsi niciodată acest prieten credincios al

Italiei, acest luptător neîniricat al idealului revoluției noastre
comune.
Irecuserâ câteva luni dela sosirea mea în România: se petre­
cuseră multe evenimente în acea scurta vreme: iar, în noaptea
de 7 spre 8 lVIai 1938, Octavian Loga a încetat clin viafâ. Atunci eu
încâ nu-1 cunoaștem cia poet, ^i în general, experiențele mele cu
privire la România nu se întinseseră încâ, clin domeniul linguistic,
la cel literar. Intr'o dimineatâ, întreftnânâu-mâ cu niyte colegi în
cancelaria unui liceu, am vâr^ut pe masâ o revista; am luat-o, am
râskoit-o țâra atenție. Oeoâatâ, privirile mi-au câ^ut peste o poezie,
tipărită cu litere mari, în clrenar: am început s'o citesc din simpla
curiozitate, clar, încâ clela primele versuri, am simțit cum un tior
nou mâ cuprinde. Lra cea dintâi descoperire a poeziei românești:
pentru prima datâ, aceastâ limdâ îmi desvâluia krumuse^ile ei, mâ
mângâia cu larmecul armoniei sale poetice. Hi aceastâ nouâ yi pre­
țioasă descoperire, o făceam tot prin glasul lui Octavian Ooga.
Rosais spunea:

lini cântă moartea ia fereastra

Oa o vecernie 'n surdina
írni cântâ'ncet povestea noastră:
l/n foc de umbre ?i lumina.

Lu o ascult în noaptea muta.

Din adâncimi îmi create mare
lntreapa vicafâ petrecută
L-a căpătâiul meu răsare.

Fi cum sud tâmpla mea fierbinte,

O lume vecde-mi reînvie,
lVu câte-au fost îmi vin în minte,
Oi câte-ar fi putut sâ fie.
(Din larg — „Oântâ moartea").

Oând a apârut volumul postum, Din larp, eu m'am grâbit sâ-l

cumpâr: începusem defa, în vremea aceea, sâ studiem literatura
românâ, dar nu citisem încâ poeziile lui Ooga. Din larp m'a interesat
ca noutate: 1-am citit îârâ intenfii de studiu literar, ^i deci Iára
ekortuirii intâeotuale, iârâ idei preconceput^, iârâ comparatii sa­
vante. tocmai deaceea m'am gâsit în condicii ideale pentru înMe-
Zerea poeziei. ^m simțit iarâ?i scelsHi kreamat pe care-1 încercasem
citinâ „Oântâ moartea" : sm simțit câ limbpoetic al lui Logs
src un karmec cu totul âeosebit, caro nu so gâseHte In nici un alt
poet. SiMul vierii lăuntrice, al âurerilor tăinuite, vraja tăcerii care
întrece puterea oricărui cuvânt, graiul pământului, al micilor vMi
?i al tortelor naturale, acel panteism care stăpânește peisagiile lui
Ooga, Hi mai ales jalea aceea duioasa Hi înfiorată, care se exprimS
prin mii âe körme Hi âe nuanțe Hi caracterizează toate crea^iunile
poetului, toate acestea eu le-am siMit în inima înainte âe-a le cu-
uoaytc prin cercetări tzi âekiMii critice. Oitirea acestei caM mi-s
kost un înâemn kotârîtor sâ stuâie^ sistematic poeziile lui Octavian
Ooga, Hi roâul acestui stuâiu a kost o monograkie fi-a poesra âi O.
O. Ramuri, Oraiova 1939) tipărită acum patru ani, Hi astâ/i epui­
zata. Un alt înâemn a kost Hi kaptul, câ, vordinâ cu mai mulft inte­
lectuali Hi cunoscători ai literaturii române, citinâ manualele âe
istorie literara Hi clriar monograkiile âe specialitate, am rămas cu
impresia câ opera literara a lui Octavian Ooga nu se loucurâ încă
âe prețuirea care-i se cuvine. lVli se spunea, înâeod?te, câ Octavian
Ooga, prin poeziile sale patriotice, a kost interpretul unui moment
mare âin istoria nMonalâ, câ acele versuri valorea^â mai ales
pentru natura istoricâ a sentimentelor ce le-au inspirat. Oânâ însă
eu ceream o apreciere a poeziei ca valoare alzsolutâ Hi universala,
o apreciere esteticâ, atunci mi se râspunâea, sau cu câteva krare
sumare Hi superficiale, sau cu o repetare a motivului istoric, sau
cu un xâmdet âe înâoialâ. Dar au kost si unele persoane Hi printre
ele un âistins literat Hi critic, un âascâl âe care se mânâreHte uni­
versitatea Oapitalei, cari mi-au âat un râspuns, 3HL cum eu 1-sMp-
tam: Hi anume, câ poezia lui Octavian Ooga este încâ un sudiect
âe stuâiu neisprăvit, o proklemâ nelâmuritâ, âin punct âe veâere
critic, a literaturii române. Nu pretinâ sâ kiu eu acela care-o va
lâmuri âekinitiv: mâ mulțumesc sâ mâ aârese? unui numâr âe
intelectuali, pentru a atrage ateMa criticei, pentru a âa prilejul
unor noui âiscu^ii Hi cercetâri.
In vremea cânâ a apârut cel âintâi volum âe poezii, criticii
români discutau mult despre valoarea sentimentului patriotic în
srtâ. litu lVlaiorescu se arâta sceptic în linie âe principiu: totuHÎ,
el nu s a înâoit sâ aâmitâ o excepție în kavoarea lui Octavian Ooga,
căruia el însuHi i-a odpnut, în 1906, premiul Academiei Române.
^stârii, âupâ ce kilor:okia esteticâ a kâcut atâtea progrese (?i kié­
rni îngââuit sâ akirm câ meritul principal revine gânditorilor ita-
Leni), astâd cânâ se recunoaște câ nu existâ sentimente „poetice"
 8su „snti-poetice" prin detini^ie, ci personalități poetice capabile sä
scostâ poezia din orice sentiment, astăzi problema se pune cu totul
sittel. Recunoscându-se patriotismului toate drepturile de cetățenie
!n regatul artei, rămâne datoria criticului de a nu amesteca istoria
cu poezia. In cadrul criticei estetice, sentimentul patriotic trebue
socotit numai ca i?vor de arta, Hi la tel, adică numai ca izvoare de
árta, trebue socotite Hi laptele de ordin istoric din care el porneHte
Hi de care se sprijină. Aprecierea laptelor istorice în întregimea lor,
Hi anume ca realități de sine statatoare, interesează o alta categorie
de studii, Hi trebue lăsata pe seama ei. Oricât de explicabile ar li
ispitele cari ne-atrag în alte directii, noi suntem datori sâ nu pier­
dem din vedere imperativul metodologic, care singur garantează
seriozitatea oricărei lucrări.
Sentimentul, prin care Octavian Ooga devine poet, este o dra­
goste aprinsa pentru lumea în care el trâkHte Hi pentru toate tiin-
^ele cari o alcâtuesc. Aceasta lume are o lege : este legea suterin^ei,
eâreia poetul i-se supune, nu numai cu resemnare, ci cu entuziasm.
-Le cunosHte toarte bine rugăciunea lui câtre Dumnezeu:

^âîrtnpâ patimile mele

Re veci striparea lor o /rânye
>^i de durerea altor inimi
Inuasa-ma pe mine-a plânpe.
lVn rostul meu, de-apururi prada
Ursitei maștere Hi rele.
Oi Halea unei lumi, părinte,
La plânpa'n patimile mele.
sRoeâ — „Rugăciune")

^oest avânt eroic, prin care un om se ieapâdâ de orice egoism.

Hi vrea sâ aibâ o ir.^ma Hi un §las pentru o lume întreaga, da sen­
timentului patriotic puterea de-a se ridica dsla nivelul istoriei la
înălțimea poeziei. Costul lVeamului, a?a cum Românii 1-au numit,
nu mai aparține doar neamului Românesc, ci oricărui om cu sutiét,
din orice î^râ Hi din orice timp. Rumea aceea cernita Hi sângerânda,
care totuHi trâeHte cu o intensâ putere de via^â, lumea pastorilor Hi
codrilor, capâtâ, mai presus de materialitatea adevărului istoric, o
realitate lirica Hi o valoare universala, în care nu numai Românul,
ci kiecare om va putea sâ recunoască o parte din sutiéiul sau.
Realitate lirica Hi valoare universala: aceste însuHiri, esen­
țiale ereahiunilor petice, se recunosc în evocarea plugarilor, cu
sufletul lor blanZ nevinovat, cu naivitatea lor visătoare, care-i
Zesleagä Ze suferindele vierii ?i le Za mângâierea unei fericiri Ze
basm.

Lânck ckoarmc plugul pe rotile,

In pacea serilor âs toamna.
Da voi coboară Oosânzeana,
visurilor noastre Doamna.
Vin crai cu argintate coifuri
Fi'n aur cânele bălaie
>ltâta strâlucirc'ncapc
In bietul borckciax ckc paie.
(Voszii — „Dlugarii")

Pi această atmosfera iZilixâ, in ioc cke-a se lașa intr'un ssnti-

mentaiism Zomoi, se luminează Zs naZejZe, se exprima prin versuri
cu un ritm mai vajnic, în care simțim latenta o însuflețire răz­
boinica.

Din casa voastră, uncke'n umbra

Dlâng Zoinele ?i racke bora,
Va străluci oâata vremii
IVorocul nostru-al tuturora.

Aceasta simfonie, în care uuio^ia ^i răscolirea se împacă ^i se

întregesc laolaltă, î^i are acorckurile mai frumoase în poezia „Oltul".
Lste aerul mistic, care înfa?oara apele râului ?i venirea, ca intram
pelerinaj, a creckincio^ilor sai:

Da sânul tău vin în amurguri,

Sfioase, /erele fecioare,
Fi ckimineafa vin neveste
Ou Morful prins în cingătoare —
Fi vin pastori cu gluga alba,
Din fluer povestincku-^i ckorul —
Fi câte cântece xi lacrimi
IVu ckuce valul calatorul...

Lste aerul eroic, care, Zupa aceasta priveliște Ze lumini senine.

unZe mișcările yi sunetele au ceva ieratic, urmează într'o scenâ Zra^
maticâ, cu izbiri violente ?i porniri năvalnice, cu strigatul cumplit
al Oltului, al cărui ecou sunt versurile cu rimele lor răsunătoare.
 Oum tresariau încremenite.
In focurile lor bniestre,
O?tiri cn coifuri äs aramă
Fi roibi cn anr pe cäpestre,
Oânâ la striparea ta äe tatä
Oräbiau clin cocîri la poiene,
Ltrânpânâ Lacuri îa subțioara
feciorii mâncirei OosânLene.

2ârobitâ'n praf, mnria arama

Fi coclrul cbiotia, viteazul:
Iar tn, /radine, mare me?ter,
Liruitor frânpeai Tapajul
Fi'mbuforânâu-te îa fafa
treceai prin văile afunde,
Incovoinclu-fi înâârătnic
Álarcául tän prnma2 âe nncîe.

In imaginația Iul Octavian Ooga, omul ?i natura kormea^â o

singura Iiinhâ. ^csst sentiment, strâns legat âe tirea Românului, e
atirmat cu tăria unei clogme.

IVoi suntem copiii pământului bun,

Orumefi ai poruncilor firii,
Fi'n sufletul nostru-i acela? înâemn
Oe'nvie pe câmp tranclafirii.
Ltâpâna e firea ce bolta aprincle
Fi seamănă flori în âumbravâ.
Iar âragostea noastrâ-i un picur senin
Din vexnicu-i cântec âs slava /
(He cbiamâ pământul — „Oarmen")

Pi sentirnentul 6 evine poezie, acolo unrle, în loc âe atirmari

dogmatice, gâsirn viziuni ?i iinagini. Hatura ca o liinfa vie, simti-
tosire senzuala, ni se-aratâ într'o scenă cle puternica cviâenM
clescriptivâ. lata o paclure la crăpatul corilor: lata lânce^irea ?i rno-
le?eala acelei clipe, senzualitatea primului lior âe âe?teptare.

Ou prele răsuflete apele âorm,

Re lanuri cîorm spicele prele,
Csupra paclurii vepbea^a âe sus
 Oetatea eternelor stele.
Vucea^ärul bolnav în lumea âe'ngbes
Olipexte clin gene molatic,
Oânâ âorul pribeag cle pe-o creasta cle nlm
Hi-l geme porumbul sălbatic...

In geamăt se'nal^â âurerea la cer

Oâmpii <le lumini sâ'n/ioare,
Vucea/arul simte văpaia arrânâ
Hi tremură bietul ?i moare.
Ou ocbii plângi stelele toate se âuc
?e patul cle nori sä se culce:
vin âragostea stinsă în neguri cle rari
vin picura liniștea cîulce.
(Averii — „Dimineața")

Hi âupa acea lâncezeală, iatâ trezirea voioasa a tuturor îiu»-

sÄor, vioiciunea energiilor proaspete ce se pun in iniscare:

In taina tăcerii pornexte-se vânt

La mângâie trestia'n vale,
?e-ascun8 o săruta, âar âragostea lui
O vaâ licuricii âin cale.
Hi-o spun licuricii la /run^e âe soc
Hi socul paâurii o spune.
Hi /rundele toate grăbite tresar
Hi'ncepe paâurea sa sune.

Le cîuce iar vântul, pribeagul ârumes,

L/ios /âl/ainâ âin aripa,
vin âoru-i aprins xi'n veci călător
O âoina âomol se'n/iripa.
Hi âoina o cânta alunii âin crâng
Hi-o tremura'n murmur izvorul.
Hi âoina tre^exte xi turma âin âeal
Hi turma trerexte pastorul.

In P062ÎL tinereasca a lui Octavian Ooga, veâein âeci curn na­

tura se intrante cu omul, ?i curn âoua note sentirnentale, răscoli­
re» yi âuio^ia, se ainesteca, se întrețes ca âouâ rneloâii, yi kormeanâ
împreuna o mujica polikonicâ âe Lrumuse^e rara : în această âelicsta
 polifonie, atât Ze bine armonixatâ, eu creZ câ este secretul ksrme-
eului scestei poezii.
1otu?i, fiecare polifonie are o notâ Zominantâ ^i noi firește ne
întrebam: ce este în concluzie lumea evocatâ Ze Qotavian Ooga?
^n rai sau un iaZ? Lste raiul nevinovâpei ?i al viselor senine, sau
iaâul prigoanei yi al răscoalei? Răspunsul nu este greu Ze Zat, 6acâ
ne-amintim, câ peste suferindele acestui popor clnnuit nu coboară
un blestem ci o binecuvântare, lini vine sâ inâ gânclesc la picturile
bisericești, unZe skin^ii mucenici stau lângă tronul Domnului, în-
conHuraft Ze aureola fericirii, Zar cu rănile încâ Zescbise ?i cu'pri­
virile încâ aprinse Ze încorZarsa martiriului.-

Dar Ooga a scris ?i alte poezii, cu altâ inspirase. Asupra aces­

tor poezii, Ze cari critica nu s'a ocupat câtu?i Zs pupn, eu Zoresc
sa atrag atenpa literalilor români.
I>su fac aluzie la volumul Din umbra Râurilor, unZe se Zescrie
Metropola tentaculara Zupâ moZelul lui Verbaeren: acele versuri,
cari, Zupâ unele manuale Ze istorie literară, ar fi pline Ze ener­
gie ?i originalitate, sunt Zimpotrivâ partea cea mai slabâ Zin opera
poetului nostru. Ru nu mâ gânZesc la Zescrierea unei metropole în
locul uimi sat, cseace nu este Zecât o scbimkare Ze impresii ex­
terne : scliimbarea, Ze care vorbesc, atinge lâuntricul poetului,
este cu totul subiectiva. O voi urmâri în progresiva sa Zestâ?u-
rare, ZoveZinZu-i fiecare la^L printr'un citat: voi arâta o intere­
santa istorie sufletească, povestitâ Ze însumi protagonistul sau.
Bornim iara^i Zela rugăciunea poetului câtre Dumnezeu, sâ-i
âea voce ?i inimâ numai pentru trapi sâi. In acest avânt Ze altruism
krâtesc, poetul a cântat Halea unui întreg popor.

Du §tiu un basm âemult uitat

O'un cântâref rătăcitor,
(7c strunele §i-a rncorâat
De rânZ la poarta tuturor,
Fi'u cântecu-i rnui/orat
plâns âe lacrimile lor.
(LoarZe vecbi — „Du xtiu un basm...")

?i poporul i-a ascultat cântarea cu tragere Ze inimâ:

De urma lui creștea popor

Fi se ruga cu cbip Zuios
— âfai spune-ne câte ne âor
 >^r câte sufletul ne-au ros,
l^ribeapule stibuitor,
^6 plângsi atâta âe frumos /...

lnsâ a venit momentul când poetul, altruist Hi înfelegâtor, »

vrut, la rândul sâu, sâ tacă apel la altruismul Hi 1â infelegerea krs-
silor sâi. vrut sâ spuie ceva din viafa sa particulara, sâ tis Hi el
înțeles Hi compâtimit. ^i atunci a descoperit câ oamenii nu-1 în-
feleZ Hi-i râspuncl cu nepâsare Hi egoism.

Atunci o clipa s'a'ntâmplat

- llllai vrefi voi basmul sâ vi-l spui? —
La falea lui a lăcrimat.
Dar a 'nfeles ca uime uu-i,
In tot norodul adunat
§â va^â lacrimile lui....

^stkel începe, dupâ poeâ entuziasmului, poezia deWmâgirii.

Inima poetului, care a dat totul Hi nu a primit nimic, se simte sâcâ-
tuitâ Hi goalâ:

6iată inima bolnava

Kâpâdău la drum de fara,
Line-xi mai aduce-aminte
Lâfi drumefi te cercetară?

7u n'aueai 2âvor la tinda,

lVici scumpete la măsura,
^i-ai cinstit pe fiecare
L'un pabar de băutura.

Lum veneau în mis2 de noapte

Lalatori pribepi în lume,
7ofi stăpâni la tine-acasa
Kai de plata, buni de glume..

7u la tofi le-ai dat bodinâ,

§i le-ai dat popas în cale,
Kân' s'a risipit pe drumuri
Klinul pivnifelor tale.
 âi eM poală ^i säracä
^i crckx7iraru-/i ckä sä moarä,
— Line sä-/i mai treacă prapul,
li'äpäckäu la ckrum äe sara?
(Loarcke vsclri — „Inima")

vWärnsZireL ckevine, încetul cu încetul, i^otLre, yi, lnai precis»

Lsirnulsre. ?oetului îi e rubine sâ-^i inârturiseascâ sentiinentele:
!tzi sscuncke ränile, sä nu le Lile nimerii.

Ascultă copile ce-mi spune via/a:

O6-apururi irr umbra sä torci al tan pânck,
Lânck sim/i în pleoapă o lacrim'arrânck.
Ia seama la vreme x'acopere-/i /a/a,
La nu /ie ocbi sa te vacka plânpânck.

Alături cke al/ii te'nxiruie 'n bora

^i lumii plâtexte-i cu ce-i e^ti ckator,
F'a-i patimei tale ckin Zâmbet săvor,
l'äcerea sâ-/i /ie statornica sora
La nu §tie nimeni ce rane te ckor.

Iar naoptea cânck cacke xi cea/a se lasă,

7u trape-/i oblonul sä n'ai mărturii,
Hi-atunci sub tavanul ascunsei cbilii,
Oespäturä-/i taina ce'n su/let te-apasâ,
Ltropinck-o cu lacrimi cke ceasuri târrii...
(Llipe — „I>a§e-/i oblonul")

O stare suüeteascä Lsernânâtoare 6 ckescrisâ cke un poet krancer,

sutor eck versurilor toarte cunoscute:

Louvent aussi la main czu'on aime

L//leurant le coeur le meurtrit /
l°uis le coeur se /enck cke lui-meme,
ba /leur cke son amour perit /

bou/ours intact aua: ^eua: cku moncke,

II sent croître et pleurer tout-bas
 blessure /ine et profonäe.
Il est brisâ, n'^ toucbeL pas.
(Lullv?ru6bomme, „Oe vase brise'')

„Ibufours intact aux >-eux Zu monZe" : mereu nescbimbat in

varul luinü. Versul melancolic al lui Sull^ Vruäbomme reprezintă
toarte dine ?i atituZinea poetului -român. In noua sa poezie, nu mal
Zâsim nici un sentiment Ze râsculare: o resemnare Zuioasâ îi
ftne locul.
?oetul devine bermetic: surâzător si rece în tafa oamenRor, si
pâreyte în taina ceesce are mai scump, iubirea ?i lacrimile.

Iubirea mea 'ncbisâ cu tainic râvor

7e port printr'al anilor §ir,
I^e port ^i cu tine pe Zrum mă strecor,
Oârinâu-fi în suflet temutul fior
<7a floarea polenu'n potir.
(Olipe — „7ainu")

^^a vorbește el iubirii sale : iar lacrimilor, el le încbinâ o poezie,

care este, Zupâ simfirea mea, una Zintre cele mai Irumoase Zin toata
lirica româneasca.

Copilăria mea pierduta

Os mult prin TMriAtea cle tei,
^i-a clus cu râsul ei năvalnic
Hi-a âus ^i lacrimile ei...

Oe-atuncia nu mi-s umeLi ocbii

Ori câte vifore mâ frânp.
Vai, mâ 'nfior cânâ mintea-mi spune
Os câta vreme nu mai plânge

desemne lacrimile mele

^lcuma'n suflet se cobor,
§i'mpotmolindu-se 'n adâncuri
I?i sap'acolo taina lor...

încet s'a§earâ rândurj-rânduri,

§ub valul falnicei uitări.
„rsmuis" kcr. 1—2 2
 La bobii âe marpäritare
In /anäal nepâtranser mär.

>1colo äorm pân'câte-oâatâ

Ali le urne^te-al nremii mers
^esânâu-le strălucitoare
In baina alb'a a nnni ners...
(Llipe — „b<acrimi")

Hi pietena 83 cea mai âulce, poeria, parea sclümbs Isis înaintea

Iui. R«Ltiuâu-si cântecele, îi vine sâ plângă.

Lobor âin lumea mea âe stele

Hi na petrec /ila âe fila,
L armane cântecele mele,
îmi nine sa na plânp âe milă.

Ni-e /ale acnm, ca primăvara

De paseri prinse'n colivie.
Os lei ce âorm nisânâ 8abara
In cu^ca âin rnenaperie...

Vâ las ca mintea'inâureratâ
Hi ocbii 'ncbi^i pe /umâtate
Ala âac în /ara fermecata
cântecelor necântate....
(Llipe — „Lântecele mele")

ve lupt, singurul cântec care a re,mas curat în taina lui, cel

rnai âulee ^i ârag, este cântecul nscântat, neștiut âe nimeni.

Lântec âe ispită, cântec âe virana,

Lmals âin neâormirsa viselor /apare,
Ali-ai crescat ca nremea ca a?r raa âe lanâ,
âli-ai crescat ca noaptea ni/oral pe mare.

Lam te-a 'nclris Lânoral tăinuirii mele,

IV'ai carat în mrea/a parezelor rime,
împletit âin patimi, coborît âin stele,
Lântec âe-o nia/â, na te știe nime.
(Llipe — Ali-am facat an cântec"'
 ^cest cânt L5iâ glas, pe cârc nimeni nu-i Me, poate kl ?i un
cântec uitat, născut yl clispârut octatâ cu o clnagosts stinsâ.

l/n cântec lepânat oâatâ

O6 sfânta'ntinâere albastra
ln noaptea muta nfioratâ, —
^4?a a fost iubirea noastră.

lVoi ?re cluceam pierâufi <le mâna

Fi ne'mpleteam âin visuri salba
Fi noaptea ne era stăpâna
Fi mărturie luna albă.

O in ale inimilor xoapte

-4 prins un cânt înfiripare,
Fi l-am cântat atunci în noapte
pâ^inâ «laturi pe cărare...

Dar, neei, doritul âiminefii

lVe-a cluxmânit pe noi sărmanii,
§'au clus pe lume cântârefii.
Fi nu s'au mai vârtut cu anii...

Orumefe firi nemânpâiete,

străbatem aTi aceleaxi lunci, —
lVe 'ntreabâ florile șirete
Alai §tifi noi cântecul cle-atunei?...

?e noi un clor ascuns ne sapa

Fi 'nfiorafi noi ne pânâim,
I/a morfii care ies clin proapă
Fi rătăcesc prin fintirim...
> slVe cbiamâ pământul — „keveâere")
î koeria lui Ooga ajunge sâ tis, în cele clin urma, poezia lucru­
rilor ascunse : a iubirilor ascunse într'o clepârtare ?tearsâ, a visu-
! rilor ascunse în aââncul iniinii, a cântecelor ascunse în uitare. O vi-
j .riune asernânâtoare se găsește la Lininescu, în poezii ca cle pilâa
„ba steaua care-a răsărit" sau „?e lângă plopii tara sof". Dar Ooga
e resemnat, Lminescu nu. Ooga nu învinovățește pe nimeni 6e moar­
tea iubirii sale: „Toritul âiminefii ne-a âuHMânit pe noi sărmanii",
«âica, a?a 3 vrui destinul, o katalitste împotriva căreia omul s ne-
putincios.

Os va vsai la tine vântul,

tartaná povestea mea amara,
âelitul tui sä nu te 'nfrânpâ,
Castrarea tur sä nu te äoarä.

tVu-r vina ta.... ^4?a e scrisă

tVemilostiva tege-a firii:
i8ârutut otrăvit al brumii
Omoară toamna tranâafirii....

Fi cine s'ar opri sä plângă

O frunză ve?teââ'n cărare,
Lână coârii freamătă alături
Fi râcl în răsărit âe soare?
Me cbiamâ pământul — ..Lântece")

1.8 Lminescu, moartea iubirii nu este un lucru kiresc ?i âe ne-

mlâiurai: este, âimpotrivâ, o nedreptate, contra căreia poetul se
râscoalâ violent. Lminescu acurä, âozene?te : ,,1u nu m'ai cunoscut":
„IXr nu m'ai înfeles" :

T'u trebuia sä te cuprinzi

Os acel farmec sfânt
Fi noaptea canctelă s'aprin^i
Iubirii pe pământ.

Lminescu tace sa se petreacă cel pufin în imaZinsfie ceeace nu

s'a petrecut în realitate:

Oânâu-mi clin oclriul tău senin

O ra^â âin aâins.
In calea timpilor ce vin
O stea s'ar fi aprins.

â fi trăit în veci âe veci

Fi rânâuri âe viefi
Lu ale tale brafe reci
înmărmureai mâref.
 Deosebirile între cel âoi poep sunt, cleci, substanțiale: poeri»
Iul Ooga î?i pâstrea^â toatâ valoarea âe originalitate.
Zi în aceastâ kâ2â a poe/ieî Iui Ooga natura 86 aseamănă cu
omul: aceeași posomorîre, același aer âe moarte. lata o priveliște âs
jale ?i pârâginire, .Marea moarta".

Spun corâbierii că în marea moarta

Vaâvâ-i cle via^â apa clin vecbim'e,
lVici un strop cle su/let anclele nu poartă,
Zi pe marea moarta nu uâslexte nime.

Leriul palestinei, spun corâbierii,

Lalclackin cle ceasâ flutura pe maluri,
lVextiiaâ nisipul rostul primăverii.
Doarme apa muta în tăcute valuri.

Ocolinol-o pururi paseri calatoare,

lV'o ating în cale pribegiri nomacle,
peste marea moartă clac'a prins sa «boare,
Sugrumat cle neperi albatrosul caâe.

Lântec nu răsuna, nu s'auc! nici șoapte,

^Lntirim Ze apâ-i uncîa ei sălcie,
8a )i plâns ureoâatâ, ori sâ strige'n noapte,
Despre marea moarta nimenea nu xtie.
(Oântâ spele — ,Mare moarta")

Istoria suklteascâ a poetului s's isxrâvit. blu ^tiu claca s kost

interesanta cum eu crecleam. Ztiu câ este ceva nou în comparație
cu ceeace s's scris până acum clespre Octavian Ooga. Sper câ nimeni
nu va crecle câ e o noutate tanteĂsiâ: am preîntâmpinat o sstkel cle
obiecftune, sclucâncl o serie cle clove^i convingătoare.
Râmâne o prodlemâ cle lâmurit: clece aceastâ parte a poeziei
Iui Octavian Ooga a kost trecutâ cu veclerea? ^m încreZere câ kru-
muse^ea acestor versuri nu este cloar iluzia mea: sper câ cititorii
o vor recunoaște, ?î vor recunoaște prin urmare, câ nepâsarea cri­
ticei ka^â 6e ele este o gravâ neâreptate sâvâr?itâ contra poetului
Octavian Ooga. bleclrsptâMe, ?i în. âomeniul «criticei literare, trebuese
, reparate: ^i eu sunt sigur câ literalii români, atât cle înțelegători ?i
darnici în serviciul culturii naționale, nu vor întârzia sâ 6es poe­
tului reparația ce-i se cuvine.
 Lu vreau 83 spun, ârept încbeiere, uri lucru esen^al: anume,
câ 3iu revenâicat poezia intimistă 3 lui Octavian Ooga nu în opo2i-
tie, ci împreuna cu poezia cle inspirație patrioticâ. Intreginâ cai ac -
teroarea poetului, nu iam scâ^ut cu nimic kigura patriotului, clupâ
cum <le pilââ, spunânâ câ Llicbelangelo 3 kost un ,mMe pictor, nu i
seaâ cu nimic meritele âe 8culptor ?i 6e 3rlritect.
Dimpotrivă, kiinâcâ omul este o kiin^â unit3râ, yi clikeritele cs
litâti 3le unui singur inâivicl se luminează laolaltâ, eu creâ câ, prin
nou3 mea interpret3re, ?i kiguru lui Ooga, c3 poet al neamulm,
apare într'o lumina mai prielnica, c^eeia cari ^i l-au încbipuit inoa-
pabil âe alte sentimente clecât cele patriotice, potrivnic orlcârel
körme cle viata inclivicluslâ, mereu încremenit în aoela^ gest ca o
statuie, au vrut sa kacâ clin el, nu un om, oi un supraom.
Dar supraoamenii sunt atât <Ze antipatici! bloi putem sâ-i aâ-
mirâm, clar nu sa-i iubim, pentru câ ei sunt prea âeparte «le kirea
noastrâ. bloi iubim eroii, cari, oricât cle mari ar ki, nu încetea^â nici-
oâatâ âe-a ki oameni. Aceasta ne-a kost simțirea, cle câncl a început
rasa noastrâ sâ minune pe pâmânt. In poemele lui Omer, eroii ?i
cbiar 2eii au toate slăbiciunile omului: în Divina Oomeâie, Dante
apare ca un om simplu yi smerit : cbiar Lvangbelia cre^tinâ ne aratâ
cum lVlântuitorul însumi, întrucât a avut parte âe kirea noastrâ ome-
neascâ, a cunoscut o clipâ âe 6esnâ66^âe, atunci câncl a ?is: „pâ-
rinte, âece mâ pârâse?ti?" .
Deaceea, arâtânâ cum poetul erou al calvarului românesc a
cântat ?i sukerin^ele sale 6e om, eu am vrut sâ-1 apropii încâ mai
mult cle inimile noastre, ^i sâ-1 kac mai vreânic cle înțelegere ?i iu­
bire pentru toate sukletele cari au, clupâ vorba poetului italian, „in-
telletto 6'smore".
 «ie /OiV ?0K)?/iV

O^cr cie
Apocalips. §e «arpa leaturi clare
§î altele cisscîncl în/rico?ate
Ia?' Locliile 'n ^ancläri îrnpro^cate
^reresc rn sanye mistice /an/are.

Intram în ^ari cle timp întunecate

Lternita^r apnn curâncl în ^are
înalte princlrni se urnesc covoare
^e aurore 'n braLÄe ^ästuT-nate.

îVe cheamă LteaAu! îr^ptei ián^a T-ngnni

<7e-^î üT-ct acnTn nitereîe beî^nANT-i
— ?>âna ka cer Ânc treptele cîe /nnr /...

Oâtr am rümas prînrnt tot îanrnte

§i ne veclern pe cânrpuî lupteî, cum
Llnb, câ?ti, înpennnc/rem. lânpâ cnunrte /
1942
Nows OoLnowks.
 doamna ^>e
Camarazilor clincr'cirr regiment </e vânător»

Vaft cles/run^it înaltelor comori

F'au n'a^i încbis sub vitrege pece^i?...
O, >§oare /... nu-^i mai vaci lumina ce-^i
^rclsai pe ruguri străvezii cle nori...

Fi tu, cle 'ntunecatele săgeți

^secliat, în tari cle-amurg cobori.
fKuau păun cle aur, numai sborj
7re2incl cu-aripa rouă 'n climineti /).

O toamnă vine casta sä se 'n/rupte

Din melocîii -i glorii cle tăceri
Oa 'n cele mai cutremurate stanse.

lar rroi, în așteptarea altei lupte

lVe smulgem pentru-o eljpa clin vecleri
VaLclubul tatuat cu mii cle gloanțe.

1942
Rov/s voLmoâa.
 Da-mr marnrke, ncrc/e^c/e...
Lamsrari/or -oesi ca?«t' />e /ront.

Oä-mi mâinile, nădejde, m'a trimis

Lu-aureoie mari sä mä cunune
/l^i, 'j'ara mea. Milenii sä răzbune,
Lä i-am visat destinul alb ucis/...

La cred ca steaua mea nu va apune

§â cred câ drumul îmi va /i descbis
§a cred că versurile ce le-am scris
§'or întrupa'n vitele osii străbune/...

întunecate pavele §i scuturi

Din brasul inamicului sä scuturi
Oum timpul pomii visului de frunte.

Laci vreau sä serire hrisovul cu pecesi

Lä 'n vijelii xi prindini nepătrunse
§tâ ploria nen/rico^atei vieți /...

1942
Nova OvLuroxvka.
 Doerrn c/e comoara
k7n crâng albastrn ininra ta, "sarä /
^4 ckes/rnneit în veac extatici mngnri
Ooroanll lor vll 67-6.^6'71 ^are ruguri
^rZänck misterios, ca pe-o comoara.

Din cruguri veclri a scos legenda pluguri

^i'n leatul non ckästin cke aur arä
IVäckeicke«, kolckä naltä sä räsarä.
— §i ckänck x>6 rock visatele belșuguri.

In Marini «Kteptäin ca sä ne cäemi...

^oti ne §ätim cke ckr?^?n ci7 ckorrt'n raniti
.bi seceri /nîAerânck în cer, ckeparte.

^ä pre« te frânp robii si nn dîestsmi

.bä nn aprinckä soarele la pranisi
^äcknri cke somn ^i lannri mari cke moarte/...

1942
l^ovrs Dokinov/ka.
 âe Vido« P^PIl.1^1^

loaiä curtea eparbialâ âin ^lba-ilulia observase prvtunâa âe-

presiune în care câ^use excelenta sa, contele 82entbensâilrt^, episco­
pul romano-catolic al i^râcalului. OLtâ patimâ în âesnLâe^âeL -se,
cât întuneric: în ocbii sâi curahi ca lumina âinaintea răsăritului! 8e
veâea topinâu-se âin ^picioare, ei, omul sortit unei veșnice tinerehi,
?i cbinuit âe vremelnicie, sutiéiul sân "hinni, prin bar âumnMsissc,
în atarâ âe scbimbarea vișinii. Laâarnic se împotrivise, ^aâarnic
luptase! 8e simhea ca înnotâtorul în mijlocul valurilor prins cu «be­
rile cârceilor ln mâni ^i picioare. Hi !cu tohii îsi âââeau seama câ
râul se trâgea ââa noul orâin ni Ministerului eâucahiei nationale.
Laâarnic Larâos loMet contesorul si prietenul sâu, încerca sâ-i a-
bata gânâul, ^aâarnic tohi ceilalhi prelahi se straâuiau sâ-l împace.
Laâarnice erau rugăciunile, 7.aâarnice staturile meâicilor. Or clinul
suna a pustiu ca clin gura balaurului apocaliptic Hi cââea în rana
grea ca âin mrrycâbrun' tiarei. Lra vestitor âe stricăciune ^i âe
moarte.
prin urmare, în ^coaiele contesionale nu mai puteau ti primihi
âecat elevii aceleași contesiuni. Hi cu un onâin atât âe liotarît, câ
împieâeca orice tălmăcire, orice ocol, traâitiunea era curmata ?i
lupta inclusa. 8e âuceau Ovreii, pierâea pe Români... Ultimele le­
gaturi cu milenara cultura magluarâ piereau'subt privirile lui în-
MMUurâte, subt manile lui încleștate. Oe ani âe râie începuse ata­
cul âureros. LI se apărase cum se cuvenea unui tiu vreânic al bise­
ricii lui Rristos, âoar cu vorba. Hi totuși âe ani âe Me râul creștea
vârcânâ cu ocbii. lVlai întâi ca mici scoale primare yi timiâs biserici
âe lemn, cetâtui stingbere âar âuHmânoase; iar acum, pe tot cu­
prinsul hinutului, cu tslurîte scoale â^stat ?i âe biserici soliâe, toate
comanâste parca âe tainica cateâralâ âin Olup
 — Lxcelensä... excelenjä...
Lpiscopul abis îsi mi^cs din ocbi privirea.
— Lxcelenkâ, mare bucurie...
lassul sscuftt sl lui Landes loMek träges parcâ clupâ el ocbii
buibuca^i de kericire ^i bubele «sire tremursu.
— Lxcelen^â...
Oprește, loMek. LIai întâi sâ-mi u^urer sukletul cle cbinui
meu, es liniștit sâ pot primi vestea ees bună.
8ts nemi^cst în iil^, es un paralitic, eu mânile pe genuncbi, cs-
pul reremst de spetesLâ scsunului, privind în gel, absent îs tot ceea
ce-l îneonlurs.
bxceientâ, <lels Olu^j ne vine mare bucurie...
N'si surprins, loWek, în msrs pâest... Oândul mâ «lucea îna­
poi eu multi ani... Lra o noapte «le primavarâ... lVlâ pregăteam de
rugăciune... Intre mine ^i Dumnezeu nu se mai opunea ^clecât umbrs
«rucii... I'u M, la miedul nopM, bâtâile orologiului sunt parca în­
velite în vstâ Hi, prin Fereastra descbisâ, boarea sskirului e tot uns
cu lumina stelelor... ^teptam, prin meditafte, sâ se bea la o parte
pân2s neagrâ s vegbei... când, deodatâ, întreaga mea kâptura, care
se kâcuse uns eu natura ?i axtepta sâ clevinâ uns eu Dumnezeu, s'a
prekâcut în ^ândâri... de groaxnies bubuituri <le tun...
Obipul lui Lardos losLek se întuneca.
— Htiu, excelenta...
— Hi am înnebunit cle bucurie crezând câ sunt tunurile noas­
tre... tunurile care vorbesc în numele adevăratei biserici, una ps
tot cuprinsul lumii...
Hi erau tunurile lor, care sărbătoreau Vastele...
— âm akist numaidecât.
— ^.ya e obiceiul oriental.
Obipul Frumos al înaltului preist se preksou într'o scbimâ
groLMicâ, parc'ar ki vrut sâ plângâ. iloMsk prinse cumMta numcâ
s sukletului stăpânului sâu ^i se bucura: vindecarea prin durere se
arată.
— Ve^i, loMek, începu Vlâdics cu glas tlemurâtoi-, sici e pâca-
t«1 meu, marele meu pácát...
— Oare, Lxcelen^â?...
— ^tept.,. aștept tunurile noastl's, ca într'o 2i de ?a?te...
— «^8ta nu-i pâcst.
8a-i mars pácát, IoWek... Oumnereu nu-mi va ierta aceastâ
nelegiuire...
 — Nu e neleZiuire.
Lontele ukiu scurn ridicuse rnunile în sus în sernn de udorurs.
In Nurdos las^sl tresari iot sulletul de kucurie. In Kn« stupânul sân
lâceu o rniycure, nu «o lâsu râpus de unokilltute. Dricu Iui de uci se
truZeu, cu puruli^iu sulletului su nu se întindă yi In trup. Dur tutu
câ stăpânul sâu gsndeu, sulereu, se î^âreoleu în suliét, ástu eru Kins.
— Sunt preot... ?i Du-îtele e ssrkutoureu, dupâ Orâciun, ceu din­
tâi pentru un drept-crsdincios... Lurn s'o dsu tunurilor prâpâ-
cîului?...
— K ?Lsteie lor, nu ui nostru...
— Nu vorks^ti eu un creștin, lostet...
— Lxcelentu voustrâ e preu kunâ...
Dur învsr^unureu Iui se topi ku^â de câlduru unei uturi rnilos-
tenii. Óin kun cu stupânul sâu nu se Zâseuu preu rnulti Iu nurnâr în
toutu kissricu cutolicâ. ^devârut creștin. Lulerind pentru du?niuni
purcâ rnui mult cu pentru prieteni, incupukil sâ conoeupâ râul nscuin
sâ-il lues. De uci i se trâZeu ^i rnArsu slâkiciune, de uci ^i învinuirule
curi, din ce în ce, se strângeau îrnpotrivu Iui. Nu eru în stsre su lis
orn politic, ci nurnui pastor peste mu>reu turrnu de creștini. Dovitu-
rile il imokiliruu în loc sâ-i urmele mânu, ^veu nsinu§curi — el îs
cunoaște inul kine cu oricare — pentru cele rnui nuci ?i rnui înde-
pârtute lupte, eu de pildu ucuni pentru eseu ce se petrecuse cu mulft
uni în urrnâ. pe vrernsu când nici nu se cunoștea okiosiul orientu-
lilor- de u-?i sLrkâtori Duetele, în mitocul nopții, prin kukuituri de
tun ?i veselie de rând, ^.pai deodutu î^i urninti de u LL dutorie.
— IVlonsegnore, dslu Llu^j ne vine o rnure veste... Outedrulu..
Lpiscopul î?i îndreptâ trupul în M^.
— Ostedruls lor, cutsdrulu Zreco-orientulâ, e guta su se prâku-
^euscâ...
Oontslui îi scupâ un striZât de kucurie, eu p când tot sulistul
i-ur li ie^it pe Zurâ, spoi irnsdiut î^i dote seurnu de grszeulâ ?i spe-
riut se întourse în sine.
— L un lccu? de ruZâciune, Ios2«k...
— Dur e locului lor...
— Dumnezeu...
^i începu su rnuimuune ruZâciuni.
— Lxcslen^u, nu vü lusuft dut pienrurii. Duu^i luptele uyu cuin
sunt... Ducâ se prâkuHeyte cutedrulu tot voiu Iui Drunnexeu, tot un
semn ui Dui se urutâ...
Dontele nu se lusu convlns, continuu rugsciuneu. Dur conlesorul
avea un rol de îndeplinit.
 /lrditsctul 8tstu8iului catolic s odsSrVLt ^înclinarea dissricii.
-kl liecare 2Î parcä MSGNepi isäului o tiag tot mai in )Q3... HÍ acum,
MU peste multa vreme, poste 63 DUMNWSU 6s DsHte, la miedul nop-
m, oralul SS 86 cutremure Nisi râu äsest äs duduitul tunurilor... Ms-
r«Is euiiiciu VS ii ts pământ... Diu si äoar puidsrs si tsrânâ SS VS
alege...
Oonteie 86 ruga acum iui, conlssorului.
Ls vor äsrZma, träte, «386 Hi LS vor ucräs oameni
Esvsrat... Dar ss vs arâta incLpacitatsa lor Hi vrerea Iui
DUN1N62SU, întregii lumi civili2a,ts.

Qsuäul nimicirii 8'a prins cs o vsnt^a 6s sutletul dlapnului

pástor. Ea îl äesprnä într'o Parts, cs se lrxea-s Nisi tsrs äs ess-
a tâ. Ii urmârsHte älminsa^a Is sculars, isr noaptea li agitâ sutletul
paris la sxsltsrs. Hi trupul îi este iu mare säruncin. 8s înneacâ, ini-
ms-1 dsts ÎN piept cs mingea, urecdils îi vMs si ocdii îi sunt ro?ii
?i Mä äs stâts poîsr. äevenit Neliniștit, speriat, parca tot aytsaptä
oevs. Hi într'aâevâr, sei s äurerea... ^tepta cdemarsa tslelonudn
sts Olup care sâ-i vesteascâ prâduHirea. Dar tslsckonul, dain Hi
Ltrsiu äs svsrcolirile sufletului, îi âos âs veM. Oiâul Niiiiists-
rului scluestiei srunesLs Mes în pâriust, copii yi protssori. LI sr trs-
ui Lâ iis multâmit vârLucl câ muncs stâtor geuersM n's lost târâ
rosäs si cs trsäifts s un Nisre säsvsr. LI sr trsdui 8â lkis niultârnit
vs^SNä csts lsMurâ «'a strâns întrs «lovii strâini äs coâiuNss
sâlies Hi scesLts äuiNEsisLcä iucrsrs. Hi, totu?i, nu ss poate du-
surs. LlânZs äs niils NiicuMor, ca ?i csnä s'sr äuss Is pisire LI s
UN 0IN dun Hi UN duN catolic. Oreäs ÎN NiÍ8iuNS3 83. â e NUNisi ÎN-
tsrsZ dsNssc Zsu iNtsrss NspoNsl cs ls Laräos IoM-k, ci un äor äs
protsZuirs, äs iNsntuire s plspsNäslor suLlste.
Lsräos Io8Wi! Hi el e un om dun, äsr prss aprig pentru iäsi
strsrne disericii, iäei lumești.
Oontsls 8s Lurprinäs äin nou in mars pácát. Oare nu s'a kucu-
^ât ?i si äs äsrämarss unui loca? äumuMsissc? Doamne, Doamne
cs Nsnorocirs 8â ts sim^i om!...
Oänä a intrat coniesorul, ?i-a rsps^it äin plt tot suLstul, äss-
edÎ8 ca niHts dra^s.
— Os e, dunul msu prieten?
suntem nÎHts pâcstoHÎ, Doamns... niLts nevolnici.
— De ce?
Nu VS2Ü ce 86 petrece în pîrul nostru... Hi noi cari inäuräm
toste 5ârâ murmur...
 Lpiscopul lua asupra^Hi mustrarea.
— Os sâ lacom?
— Os 83 lacem?. . rânji Karâos 1032kl. VUMNKMU W.-Ä âat un
ssmn.
— Oare?
— înclinat biserica lor pe jumătate.
— L ssmn câ nu vrea rnai mult.
Karâos los^ot se -înlurie.
— 8untem niHte pâcâtnHi, monsegnore... rusie nevolnici. klestül
ar trelnâ sâ-l completam noi...
— Oum?
Karâos incbiss pumnul ârspt Hi apoi ii repMi.
Lpiscopul se sperie.
— Oe spui?
— Os, monsegnore, bomba... ^sta Lr trebui. Oumnereu a por­
nit âoar lucrarea, omul trebue s'o âesavârHeascâ... âHa s în lirea lu­
crurilor...
— lösest, mâ înspăimânți...
Dar Karâos era botarît.
— 8tâm în nemiHears, excslentâ, ca niHte paralitici. Mâna
âreaptâ ne atârna âin umăr... iar lucrarea lui Dumnezeu va râmâne
âs-L-pururi numai în cbip âe semn, lârâ sâ treacâ la înlâptuire...

ve atunci cbinurile nu-i nini âau pace. II muncesc lârâ âe cru-

tnre vrâjmaHi necunoscuti. lin ti'emur intens îi este trupul Hi ranâ
âescbisâ sulletul. Iot ce clââeHte prin rugăciune se âârâmâ prin
gânâ. Iată o patimâ âe iaâ: Zânâul âuHmanul rugăciunii. Oâci, lârâ
înâoialâ, el este marele vinovat, el stăpânul, el conâucâtorul, el gla­
sul... va, el este un xâcâtos Hi un nevolnic. Karács los^el ars ârep-
tá. Ournne^eu se ar^tâ prin sernne. 8ernn a lost înclinarea cate-
âralei âin Olup senin a lost ?i plânsul rnicilor copilași răpiți âe un
ministru bain Hcoalsi. ?i atunci gânâurils se aruncă asupra-i ca leii
âin tulÎHuri. O bomba pentru cateâralâ, o lovitura âe cutit, pentru
ministru... Dar râul se întețește mai ales noaptea, cânâ rugăciunile
s'au înâltat la cer ?i au lăsat trupul gol, lârâ ajutor, praââ gânâu-
l rilor vrăjmașe. Koaptea se Hi veâe la pânââ. plata e goala. Intune-
? ricul îl ajuta. 8 singur parca în toata noaptea. Orsóul âoarme liniștit.
Dorm Hi ai lui liinâcâ el a lost alesul, apărătorul Hi răzbunătorul
tuturor. 8 singur Hi âe-asupra lui, pe toata întinâerea lumii, numai
vumnMeu. In mâna fine unealta ucigătoare. âat un ocol bisericii,
ââevarat, e înclinată, parca sâ-i âai un brânciu Hi âintr'oâatâ ar li
 pretor ^spr/ia»

îs pământ. L s oprit cle parisa altarului. ^.ici e locul cel mai nims-
rit. Os, cbiarin ultar. k.i<Zicâ brațul. Os vânjos s. bourii, El nicioâatâ.
Sonids a iát fereastra, tânclari au sărit clin toate pârjils si apoi o
cletunatura. Oum, praf, tipste...
Omitels se lre^s?ls cu o gbiarâ in gât, pieptul strâns ca in clește
?1 manile sgârcite. 8u6ori reci îi .curg în șiroaie pe la tâmple ?i in
trup simte gol, ca ?i cum si inima ?i plămânii n'ar mai fi acolo.
— losest!
Oreclmciosul confesor alearga.
— Oe-i, monssgnors?
— Os vis'... Os vis!... Inobipus?ts-ti ca eu aruncam o bomba in
catsârala lor...
8i visul e un semn al lui Dumnezeu...
— Oar e un loca? sfânt... blu înțelegi?
llu... O un loca? ni lor... Oulcâ-ts, monssgnore...
— Oasâ-mâ sâ mâ rog...
Hi blajinul episcop îngenuncbe in la^a crucifixului ?i cu toata
mima începe sâ se roage. Le roagă cu umilința, se roagă cu nsclej-
âs- se roagâ cu âagoste, se roagâ pânâ cs trupul s'a prâbu?it pe jos.
^.tunci^ confesorul ii ricbcâ binișor ca pe un om bolnav ?i ii în-
âreaptâ spre pat. Hi stâ lângâ el pânâ ce somnul, cerul sufletului,
s'a ayesat ca un cort dumnezeiesc asupra stăpânului sâu. Atunci, cu
pn?i cle cLM, părăsește oâaia.
Oar abia aclormit, ?erpii ^i scorpiile vrâjma?e au început din
nou sa roaclâ viclean casa trupului sfânt, facânclu-^i loc in suflet.
Se găsește la o mare recepție. O rsgele ?i curtea întrsagâ, la Oucu-
reyti. bacurile, uniformele, clecoraMe strălucesc. Obipurile Zâm­
besc diplomatic. Surâsuri, strângeri cle mânâ, complimente. Ol su-
rââe, fiinclcâ in buLunarul sutanei ars cuchitul. Oine e domnul înalt,
clistins, binevoitor, care se apropie cle el?
— L ministrul nostru... îi ?opts?te Lard as loMf.
lVlrmstrul l-a Vât, 1-a recunoscut dupâ îmbrăcăminte ?i ama­
bil se înâreaptâ câtre dânsul cu mâna întinsâ. Ol a ocbit printre de-
coratu un loc precis în dreptul inimii ?i, pânâ ce cineva sâ se cles-
msticsascâ, a ?i scos cusitul ^i l-a împlântat.
^cum monsegnorul se scoală țipând ^î într'o goana, parca sâ
scape cle un urmăritor, a intrat în oclaia vecinâ.
— âoWef... âosMf...
— Oe-i, monsegnone?
8unt nenorocit, âos^ef... Or in vis am ucis pe ministru...
 — Lxcelen^â, nu te potrivi visunlor...
OM- cu un ocbiu tériéit ÎHi vedea Ltâpânul agitat, plimbându-Le
prin odaie. ^i-a ÄMN8 scopul, sâ-i scoaiâ din pierzarea nemiHLârii.
dossst, Dumnezeu rnâ poate, cu drept cuvânt, pedepsi pen­
tru vise ón Hi pentru taptsle din vegbe...
— tiu, excelenM.
^.Ha-i Luni î^i spun... Line A regește in vis, greHesie Hi in ve-
Ztre. âcelaHi sutlet pâcâtueHte...
^i oâ^ând in gsnunciii în mijlocul odăii, 3 început sâ se roage
tierbinte. Oând ?i-a terminat rugăciunea, obipul sau era tériéit, ca
ornul Le-a dobândit un mare sdevâr.
«lossot, in Lin notarii... mâine plec la mănăstire...
— iVionsegnore...
Da mănăstire... ta mânâsiire e singura mea salvare..

Dar ia mânâstire râul s'a intett. -V ales mânâstirea Dsulinilor,

în anuntirea Ltântului Oerardus, primul episcop magbiar, aruncai
in Dunăre de către păgânii rWvrâtift. /t vrut sâ-Hi impliMLsca vo­
tul de umilința tajâ de Zgârcii Dai, vecbiul sau adversar la scaunul
episcopal, a^i pârul mănăstirii; a venit sâ-yi dssâvârysskcs votul de
sârâcie, brânit poate ea ermitul Daul de un corb. Dentru top tracii
el e omul eel mai bun, cel mai liniștit, numai credinciosul sau dos-
2et, care l-a urmat in surgbiun, Hi eu priorul ii cunosc durereL Hi
ii pălesc. Ii pâ^esc cle stânca Oeilert care, înâl^atâ deasupra Du­
nării, ii aminieHie de Oerardus Hi de ai sâu supliciu. Oe ar ti Zacă
o prigoana, nu cle păgâni pornita, ci cie propriul sau sutlet, 1-ar as-
vârii ca pe-o otreapâ in spele râului? Oe ruHine pe întreaga biserica!
Oe neiertat pâeat pe sutiéiul lui drepi-credincios! Oe umilință pe
un neam viteaz! Drin urmare ar ti triumtat puzderia de duHmani...
De aceea in tiecare noapte, cană pe contele Sâtbenediict^ ii
treneHte clopotul pentru messâ, ei vecie in pragul UHii, trupul cei
înalt, âistins, imbrâcat in trac, cu pieptul plin cle iciecoraM, veninâ
ia ei cu mâna întinsa;... sau imaginea catedralei orientale din O Iu;
aplecata îintr'o rânâ, gata sâ tie doborita ia pământ. Atunci ei se
repede cu pumnalul sau ou bomba. Da lovitura lui, manecbinui se
präbuHSHte pe padimeni, sau decorul de carton se pretace in ^an-
dâri. 8i imediat după ce crima a tost întaptuita, contele cade in
genunciu Hi, cu mare laie, începe sâ-Hi ispaHeasca tapta în ta^a lui
Dumnezeu.
— Doamne, iariâ-ma... ^m ucis un dușman, un dușman vino-
 Victor

VLt... âsr tot träte írni era... yi srn âârârnat o bisericâ potrivnicâ, âsr
care tot looLH al Int Ournne^eu se ckerna...
Hi cu ocini pieriși cats In coi âoi prieteni...
— 8su INL ßäsesc !n iaâ, IrLtilor?... Lpuneft, ins roß...
lVlsi întâi priorului i «'s tăcut rnila.
— ?OLte Lr ti Kino, áos^eik, sa-l scaparn oâsts âe ckinurile SS-
tea, inși rele ca ale ÎLâului...
— â, tăcu kotârît contesorul. l^Lrâ ele ar u-rrna rușinos pen­
tru noi ?i ^terZereL âe tot pentru el... ^âevârat, el trâie^te senina
în rnari suterin^e, âar sutletul sau, purikioat, î^i croiește ârurn ârept
către cer, iar nu ârurn prăvălit către iaâ, prin stâncile ?i spele
Dunârii.
Llup XII, 1939
IN ONOI 8VLIK(H
6e ION

De cât« ori nu ns-am surprins pe noi inline, cu 6egstul 1«

kruate, LHL cum romanele âe allââtâ yi mai ás vscbile estampe,
crdiynnuiau sâ ns prerints pe cei cári mai înainte cle a începe sâ scris
ceva, se krâmântau sâ gâseascâ în primul râncl subiectul.
?! totu?, cluar astâ^i câncl se scris atât cle mult ^î a?a cle uyor,
singura bâtae 6« cap, care poate turmenta pe un scriitor, tot su-
biectul, este.
Daca subiectul nu este la orclinea rilsl, claca nu este eu acls-
vârst original, mișcător Hi mai ales neprevâ^ut, cele scrise riscâ sâ
tis cetite numai pe zumâtate, iar autorul sâ-^i piar6â reputația.
Lu înclrâsnesc totuși sâ „încerc marea eu clegetul" yî sâ mâ
ciorovaesc astâri cu un subiect literar, care crecl ca âepâ^te im­
portanta unui simplu „tapt clivers", sgânâârînâ curiozitatea nu nu­
mai a bolnavilor cle literatură clin DucureM, Zar si a celor clin
provincie.
In ultimul timp, ^ia^a snsccloticâ a marilor scriitori, a început
sâ interesere opinia publicâ, tot atât cle mult ca ?i operils lor.
Moi oclatâ ca în acești ultimi ani, stucliile biografice ale marilor
iâispâruli, b'au inunclat ^vitrinele librăriilor §i nicidüsW e^ÜÜoM
n'su tăcut ataceri mai bune, ca în râua câncl s'au botárat sâ tîpâ-
rssscâ si ceesce nu-i <Zat cetitorulm sâ cunoască 6« cât clupâ moar­
tea scriitorului.
Li cu ri, biograL au luat locul criticilor literari, ba cbLar yi »
câtorva scriitori cu reputafta bine stabilitâ. Inutilitatea criticei lite­
rare mai ales, a kost proclamata cbiar cle câtre publicul cetitor care
a înlesnit prima victorie a biografilor.
(lriticii literari mai sles, s'au împufinat într'Mât, încât pentru
un moment s'ar crecle ca nu mai exista nibi un critic literar cu
autoritatea agresivă a celor cle altâ clsta. Dovaclâ câ volumele lor.
 scoase Ln circulafia silnica, nu se inni gâsesc «âe cât prin biblioteca
âascâlilor mai bâtrâni sau întâmplător în gbioánul unui stuâent
în ajunul examenului âe licenhâ.
ve cânâ publicul cetitor s's înmuiat cultivânâu-Hi putinha âe a
simți frumosul în Meraturâ HI âe cânâ scriitorii jau început s8 se
! sâresers nu criticilor cari aveau sâ-i recomanâe marelui public,
ci cbiar marelui public cure avea sâ-i impunâ criticei literire, s'ar
putea afirma câ atot puternicii xilei âe eri, încep sâ âevinâ niHte
simpli paraxifi, pe cari i-am putea toarte bine compara cu sam-
saM a căror inevitabila apariție, âe cele mai multe ori, te jenearâ.
N am câtufi âe pufin intenția isâ propovââuîesc măcelărirea
acestor Nugbenohi Dterari. Constat insa, câ pe 21 ce trece, issa âsa
critica literara, se mârgiinefie la simple comentarii superficiale,
în âosul cărora se ascunâe sau incompetenta sau mescbinâria preocu­
părilor (personale.
Scriitorii par a-fi csHtiga âin Ä in si mai mjult, un ârept pe
care criticii literari, avuseseră grije sâ li-1 usurpe — âreptul âe
a se prezenta ei singuri publicului cetitor.
Leva ansi mult, prevââ câ cu timpul, nici âebutanhn nu vor
mai Mves nevoe «le binevoitoarea pretatâ p «Ha sÎHilor „6ros bonetă
ou toate câ, âacâ am tace statistica acestor prezentált literare, am
avea âe înregistrat un aâevârat âe^astru — tavori^ii n'au ajuns mai
nicioâatâ la potou.
8i iatâ cum meseria âe critîc literar începe sâ se clatine ca orice
altâ manifestație inutilâ, fahâ âe progresul intelectual al cetitorilor.
8â >nu ne bucuram insa prea mult, Hi atât timp cât criticii lite­
rari, exista încâ... „cbapeaux bass, messieurs '.
ba noi mai ales, unâe vlaha snecâoticâ a scriitorilor noHtri, este
toarte pufin cunoscuta, opera scriitorilor încâ în vlaha, continuâ sâ
preocupe nu atât pe cetitori cât mai ales pe acești binevoitori ciocli
si scriitorilor. ,
brebue sâ «mărturisim câ la noi, se petrece ,,ceva" toarte curios.
Dușmanii literari, ifi tac cel mai mare serviciu. Nimeni nu te poate
tace mar popular, ca un critic literar, care-fi âeclarâ opera, egala
2 cu rero. Hi «cum cea mai mare -parte a scriitorilor noștri sunt în con­
tinuâ âusmanie cu criticii literari, sâ nu ne pară o exagerare âacâ
popularitatea literarâ la noi, merge în sens invers cu inâicafiunile-
criticei. ?ânâ astâ cel pulin, în literatura româneascâ n'au trâit
necunoscufi âe cât scriitorii împrietenii i cu criticii.
Hâvârul este câ spre fericirea cetitorilor noștri, literatura Ia
/» c«r«t<rrea «n«i rubiect Z7

nm se cotea^a dups /cele ce se discutâ prin esikenele S. nu dupâ

cleee se «crin prin revistele Lterars la obiHnrâ rubricâ: „RscenLü".
Vaft întrebat insâ vreodată, ce vor face criticii literari, in Mua
când in atara de criticâ, ei singuri se vor întreba ce vor !wai! putea
face?
Dar criticul nu este Hi el tot un scriitor? Da, este. Dn scriitor
insa „ratat", nu un adevârat creator de arta literara. Vreau sa
spun câ totuși, criticul va continua sâ scrie. Dar, ce anume? Daca
va avea timp îndeajuns, va cerceta documentele âla Academie—
manuscrisele Hi scrisorile particulare râmase dela scriitorii morhi,
se va duce apoi in oralul dispârutului, pentru a se interesa de
bâtrâM cari Hi-l mai amintesc de pe vremea când era copil, iar prin
diferitele estonele, ii va descoperi prietenii de toate bilele Hi de
ici, mai puftn, de dincolo, mai mult, criticul de astâd, va deveni
biograful de mâine.
Dupâ cum vedeft, meseria de biograf cere multâ munca Hi o
enormâ răbdare. In scbimb, biograful contrar criticului, nu mai
este câtuHi de xutzln tentat sâ inducâ publicul cetitor in eroare,
e^punându-si numele >si firma intelectualâ, surâsului ironic al
celor cari mai târziu vor cunosHte mai bine decât el, oalitjatss
mărfii pusâ in vânzare.
Asemenea biografii au apârut Hi la noi. Recunosc câ de Hi sunt
primele ,Hi deocamdatA puține la numâr, numele autorului, cum
Hi modul cum se preâtâ prin pestrițele vitrine ale librâriilor
noastre, atrag atenția tutulor cercetâtorilor de noutâfi literare,
Oarageale, Delavrancea, Llscedonski, Iulia Dasdsu, Retru Oercel,
Zpâtarul lildescu Hi Iancu dianu iau câlcat — ca sa ricem ssa —
cu piciorul drept, in noua lor activitate „post mortem".
Racat numai câ de acolo din lumea lor, ei nu se vor putea
bucura la fel ca cetitorii, editorii Hi autorii romHni^ cari de ari
înainte, nu se vor mai putea plânge ca nu gâsssc subiecte.
Din salul TEU îmi vin« o scrisoare
Fi slova ei mä^untä xi sfioasă
§ o poveste pururea frumoasă
ce se împleti într'un amurp âe seara.

-.lin pas sfios... o vorba mânAâioaZa,

Un murmur calâ, o sfânta tremurare.
Fi ca o alba, vinovata floare
Hsuri cum piere rara luminoasa...

Oe-atâ^ia ani se perinâarâ...

In urma mea pustiul se mărește
Fi crexte mut xi tot mai mare crexte.

§e âuce trist frumoasa primăvara

Fi visele se âue neîmplinite
Fî 'n satul meu eu nu mai viu, iubite l
 0101^18
— 8censrîu pentru un Lilw romantic —
«le »0H^

ls-xii clin epocs romantica — «Poes gravurilor lui Rex — cu toste sco-
psmyurile -sale scLnteiLncî în lumina «îs luna. Accentele unei puternic«^ msjes-
tuoase sonate s lunsi.
Dn tânăr în costum romantic, ckluturâncî o lsrgâ pelerină, trece pe «trâ-
Lite Iacilor — pline!<îe umbra, peste cari se spleaoâ ramuri înklorite, încAroate
âe /touâ...
L vionis, a?s cum 1-a întrucdipst visul eminescian, cu fass âs o vânâtâ
âulcesjâ, „slbâ csi?i marmora în umbrâ", cu ockii tâlsft în migcislâ, „înnotânâ
în orbitele lor"...
LI poartă cu sine o carte într'o legâturâ strLveâs. O trece cu intri -
«urare «lintr'o mânâ într'slts. Lontemplâ spoi curioasa ei inscripție:

^kremiDe'rlliliVL SIVL ^siKOl^OlVli^

LOEMOllllVl.

piatra inelului pe osre-1 posrtA în «leget lucește în lumina «îs lunâ.

Strălucirile sale se compun cu surul sters al inscripției. ?s kiecsrs «Untre
Iststele pietrei se oglinäs^ts luna. O ramurâ cars-i ess înainte, plinâ «îs
boabe <îe rouâ, râstrânge, Ln iiecare clin ele, -un cer minuscul cîominsit äs
luna..
vionis î?i continuă mersul, în timp ce cugetarea sa se înliripâ:
.. Hi âscâ sm mâri inäelinit aceasta picătură «ls. rouâ, am lâmuri în
sclâncul ei kreamâtul miilor cle stele... Hi lumea întreagă s'ar oglinâl în ea .
Hi raporturile âintrs lucruri 1iin«î pururi constante, viata lumii s'ar putea
petrece inäekinit într'o picâturâ «îs rouâ...
In raport cu intinitui spatului, orice lume o o picâturâ «îs rouâ-....
In rsport cu eternitatea, orice timp e o clipâ suspenâatâ...
Hi lumea aceasta, s?a cum apare ocbilor mei, se poate rscluce la
ânsnsiunile picăturii äs rcniâ, la clipa în oare se scutura o picătură äs
rouâ... Le spun ? 8e poate reciuce iniinit mai mult — la valoarea simbolicâ s
unm punct în spațiu...
Vnrîs e atunci realitatea?...
Reslitatea e în sulistul meu!...
Atunci «le ce sulistul msu n'sr putea cooräona §irul tsnomsnelor âin
lume, «Hs cum tot el cocrrâonâ ^irul tsnomsnelor «lin vis?...
 acest text se rostește âe un glas Impersonal, !n timp ce se âsskS-
?osrâ mirilice regiuni sile cerului nocturn, ipnoiicul, inetsbilul imperiu ai
lunsl.
Olonis ajunge in âreptul casei sale, âssckiâe o poartâ înalta, străbate
curtea invsâatâ âe ierburi -sslbstece. Lass lui, in lumina âe luna, e un conac
primitiv, âe mult părăsit, vestigiul unor alte timpuri, Orcâ trepte putreâe,
strâbats un gang plin âe întuneric, paraâisul păianjenilor âe toate âimen-
siunils, ale câror pLnW întinse strâlucesc straniu, împunse âe o rarH âe
luna care trece întâmplător prin obloanele âessrtlculats ?i crâpsturile
riâului.
clsmsra lui Oionis — o încăpere in ungbersle căreia sac, într'o âesor-
âine âe început âe lume, acoperite âe prat, numeroase carjî, cu arbaice legA-
turi, stampe curioase, tot arsenalul unui tânăr stuâios cu prsâilscfti birars,
?i nsUpsita barcă — simbolul â«?ertâolunii tuturor lucrurilor — apsnagiul
oricârui visător al timpului, lin ser âe mizerie ^i âe nobila intelectualitate.
Incuriei lucesc cu multe tocUri în umbra încăperii. Qreerii, șoarecii ?i
carii se vââ rânâ pe rânâ la lucru. Di âominâ cu opera lor sonoră _ în
ritmul sscaâst al unei urine în mlnisturN — liniștea acestei încâpsri.
Cionis intră, aruncă peste un vrst âe cârti, cartea pe care o ținea sub-
suoarA. Da caâs, scâlciata intr'un tsscicol âe rare.
Oionis se apropie âe lerssstrs. Accentele acelei superbe sonate se Iac
mai puternice. Sunt sunetele unui clavir cari inunââ serul nopții. Dls strâbst
prin uMs âsâiss ale unui balcon, u?i armate âin lier întlorit — lucrâturS
âelloatâ a secolului XVIII.
8^ veâs acum încăperea âin care emana aceste elluvii sonore. Somptuos
interior boieresc, luminat âoslr âe luminările clavirului.
Da clavir, cuprinsa par'câ în vârtejul muLicsi, lâptura suava a LIariei,
«;s cum a evocat-o Dminsscu: „pârsa cL geniul âivinului Drit, 8kskespeare,
respirase asupra pământului un nou înger luna tec, o nouâ Olslia'. Degetele
si âelicate se alunga pe clape în aoorâuMe bogate ale ti naiului.
O bătrâna — în vecbiul port boieresc — o sscultâ âin umbrâ.
Oionis se reanima âe pervazul terestrei sale §i ascultă în extax...
Cântarea, s'a încbeist. Claris ?i insotitosrea ei apar în balconul pa­
latului.
Drumoasâ e noaptea !... Duna, a semănat pretutinâeni pulberi Iadu­
ioase âe argint... a aruncat un tsrmsc peste lume... a cuprins lumea într'o
mresjâ âe larmsc....
vârut pe Oionis în psrvsrul terestrei — skios, pânâinâ toate miș­
cările ei. râmss un timp, os împietrită.
— Os trista s casa âe alsturi, tata mamei!
— Ioturi acum, în lumina âe lunâ, pare alta.. On sutlu misterios o
shrâbsts. . L ca ?l cum! întiripa o poveste... Oa ?i cum un lucru kârâ sea­
măn s'ar petrece înijr'inss. OunoM pe tânârul oare ?vsâs intr'însa, msmS
loanâ?
— D un tânăr sărac, tata mamei.
— O un vîsâtor, mamâ Ioană... un tânăr cu ocini negri mari... cu plete
bogate...
— ?s semne, un post...
— IloatS rlua aplecat asupra cărților, soarbe cu nesajlu învâ;Stura lor.
 — Loeáe, sârâcis, fata mamei!
— 61ns H-täe cs suklet mm?« ss ogliniâ-s;te !n cLutâtura tui? Lüne Ms cs
nobilä vM se sscunäs sub trista lui înfâtiysre?
— O Lata cs tins nu ss csâe sâ privească atât cis zos. turnst în ipo-
vs?Ü, fiul âs împărat apare in vestminte atât cis sârâcâcioase. într'un conac
atât âe trist. Lumina asta âe iunâ, periculoasă pentru un suflet plâpânâ...
Ilumina asta oare înnebunește pe lunateci,... 82 mergem, Lata mamei, e tânĂu...
Se retrag Atunci Oionis apare în fereastra privinci pâtiina; pe Cla­
ris La l-a vfaut ?i flntorcânâu-se m clips tace un .semn clin cap. Listele
ei bâlale rîc! în lumina âe lunâ. iisils balconului ss încbiâ âupâ âân?s.
O ioni« -î?i âucs mâinile la piept, ca pentru a potoli bătaia violentă a
mimK.
Lănci întoarce capul ciela fereastra, în liniștea încăperii răsuna nespus
âe comic ritmul sacaâat al grserilor ?i ai rorâtoarelor, cari îxi îndeplinesc
opera. Oionis aâmbsHte. Licuricii lucesc. -bceea?i lumină carie obseâant peste
-cartea âe magie. Oionis întinâe mâna asupra-1.
Atunci apare >n fereastra motanul glorios al „Sărmanului Oionis", ne­
gru, mare, mustăcios.
Motanul s'L «uit pe masâ, slintânâu-Le cu grsfti âe rigoare.
In timpul acesta, printre uMs balconului se strecoară alba, Mária,
instinctiv, Oionis îns-M fruntea. Lu spatele lipit âe u^â, cu poâul palmelor
pironite pe u^a, ea s sub impresia cutezătoarei sale fapte.
8s Iini?te?te vsr.ânâ în fereastra fruntea senina a lui Oionis, ckipui
sâu iluminat. âe fericire. La î;i apleacă fruntea.
Oionis a înțeles. Lse âin casâ, trece printre înaltele ierburi ale curbii
?i sare masivul gsrâ âe riâ csre-I âesparte âe casa Măriei. La îl așteaptă
în pragul unor poiP spre «ari âucs o mânârâ soarâ âe piatrâ.
Oionis se apropia- în fugâ, suie multele trepte ?i, Mos. ss oprește
1» câțiva păzi înaintea Mariá Lace acești pa?i încet, ca si cum sr ti atras
cle magnetismul iunei.
L în gsnuncki Ia picioarele ei:
— Maria, numele tău este Maria!
— Maris este numele meu. Os unâe ?tii?
— fiu ss putea sâ te ckems altminteri-, Iu nu te pofi numi âecât
Maria!
— Tu, tâ e?ti atât âe paliâ...
—« inima mea e cuprinsâ âe âurere.. ca o scânteie âe soare în noapte.
;i te iubesc. Pi ocini tâi revarsă atâta farmec peste mine, încât mi 8« pare
câ viser..
— Nu sunt âecât un sucklet âe femeie, o făptură în care se «bate un
suflet piâpânâ. L?ti mai puternic âecât mine. Sunt prsâa ta
Ii mângâie negrele plete romantic«. Ll îi prinâs mâna pe oare i-o
- kârutâ pâtima?.
! — Sârut urma pagilor tâi, murii peste cari trece umbra ta.
— Lietâls tale strâlucesc în lunâ. LM atât âe paliâ, Lum te âiamâ?
— Oionis este numele meu.
— Oionis, ce nume straniu.
— L numele unul neu pâgân, o âivinitats a extarului... Lin simbot a!
«uSetului oare se tibsrsaLâ âe trup.
 — 'Oe Irumoasâ e noaptea!
— ldsria, ce Irumoasâ e?ti tu!
Oionis, Oionis... In visurile mei« osie mai nebune nu mi-sm dorit
M tânâr mai Lrumos decât tine. Our ?tii tu, sunt logoditâ. Ista m's promis
cuivs, cânci eram abia o copilâ.
Oionis se ridicâ cu o expresie cis prolundâ tristele.
— ?tiu, mi-sm spus: s;s e! var eu tot speram. Speranța aceasta era
«ngurs mea energie, singura mea'răpune cle a K.
7" Var eu voiu tace totul oa sâ tiu pururi cu tine. Ou nu te voiu
lSsa nieiodatâ Os?i tata...
— M, clac'sm putea kugi!
, — ^evs... departe de lume... împreunâ... noi singuri... Oi, ce dulce
e cantecuL privigbetorLor. Oe necuprinsa s armonia noppi!
Vibsri <ls orice lanp cle orice constrângere.
— Intr-un alt 'loc... Intr'un alt timp... Intr'un secol însetat cie iubire...
— In o <mie patru sute...
lin câine a. Lnveput sâ latre, Oegat cle lanp el a-runcâ aprig, in noapte,
alarma. Mp «Luni Li însoresc, terestrele palatului se aprind una câte una.'
MMpi ss în curte. Strigate.
— Vin, se apropie, tugi! rics lVlsria.
— Vn cuvânt ^tât. Unul singur!
tigura tetei cspâtâ iarăși augusta, inii orare a dragostei. Murmurâ
patima? înainte cle a se strecura în palat:
— I'u, tu, deapururi:
Oionis luge p el. îrecs prin locurile cele mal umbroase. In privire,
Spanns unui om lugarit. Sare sprinten înaltul ricl de pistrâ. Strigâtele se
potolesc. Oionis e scasâ.
Motanul, în cea mai înlocstâ ipostsrâ a sa, ss plimbâ mieunâncl Ire -
n«tic în -urul cârpi cie magie, oare lucește acum cu o luminâ interioară. In
încăpere ss vecie lucind atât: cartea ?l ocbii pisicii.
,. îrâssturs an, a Aurii Iui Oionis ss pronun^L. Sentimente contrarii
üisputS sulistul sâu. Moi imaginea dariei îl cuprinde. Rostește:
— I'u.. tu... cleapururi!
Iovul motânuilui <?i Lumina dâ-â a cârtii. Dan se apropie de ea. Oats
lui e lummstâ cis ,toâescsn^ cârpi. Oartea lumines^â tot mai tare. Si,
larâ a L atmsâ, coperta ss dâ încet la o parte ?i îktâis paginâ a cârtii —
pagiNL titlului — apare înaintea sa:

ZlNOOI'rLO'rM^ O08ldIOáO 8IV8 /cSPPOHQIVll^O OSOOOllI?RIO^D

OOlVlpOIIOIOlVl
ItlV^^'I'l>lî^ VO8ORL -l. OOlVOI O.-VPIIOlIllMO^SI^8O
VVORL OOM DOLI'S POllUtlI PMVlâl' PI I^OOIL
88 OS O^IIîO MOOII^IOO VVIVll^OTOO

8 un manuscript artistic din timpuri cari ignorau tiparul. Qiterels

textului d-omânesc sksctesrâ scrisul cirilic cel mai înliorit: „caractere slave
de o evlavioasa, gbsboasâ, -antssticâ arătare", ^poi, una câte una o mânâ
n«vâ-utâ întoarce §ease pagini ale cârsii, pagini de o curivasâ arâiitscturâ
pline de semne xi ds kormule Istins.
 Hssptea paginä — un labirint de linii, un comjplex de enigmsitice fi-
gurt — e înaintea Ini. Dalp-its Hi ard. Obupä intreg elanul. Din. când în
eând, is îs lui Dionis, ps cs re se plimba umbrele Hi luminile cârmii. Imbroglio
de linii. Despletire fantastica. Deliii pisicsi cari ard în ungbsrul esi mai întu-
necos. loatâ os sg bătuta de un vânt sălbatec. Obloanele Hi terestrele se lo­
vesc în Zoi. OsW par'câ bate din aripi. ^i un glas străin curs striga:
— Onde sâ stâm?
- - Da o mie patru sute ! răspunde el.
^poi vântul tace. Lemnele se potolesc, I's^a lui Dionis apare, luminata
de lunâ, cu pleoapele încinse într'o profunda letargie.
Dl e acum îmkrâcst într'un costum de cleric medieval, înfundat în-
tir'un. svsun, înaintea unei mese — pe oare se Mâ, descbisâ la pagina a Heap-
tea, aceeaHi carte magica. ,
Interiorul cu totul altul s o ckilie de cabalist medieval. polledrs ds
ptatrâ, cristale transparente, instrumentele <le măsurătoare, geometrii compli­
cate, kilacteril cu inscripții jidovsHti sunt risipite pe mssâ Hi pe policioarele
ckWei, dominate Hi ele cle bâroa cu rânjet etern.
Dumina lunsi pătrunde prin terestrele srdate. ^Bsrâ luna se plimba
printre nouri — impresia continuitâM absolute. In ungbsrul cel mal întu­
necat al încâperii, în locul uncie străluceau ocbii pisiesi, un om contempla
UniHtit, cu kraMe îNcruciHste, pe Dionis cufundat în somnul sâu letargie.
' într'un vestmânt, strîns pe corp, aproape monabal, ou o larga cingâ-
tosre <ie piele, purtând pe cap o ticbie „asemeni iarmurcei jidovești", omul
acesta o — precum spune textul eminescian — „un bátrán de o snticâ
frumusețe.."
Dionis se âeHteapts.
— In ce lume străina am umblat, măiestre Huben, ce lucruri tara
sesmân am vârut! Lunt eu, tratele Dan, diacon, învățăcelul tâu, în domnea­
sca Hcoslâ din Suceava, Hi totuHi m'am numit Dionis, mirean, ?i am viejuit
între alft oameni, într'un alt timp, patru sute de ani de aici încolo...
— Pi-am spus-o, Dane: Viitorul Hi trecutul sunt în, noi ea pădurea
într'un sâmbure de gbindâ. löste virtuslitatile noastre sunt în noi, dar ele
se desvoltâ în timp Hi pe măsura timpului. Aceasta,e o lege a tâpturii
noastre omenești, legea nsHtsrii Hi a mortii, a creșterii,Hi a scăderii, care
ns-a lost impusâ pdata cu câderstr în păcat.
De sceastâ lege — precum știi — ne desleagâ formulele.. formulele
sunt cuvintele Domnului, rostite la facerea lumii, sxpresMe nemărginitei
sale puteri. Ol ne poseda ikormula, poseda armele lui Dumnezeu De aceea si
putut viețui, după dorința, într'un alt timp al suklstului tâu.
lÂcsro. klori negri împresura luna. Oerul se tace fantastic.
— Dar în spsjiu, întreba Dan, n'gHi putea oare sâ viejussc Hi în
Hpapu, măiestre Huben, în oricare din regiunile spatului?
— Sufletul poate viețui în orice regiune a spatiilor, desprins de trup,
prin puterea lui infinita, consubstanțiala infinitului. Ou ajutorul formulelor
le poți transpune în oricare din aceste spsfti, în lumi cari se kormosra seve
SHS cum le doreHti, în spatii iluminate de un albastru splendid, umed Hi
curgător...
Ou un gest împinge fereastra, 'frage pe Dan lângă sine Hi, din umbra
încâperii, îi sratâ cu degetul întins, cele mal strâlucitoare constelatii :
 Osbäcis, Lürs, Lununs Laresla...
— Hi vreri, mâiestre Ruben, os aceasta este «treapta osie âe 2 ou-
nos^te pe Oomnul?
— roste văile Ei âuc îs OumneLeu sunt ürepte... Hi toste eâils liuc
îs OuMNMeU.
' Dumnezeu o lotul, RsáipLnü neîmpar^it, prin puterea Formulelor, I»
Wnt,s Lvins, te kaei aicioma Li...
iEt-e teamâ nespus, măiestre Ruben. Voiu mai euZeta, Oenunile pe
esi'ii Ie clesvdicle înainte-mi în^elepeiunss ta mâ atrsZ, Farmecul lor mâ
anZsnuncbe.
Osnunile mole «unt Ln tine, lu insâ nu le-ai besivslit. Leri eâ te-s?l
ki ales cie învs^âcsl al meu, 6sos n'a^i> ti lpresimM în tine aclâncul, Lgr-
mecul Zenunilor? lu eM os o viosrâ. In tine sunt înâiss toste cântârile.
Lle a?teaptâ insâ o mâna măiastră — mâna esre vs sâ le âs?tepte. Mâna
scses, țiul meu, lsunt eu.
— ML âuc, măiestre Ruben. -Xosptea e la Ultimu-i pătrar. Voiu ouZsts
în ekilis mea la învățăturile tale. Ift muHumeSc, <WsKul meu, bunul, meu
măiestru, InvâMarule.
Osn sg întoarce estre învățătorul sau csre-1 sâruta pe Irvnts. 8e în-
«ireapta spre u?s. In praZ prsZotâ un moment apoi râmbinci spune:
—'In visíts pe esre am cunoscut-o ou aiutorul cLrtii tsle, măiestre
Ruvsn, viss» pe esre sm .petrecut-o L-enetic în timpuri sie viitorului, mi-s
teist âst sâ iubesc o Făptura <le o ciivins Frumusețe, áloma aceleia -pe esre
o îubesc....
— ^iâoms letel logolâtului luclor.
— Ximic nu-ti scapâ, măiestre Hűiben. O?ti s toste știutor.... os luna...
Hi cuZet seum la lucrul acesta, clisos întâmplarea sinLurâ mi-s srunest-o în
osie.
— întâmplare sinZurâ nu se süs în lume, puterile suLetului tâu, âe-
rurils tsle, pot âstermins lumes. Sukletsls tsri âomins pe cele «lsbs Rs
porturi âe putere se eonstiitus între sullete, rsporturi tot s?s âs constante,
tot s?s Ze pururi es raporturile reelproee ci intre stele...
— Hospte bunâ, mâiestre Ruben!
— Hospts bună!
Qsn ese. O tinâs âe eoleZiu meâievsl, o curte interiosrs în esre bsts
luns, lesperl misri triste, o lântânâ âe ptâS IsnZs esre s^tesptâ eu nâ-
rils în vânt — su2in6u-^i stăpânul — un osl Iremâtâtor.
Dsn îneslecs struninci violenta eslului ssu. He învârte <le estevs ori în
strîmts curte, trece sub bolts irltrsrii.
Tâvosrels sunt trsse,6s portarul ce stâtes âs venire. Osn sruncâ o
monetâ pe esre seests o princle 6in -sbor. In qpstele lui posrts se înâcle ?i,
în lumiNs lunei, spsre Is^s unul imens eâiliciu cie pistrâ. Orspt, cu ke-
rsstre cle cetstus, cu intrarea âominsts cie bourul molciovsnesc, îneonjurst
cie inscripfts:

MOOLVIOM WQOO^VOVL lOLâO âLXâ^ORO OOLIIXQ PRMVIRL

OOiMI'plIM â. O. 1400.

Osn cLlsrs se avânta pe strârile Huosvei. Lase cie piatra âs

«qpeot ardslo: csturi îo-Mse s?«rs.tv peste «sârl mal iniei, spros-pe întâl-
ninâu-se äessuprs ospețelor celor cari trec. Obloane ?i u?i grele, gratii äs
fier... Ropotul calului... Ltrsja âe noapte in mantie alba, eu felinarul !n
mLnâ, trece pe âraâs âe?ssrt5.
Osn străbate ín gslop «lrrwauri csrî suie §i âs^tinâ, treoo pe lângă cicluri
inslts, peste csri se revarsă o vsgöts^is luxurianta §i sjungs la porțile Su­
cevei. Linuri crenslste, porii âe cetate csri j .se âesvbiâ înainte âe olteni cu
LINĂ pe umeri. Re Euri, pânâsrii, straja, ou lungi buciume molkâovens?ti,
snunjg revărsatul Lorilor.
Osn e âineolo âe porji. Stelele se sting. Orsnâiosul spsctseol sl âe;-
teptsrii naturii. veline csri âî spre munte. Drumuri, osrî sule. vântscul cio­
cârliilor. înconjurat âe toata slsvs rsssritului — Sosrels.
Osn călărește mereu. In faja lui, âe pe magúra pe care se alia ' ple­
nul gusârangular sl mănăstirii. R o mânsstire-cstste, âe stilul cunoscut sl
mănăstirilor molâovens?ti (Suceviis, Rutns, bieamtu), âsr mult msi monu-
mentslâ Oiâuri înalte susținute âe puternice contraforturi. ln mijlocul in­
cintei âe cicluri se ati!a biserica âe stil gotic Moldovenesc, strâlucinâ cu t<Me
frescele ei în lumina âiminefti.
Osn intra calare pe poarta mănăstirii, lil osrs liturgbiei. vaîlugari în­
vestmântați în straiul bizantin al âemnitsjii lor âe preoți ?i âisconii — siâo-
ms acelora âin frescele bisericii — cu hesstuii cusute in fir âe sur. se Ln-
üresptä spre biserica.
linul âin âi, un tânăr cu figura inspirata, vine repeâs spre Osn. O
„tratele" lVloâsst Ou un gest plin âe âuiosie se alătura âe oblânc. Osn âss-
calecâ, îl îMbrsii?ssLâ.
— Osn, ce si? R^ti msi psliâ cs nicioâstâ.
— 8unt istovit, lVloâsst. îu nu ?tii.
— ytiu. cârftls, nopMs âs vsgbe, învâMura...
— Invsiâtur<s> nu, IVloâeÂt. Viajs! Vraja tara seamăn pe care am âus^o..
â, âsc'si M, âacs p-»r trece prin min-ts fantastica experiență a nopții soes-
teis: sm viejuit în viitor. Viata cea sâevsrsts. Orsm mirean si ms numeam
Oionis. Ora peste patru sute âe ani âs sici încolo.
Mioâest ?i-s plecat fruntea, cu o expresie âs profunâs âssamsgirs:
— ácestca sunt, âesigur „experienjele" pe csri hi le-a prescris Ovreul..
— O, IVloâest, Ovreul acesta cunoaște cs nimeni sltul csrtss ess msrs s
?irn. OI âeslu^este pe OumneLSU în opers mâinilor sale.
— veeacs numești tu cu un cuvânt âin graiul papistsMor „experiențe",
nu sunt încercări, sunt „ispite". vine-ji pune în cale „experrenjs" acela e
lspl-litorul. IVli-e teama pentru tins, Osne. Orâte;ts, eu te rog: fsre?ts-te.
— Klu mai Htiu nici eu, lVloâsst... Sunt la o răspântie s viefii... Ou-te la
biserica... îs ajung!
l?i ia calul âs căpăstru Le înâresptâ spre staul.
lVloâsst intra în biserică. Oumina filtrata prin ferestre ogivale împru-
mutS frescei o viafâ mistica. Simpatia âintrs figurile frescei si cel« âs fa^S r
sikinitstes plsstÍ!cá s vestmântului lor. Re mául âin funâ — îriikL^iHĂt aiâoma os
la Lucevijs, în strsiul bizantin, cu vââite influente italiene — iVlexanâru
cel Run, vosvoâul, înconjurat âe curteni.
vei âe fsjL murmurâ în cbor o cântsre liturgică. lVloâsst î?i ia locul,
vântâ ?i el. vâteva momlente, cântarea ^poi, lângă lVloâest, spare Osn. Roar-
 îs Hi el prețiosul vestniLnt de riMsre. Osnts in okor. lln diecon enunț» —
stitudines solemn» n rituslului — „cererils't Dsn Hi ükodest Hoptesc întns
dänHii:
OMi tu, NlodeSt, cä expsrienls mos nu s dsls Domnul. puterile lui
,mi s'su »rätst inkinite. ám vs^ut cum Imanis. întsmeisrâ lumes.... Oum Iu­
ms» e predeistinstâ de-spururi...
— Nepătrunse sunt osrsrils proniei. Prems întsmsisrâ lumes in timp
PS mâsurs timpului, Dumes NU c predestinst.s. Dsc sr ki »HÄ, Sins K'sr msi
putss msntui? pentru eins K'sr MS! ki jertkit lisus? âcestes eu sâ le spun
Ps? "sie, celui »les dintre noi?
?tlu, toste scsstss le Htiu. lotuși expsrlents ms» n's kost vis, nu
cred ss ki kost un vis...
^cum jsetks s's împlinit. Incints, Inundstâ cls lumină, trsssltS äs sc-
centele divine sie tklissZkionului:
Rkänt, Liánt, Lksnt este Domnul Lsvsot!
Oâlugârii ss retrsg. Dsn s rsmss în genuncki, cu ks^s înkricoHsts cs sud
o sripä s DsmnsPunü. Ltsretul — kigurä Zs iersä legsndsr — trsce ps dins-
inte-i înconjurst äs bâtrsnii msnâstirii. II vsáé. II ridicâ:
Oe si, kiül meu drsg? psri sukerind. Os durere ssu cs întrebsrs
ts turkurâ?
pârlnte, sm sorbit din potirul OunoHtintei. ám cunoscut lucruri
«trâine, lucruri kârâ cle sssmsn...
— pil tsre, Osn. Losrbe pânâ'n kunâ scsst potir. Invssâ sâ cuno?ti ps
Domnul în toste lucrurile ssle...
— părinte, sunt îs o râscruce,.. s sukletul ui meu... Nlâ îndoiesc..
— âu te-s prins Htitn^s în mrejele ei de minciună? âu lueruirile msgiei
te-su sdemenit? Lukletul tâu, în csre noi punem ces m«i msre spersn^s,
sukletul tâu înslt Hi neînciuplscst, pstims ts sksntâ pentru lucrurile Domnului
te-su pârâsit scum?
— Os pot ksce? Nu sunt dsoslt un om.
— Nu te îndoi. Noi ts-sm ales cs sâ Lii Lsâ Oredintei Hi Msmur»
Domnului Noi ts-sm trimis sâ înveli cs sâ speri ps Domnul cu srmsle vrâj-
msHilor lui. Deprinde târg preZot învâtStung lor, dsr nu ts lâss învins de ms-
res ei smgAiîre. Inkrunts ispitele, supune-te încercărilor, kli tsrs, nu te îndoi.
— De scees yi voism, Dsrinte, ss ts roZ. âpârâ-mâ, luminss^â-mâ...
Ou un gest drâMstos îl îs de mijloc ?i es împreunâ din biseáS
— Sukletul tâu sre nevoie de liniate. OuZetâ Is lucrurile Domnului. Nu
pârâsi cbilis ts. Dispun trei rlls de post, de ruZsciuni neîntrerupte, ^i ts vei
vîndecs. Sukletul tâu vs ki cuprins isrâ?i de klórul binecuvântst si Lredlntei.
Oi du-ts scum, kiuil meu. (lOLtre csi ce-l însoresc) SSrmsnul Dsn!
Osn desckide UHS de lemn mssiv s cbllisi ssle. Dn interior în dssor-
dine. Oârst în grele legături, oâlimâri Hi manuscripte, râspândits pe mssâ, ps
policiosrs, «Herste in kiride gotice. 1?ssLturl de pâisnjen, vestminte ?i umbrâ,
umbrâ multâ...
O csndelâ vsgkosrâ sub icosns Drescurstei, locul drsmstic sl ckiliei.
Osn în stitudine cucsritâ, de rugâ, îngenvncks. lacrimi msri îi curg ps ks^L.
Lîurmurâ:
— Dresourstâ, DresnisviNovstâ, de Dumnezeu Nâscâtosre, Durures
p'eciosrâ, Nlsriy, surd-mâ... Nu mâ dspârts de csrârils drepte...
 O insinustiL äs muLioâ: tsnrs sonatei nephii, bi^sntin-meloâicâ tzi —
^imultsn — peste Den, cu iL^s în psllme, lunecâ norii lut Dionis. Isr tscho
lui, isr norii
^.poi, peste Isis DrsAcurstei âin. icosns so Storno tsts lVIsriei, âin ri-
Ms iui Dionis 8ub retlsxul csnâslsi cspâtâ un aer ás icosnâ.
Don o veâo. Le turburâ:
— Inâurâ-te, Lântâns Inâursrilor, sibi milâ, înâurâ-te...
ImsZinos lVlsrisi >se HterM. ^tpoi Apsre isr, biersticâ, triâ, cuviossâ,
os o icosnâ. Dn murmur nespus âs blânâ, os sâierss vântului prin krunrs:
— Iu, tu, âsspururi....
Hi norii tree isr peste Don, ?i Zlssul âovins msi obssâsnt, msi torni :
— Iu, tu, âespururi....
Li csutâ în vsn sâ sesps âs obsesie. I.?i âuce msi âspsrts ruZâeiunes:
— Llosro înLâoârstâ, Obivot si Oreâiniei, Dsciosrs, tsre?tc-mâ.
Huris âispsrs. ^Vpoi norii vin isr, luna ksntsstieâ trece printre ei. ^.pArs
scum isr â tst-s lVisriei sLsbisinâ 1-impeâs, os în «cens äespär^irii:
— 'Iu, tu, âespururi.
Dsn se riâicâ, âesâbiâe u?s ou un Asst puternic, trece prin tinâs în
csrs âsu ușile ckiliilor. Lsts îs uns âin ele. âîoâsst îi âsscbiâs. Dsn intră.
Okilis lui lVloâest, stristâ âe rsrele cari pâtrunâ prin lunZi terestre
gotice, e o cbMs âe câlugâr cârtursr. lVlânârels scoarțe românești, înkloritsls
clâril. icosnole, cârpls, totul respirâ Zrssio Hi spirit cucernic.
Lud icosns Domnului srâs o csnâelâ.
— liu mâ pot înkrânge, lVloâsst. LuLetul meu nu se înâuplscâ. ltlâ sbu-
-cium în vsn ins intés icosnei. Lxpsrisnhs mea ksntssticâ, vis^s strâinâ pe csrs
sm âus-o mâ turbură lncâ...
— Dini?ts?te-ts, Dsn, slunZs visârile tale, spropie-ts cucernic âe icosnS.
— tiu pot. Dso'st yti nebunie mes. Dscâ mi-si cu nos.? te râtâcirss:
peste ks^s Drescurstei âin icosnâ s's s?ternut kschs Llsriei — s Llsriei
pe osrs sm cunoscut-o «Lunci, în experien^s mes. Hi cerul, bslucdnsL âe lunâ,
cerul nopții mele âe msAie.. Hi, ?tii tu, eu vââ în soessts semnul prvâssti-
nârii: suLetul meu ?i sl ei sunt sortite LmpreunL âels începuturile lumii. Lx-
psrienss mes o mârturis.
— Lxpsrients ts! Hi âscâ experien^s ts s kost un vis? Dscâ expe-
> rients ts e kâoutâ sâ ts pisnââ?
— Iubesc kârâ msrZini pe ltîsris. Qkisr âscâ experiența mes s kost un
vis, visul Acosts mâ krâmântâ. DsSs-mâ s'o vââ. Ds icosnâ nu mâ pot întosncs.
SuLetul meu e în âurere. L)utâ-mâ os ââ âstâ, ?i krâte^te ft-e promit:
voiu ki kârâ pribsnâ. Llâ volu cukunâs în ruZâ. ÎVlâ voiu istovi în post. Voiu
ksce totul cs sâ-mi mântui sulistul.
— Dsne, e?ti în prsâs unui ksrmec. llu te lâss râpit âe el. InkrsnAs-ts.
î L mult n.sl bine sâ te inkrsnZi.
— tlu pot, nu pot. ..
. — Iubirea ts pentru lVlsris... o Htii... nu s iuklres nosstrâ, s visM nos-
i ^tre Inckinste Domnului... Lu ts înțeleg, te iert.. Lrumusetss ei e kârâ sssmân.
î SuLetul el e mult msi krumos âscâr es.. Ioturi, âscâ kârâ vrerea ei... kârâ
î cs suLetul s'o ?tis.. ss este o unssltâ s puterii vrâjms?s, posrts ^mSZirii.
î Dsn î?i scopsrâ ks^s cu mâinile, os Hi cum s'sr spârs âe o mânâ ns-
vârutâ.
 — Hu, NH. kÄrS es nu pot indura scesi.0 Lile, kosiul ;i rugăciunea nu
le pot !ÎiM!k>Uni daca n'o vad. ^jutâ-mâ 8'0 vad. Iu singur mâ poft ajuta.
7^U ins lâsa, sunt Is greș cumpânâ.
neliniștea i ss pronuni^â pe 'Ls^â. Lâii sâi imploră. Liefest e învins
— Spune, ce ss Lse? Le pot sâ lse pentru tins?
— Lâ ts duci ls lluginoaLL. Hi eu orice pre^ s'o întâlnești. Lâ-i spui
clin partea mea eâ vâ veni... cbiar «Li spre inisLul nopfti, în luncâ, ls locul
tztiut... LA aștept nebunește 8'0 vâd. I'ii acolo înainte cls câderea serii, însinte
âe ridicatul pungii, ^ratâ-i acest inel. O martor iubirilor noastre. Hi orice-!
vei spune, vs împlini.
Osn trsZs clin deget inelul. Mâinile csri ?i-l transmit apar în primul
pliSN. O inelul pe esrs-l purtase Oionis, în >s cărui piatra se rEectass cerul
noMI.
— Olec obi or acum, dar nimeni sâ nu sile !
— Spune-i cu sslspt kârâ âe preget, bunul, dragul meu, Modest.
Lungul pridvor si mânastiriî. Osn intrâ in cnilia ss. O expresie cls du-
rerosisâ terlcire.
Modest, in vestminte nsAre, trece pe sub poarta mânâstirii. portarul
cslugâr îl întreabă:
— Unde mergi, trate '
— In sat !
— Lu vals părintelui staret?
— Lu voia.
înaintea lui Modest, spectacolul colinelor Moldovei. 5,l trece repede pe
c-ârâri înguste, prin pădure, prin luminișuri ds pădure, suie §i destinde, stră­
bate ape repezi, lremâtâtoare, lunci pline cls o liniate religicasâ tot nosi rs-
pecle, dornic sâ ajungă...
Solarele ss plsscâ spre spus. Modest e pe o culme de colina. In vsle
« întinde binecuvântata, câmpis. Holdele se lesgânâ în vânt. 8s întind in-
dellnit pânâ Ia o IsHie de argint, un rîu care lucește departe. La marginea
lui, înconjurat de spâ, castelul. Lucește eu toate turnurile în soare. Imaginea
lui de aproape.
L o construcție din piatra bruta, aproape ciclopsanâ, care smintește de­
sigur cetâtils Moldovei dela Nistru. lin Hotin oarecum mai Zvelt, cu turnuri
mai înalte ?i mai multe.
In acest timp, pe puntea castelului intrâ o msgnilicâ procesiune: bs
ráírd cu lungi buciume, Hamuri scânteietoare, purtători de șoimi, de câini de
vânătoare, câlâri, muiati în sur argint, purtând trolsslc unei mari vânâ-
tori: cerbi, mistrechi, nenumărate pasări, în ordinea prescrisa de legile cava­
lerești ale vânstorisi.
In mijlocul procesiunii, înconjurat de câlâri, un tânăr irumos, îmbră­
cat în straiul jumătate bÎLantcN, jumătate occidental — ca acela purtat de
împăratul losn VIII în fresca lui OenoMv 6,022oU. O spâtsrul Miron Ooldur,
logodnicul Măriei. Ol a venit sa încbine logodnicei sals, dupâ datina cava-
leneascâ, produsul acestei vânători.
î^poi imaginea se scbimbâ: castelul apare iarăși în Lundul câmpiei
pline de soars. Modest plescâ mai departe, slavist de lunga cale...
In scest timp, în curtea castelului — vasta, cu lespezi mari de pis-
tr3, printre cari erese pomi hi arduhti încărcări. âe üosre — procesiunea
« rp-imttZ 6s bătrânul boier, luäor Oogotätul^, tatai Marîsi. Vestmântul
sâu ars stilul somptuos si acelora âe pe fresca âels Suceviha: grupul Iui
^âlexsnâru cel Lun.
Ll stâ in capul scării celei mari, inconjurat 6e oamenii sâi âe casa.
?i îmbrâfthsaLâ pe Miron, care-i sârutâ mâna. In priâvoarele caselor, in
tiriâole curfti, la terestrele balcoanelor, mul^imes slugilor 6e tostâ mâna
e numai ocbi.
— Vine si venit, Mirosne
— Ou plecâciuns, Mââ ta.
— klarste sunt clacurile tale.
— Li -uncie s Mari», unâe e îlogoânios. noastră, Mária la?
— klu va ss intarsie, Mjroane. Lurânâ va Ii sici, cu noi.... (Latre una
«lin slugi) Oe oe întârzie Domnita? 8pune-i ea vreau s'o vaci aici.
kata Kláriéi se vecie acum in planul intâiu, in pervazul unei teres­
tre, prrvinâ abia kresmâtul lumii âe los. In costumul ei, semănat cle perle.
încâiostii 60 vâluri. s nespus 6s Lumoasâ. Melancolia stârue pe tata ei O
temele, in mânâru stnaiu țărănesc, o an-un^â:
— Maria La boierul te cbiams, Domnită. Oogoânicul Klär., i lale te
așteaptă, kîu pregeta «8 vii.
Lse 6in câmara «i, âe-htinâe multele trepte. In curte, troleele sunt â-
puse âupâ legile artei. Dungi hirosie âs sânge se preling 6in tot acest mâcel.
Miron o întâmpină, ii sârutâ mâna.
— Iti inâin, clomnita mea, lapta unor rile 6e slavă. Ip -aâuc cele
mat msnclre trotee ale pââurîi. ^m ucis rece cerbi, cincisprezece ciute,
nenumârate pâsâri, cu pene împărătești, eu cele mai trumoaso pene...
Mania se uita cu milâ Ia sângerosul tezaur. Mângâie capul unei ciute,
privește în tăcere ocikii ei âurerohi, aproape vii. Lâinii ling sângele care se
prelinge....
printre spectatorii aproape inmârmuriti se ve6e un grup âe tineri în
vestminte târânehti — alb inllorit cu negru — cu botlori inslti, cu parul
purtat molâovenehte. linul âin ei urmărește pe Maria cu oobii aprinși 6s
o patima sălbateca.
— O frumoasa, s nespus 6s trumoasâ
— tlu mai pot cle -clorul, ei. Vu htii... orice is'-ar întâmpla^., âe-Sh hti câ m'sr
uciâe... întruni hi moartea pentru sârutul si. ân înnebunit 6e 6or...
— ^sitâmpârâ-ts, Lismtire, ci taci «lata... taci! Mrmârinâ-o hi el, clar
Lârâ patima). L trumoasâ ca -luna....
O lacrimă s's ivit în ockii Măriei.
— Le 6e sânge, ce 6e sânge nevinovat! exclama ea
— 8paâs mea hi aha stâ mult in teaca, tlu vMi, Maria, e atâta pace
in MoI6ova. Domnul nostru Hâexanâru Voevoâ e însetat 6e pace Dupte
nu mai sunt Ia noi, 6s nu htiu oân6. îmi potolesc hi eu setea âe sânge.
— Setea âs sânge. Lănci Uttele valea pământul Molâovei, cânâ pukoa-
iele LLsâritului se revărsă peste Para, atunci, -Miroane, nu setea âe sânge
te arunca in luptâ. Li iubirea care înfruntă sângele, iubirea âe ^arâ mai
tare, mult mai tare âecst spaima âe sânge, âscât âurersa âs a vârsa sânge...
— IU nu pricepi câ toate acestea le-am tăcut pentru tine. (Spectsco-
^sintils" űr. I—r. 4
Iul atâtor vietM ucise, cu sânge pe bot sau ps aripi, pâtste maculate cle
sânge...).
LuLIetul meu uu ms lass sâ-ti mulțumesc pentru atâta sânge.
OacL eu sunt aceea prin caro aceste duioase LLpturi ?l-au akist moartea,
atunci vai mie! ám scăzut Frumusețea lumii, câncl slsr ii cuvenit so
înmulțesc.
lâa aceste cuvinte iVliron se încruntâ. Vanitatea ^i aroganta i se arata
pe Lasâ.
— Lând vei Li softa mea, domnit-â, suLletull tâu 1-oiu Lâurl eu însumi.
Os-mi place mie M va Li pe plac. Hi cesscs nu-mi place te va umple cle sllâ.
LuLIstul meu nu-I vel putea robi Hi, Miroans, toate câte se în-
ILmplâ ridicL o mare umbrâ, un perete de umbrâ între noi. Nu cred câ
voiu Hti ss-ti tiu sosis,
loturi, Domnita, logodna nosstrâ.,. legătura aceasta în tas» Dom­
nului.
Dram abia niM copil, Mirosne Degâturs aceasta, ?til tu. în-
scamnâ credința intr însă, înseamnă clorul cle a o duce mai cleparte de
a o întări prin nunta... Hi aceasta credința am pierdut-o. Dorul m'a lasst,
ápsrs din nou grupul tinerilor, martori acestei scene
^li-sm spus-o, Lâline, nu-I iubește, ricc clincolo cle sine, 2amLir
— O Li iubind ps altul?
— De cine altul?
Ocbii iui iVliron se aprind. O mânie tristă îl cuprinde
— Voiu ^ti sâ iau cesacs-i al meu. Ie voiu supune. Ou voia pSrin-
telul Iau te voiu supune. De credința ta ce-mi pasa. Oredinta o am eu
Ou un gest de spaimă abia reținut, înaintea violentei lui IVliron,
Llsrls î§i pleacâ ocbii, se înclina apoi ?i e gata sâ plece.
— Nimic? Nu spui nimic?! exclama ÎVb.:on.
Data mea draga, Lii es.ptâ. supune-te. Dl ti-a Lost sortit tio.
D» v Mi. sics pârintsle tetei
— Nu pot spun« decât lâssti-mâ, lâssti-ms sâ plec Idi-e dor sâ
tiu singurâ.
pleacâ aproape în LuZâ, In urmâ-i, Datál ?l IVIiron rámán nelâanuriti.
— Nu-i nimic, lVlirosne, Lii pe pace Sunt «baterile unui suliét de
copil, încbis aici ca într'o colivie. Dorul de libertate nu i-1 poți stinge pro-
mite-i libertate, nu robie, Dii blând ?l te va asculta
— Nu Mu ce sâ cred, IVlLris Da
— Dass, toate se vor liniști, ktâmâl la noi în astâ sesrâ Nu?
— Rămân cu bucurie.
— (OLtre Slugi). OLtiti camarile de oaspeți! OLtM o cinâ bogstâ !
Intre timp, 2amLir care privise ipnotic pe tânârs La,ta se desprinde
din grup. Dl o urmâreM acum prin întunecatele pridvoare, prin lungi
süli pardosite cu lespezi. La Luge aproapej, spre singurul ei reLugLu — câ-
msrs ei.
Oând se simte urmărită întoarce privirea. Zsmkir tace gestul de a
ridloa ceva de Ms. La merge tot mai repede:
— Domnit«, Domnita, ai pierdut o patta, si pierdut un mârgârltsr.
La se întoarce. LamLir se apropils, des.Mds palmele aproape intri-
 coysl. Simics. I se aruncâ ia piciosrs. Ou mâini febrile ii cuprinäe gsnunekii
Mi-si înnebunit sângele, Domniks. Ou orie« prs^, ou orice preț--
Okisr mosrtes.
^lsria scoate un strigât. O aprospe inuman strigătul si, 6ar o sin-
gurul oare o poate scâps.
— lls, kg. Kg, kg! â mosrtes! Ricini! Volu pune ps tatâl meu
sâ te bstâ ou biciul! pentru nnHslis ta e kun äoar biciul.
8e sbste violent. 8ospâ. Oenunckiul ei i-g lovit, poste ksrâ sâ vrea,
?n ts^â.
Ou o privire, in esre ară egal äe pâtimg?e Hi ung ?1 korul, 2sm-
Kr urmărește pgM el. âLsirâ sosrels scspâts.
In lumina smungului, vsstelul strâluceste cu toste turnurile lui. lVlo-
äest, in lugâ, se apropie äe castel.
Din turnurile lor cie vogke, oltenii eu lungi buciume snun^â amurgul,
kokest trece puntea. ákia g trecut-o Hi, in spatele Iui, puntea s'a ?i riclicst.
8e <rearin>2 Istovit cie riäul porcii. Il Sntâmpinâ portarul:
— /ti carut lg timp, părintele. 8esrs scsssta e plinâ äe mirosul frip­
turii. O sâ spumege vinul/
Mokest abis asculta.
— 8unt istovit, sunt sfâșiat cie ärum...
— klnms' cu somnul n'si nimerit-o. Oâmârile sunt pline cie osspeft-
var te pohi intinks pe o lespeäe cu lsfs la stele.
In curte, pregătirile mâre^e ale ospâHului. Belșug äs carne yi äs
tructe. Origârf uriSHS in cari se rumenește vânstul. ápol un ungksr cu
arborii in flosre asupra câruia paipttâ aripa amurgului. O fântână cu
scripste. O fstâ scoate spâ äln fântânâ. IVloässt se apropie:
— Oa-mi sâ beau, rogu-te, ml-e sete...
Oats ii intinäs ulciorul. Ramurile tremurâ in ciulceg luminâ a serii,
luările strâlucesc ictilic.
— Oomnul sâ ts pnâ.
Rats pleacă cu ulciorul ps umâr:
— Iln cuvânt! Incâ un cuvânt!
Ockii ei mari negri se luminesrs.
— ám o s?ckie Lin lemn äe ceäru. âkusâ Kels HsLsret, rupta
üin Ossa Recicsrsi Pi-o clâruesc. He terezie cie orice râu ?1, mai ales, äs
äeocki ?i äe lângosre... ám un tir äe argint, äin brâtars blsrisl IVlsgäs-
lena, care te spârâ äe patimi necurate ?i äe toste suferințele iubirii. Pi-l
äsu Hl pe acela... äar... äar.... spuns-ml unäe e Oomni^a,. spuns-mi cur»
pot s'o vsä ps Domnina.
— O greu, e toarte greu, Domnita s'a ferecat in câmars ei Hi plânge.
— plânge? ?i äe ce?
— bogoänicul el, spătarul Miron Oolâur s supârat-o. Os nu-1 iubește.
O strâinâ äs sufletul lui...
— 8puns-i Oomnl^ei câ am un inel minunat cu o pistrâ slbsstrâ,
cu ape verri ?i viorii, un inel cum nu mai e altul, a cărui veäers singurâ
vivâecâ suferindele iubirii. 8puno-i sâ vinâ, sâ i-I äsu...
— Mâ äuc, äar nu uita clarul...
Oats a pâtruns în câmara Warigi^Interior meäievsl, cu Zrinri mart.
 liriâe severe, âominst âe un pst cu un imens polog, în cârc e scumulstâ—
se pare — tostâ duiofts încspSril.
lVlsris plâns«, längs o ieresstrs larg âescbisâ ssuprs cerului âe sssrâ.
Le cer se îniîrips întâils stele, pslpits «lb strălucitor Oucesiârul.
— Oomniis, s venit un cslugâr csre vindecă suierintele iubirii. lin
câlugâr tânâr, cu ocbii negri, merii. 81 sre un inel, ininiinst, cu o pistrZ
slbsstrs, cu spe verri §i viorii, o cârui ve<iere singurâ...
Llsris nu ?i-s putut înckrânge nesstâmpârui. Spune violent:
— Onâe e? Ou-ms îs dânsul.
Ole âs?tinâ vertiginos treptele, sjung in curte, printre pornii, în
Hoare, längs iântânâ — ULlugsruI. Ilevârut, în umbrs pridvorului, pândind
printre colvsns, spsrifts Llsriei — Lsmiir.
— 8unt purtstorul unui inel âe preț, Oomni^â, ft ins înckin plecst
Kláriéi Isle. II cunoști ősre?
lVlsris râspuncis trsnsiigursts:
— Os. Iot ce vei cere kft voiu âs. (le vei dispune voiu tsoe. Oe-sr ki
nebunie ssu pierrsre.
— Ol cere stât: sâ vii sstssesrâ knsinte âe mftlocul nopfti in luncâ,
Is locul ftiut.
— Le iscs el?
— O pururi cu sutiéiul ls tine.
— Onâs e el?
— Os âiborosss. ârurn pe semne sâ gâte^te âe âucâ...
Imsginss Iui Lsmitir csirs ssouLtâ. âpoi «cens se scdimbL : Os âbo-
rosss, vsn, în ckilis ss, investrnânis ^esus, încinge spsâs. In isis oglindii.
Is lumins lumânârilar, spsre un mândru csvsler.
Lsmiir csutâ scum, întrebând âin orn în om, prin priâvosre ft kn
sscunLi^urile curfti, pe Miron. II âescoperâ, în i ns, lângă iripturâ, Is lumins
unui rasre ioc, âsleotânâu-se cu multe sluMicifte. I ss isoe «smn. I se
grLsfte în tsinâ. 8s suâ âosr puftns cuvinte, — siârfttul convorbirii:
— âât sm priceput: „in luncs, is locul !°tiut". (lsre o ii locul nu
pot spune. Osr eîl vine dels âibarosss. Llârts îs îi poste eft însinte
^ILris îs poște intess toste csrLrils cu oameni.
— Lins spui, r^s voiu isce. Pine Ui ââ câftvs gslbeni). Osr ss ytn,
âscâ minți..,
Liiron sse în iniftocul curții. Strigs cu msre voce:
— îoft osmeniî mei Is ârurn!
Osrms nespuss. Lstrânul logoist spsre în pervazul terestrei:
— Le isoi, ârsgul meu? (le e rorul scests?
— Lise, IVlsris îs. Hu pot râmâne. ^m zurst sâ tiu Is nospte,
scs8â!
Os âborosss, oâllsre, cu o Isrgâ pelerinâ întunevstâ peste luciul vest­
mânt âe csvsler, Osn trece pe sub posrts mânâstirii..
Qssrelul spsre, sub presUZiile cerului nocturn. Le puntes. csre
lässt trece cortegiul vânâtoresc »I Iui Liiron: câlâri, purtâtori âe iscle.
Os mijloc, trâsurs lui trssâ âe §esss csi.
In urms cortegiMui, singur, ILoâest trsoe ultimul pe punte. îât
psre un ioc âe „siluete'', o grsvurs cu umbre în miycsre.
 Osn câlâreyte cu ardoare, printre stânei, ps lângâ ape, prin cârâri
de codru, neînostst, In kugâ.
âliron, §i el. trec« drumuri largi de câmpie, trece prin vaduri, sdu-
ciumst în trâsurs Iui ârggllâ.
Osclels — vâpâi câlâtosre — arunca peste tot lungi umbre kantastics
ápol 1srâ?i Dsn cLlârincl, spui isrâ?i Illíren ixi- isrâ^i Osn.
O lântânâ cu cumpsns sub «telisle nop^U- Irâsurs! Iui iVIiron, 8in-
sotits de câftvL câlâri cu isc le se oprește în dreptu-i. Osii sunt sco^i din
curele ?i bssu «pâ prelung.
tin ropot se aude. Lliron Lscs stenft pe si sâi. timbrs lui Osn se
spropis câisre.
Doi osmeni cu indie îi sar Insints. Orind calul de câpâstru.
— 8tsi!
— 8tai!
— Osmeni buni! — sdsugâ unul din ei dupâ ce cslul s stst — sâ
nu-ti Le tsamâ.
— Dorim sâ Htim drumul Ia Lrborvass. Lli se psre câ ne-sm râtâcit,
sdsugâ cslslt
— prin codru nu puteai trece ușor. Insti-o peste vsle, ps îs margine»
codrului. O drumul msi bun!
Oâ pinteni calului. Osilslft ÎI tin pe Ioc.
— Oum de tztii stât de dine drumul câtre ^rboroasa? râse unul din si.
— Oum sâ nu ?tiu? râspunde Osn rîmnd. Oând vin dels ^.rboroass.
— Dels ^rborosss vii! exelsmâ unui din cei doi. ^i sâ ne dai sesms!
?i-I smulge eu violenta de pe csi. ápol amândoi îi duc însintes stâpânului
Acesta, lângă lântânâ, întresdâ cu serul cinic:
— Vii dels Hrborosiss ?i te duci unde?
— Oe-hi pssâ? răspunde Ds,n.
— HM ce? Orumul o greu. Hi csii msi sunt istoviri, l^m nevoie de
siP doi csi la trâsurs. Os unul I-sm yi aliat. O cslul tâu! Hi în locul celui
de sli doilea te-vlu înclkings pe Lins.
Rîde ssrcsstlc în sssntimentui oamenilor sâi.
— Oe rici, voinice? urmesm el.
— Os sâ de? încearcă! râspunde Osn cu un strigat de luptâ, spu-
când biciul eu lungi ^Lckiuri al unuia dintr'înM învââindu-I cumplit, de
jur împrejur.
— Incearcâ, puiu de lele, urmesrâ Dan, yi-I lovește peste tstâ ^i peste
piept, aruncând biciul din mânâ. 8lickiurile se împletesc în jurul Iui IMron
Oamenii Iui ssr sâ-l dsskscâ din scsastâ Isgâturâ. Osn s's ;i aruncat ps cal
In curând, e departe.
Aliron ?i csi doi ssr ^i ei cslsre plecând în urmârirea iui. timbrele
lor se pierd în noapte.
Osn călărește printre priveliști dei o calmâ, ssninâ Irumuse^s: pajiști
pe cari se lesgânâ Lori si ierburi înalte, printre umbre svelte de arbori.
Ou cât se spropis de lunca întâlnirii, priveli-tes se tace mai frumoasa.
Istâ-l. rV ajuns. Angurâ între arbori msgnilici, într'o lungâ, dlatsnâ
rvcbis albâ, cu mijlocul neverosimil de subțire, îl așteaptă iVIaris.
Osn desvsLecâ. O sârutâ prelung. Oras ls brat, cu ocbii pierduti într'o
constäfto nevL-ntâ, vin spre râul plan. 3e «ârvtS i-âi, ca sub imperiul
unei Lsscinspi.
^poi umbrele Iar se proLlâ printre arbori, Is marginea unui lse in
vsre se râskrânZ — prokunâo — toate stelele eerului O luntre uzosrs ii
sztsapts. stin§ apa meloâios §1 luntrea spintecâ valul.
Beisls pasionate, muzicale, cu vântul în plete a Iui van ?: a Kláriéi.
Luna râsars printre cetini. -Vpa se umple Äs luminS.
Simultan, o voee, în scorâ âessvârxit cu murics acestei privsli.M.
spune, — in timp ce se âeskszosrâ pe ecran întreaga varietate âe imamul
— nemuritoarea evocare a iubirii âin scrisoarea IV a lui Dninescu.

Luna... Luna ese'ntreagâ, se înalt'«?« bălaie

§i âin fârru în sârm âureasâ o cărare âe vâpaie,
de pe-o repeâs'nmiire âe mici unâe o alterne
La, copila cea âs aur, visul negurii eterne,
?i cu cât !umina-i âulce tot mai mult se lâmursxte,
du-atât valurile apei, cu atât șarmul par'câ erezte,
doârul pare tot mai mare, par'câ tune mai aproape
Oe'nprcunâ cu al lunei âisc, stăpânilor âe üp«
larâ toi eu umbra lata zi eu flori pâ?m'n pământ
înspre apa'ntunccatâ lin se scutura âe vânt,
î'este capul dlonâ al /stei rboarâ florrle xr-o plouâ. .
La se prinâs âe grumasu-i cu mânutels-amânâouâ
pe spate-zi lasă capul...

klsria reia acum, sa insâzi, cuvintele textului eminescian, klimie na­

turalist in aceasta scena. înotul strÂbâtut âe o inaltA înfiorare, limpsâe vânZ
îs ireal:

„kla uimești, âacâ nu. mântui...

-lb, cs fioros âe âulce âe pe dresa ta cuvântu-i.'
dât âe sus riâiei acurrra în gânâirea ta pe-o roadă
danci âurerea ta âin suflet este ringura-mi poâoadâ,
?i cu focul blânâ âin glasu-fi tu mâ âori zi mâ cutremuri.
Oo îmi pare o povoste âs amor âin alte vremuri.
Visurile tale, toate, ocbrul târî atât âe tristu-i,
du-a lui umeâ'aââncime toata mintea mea o mistui.
Oâ-mi-t mie oc?âi negri. .. nu privi cu oi în laturi,
daci âe noaptea tor cea âulce vecinie n o sâ mâ mai seturi.
^4?i ordi privinâ într'înzii... 0. ascuttâ numa'ncoace,
dum la vorbâ rnii âe valuri stau cu stelele proroace '
doârii negri aiursasâ zi izvoarele albastre
povestesc ele'n âe ele numai âragoâls noastre
> i luceferii ce tremur axa reci prin negre cetini,
7ot pământul lacul, cerul... toate, toate ni-s prieteni...
^4i putea sâ lépési cârma zi lopefile sâ leperi,
Dupâ propria lor voie sâ ne âiccâ u.nâe rspesi,
daci ori unâe numai ele ar âori ca sâ ne poarte,
pretutindeni fericire.. âs e viaxâ, âe e rnoarte".
 k'sskle lui Osn ;i 2 MsrieL, cu marele lor ssr romantic, sc contunáá,
în numeroase supra-impresiuni, cu nourii carului âesplstiti sub lunâ, cu
»pels, cu valurile, printre cori rasar, printre csri se ;teiU, printre car-
trsnspsr — imagini cuprinse in misteriosul ilux si mujicei.
8s întorc In ^ârm. Le âspârtssrâ în Isrgul lumini;.
pitulat întrun âesi;, strecurânâu-se pe sub tulpinsle srdu;tilor, os
sâ evite Iresrnâtul Irundelor, — Miron.
Ineorâsres lui e cumplitâ. lncs un pas ?i poște sâri ssuprâ- le. Osn,
insâ, a ^srit o mânâ csre se strscosrs printre ierburi — o mânâ purtătoare
âe pumnal.
8ârâ ca Maris sâ ia. «minte, eu un pas sigur, cslcâ peste es.
Orim plsn: mâns în csre Osn îsi stunââ cslcâiul, pintenul care o
stâ;ie.
— (le si? ce este? exclsmâ Maria
— ân câloat un ?esrps, râspunâs el.
Miron;i-s ünlränt un strigat. Durerea sa e preș msre. Oe^inâ cu un
gesmât scurt.
O expresie <ls oroare cuprinâe ksts Măriei.
— ^.i surit ?
— Os, un geamst.
- cui ers?
— Lins ;tie? Dna âin tiarele psâurii
k°sc cspvs ps;i impreunâ. Sunt protunâ turburași.
— puterile nopfti, Marie, tâpturile întunericului, nu ne iubesc.
— Nu ne iubesc, o ;tiu.
— Lie nu iubesc iubirea.
— 81 s sâunâ pieâici în calea iubiri: nosstre 8le scsmâns âurere
ri smsr.
— â, âe-sm putea lugi... âepsrte âe lume...
— Dnâsvs... impreunâ... noi singuri...
— Intru regiune s spsftilor, într un slt univers..
Urat Ia brst, ss apropie âe întâiuil plsn, pu ocbii pierâuti spre aceeași
tascinants constelație.
— In steaua oare lucește stat âe viu în ces msi krumosss âintre
stelele nopții...
^u ajuns la locul întâlnirii. Lslul necbsars. Dresmâts ls spropieres
stâpsnului. Scena cuprinâe vastul întins si luminișului. In mijlocul ei, sâ-
rutul pssionat sl înârâgosititilor. dratiossa lor reverență, l^poi, Msris
pâtrunâs printre cei âoi arbori, In 2iâuil âe stânca âescbis însints-i. 8 gura
Subtersnsi csre âuce ls csstel.
Osn lncslecâ, trece pe lângă caatelul sâorniit in bătaia lunii. Lânâ
ess Is árumul msre, âoi călări se âesprinâ âin marginea psâurii. Osn i-a
rârit, a înțeles. întrecere cuwplââ între âân;ii. van lugs, âs pinteni mereu...
Lei âoi î;i încorâesrs srcurile, calare, țintesc, âe;i sunt âepsrte. Zi
sâseats unuis străbate gsnunckiul Iui Osn.
Ourcrss îl crispează. 81 călărește ieiâ preget. Ista câ árumul cntsste
On crâng e ls marginea Iui. Lu ultims vlsgâ pstrunâe într însul. l'rece
printre arbori multi ?i' âe;i, sbes tinâuâu-se pe cal. lin lung siroiu âe sânge
 i sÄ prelins âin rsnâ. O cârare trece prin crâng — c> cărare slbâ âs lunâ.
?s cârsre, înaintea Ini, mergânâ âe ror spre mănăstire, IVloâest.
Oâ se «premie singur. Lloâest îl destinde pe Dan, îl Sterine pe iardâ,
rupe iierul sagotiii ?i trage sâgeata. Ou o iâ^is âin câma^a Iui, lesgâ rana
sângerânda.
Osr crângul râsunâ âs tropotul cailor. 8s suâ voci înâspârtsto. Sunt
cel âoi câlâri cari cercetearâ crângul:
— Le sici... Sunt urmele cslului.
— Le aici...
— dlu ne scspâ.'
Osn suâs, înțelege. lyj aduna puterile ?i spune:
— Li vin sâ rnâ uciââ... ^.scunâs-mâ, nu mâ lâss...
Osr Moâsst ^tis ve-i rămâne âs ckLcut. Se ridica vicllent âe iângâ vsm,
ss aruincâ ps cui ?i iuge. Dan gerne:
— Modest nu iugi, nu rnâ lass '
Osi âoi câlâri Lâresc pe IVlodszt e?inâ la ârurn, âin crâng; ?i — iireZts
îi coniunââ cu Dan:
— Le el!
— Nu ne scapă
Sunt aproape âs el. iHi încorâsaxâ arcurils. Âmânâouâ săgețile i se
inkig în spate.
Oslul lass árumul ?i o ia nebunește prin lanul âs grâu. IVloâsst M
pleacă kruntea peste coama calului, apoi csâs, Ia pământ.
lin semn âs nespusa satiskactie si cei âoi câlâri ip continua mersul.

Lâpus âe suierintâ. Dan alunge în ksta eâikiciului, cu marea inscrip­

ție gotica a Oolegiului lVlolâovei Llergs ?cd!cpstânâ. Lato la u?s lui Luden
— Dsuâst kis Domnul, ii ui meu.
Dan ss aHSLLs istovit in scaunul dinaintea mesei.
— ân venit, măiestre Luden, ss-ti spun âursres ?i râtâcirea mea. Sunt
prins in mreiels întâmplării mele kantastice. ^.m sorbit pâcatul pânâ în
kunâ. ^.m călcat legile Bisericii...
— tiu, iiul meu. le-ai împodobit cu o învaMurâ mai âe preț âscât
a cariilor. Â.i cunoscut în experiența ta, — în âurerea experienței tale —
puterile sukletului Iau, puterile înseși a ie Domnului'. Dar spune : ce te aciuez
atât âs neiericit pânâ la mins?
— Speranps câ voiu putea scăpa âin lume, câ ființa !ts îmi va oieri,
ca ?i âtââatâ, âsla spatiilor inkintte...
— Obsis o cunoști. Lormulele M stau Ia îndemâna
Ou un gest, arata Iui Dan, cartea âs iormule magice.
Ooperta oi. între ii ole ,;i lucruri stranii, ps unul âin raiturile incâpsrii
— Mi-ai spuls oâinioarâ, măiestre Luden, câ kormulels tale îmi pot
âssckiâs oricare âm regiunile spahiului. Vreau sâ încerc aceasta expsrientâ.
Da, î^^m spus-o: Suilstul tâu poale câlâtcri în spatii, desprins
âs lrup, prin puterea sa iniinits consubstsntislâ inkinitulá Dar trupul tâu.
umidra sukletului, aceia rămâne cu noi. Le pagina a I3-s a cârti! e scrisL
kormuls.
— Lis, âar vreau sâ iau cu mine pe Claris.
— Vel putes-o lua, repetânâu-i kormula
Luden ia cartea âe ps rskt.
 — 'sin sâ te previn: scessts e msrss, suprems experienjâ. Rrintr'însL
ji-s dst sâ cuno?ti stotputsrnicis Iul Dumnezeu. Vei cunos?ts tot ce visâriîe
Isis ?i-sr ti putut întruckips.. Reste toste vei domni atotputernic. Râmsntul
knsu?i vs îl Is îndemsns ts. Hi msns ts intinsâ ssuprs-i îi vs putes reduce
îs dimensiunile unui msrgâritsr. Hi toste pâstrându-?i proporțiile, nimic nu
se vs medikics în triste Iui eonsistensâ... Intosnee douâspre^cce pSAini sie cârmii.
Dsn întosrce douÄspre2eos psAini. L 13-s, eu Arele semne csbslistivs, ln
primul plsn, se sllâ înslnte-i.
— (le simji?
— Simt intunecându-so ?i pierind conHtiinss etcrnitâtii mele. Limit Arele
os <ls plumb euZetârile mele, — râspunde ipnotic, Dsn.
In seest timp dublul sâu, înslt, luminos, târâ priksns, stâ în picîosre,
Is drespts ss, lsnxâ scsun.
— (le simsi? îl înrrebâ Huben.
— Simt, râspunds Sulistul, brstele mele pierind in ser si cu toste
scestss câpâtând puteri uris?e. Simt cum mintos mes se tsce clsrâ cs o
bucstâ de so ere
Lpleesft smsndoi — Ilmibrs ?> SuLstull — esuprs psAinei s 13-s, temele
lor pe csri pslpits eevs dituri. cs si ceste primordislâ — neAurs RscsrU —
se limpezesc.
Dsn-SuRstuI se intosros pentru s-?i ius râmss bun.
— tiu uits csrtes! Dscs vrei sâ te întorci în lume, îi spune Ruben.
Dsn-Sutletul spucâ eu înkriAursrs csrtes. Ruben continuâ-
— Hi cum în spanie pe csri Ie dorești, timpul sre site moduri,
eunZe dupâ site legi, noi nu ne vom msî întâlni seve. Li lost cel msi bun, msi
drsA învs;âcsi sl meu
Spunând sceste, ocbii Iui Ruben se umplu de Iscrimi.
Osn-Sukietul î^i pleses lruntes pe pieptul Iui Ruben. Lse. Re urms lui,
ydkiopâtând, îmkrsest în v«cbiu-i vestmânt csvsIeresQ, msi trist cs slits dstâ,
Dsn-Dmbrs.
Lbis su e?it pe u?s, si in cbilis kstrânului Ruben se petrece o strsnis
metsmertoüäl liZurs ss ospâtâ msscs Disvolului, bsrbs ss se reslirâ lormând
douâ bsrbi de tsp, prin esri-?i trece cu sstistsejie dsZetels eu lunZi Akisre:
Rs, bs, Ssbis Lrsdiniei, Rlsmurs Domnului, ks, ks, scest csluAsr
Ajunsese nssuierit cu pretenpile Iui. Dsr I-sm sruncst in vkeenâ. LuLstul
Im e pierdut. Din înesrosres ssts nu msi scsps. Ris, ks, ks, ks!
Rîsul sâu eutremurâ încsperes. Re rslturi, pe obieotele de Zeometrie
ssu însuntrut tioteior, o mulsime de spiridu?i. — mici disvoli luminoși —
lsc jocuri de trspe^ ?! tumbe lsntsstice.
In strsdâ, Dsn-Sulletul si Dsn-Dmbrs csri merA cs ?i cum nu s'sr
cunos?ts, se despsrt Is prims rLscruce: unul o is însints, celslt spuos drumul
deis drsspts R sesrs scum. Se vede psns depsrte, umbrs Iui Dsn sekio-
pâtând.
ápol Dsn spsre, drept, desăvârșit — preren^â sprospe stelsrâ — Is
espâtul pstului unde dosrme KIsris. Reressbrs înoâpsrii Isn§ desekisâ
ssuvrs cerului nocturn.
Rs se de?tesptâ
— Re unde si venit?
 — ^m venit pe câi nedstute cis semeni, âm venit sâ te âuc uncie vissi'
într'o regiune s speciilor, In ces msi trumossâ ciintre stelele nopții.
— Voces ts ere csvs nespus âe limpsâe, neomenesc âs limpeâe. kâ-e
tesmâ.
— l^u te teme. Visul nostru îmdâtâtor is tiiniZ.
Ou un gest mscdinsl, Osn âescb'âs csrtes Is psgins 13. O pne cu
«mânâouâ mâinile, pe piept, âescdisâ in âreptul iâîsriei.
iVisris o privește cu vcbil msri. -Vpoi âeoâstâ o tormâ - umdrs ei —
csâe cu cspul pe pernâ.
^lsrig — Luckletul Msrei — se riâicZ. O inumsn âe trumossâ. Il cu-
prinâe pe Osn. 8e înâresptâ smânâoi spre teresstrâ. privinâ, cu scees?i sti-
tuâine âin luncâ, stesus csre lucește nespus âs vie pe cer.
VLpâile stelei iiuminesrâ cssa. ^.poi Osn si IVIsrls inlânluiHi în gestul
intinit âe âolent Li Iul Osolo si el Lrsncescel âin grsvurs lui Oorâ se vââ
trecânâ, protiisft pe cerul âe un negru sbsolut, âismsntst âe stele.
Li trec, trec inâetinit. Ltesus msgicâ strălucește ssuprâ-le. Os picios-
rele lor pâmântul cu geogrstis lui luminossâ psre un imens mârgâritsr.
Osn întinâe pslms ssuprâ-l. pâmântul vine în pslmâ-i. II prinâs în sslbs
Lisirisi. ^poi spstiul se umple âs rsâisftuni, Pi el pun piciorul pe un târâm
âe vis: o regiune âe o ste-rllitste yl o reckrlngents minerslâ. Oâmple âe un slb
intinit, prin csre trec tinânâu-ss âe mânâ, in sunetele unui cântec, psslmo-
âist îngerește. îngeri — tâpturl umsns, cu cspul inunâst âe plete, în lung
vestmânt slb — trec cu pssi âistsni pe längs âânsii, murmurânâ:
— 8untem stst âe tineri.
— Suntem stât âs fericiți.
^âpoi un înger plsngânâ. ^.poî un inger orb esre veryeyte:
— Oscâ n'sHl ti eu, cine sr rnsî rîâe! spune cel âintâiu.
— Oscâ n'sPi- ti eu, unâe ar ti mila? spune cei âs si âoUes.
— Suntem nespus âs tsriicip, IVIsrle, âe Osn.
— -^?s e suntem tericip! râspunâe es. lnsints-ls se âeskâ^osrâ scum
o privell?te lionsrâescâ. Ltânc: peste csri lucește un crepuscul etern, spe
lung âsspletlte, spe protunâe, srborj negri ?i msri. Mei o trunrâ nu se bâte,
-^pele su împietrit.
— ^îci totul e mort, zice Osn.
— áléi nimic n's tost vlu, spune un înger csre trece.
— 8uklâ peste ele si vor prinâe vists, Lice un sltul.
Osn sutlâ u?or, !ntorcânâu-?l cspul âels stângs spre ârespts, ^i sub
sutiul 8SU nsturs lnmârmurltâ învie. Orun^els trssmâts, spele curg în vsluri.
LI psre cutremuirst âs «cssstâ întâmplsre.
— Lli-s sete, âs el. On înger spore stunci. Oe mâinile ssle el posrtâ
cs o msre pânrâ âistsnâ, un lrvor,
Osn î^i moșie durele în pslmele îngerului
— lîli-e somn, âe el spoi. yt slmultsn un cortegiu âe îngeri, cu oâbii
încbiyi, înclinstî unui, pe sltul, in stltuâini âe o msre srmonie, trece cu tlui-
âul însumi si somnului.
Osn Pi Llsâ î?l înclins cspetels si se prinâ în cortegiu.
^pvî cortegiul se âestrsmâ. Osn ?i Lîsris sunt însintes unei scâri âe
Inci« msnmorä, cu trepte inkinit« cari ässe, di sus, pLns äs incsdescentâ.
— vres sä väd pe Oumnereu äs ks^â, rice Osn.
— Oscä nu-I si in tine, II csuji In vsn, spune un Inzer esre t-rsce.
— Incesrcä, el este Is ősistül scârii, «pune un sltul.
^-tnsp «Ie «trâLucires scârii, el suie ?â sâ mereu. Hj pe mâsurâ os sâ,
treptele se multiplicâ indefinit.
— Sunt «dosit, spune si Apoi.
Hi îndstâ doi îngeri vin sâ-I suspnâ.
— Veri tu, Msrie: îngerii împlinesc toste âo»rrils mele.
— Osnd plouâ toste grsnsle oresc. OLnd Oumnersu vres, tu dorești
eeescs împlinesc îngerii, râspunde Maris.
^cum se suci es în diserics Msnâstirii Accentele divine â 'priss-
glnonâi:
— Ltânt, Lkânt, sksnt este Oomnul Lsvaot!
Losrs SÄ umplut de o luminâ mirikicâ. Imnul se exsltâ. îngerii Is>
inolinâ capetele înaintea Iui Osn. ^.Ipi se gâtesc sâ-l întâmpine.
— „Vei L sutotputenâ" spunea mâiestrul Huben. Ősre, Iára sä ;tiu, nu
sunt eu însumi ^.totputernicuä! excLsmâ Osn aproape în extar.
Hi ds-«dstâ scars imensâ se dârâmâ eu un sgomot de trâsnet. I7n vânt
devsststor începe sâ bstâ. Li osd.
Osn smulge mârgâritsrul Dâmântului din salba Măriei. Mărgăritarul
cade msi repede cs ei.
Decorul vertiginos al tuturor stelelor. In eâders, Osn se desparte de
Marás.
Oesvndine de gesturi, Lutursres nebuinâ a mantiei. l^poi pâmântul cu
geogrskis lui, esre se întinde îs piciosre...
Hi istâ pe Osn sub ckipul Iui Oionis în câmars scestuis din roman­
ticul Is^i
kânrele pâisnjenilor II sssltesrâ sprospe Incâperes srs un ser §i
msi vetust ^i msi trist. Oartes cu tormule magice e încbisâ, pe MLLâ. L către
sesrs. De tnresstrs descbisâ se vad cum se sdunâ norii. O sâ vie turtuns.
Din umdrs terestrei, Oionis privește neliniștit.
O^iä« bsäcvnului din la^L sunt larg desckise. Drin ele pătrund starâ
-tsctels unei muriéi de dsn^. Q larmS plâcuts se suds.
Incâperes, în care Maris oânts ls dlsvir, psre scum vestibulul unei
lulxuosse sâli de bsl, prin vsre trec tineri bonjuriști, doamne în superbe
crinoline.
Marás spare deodată ls brstul unui tânâr — un iunksr din regimentul
I de lâncerl moldovenesc, în costum de ceremonie. Sunt plini de exuL-enan^a
smândoi. De tânârul scests I-sm cunoscut: e 7amkir, argatul din csstelul
de odiniosrâ-
^psr amândoi în bslcon. ,
— Lâe vecke ^i tristâ e csss scessts, spune âumosul iurker. srstând
casa Iui Oionis. H'sr spune câ e o cssâ pârâsitâ.
— l^u yesde Lntr^insg un visător^ un tânâr poet.
— Os, ba, un poet romantic, desigur. Hi «um B ctiismâ?
— Oionis
 Orumosul junker, compâtimitor:
— 83rmsnul Oionis!
Oi o strings ârâgostos «Ls mLlloic. DL riâe tericitâ. împrejurul lor nu
MSI e lume. lVlurics s prin» pe toii in csáenMe ei, îk espttosul vsl<l ârs
râsunâ. Os î?i lssâ cspuL pe pieptul lui Hi el incesrcs s'o sărute. Os ss spârs
eu un gest plin âs tsrmec Inckiâe u?ils balconului ?i trage perâssus
Oionis veâs stunot proMânâu-se ps psrâes, umbrs pssionstsi lor sâru-
târi. ilprospe scos âin min(i, cu cspul gol, se repeâs pe scsri, intrâ in msrss
curte vecins. Oeciori, cu rnulte Kreturi, ii intâmpinâ:
— Oorsse ss ?tiu, spune el, âe ce scssstâ serdsre?
— pentru loZoâns âomni?osrei noastre.
— 8s logoâit. OK, cu cine?
— Ou un junker âin regimentul 1 âe láncért. lVlâria 8s Oornnul s
venit Is serbsrs.
Ilitânâ sâ mulțumească, Oionis plsscs, prsâs unei rnsri sgitstii Osâ
picuri rnsri âs plosie. Oulgerâ. Ou ockii pierâuiu rstâce?te ps sirâri. plous.
întuneric 8tr3?!ils sSrsce sie vsckiului lsHi. plouS torentîsl. ilcum Abis,
Oionis încesrcâ ss se sââpostesscs.
Istâ o casa âs scânâuri, o Kists coliba, âin csre strsbste lumins. IntrL.
O stellsrul unui Lersr
Os lurnins unei tis cári orkitosre, fierarul I3ure?ts pe nicovslâ un
ârug Lncanâescsnt. ps Ilsrsrul acests LI recunos?tem: O Erori Oolâur, spâ-
tsrul âs oâiniosrs.
Ou ockii pi^srâup in prsâs nelinistei ssle, Oionis se spropie. piersrul
I-s recunoscut. Osmane o clips pironit. Ockii ssi II străpung, îl rnsZnstr-
rssLs. InsltL cleștele in csre ținea ârugul — cleștele cu krs(s incsnâsscente —
;t-1 inligs cu sete in ockii Iul Oionis.
-lceris se prsbUHSHte.
Lcum abis tiersrul i?i ââ sesins âs kspts ss:
— i^m ucis un om, sm ucis un vrn! strigL el.
Os striZLieie sole, spore tierärssss, spsr copiii. 8e sruncâ pe Oionis.
(In prins plsn, is^s lui mutilstâ).
— O inort. Os ce 1-s! ucis?
Osr ckisrsrull s Hi tuM. W siesrgâ pe strâLile âeysrts, bâtute âe
ploaie^ urlânâ! necontenit:
— tlin ucis un om, sm ucis un om!
Intrâ îs comissrul âs politie. Interior banal, âominst âe un msre
portret sl Iui lVliksil 8turrs, principele âomniitor. Oomissrul, In picioare.
O'n scrib e sssrst Is masâ.
— Os ce I-si ucis? intresbZ comissrul.
— N'sm Htiut ce Isc. E-sm pierâut min(ile.
— Os svssi cu «I?
— klu l-sm vârut nicioâsts... yi tochuHi psrcs-L ursm âs mult... Osnâ
l-nrn vs2ut ântrânâ cu ockii rLtsciti m s cuprins o turle nebunâ. l-sm
ânkunâst cleștele in ocki.
plânge in pumni, munmurânâ cu socsndul âespsrârLi:
— Os svesm cu el? Nu l-sm vâ/.ut nicioâsts!
— 81 spui câ nu l-ol vârut nicioâsts? 03 nu svssi nimic cu si?
 — Mmic... nicioâstâ . nimic.
Lomissrui câtre scnib:
— Scrie: ,M nu-?i poște exipiics scesstâ orimâ. Oupâ conststârUe
nosstre, uciZsHuI ers best"..
— tiu ersm best... Vâ iun câ nu ersm keni!
ápoi scens se sckîmbâ. priâvorul unei msri biserici. Mtimele accente
â âorului nux>tisl- O lume in vestminte cis Mlâ invsâssLâ eHires. Msris Hi
kruâul ei innrer trec ckericiti Hi solemni. O csrstâ purtând simorii prin-
cisre ii sHtesptâ. Strâikst o es Ie Isrgâ, sâumlbritâ âe srbori. S sesrâ, Hi pe
oer Iucs?te —cg ?i âs ââ — stesus exits^âi. Lisris se strinZe Hi msi
mâ HânZâ LrurnxAsuji runker:
Sâ intosrcem câ Stesus sceâs mâ intioerâ. Ilumina ei âe?tesptâ
în sâetull meu nu ?tiu ce turburâtosre simțiri. ?sre câ mâ cbismâ in sitâ -lume
...intinit âe csimâ, inti nit âe â-âs.
Sâ iâsâm eceste prostii eo^iisresli. ^lu e nimic mni âuice cs ârn-
Aostes nosstrâ!
O s-ârutâ pnsiun^. Sub iucuTes msgnsbcâ s stelei, trâsurs ss pierâs
âepsrte...
 L « 5 0 « r
/o// 0/06

l'oatä Liu« in Lilla alburie orele îrrclinarâ

Oin spice âe varä, âe aur oalâe fecioare...
Dar- valul seni înstelat împetrexte 'n colinck
Vânată — §i veacuri stinse vin âe ceialaltck La«»«.

freamătă in vrnt nrâtâsâriile veșniciilor

/'Inn larvari albastre, pe clopote vecbi ce-au aâormit,
Leste inima care pânâ maj ieri
Oa mupuri'n frumusefi âe cântece prele-a plesnit.

Seara, âin priâvorul Zării âe atlar âecolorat,

lVäluca'?raItä peste balconul apelor ?i-a înâoit.
Oetinile âe pânâuri spânzura peste aââncurr âe umdrâ^.
Linele ?i râul în pământul meu s'au pârAuit.

Onââ âepârtatâ âe murrnur stelar pe bure-mi se stinpe.

Oar §lasul tâu în ostenirea inimii iar îmi răsună,
Orca prin vremi §i vine cum âintr'o spărtură nsa^rck
Oe noapte, în creștet — trâmbă albă âe lunck.

Oe-acuma-i târriu în risipirile raâarnice.

fruntea âe poveri luminearâ ?i'n falrii rnantalii
>1 carul ...7otu-i Zaâarnic.... smintirea nrai /ulpus
Inpks^t 'nsiNAurârii în farmec palbsn âe stele tomnals...

OLn vokLnuL .Ktsnm ái vMvs««" — «urs spLrs în LcUtuma dispailâ

Qk. Msoa.
Versuri

Orept albe silele-mi curg...

Oe?- nelămurit, anotiinp, stele —
^îâe în lacuri galbene cle amurg.

/n îngbe^area ceasului încenu^at

Geamătul noptatec eu pa^i moi âe nâlucZ
^rn pe^terea umeââ — a 'nserârii a lunecat.

^este lini^tile /lorilor, anilor.

Scrumul vânat al serii urcâ'n âepârtân.
Oresc siâuri negre în /ur... Vasari cle umbra
Vin mut, în aripi cu înoptarsa âin sări.

Ova tuvduve rin» dea lung cbipul stins, âe-paloave...

Oontuveîe'ntve umbre negre neliniștite, se ?terg,
Stele'n aââncuri scu/unââ, rece, moarta /umegare.

Vecernii târâ, clopote veebr peste sat, peste ani.

In copilărie — în inima mai răsuna/...
Din bolțile manilor urc turlă âe /i!âe§ galben,
O leagăn prin cecuri cu paxr palici âs lurrä.
 Ion O/oz

I«rr inims c« titele...

într'o Li vom paxi IN piulpiuri aîde âe soare
I»e sud a norilor panele âe /loare
Lcuturate 'n lumina âe-asupra noastră,
pe sub a cerului salcie áldásivá.

pluturul alb âin âe^etul tâu

ln tremurare pura
Ilrcânâ pe /runte, scodorânâ pe oâi, întârLiinâ pe pura,
In masca lutului poate câ-mi ua lumina un Leu.

Atunci cuvintele vor âeslega tâlcuri noui

printre minunile ce vom pâ?i cu /ricâ
§â nu mai /ie ocâii, poi
Oe lumina ta, — cuiburi părăsite âe rânâunicâ.

Iar inima cu turle âe sinpurâtâsi

O sâ âesleAS pentru tine, âe âeparte —
Lemne veșnice, nearâtate.
Iáimba âe âincolo âe moarte,
-Arâ moarte.

^poi, âin tckrrmu-amieLii, cu plete legănate,

De mîni, ca âouâ statui cu su/letele 'nainte-le plecate.
Vom aștepta cioboca iubirii pornita sâ ne iee —
Intâmpinânâu-ne cu /umvAâri âe curcubeie.
 — poet al patriei —
âe c. 6LK0^

9» acei repe al poeTiei, veșnic tâirâr ?r /erice

Os âin /rairTă îLi âoine^te, ce cu /luciul îLi Tice
Le cu basmnl povestește — veselul >llscsanâri
Oe'Ti^irânâ mărgăritare pe a stelei blânââ rasa
>1cu7n secoli strălucește, o minune lnmineaTâ
^4cum rââe printre lacrimi cânâ o cânta pe Oriâri.

§au visânâ cu âoi»ra trista a voinicului âe munte

Visul apelor aâânce §i al stâncelor cărunte
Visul salbelor bătrâne âe pe umerii âe âeal
Ll âe^teaptâ'n sânul nostru âorul Larii cei străbune
Ll revoacâ'n âulci icoane a istoriei minune
Vremea lui Zte/an cel Mare, Timbrul sombru ^i nepal

^a-1 caracterixeMâ Rminescu pe ^.lecsanâri: llâric prin exce-

lenta, poet âe o maiestate reZalâ, optimist ca insuHi instincîul usa-
mului, cânt aret si âoinei ^i Li trecutului, al natúréi yi al vitejiei
Românilor.
Iu aâevâr, puLini poeLi ^i-au incbinat lira, inspirația lor poe-
ticâ Ratriei cu V. ^.lecsanâri. R aâevârat câ ^l V. Lärlovs L luruinut
«3 uu tulßer scurt bolta literaturii uoastre, scoLâiuâ ca uu cautec âe
lobaââ acel ruar^ amuoinios pliu âe avaut ^i eutusissru. ^uârei
Muire^auu a cristalizat iutr'o poezie o stare sukletsascâ colectiva iu
Răsunetul âiu 1848 sau „Oe^teaptâ-te Rouiâue" cuiu îl Ticeru uoi. ^i
Lu răsunetul lui vibrează veberueut seutliueutul âe uuire a tuturor
Românilor, pentru âesrobirea neamului românesc. Hi Lo^buc a re-
prereutat cu multa arta pe țăranul român. Octavian Ooga cu tim-
„ramMa" I>Lr. 1—2 5
drul lui sonor, vibrant, nou, eu o pasiune ssLdateeâ în drsgostsa de
^râ ?i o expresie neodiynuits, lapidara, plsstics, de o mare energie,
a icântat «a nimeni altul durerile Ardealului. LI Wie „csrdare^ul
nepridsnit si ^rdeslului. ^.lecsandri este pocM patrrac.
LI este cs un Isc imens, în adevar Isra mare adâncime, dar în
Apele lui se oglindește cerul inlrcg al Daciei, dels Nistru pan'la
lisa.
âsandri 8- toata Mnorsus Iun o. Xegri, Ll. Logslnicesnu,
Ion Lum ,n. Lslcescu ?i sitii, respiraseră aerul de lidertste si po-
posrelor, în Ospitala Lrantei. Sud inLuen^s curentului romantic,
iiâsss de lidertste HÎ dragostea de ^ars, în convutslunde Luropei de a
1840—1848 devenise o adevărata pasiune.
I«es de Lstris nu ers o adstrscftune, un cuvânt de moda, o tor-
nudâ comoda, pentru a oieri âapi ^i benâii, iar cine o mârtu-
rises se a^tepts Is mari sulerirpe, în sces vreme de tiranie oards
8Î cdisr sclsvie säldstecs.
Le timpul lui Lidescu Vodă, spune d. LI. Lstrs^cu în volumul
dWsls despre V. Alexandri, LLpitan Oostacde pecetlui prsvsds
unui argintar csre tipărise litera ll. pe niyte nasturi de argint. Se
piesupusose vords de „^lonslitate" sud îni^sls ll. Lâpitan Ooa-
tscde credea cuvântul dWastruos. Iln Qrigore ^lexandrescu ers în-
odis in 1841, numsi pentrucs vulpes din lsduls ss „Ledsds .p puii
cordului" psruse Lonsului rus cs ss ssemsns cu Lusis, isr puii de
cord eu nevinovspi de Lomâni yi deei ers o erims din psrtss ksdu-
listului român, pentru -care Iu încsreerst în Lpstârie. tisturi de el,
în sltâ csmerâ, 2âves pe o lsviM de scânduri dlândul ?i iuditul Ssl-
eesou, vondsmnsit pentru înslts trsdsre, pentrucs î?i permisese sâ
citesscs, în eslitste de oikchsr român, solâsftlor ssi, psZini din ero-
niesrii noytri, din esri reie^es eâ LLidsi VitsWul ?i yteksn cel ldsre
su test domni puternici ?i în^elepft.
Dincolo de IVlileov, LoZ slnicesnu Iu exilst ls ^snsstires Lecui,
pentrucs s euteWt, sud domnis lui Midsil LturdLS, ss spere cs
sdvocst, Lrimsris Loto^snilor, în contra unor csluZsri. Oostscde
LleZEÄ, tu exilst pe malul Lrutului, pentrucs avea idei lidersle:
Mecu Lusso a tost pus într'o esruM de poM >?i dus pe un ger avan
la Lcditul Sovels, în Muncii Vrsncei, Ldndcs scrisese într'o tsr-
ss s sa:

„Dcla lc-«i Iu Dorokoi

„^ara-i plină de ciocoi"
k on/c /^/c.XLuânr 67

In aoelasta epoca Ze pretaceri sociale, Ze puternice iramantari,

â luptâ titsnicä pentruprâdusinea unui reZim tiranic, Zespotic sí
lenLLterea unui reZim Ze I-'oertaîe, 3 trăit Vasile ^lecsanZri.
LI n'a ckost insa ^spectatorul liniMt în mișcarea socialâ ce se im-
2 un eu. ci >a luat parte activa Iu acest „risorZimento" al natiunei noa-
stre câine libertate si unire, câine Zemn-itate Hi mânZrie naționala,
sentimente măcinate cle viciile Lanarului.
ImeZiat Zupâ stuZiile Zela Oaris, se întoarce în tarâ, unZe Wie
Llâturi Ze Logâlnicsanu, Lu^a, âgri -si alpi, pentru a întrona o
lume noua, într'o societate ianarioáatá sau înapoiata printr'o 1Z--
norantâ comanZatâ.
loatâ viata Iui se împletește puternic cu evenimentele lânii
Zinti-s 1840—1881. Hoațe evenimentele .p-au gâsit náLnnel poetic In
Luckletnl Iui, în cuce optinnLînnI viAuros «a ?i instinctul neLinuIui
nu luni pânâsit nicioZntâ. !ec8enZni A silntit câ nne o misiune Ze
In'ZepIinit: riZicsiren Lntriei.

I.

âne poete, ascunZe-si cioTic!

Oâcr nu e timpul cle Zulci plâceni
Oe cât pe lină sä cânți amanul
clpänä ononul
>8ânmanei sâni.

dânta un uens /alnic âe neinoine

Oane s'wpninââ su/letul meu
Mâică neamul âela cackene
>^i onice-mi vei cene
Va /i al tău.

spune el. Aceastâ misiune nodilâ pentiu cure 3 iungt el ^i ZenbLtiu

Iui, n'g trâZnt-o nicioZatä.
Romantismul Lpusean s'u Mânilestut ls mulst posti pnintr'uu
pesimism ZMoIunt, ^ntisocÍAl, âilaton. illomLntismul lui V.
HleesÄnZri este o pângl^ie âe susținere, un sullu nou Ze vintâ, Mn
6e avânt, Ze energie, eneiLton, constnuctiv.
Oe altiéi, în suiletul lui Ocoalele literane n'au o Zemânca^is nigîZâ,
căci e clasic în pasteluri yi realist în comeZîi, romantic în poeme si
îSatru. LI uirmareHte Iar via^L politicâ Hi în P06ILÍL patriotica: lider
lschsa Hârii Hi unirea. lâdertatea âepinâea âe slPii, llnirea Insa âe-
pinâea âe noi.
OLnâ Ia vârsta âe 29 arü, — amestecat In miHvarea revolu-
tionarâ ââ 1848, — ku nevoit, ca top. tinerii, sâ ia árumul pridegiei,,
pleeâ Ia Bra.H0v. Lu acest prilej serie : ^âio-Molâovei:

Line?tie, cine ?tie

Dacă 'mpins âe-al soartei vânt
M'oiu întoarce 'n veselie
La sărut ai tâu pământ.

Luâ árumul transilvaniei, ea inai târziu sâ-1 ia pe al Bucovinei^

uninâ siandolic în suîletul Ini aceste ^ari, pe cari Ie visa nnite Hi P^
cari, Ie-a cântat In „Hora ^nâealului" Hi In poezia „Bucovina .
înainte âe ajunge Ia Brașov, l-au pnut lingurii prizonier o sap-
tarnâns, pânâ-HÎ procurâ nn pa?aport. ^ici, soseau emigranpi ââ
Bairis, carora nu Ii se îngaâuise întoarcerea în ^arâ.
„Intr':o 2Î, serie el, generalul comanâant al eetâM, cdemâ pe
câțiva âintre noi Ia sine Hi eonââenhial, ne arata câ suntem expuHÎ
a îi masacrati âe Unguri Hi âe 8aHÎ Hi ne âete statul sâ plecam. lioâ
am primit statul generalului Hi am plecat spre Lernâu'P în Bucovina,
treeânâ printre popor în plina revoluție Hi pe langâ o alee âe turei,
riâieate âe linguri pe marginea ârumuriior, în jurul târgurilor, în
mijlocul satelor româneHti". (6. Bogâan Lulea).
Le ce a plecat ââ BraHov? Liinâcâ în Ziarul românesc „Loaie
pentru minte, inima Hi literatura" tipărise poeâ patriotica âe o pu­
ternica vedementâ: „veHteptarea Bomâniei". Loeâ eapâtsse me-
loâie Hi la întrunirea ââ Blaj ea a tost cântată âe Români în masa,
poezia rascoleHte sentimentul patriotic Hi înâeamnâ pe toft la unire..
„Lcuiap jrafi âe-acela?i nume, iatâ timpul âe frăție
Reste Moina, peste Miicov, peste Brut, peste Larpasi
^.runcap bra)eie voastre cu o puternică mânârie
^i âe acum pe vscinicie
Lu top mâinile va âap.

Le aci s'a inspirat ânârsi MureHanu.

Roeâ a iritat pe linguri Hi pe 8a?i Hi a tast, obligati sâ plece
în Bucovina.
/ici în tárniâe âe duru rornam, rn tamrlia Hurmuzacdi, a pe
trecut multa vreme.
 Ou Hurmuxsicbi Ä rămas prieten ^lscsanâri toatâ via^L. Vuul
-âiu ei Luâoxiu, căci «râu msi mulft kraft, a -kost iusârciuat âe gu-
vernul austriac sâ traâucâ ia Vieua legile austriace iu limba româuâ.
Rurmuxacbe a copiat eu acest prile/ âocumeuitele privitoare is istoria
Românilor âin arbiva austriacâ. Documentele erau sHa âe impor-
taute, eâ IVlaiorescu le-a sâus iu RucuroHti iu prima 21 cânâ a lost
numit Ministru, iuLugurâuâu-Hi sstlel lVlimsteriatul. (L. Rogoneanu).
Iu casa RurmuxâcbeHtilor âiu Osruâuft, ea Hi Ia moHÎa lor Osr-
nauca, «rau primift aproape 50 emigranti âiu ââsal Hi lVlolâova,
intre varii: Vasile ft Iancu ^lecsanâri, Oostaoke blegri, Ouxa, ^lecu
Russo, IVI. Rogâluiceauu, Ob. Lariftu, ^rou Rumuul Hi al^ii. Inkiiu-
teaxâ o revistă „Rucovina" la oare colaboreaxâ multâ vrsiue
^lecsanâri Hi înkiinlMLâ uu comitet al revoluftonarilor, eu scopul âe
a trexi eouHtiiu^a publica a Ruropei. Lecretarul Oomitetului e ales
V. ^locsauäri, care a lost îuâemuat sâ plece Ia Raris. Da Raris
Meesauiâri iutrâ iu legătura eu poeft, xiariHti, oameni âe litere Hi
sugerează iâei pentru cauxa uoastrâ uaftoualâ âikeritelor xiare
kraues26.
Iu 1849 se reîntoarce iu ^arâ. Le inârsaptâ către poexia auouiruâ
a poporului. Ou o pasiune vie culege poezii populare Hi le publică
iu 1882. Data aceasta este o piatra âs botár iu poezia româneascâ.
?os2ia populara se iuobileaxâ, eapâtâ eirculahie iu lumea eultâ Hi va
Ii seva, ee va alimenta taleutele româueHti: ea Lmiusscu Hi OoHbue.
Dmiuesou ia âin poexia populara torma Hi-i creiaxâ touâul. Oosbuc
ÎHi asimlleaxâ louâul, âar ii erosHte o torma uouâ. ^.lecsanâri ÎHi în-
sussHte Hi louâul Hi torma.
Iu anul 1855 iucepe războiul Orimeii. IncleHtarea acestor âoua
puteri vraimase uouâ, Rusia Hi Dur ci a, âââeau poetului speranțe
noi, Liuâcâ oricare va Ii rezultatul ,uu âuHmau al nostru va Ii tost
învins.
Os Hi Origore ^lexauâreseu, care scrie ,,^uul 1840" LHteptânâ o
uouâ LHexare socialâ, tot LHL scrie V. ^lscsanâri ,,^uul 1855".
I«'« ca anul care urne sa aânca nn rnânârn «oare
Ka âescbrâa o cale nona âe nrari /apte roârtoare
Rentrn neanrul românesc.
Oacr ol are ârn neclrrnre o menire strălucită
kl a /ost Hi vrea sa /ie sentinela neclintita.
Re pământul strămoșesc.
Le âuce la Levastopol, vixiteaxâ iutâriturile, stâ âe vorbâ cu ge­
neralul trancex Hi este impresionat âe äexastrul râxboiului.
 In cââersa Sevastopolului, veâsa ^.leosanârl cââerea unui regim
âs tiranie, âe âespotlsm Asiatic, ^?a cum în victoria cle a^i, Ia 8e-
vastopol, se garantea^a, se asigura, triumful civilizației, tot asa
^lecsanârl crsâe într'o rânâuire a Statului âupâ iâeils apusului:
iâsea -âs libertate, âe inâspenâentâ. In 1885 scrie poezia „La 8e-
VLStOpol".

„O Doamne, /re ca sângele vărsat

pe sad aceste Lrâari rntr'rrn războia turbat
§â âeie o roaââ buna, un ârept âe rernorre
Centru a mea /ara scumpa, ce Lace în âursre.

Dupâ 1886, cu prile/ul Longresului âeia Laris, Marile Româ-

ne?tl âevin subiectul marilor puteri. lâeea Lniril este mistica epocii.
^ci, în Oornitetul Dnionlytilor, în 1857 ^lecsanâri a tost un Iac tor
âe prim orâin. LI tipărește „Hera Unirii" o râspânâe?te în loi vo­
lante ?i, AâLptatâ rneloâiei, âevins un uragan âe Lon?tiin^ä ce cerea
un singur lucru : Dnrrea.
Ll a âat glas unei febre colective, el a lost trâmbi/a?u1 unui sen-
timent general, ce nu-i?l găsea exterioriLarsa; el a pregătit colecti­
vitatea pentru actul âela 1859. Iar cânâ se alege Lu^a, atât el, care
era înscris între canäläa/il la âomnie, cât ?i ceilalți 37 canâiâati au
âat pilââ âe o minunata Irumuss/e morala. â renunțat toft pentru
OuW. blicio âeyertâciune, nlcio ambifte, nicio vanitate. Hu cunosc
o mal rnâreatâ Irurnuse/e rnoralâ âscât aceasta abnegație, aceastâ
«stumpare a personalității omenești, în lata iâeii âe Latrls. Ll'o ega-
leMâ âscât sacrificiul pe front al ostașului, ^lecsanâri ?l generația
lui a înțeles acest comanâament moral superior al vierii noastre âe
8tat, care amintește pe cel roman : Salus republicae suprema lex.
8ub âornnia Hegelül Larol I, a scris „Ostașii blo?tri", omagiu
poetic al âorobantilor âela 1877 si a purtat o aäevaratä prietenie
Hegelül Oarol I, ca monarb.
Los^la lui V. Mecsanâri âln Doine yi Lăcrămioare, Suvenire
etc. ca ?i teatrul lui sunt înobinate în întregime iâeii âe Latrie. Lsa-
trul lui a urmărit lie înârsptarea moravurilor (comsâlile), lie mân-
ârla noastră ca neam. (Oviâiu, Despot-Voââ, Lântâna Llanâu^iei)
Zulletul lui ^.lecsanâri a kost un seismograf âe simțire poetica
a unul neam ce-Zi câuta âreptul la viata pe âeoparts, iar pe âe alta
concretizarea reala a virtuților neamului nostru în atâtea nume
eroice: Dan, Drsan, Letru Rare?, Htskan, etc. Lasarabia, Bucovina,
Lransilvania ÎHÎ găsesc locul în op^era Iul, ca o necesitate organica a
lipului ^ârii.
Oacâ un mare pictor ar transpune poezia Iui i^lecsandri într'o
ilnsre lrsscâ, >ar ti cea mai trumoasâ Irescâ a neamului nostru dela
credințele Hi superstihiile populare ca: Laba Hârca, Strigoiul, Noaptea
St. iVndrei, pastelurile, Legendele, Ostași HoHtri, până Iu Imnul
llegal.
Doinele amintesc Iranul Hi codrul. Lăcrămioarele, apele Zi tlo-
ille. lVlârgaritarele, văile Hi idila câmpeneasca. Pastelurile, trurnu-
L^ea naturii; legendele, virtuțile trecutului Hi Ostașii noștri, vitejia
de totdeauna a soldatului.
poate clasele noastre sociale sunt cuprinse in variata lui opera,
dela Iranul viteaz Hi voinic, muncitor, pânâ la cioooiu kanariot, sau
pânâ la Iorgu dela Sadagura, înstrăinat Hi ridicol.
Satul cu bora lui, cu dorul K-omâncel, cu doina iubirii, cu ls-
gendele lui, cu karmecul Hi pitorescul lui traiecte în opera lui V.
klecsandri.
llatura cu anotimpurile ei, cu Lodica Hi Lernânâtorii, cu nota
idilica Hi veselia ne tarmeca în opera lui V. ^lecsanâri.
âlsLLandri a întâ^iHat lrumusetea statica a tarii noastre: plaiu­
rile eu rnuntii, pădurile Hi apele; Hi lrumusetea dinamicâ, elementul
de epopee, bravura soldatului nostru Hi dragostea lui ide patrie.
Speciticul neainului îl găsim în poezia populara care se carac-
terizeazâ prin doua mari însuHiri: optimismul Hi umorul.
Optimismul este caracteristica rasei sănătoase, viguroase, iar
umorul este de origina latina, actul nostru de naHtere.
Unirea dela18S9, războiul dela 1877 cu independenta, regalita­
tea dela 1881, toate aceste evenimente sociale, cari au dat vieții noa­
stre de Stat o așezare de sine stătătoare, se găsesc crestate în opera
lui V. ^lecsandri, cum soldatul poarta pe piept dcoralia, ce-i amin­
tește bravura?i lupta.
Ou prilejul focurilor IIorale dela lVlontpellier, V. ^Vlscsandri a
dovedit tuturor latinitatea geniului, prin premierea poeziei Orutei
Latine.
V. âlecsandri a întărit tradiția noastra poetica prin .culegerea
poeziei populare, tradiție care ne apăra de toate miasmele străine,
căci, tradiționalismul. înseamnă clasicism, scbilibru si armonie, prin
contrazicirea cu acea concepție a dezordinei estetice Hi a urâtului
contonit cu arta Hi poezia: tradiționalism înseamnă etnicism, regă­
sirea individului în viata totalitara a neamului, potrivnica cosmo­
politismului steril.
 IrÄlMonalisM, însemnează soliâarism sulletesc Hi moral, po-
LiHie naturală ?i biologica în la^a individualismului snarbic, CMS NN
recunoaHte â criteriu decât propria lantsaié" âe un criä mo-
denn. (bl. RoHU).
Ilradi^a întârsHte constiin(L solidaritâM âe rasâ Hi se conlundâ cu
naftonalismul, isi- naționalism Hi Datrie se complsteWâ, liindcâ unul
presupune pe celalalt.
^lscsandri este cel inai reprsLentativ post national, atât prin
temele poetice ce le tratsa^â, cât Hi prin marsle evenimente natzio-
nals ce le înMÎHsaâ LI nu s'a izolat în msdiul în care a trăit, spre
a-Zi cânta bucurii personale sau plânge dureri subiective, ci a lost
crainicul urmi neam în vreinuri âe lurtunâ Hi în vremuri lmiHtite. Da
nirneni nu ss potrivsHts mai bine cu lu el teoria lui lains, cure sus-
lins câ poetul ÎHÎ alimentea-â propriu lui personalitate, prin
rusâ, rnsâiu Hl rnornent. Despre aceHti pos(i si patriei scrie Narau-
court undeva: „Dn post este un reprezentant al neamului. LI nu-si
aparține. LI este Li neamului sau, al generației ^ale. LI este glasul
celor muti, cu mandat imperativ âe a vorbi pentru ei, în locul lor,
în numele lor Hi în îndoit scop : ca acsHtia sâ găsească >în el expre-
presiunea, âe ceeace simt Hi nu pot sâ xprims; 2) grafie lui, si sâ
lase în urmâ lormula âe ceiace a lost sulistul colectiv, la un mo­
ment âat".
Alessandri pe lângă titlul âe rege al poeziei, cum îi âe Lmi-
nescu «l-a aââugat Hi pe cel de Dost al Datrlei, care e tot aHL âe
scump ca Hi cel dintâi.
 e IU ír 2 I
âe lUZ^K^ PKIQOK

Hárul regimentului âe cavalerie Hi-a äesebsiat stavilarul yi'n

^'oasta lui, lovs^te cu o putere inckernala visjelia.
Oe unâsva, -âin tainițele âe^ertului imens, vântul care te î^
epâimântâ, âintr'oâatâ începe sâ se agite, te apuca spareâ âin aâânc,
«clin strâckunâul tălpilor tale legate cu pământul, Hi împreuna cu șo­
seaua, cu pietrele, cu acoperiturile cle stuck, te târâite în torentul lui
nsînckrânt.
var în spahiul âe culoare metalica, o puârâ ckina albâ se spul­
bera în vâ^âub, acopere toate asperitâhile câmpului Hi'n curânâ ckal-
âurile moi, prekace câmpul, într'o împârâhie aeriana.
2iâul masiv âs oameni Hi «ni, se'mpotrivetzte înâârM vântului
vitreg, care le bate âe ore întregi în ckahâ, se pravale peste corpurile
âe solâahi strânse cot la cot, gata sa-i prâvale în mare.
var nimic nu-i prâbuHSHts la pământ, ei merg tot înainte, în-
ckrcmtâ tot mai botárát orice împotrivire Hi prin organismul lor âe
solâahi tineri âintr'un popor sânâtos, circula acelas val misterios âs
transkigurare.
In cuprinsul acestei mulhtmi albe, orice pieâica stârnește HÎ
scoate la iveala, puteri sucklelsHti necunoscute, manickestate prin
Lapte, cari îi âuc pe kisváré, spre un implacabil Hi secret âestin.
Lub sprincenele albe -âe omât, lucesc privirile âs Hoim Hi acești
eroi ââi, cu ckruntile înalte, brâ^âate âe gânâuri întunecate, cu gu­
rile aspre Hi bărbiile arcuite bârbâtsHts, aâuc a statui antice âe vic­
torie, înlanhuite între spaâe si lăncii âe război.
Ors^tetul coloanei stuckoase nu se mai veâe, apari h ia mâreaha go­
nește ps pământul rusesc Hi nările largi ale cailor aspira viscolul yi
pericolul cu voluptate.
Hi pe cânâ picioarele încâlhate hârânsHte atârna potolite âe bucu­
ria aburelii înâuioHâtoare, âin burhile cailor, ocbii umbrihi âe me-
lancobe,, privesc la iMna sprlndsnä Zi res, oare loveZte în pupil«, t8-
ioasâ ca bisturiul unui cbirurg.
O LI' de undeva din rândul lor, un ppât scurt, lâcu deodstâ c»
spârturâ în coloanâ. Ii descoperise inamicul si regimentul Iu repede
pus în alarma.
Brancardierii intrarâ în acțiune Zi'n curând începu riâcarea ce­
lor câ^uti.
Intre râniti, un locotenent tânâr Zi Irumos, stăpânit de idsia
biruintii, nu se supune, se împotriveZte voinței sanitarului, care-i
kixa capul sângerând pe perna tare a brancardei.
Lra stăpânit de idsia ca a râmas în urina si nu vorbea decât cle
întârzierea lui.
Ilmoragia puternica nu-i da conștiința cle ,pisire si nici o se-
cunclâ nu so putea elibera cle sentimentul primordial, câ el e soldat
si cu o luciditate scormonitoare, într'un tel de gvanâ sulleteascâ, el
continua sâ alerge imaginar înainte, cu regimentul sau de cava-
leriZti.
Dar ocbii lui duri Zj negri ca diamantul, dibuie deodată pe tâ-
râmuri cari încep sâ se învârtească Zi din cauLa sângelui pierdut,
măreția viziunilor Iui, scad într'o mâsurâ înspâimântâtoare. Ilumina
rațiunii lui se tăcea rece Zi cenuZie Zi prin negura se poticnea în bâj-
bâiri, stâruinti, râsvrâtiri Zi trase prolixe, puterile i se otileau, dar
reuZise sâ se ridice într'un cot. In câmpul sau vbual el prindea
ultima scăpărare de copite si plinătatea calda a trupurilor de cai,
improZcati când Zi când, de proectile, în bucăți pe câmp.
Leva nelogic însâ Zi penibil începu sa se întâmple acum. va^u
cum din goana tumurie a regimentului, puiu, calul lui, se desprin­
sese singur Zi cu krâul câ^ut, venea spre brancardierii prâtuili în alb
Laiul înaintâ încet Zi se aZMâ cu botul aburit, ,lipit de margine»
brancardei lui.
Ocbii blâmi ai animalului îl cautau. 8e opri apoi asupra lui cu
o privire omeneasca, cu o răbdare si o tixitate cari însbunsau.
Otiherul încbise ocbii stânjenit. Atunci întristat, calul, lâsâ cavul
în piept, tâcu înconjurul oamenilor Zi înotând în Zăpada tot ma;
înalta, se reîntoarse singur, dupâ regimentul înecat în tulgi.
Bolnavul tresari, bânuia ceva, îl nemulțumea ceva, ar K putut
încerca sâ-i prindă Irâul Zi sâ sarâ în sea, dar nu știa ce greu Zi de
neînlâturat. ceva care apása asupra picioarelor lui, îl înțepenise stu­
pid pe l oc.
 Le âesmetlcl totuși, sári repeâe în picioare ^l alerga atara pe
câmp, unâe se puse pe cercel uri amănunțite; âar cuiul, nicăieri.
Lsnâ se întoarse pe perna lui, povesti camarazilor âespre un oul
cure priveu cu uu oru, ^l cure-l câuts pe el, âar tilnâcâ uu vrolss
sâ-1 priveuscâ, cuiul plecuss câlcânâ ^âpaâa mure, parca savârslnâ
uu ritual.
Lum camarazi îl priveau cu ruliu, ei îyl äste seuruu câ uu i'su
înțeles ce u spus, câcl ciupâ ce li prlvirâ cu guru câscuiâ, uuui îi
spuse cle ruul uruite ori cu glas âe miirmlerâ :
— Iuuiste?te-te â-ie bncotenent, troutul e âeparte, aici suntem
iu spital.
r'arâ iuâoiuiâ îi creâesu uâuu si suborâonat uuei puteri supe­
rioare, yi retușa âeoâutâ sâ ruul servească ?i alte âetalii. Lâmpul se
iacea tot ural alb, el vâ^u trecâuâ pe lângă el âoi sanitari, âoctorul
cu siringa âe injecții, se poticui îu lungi îuâoeli, apoi aâoriul tâcân-
âu-yl âc»uâ cruci.
Lpre mijlocul nopftr însă, ceva îl âe^teptâ âiu sonru, sari îu
sus: o pre/eutâ: Oulu !
— Lâ mergem, spuse Oulu, îi vorn ajunge si vorn tace lucruri
extraorâinars!
iZoinavul âescbise gura sâ râspuuââ. Ora pierâut. Laiul lui
/orbea!
Li conâus âe instinctul âe conservare, câutâ âlbuinâ o mâna
urgenta âe ajutor .
— blu te speria vorbi iar vocea calului, se apropie ural uruit
âe el sl-l spuse âin nou Ia urscbe:
— Lâ mergem ii vorn ajunge, âestui arn întârziat!
— Ii vor ajunge, âestul au întârziat, vorbeau toitl acum în ju­
rul iui.
— ilrscl în patul âurnitaie csrnsraâs, îl șopti ușor un rnsâic.
Ol âescbise gura sâ-i explice încurcătura ^i sperietura iui, âar
mâinile bipnotice, îl mângâiau savant Fruntea, ocini, pârul, brațele,
ir înconjurau blânâ mijlocul sl âe teama sa nu aâoarrnâ âin picioare,
se târâ u^or âupâ ei, pânA ia patul lui.
Oar si el îi șopti in urecbe:
— Il vei ajunge, âestui al întârziat!
Atunci o boiMbâ câriu unâeva în apropiere sl sgomotul internal
al exploziei îl smulse âin Fascinația asta periculoasă.
Lei âouâ^ecl âe bolnavi, tura ajutati sâ se aâsposteascâ într'un
 Hsn^ aâânc, acoperit cu Mâ, câci exploziile urmarâ sistematic, âouâ
«re în Pir.
Ke veâe câ inamicul âsseoperise, sau bănuia vre-o tormape mai
mare, aâZpostita pe unâeva prin LâpWi.
l^lu Htiu «Lire âin bolnavi câru âin picioare Hi începu sâ urle. 8s
îngrâmâlâira atunci top sâ-i âea ajutor, îmbrâncinâu-se pe întuneric,
Ppânâ âupâ ineâic amonte, top într'o âexorâine Hi gâlâgie âe neâe-
scris, Hi curn se repesirâ toii spre e-HÎre, pe el ii opri cineva în UHâ:
bulu!
Obrazul prelung âe cui, sta lipit âs geamul upi, ocbii lui în-
gbehap, încercau sâ pâtrunââ prin sticla.
locotenentul se smuci sâ-1 alunga ou âisperare, nu înțelegea el
âe ce nu-l putea alunge, striga, se sbâtu, âar usa se âescbise âeoâata
«ingurâ, p câl veni repeâe, p îngenuncbie lângâ el.
?e uHâ atunci, top oamenii sperîap, eyirâ învâlmâHÎnâu-se p
bolnavul xâpâclt, începu p ol sâ alerge. Oalul înspăimântat oâ-l
pierâe, se repezi sâ-1 azungâ, pe urinâ âesigur el a tăcut un salt în
laturi, s'a împieâicat, a câ^ut, p n'a mai auriit nirnic...
k'iinâ toarte bolnav cu coastele si capul în lep era aHernt pe o
brancarâa âe clungi.
Vrabcarâierii âeabia se mișcau printre bolnavi, pentru a nu kacs
vre-o mișcare greptâ, care sâ ââune^e bieplor rsnip .
Ou multa pruâerpâ, âoctorul riâioâ câte pupn tarnpoanele âe
vata âe!pe ocbii locotenentului, in a?a lei va luinina ^ilei sâ ia încet,
încet, locul luininii imperioase âe pe câmp.
la luinina alba, obrazul locotenentului se convulsiona brusc,
âoctorul îl potoli repeâe p-i netezi lruntea, âânâu-i staturi părin­
tești.
Lra krig Hi trist p acelaH vânt glacial, bâtea în obrap ca niHte
brice, lra inult âe cânâ câ^use? Ooainne ce liniate era, sângele îi
curgea uyor p calâ pe târnple si pe gât.
Ocbii lui parcurseră visânâ cârnpul alib lârâ stârcit, cânâ âeo-
âatâ în ^âpaââ, mereu trea^, mereu viu, calul lui care vorbea! Pi
bolnavul câ?u iar într'un tel âe nebunie, âar într'un spirit care
nu-1 împieâica totup sâ vaââ toate âetaliile.
(lapul se lungea spre el, negru, calâ, lucitor, aproape âe mar­
ginea brancarâei lui.
lop îi veâeau tixitatea ocbilor galbeni, top îi aureau glasul, âar
nimeni nu Htia nimic, numai el înțelegea...
Vru sâ alerge spre el, âar îaâul âe țese si sânge, îl înțepeneau,
Hi-1 âureau patul âe cbingi, 86 legânâ pe picioare, gata sâ-1 prâvale,
âoctorul veni repeâe lângâ ei.
— Dragul meu, Li spuse ei apucânâu-i voinicește mâinile, acum
Linâcâ CHti mai dine, ani sâ-ti tac pe voie sâ te liniștesc.
HL-i riâicâ capul încet >âe pe perna scunââ Hi tace.
Oclui «liberului voâeaiu dine acum, Fixau câinpul imens, Fixau
capul calului, cu coarna înFoiatâ in jurul urecbilor mici, ca ni^te
aripi.
Vru sâ-l strice pe numele lui, vru sâ-1 mângâie, sâ-i cuprinââ
gâtul lui calâ, vru sâ-Hi smulgă kebele, cânâ âeoâatâ au^i un ^ipât,
ceva un tel âe geamât, un neoliWat lupg, âin ckunâul pământului.
?lctul gânâirii lui pânâ atunci strâns inoâst cu nervii lui neo-
rânâui^i, se âestâcu âeoâatâ, H'stunci toata învâlmâHala asta âe ne­
înțeles Hi âesnoââmântul balucinant al viziunilor lui nebune, ?i ca­
lul acesta care vorbea, se rezolva uHor în lumina limpeâe a 2ilei.
Ou oclâi înseninati, cu suFletul UHor, el privi Nemișcat înaintea
lui, timp âe minute lungi.
Oglinâa tâcutâ nevorditoare, priveliștea âe sud drancarâa mă­
runta, înțelepciunea âoctorilor Hi a sanitarilor âin jurul lui, înHirau
Faptele pe 2âpaââ, ca niHts mărgele âe Fir.
Hi vâm ce s'a întâmplat.
Oalul lui, cu el împreuna, Fuseseră loviti grav âe un obux
De el îl purtau acum pe sus, braFe moi HÎ Frâ^eHi, iar pe Duiu, Ll
îngrijea un solâat tânăr HÎ-1 sărută pe obrax ca pe un copil.
— Oalul asta, spuse âoctorul, cu care ai vordit într'una pânâ
acum, suckerâ extraorâinar ou ocbii la â-ta, ca un om. Dacâ l-am Fi
putut salva, vroiam sâ vâ îmbarcam in scelaH tren pe amânâoi, spre
cssâ, HÎ-i LHe^â cu grijâ perna, sâ nu-i kacâ vre-un râu.
Lolnavul opri oclui pe gâtul animalului nobil, pe crupa lui âe
atl32, ,pe gambele tremurâtoare, gingașe ca ni^te mlââite.
loropit într'o aââncâ moleHire, okiterul Lntr'un eLort suprem, ÎHÎ
înolsHtâ mâinile pe coapse, HÎ'n jurul lui asemeni unor Fantome,
umbre neliniștite începurâ sâ se rostogoleascâ în Hoapte.
latâ-l acum înconjurat âe toate părțile. Oe vroiau âsla el? Il
împieâica HÍ-1 supâra nâul acesta âe oameni, câci pe cerul lăuntric
al spiritului sâu, un mesaj câruia nu-i putea revista, un mesaj âin-
nauntru care-i poruncea, îl strigâ âin pragul lumei noastre osânâite
la peire...
lntr'un salt Duiu se apropie âe el, coama nsagrâ unâuia klutu-
rânâ în bâtaia vântului, Ll privea cu ocbii pâtrunLâtori âe om, Hi
' âintr'o âatâ locotenentul se simți mai tânâr mai puternic, mai viu,
HÍ SidÍL acum cunoscu el înțelesul tsplurei acesteia pământene, u^itâ
Iui prin atâta iuloire.
Li ,36 atârnâ î-nZrâ-gostit âe gâtul caiuiui HÎ-l sâri în yea.
Qoîr-ii ini sunt plini cie luminâ, sutletul îi e u^or, uHor, ei nu
simte acum sub palmele ini calele, numai pielea âelicatâ a ini Luiu,
ci ?i elanul râ^boinic, en păsuire osslântuit 6«a6atâ si Amestecat în
siintnrÜL amânciorura.
Pi eu o vigur-oasâ presiune a coapselor, ei îsi -împinge -calul, ps
urma regimentului, strâkâtâmZ spațiul amâncioi, într'o am-enintare
proteticâ...
Li galopeaTâ, galopează, tériéit, stăpânit 6e iâeia biruntei, pânâ
ce o suâoare lucitoare, Acopere cn spuma alba, tlancuriie animalului
cie catitea...

Doctorul e posomorât, ii tulbura mlâclierea bruscâ a tenUoans-

ior otiieruini acesta, svelt -?i -cie rasâ ?i-i pipâie repecle inima, care
nu mai merge...
Involuntar sunprinâ-e si în lâturi tremâtarea 6e stârcit ^i uiti-
mele tlbre sie -caiuiui, care se încorciau.
, Pi pe cânâ nuri âspsrte râsunâ tot rnsi tare iarinL luptelor crân-
nene, în AO6M8Í inininâ Apuci rulâ 6e ÎArnâ, câiârch ^i QLÍ, Ajunși iâ cel
rnâi cloloorât punct ai vitsiitátii lor, într'o LtinZsre tulgerZtoLre L v-
âiior, rnnrirâ în Aceis.si oiipâ Mnânâoi.
Doctorul se rMiinâ cie tur^Z, uinlurinclu-si oclrii eu inâinile, pen­
tru cn nimeni sâ nu vâââ cnrn îl cuprinde si pe el rnAZÎL...
6âci cu pleoapele lâsute, reconstituite respirânZ clin uââncul
pieptului convordireu ^i stârcitul Acestor 6oi cAinarALi.
M ruderte tot -ce este in IpZâturâ cu rânitii, 3 vâ^ut âtâteu »târ­
âituri, scceptâ ^i vecie clriur, progresiv rs^â cu ra^â, ciin ^jocui exts-
tic Mn Acea încruci^Ars -cie ultiine luinini ciin ocliii lor, siluietele lor,
srinonios înlântuite, gslopánci Z-erisn, în urinL regirnentului încie-
pârtAt.
Pi vrAM rnisteriousâ nu-l reuäuce în âomeniul omenesc, pânâ
ce priveliștea eroicâ, âe o extraorâinarâ precixiune, conturntâ în aer
ca un tiligram, nu se topește în lumina 6e restrângeri uriașe, ale
ar-uncâtoarelor cie klacâri ciela iuamic.
 p V I L
— râtuialâ ÎN Z scte —
öe vilnorr ion

L o I u I. III
— rumars xr xtá-xit —

8 L D bl VI

eo^blá IRI^, *?IIIV, M^oo

?lllll sl7rmäre§te pe Oumitracbe câțiva pa^i, încruntat, cu ura.

Ocbi- lui urca o clipă încet în susul copacului ca §i privirea celuilalt,
apoi âe-oâatâ i^bucne^te, înâbnxit Li râu.-) Oucefi-vâ âracului toft!
(laragbioMor. -^m colinäat trei Mei âe >ani lumea, pentruca alei,
într'o singură 21 sâ mâ îmbătrâniți... sO clipa âe slăbiciune, îl sr-
-este sâ se ralimé âe acelas stâlp âe care, mai înainte, ss re^emase
îVeac?u. I se pare ^i lui acum ceva ciuâat, âe vreme ce î?r trape maira
-i se uita neâumerit. Dar e într'aâvâr sleit. Aproape caâe re^emân-
ân-se cu umărul âe stâlp ^i frânpânâu-se sub s/ârsalâ. Ocbii îrrsa
licăresc aprinzi ca la o fiara încolțită. >§crâxne§te^^a trebue sâ
-s îi simlii jaguarul cânâ am tras al treilea glonf. I^u se mai putea
elinti. 8e râriimase âe copac .si se uita la mßne, bestia, cum 'încarc
pușca. Darcâ r!ioea: încă n'am murit! Du o împuțeam âar ea era
biruitoare! întocmai ca ?i Laligula oare striga Ia Licoare lovitura
âe spaââ a lui Lbereea Zi a conjuraților: Incâ n'am muM!... Incâ
n'am murit!
Mmm... nu-i plăcut sa Liî în pielea lui Oaligula, âar botârît
n a? vrea sâ kiu nici în pielea Iu! Obersea. Incâ n'am muâ... Incâ
n'am! murit... sapoi âe-oâatâ /ormiâabil, se riâicâ âe parcâ-i pută
âe un salt nou §r urlu). Di, încâ n'am murit!... I'nage si^al patrulea
glonț! Halâe! -I'rage!... sOar la cbemarea lui nimeni nu râspunâs.
Doar Llago a îrrceput sa cânte pe ckitara tur.' „Milrai â goni cai»
râil" Ixl aurul cântecului kuiu se reculege Zi se potolește). Da.
âreptats. Invâfâtura âin pustistâti prinâs dine astâsi. 8â nu mal
gonesc xaâarnic caii tâi... /Dar cele âin urma »rote slăbesc Zi se sting
ca o oftare).
kasa^i-mä în pace acum. 8ânt obosit. s^âpoi rârâmânâu-Zi capul
âe umărul lVegrului spune încet): lVlago, bas...
MâOO: /începe psalmoâia lui urâfascâ)
In bruma soarelui î^pune
klutesc nălucile ps clone
^i toate au aoslaZ...
klIIV sil oprește): Ila!... Ilu inai au Nici o noima versurile astea.
Os Ä üne Mago. In trib erai cel mai krumos bărbat âin l-ongobor^,
iar sici luge lumea cânâ te veâe Zi te izgonește cu topoarele... Ru.
^ici sânt altiéi âe năluci. 8tau în oaâre pe psreA, stau agâfate âe
Lecare lucrusor păstrat în kunâul scrinului, acolo unâe sânt rockige
âs âouâ palme Zi unâs trâsZts moartea. Moartea Zi urma lacrimilor
mamei ps cutiuța âe carton, măcinata Zi roasa, a briciului cu care-
m'am ras întâia oara...
Hi mai e acolo un evantai nou-nouț, âs treizeci âs ani. Il cum­
părasem să-l âârussc Zi iată, stâ Zi-scum în cutia lui... Os mai sicriu
Zi aceea. Dar câte nu-s?... Valute Zi nevăzute mlai ales... /Ou un
oftat uZor).
l^umai eu nu mai sânt... Os-oi L kâcut eu mins, nu mai Ztiu...
(Âe »nsuZi) âb!... Risipitorule! Oe^ai iâcut copilul âin tine?
Hi totuZi... Zi totuZi... âecânâ sânt ps prispa asta, simt nevoia
ss mâ legene cineva, karca sZ aâuce cu mine! o obosealâ âe cincidsci
âe ani. 8â Ii uitat mama sâ mâ legene oâatâ?...
Haiâe, Mago, leagânZ-mâ. kesgânâ-mâ Zi spunemi cum Lm5
spunea ea:
Dar mie nu mi-e frica, âe ce să-mi /ie frica?
Doar lampa mi se pare câ-i prea mititica...
Lbsei mamâ bunâ! kare-mi-se mie ca lampa se stinge âs tot...
Oâ-mi un strop âe apâ vie s'o mai! aprinâ âin nou. 8â iac âin mine
oanâela ta.
/Oe âeparte, âe peste âealuri, colinââ clopot rar, âe seara, kuiu
tresare Zi se riâicâ).
IIuuu! ^ULÎ clopotsls Mago... Oântâ Dumnezeu pe âealuri. 8s
kacs va^âubul pumn Zi goneZts... Zi gonsZte... pânâ unâs obossZts...
/mai rar, mai încet) până unâs obosește... /repeta acum oftânâ, ca
o suflare) pânâ... un-âe... obo-seZ-te...
- ea A-7r6r a??rrn^r7'r^.' 8îtLi... î^âeusSm versus...
î ^.cum îmi aäuc aminte (^r începe sä recite).-
l Oe sni acela? clopot sunâ
l ^cela? cântec vecbiu ?i trist
j Lână )ertfâ 6s...
f^e oprește. ^4 uitat. Lautä sä-xr aäucä aminte ui-rnarea). ^.b /
^m uitat... (reia).-
Oe ani acela? clopot sunâ
^.c-ela? cântec vecbiu ?i trist
Lână (rärexte) iertte... cle... (O mișcare äs ciuää cloue-
aexte cä uu-?i aäuce amrute).
L0/4ff^ IRIl^/c (urmează u?or, firesc).- ...miresme-ânâ
, Omgma ocbilor lui Lrist.
(Lele äiu urma norde aproape nu s'au aurit).
?OIO sa ascultat îupdemuit iu sine, apoi clupâ o clipa).- proas-
ts versuri! Line ca nn ini le-am aâus aminte! s^poi se rn/unää în
ammtrre). Oram âs ^aptesprerecs ani. lVla bântuiau marile între-
bâri ?i marile înăoeli. yeâesm cu marna aici, cum stau cu tins.
? — „l^lu este vumnereu, mama. O o vorba..." — „Loate, puiul ma-
mei. Mâ Zânâesc numai câ pentru tins si cuvântul „tata" s totc»
- vorba cle vreme ce nu l-ai cunoscut". - „blu. Oiinââ )u6ecata îmi
! spune ca nu puteam ti tarâ un tatâ". - „^clevârat, puiul mamei.
Oar tirul asta cle rarbâ cum poate ti?" —- „Oi, Ooamne, mamâ. O o
energie care-I încol(e?ts... ^sta e limpscle in ?ti!n(â". — „Oa", rics
într'un târriu. „Lrs6 câ Oumnereu nu se supârâ, âacâ-i scbimbi
numele..."
II cântam raclarnic pe Oumnereu, eolinânâ prin toate slăvile
lui, rar mama mi-1 descoperea într'un Orilor 6e iarba __ Mamâ
M-e âraZâ, mamâ". lace. - .^u trebue sâ fii supâratâ, câ mi-j
ÄraZa". Lace. — „înțelege câ a?a e orânăuitâ via^a. 8â privești îna­
inte, numai înainte. Im la mine... eu... eu... Qoana tortelor mamâ
InWnte..." /4cum râmbe?te... 0cb!i mici ^i vii tremurâ HÎ râmbesc
pleoapele ss -bat u?ursl, tâmplele s'au lScut a^a albe parcâ-s reci...
-- Oe ce 2âmbe?ti?" 0 iau cle mâini. Sunt reci mâinile. ___ , Os
ce râmbsM, mamâ, spune?" Le pleaca peste truntea mea si mâ
săruta. Lura i^i fierbinte. ?i pânâ ari stâ sârutarea el aici, (arată
fruntea) ca o pecete, pecetea unui râmbet înfierbântat ^i taimc...
' ^b! cle nu mi-ar K teama, în clipa asta, sa întinâ mâinile, a? âa
<le obrapi si vii... r4sa âe vii, câ nu mai întsleZ cs catâ... Line pe
vine vrea sâ-l smulgă cle uncie e ?
sllot timpul acestur paragraf, Mayc> cânta „Oa i^uor ,-eâea co-
„li'ârnMrL" 1—2.
6
pilul". înainte âe versuri Ouiu întovărășește ?r ei câteva clipe apoi
îl iasă sinpicr Lbucnexte):
Le catâ numele tâu marná
Oe crucea porhii âe arama?
L-o îmbiere pentru caile
Lâ bau âe urma urmüii tale?
Mormântul tâu s plin âe Hori
Hi toate se nrânesc clin tins
^a cum m'ai branit ps mine...
Ve^i bine,
loate-mi sânt surori...
Oar ele, mamâ, toamna mor.
Lâ bat eu pe calea lor?
s/l oprește pe Mapa clin cântec), Asculta clopotul Mago!... ^urâ os
spune? Ma-mâ... Ma-mâ... Hei? Line pe cine striZâ?... ,Lu pe ea?
sau ea ps mine...
sOe-oâata tresare ca nn arc, cn ocbi âe spairnâ privește spre
g-eamuriie întunecate ?i spre u?a, într'aâevar acolo s'anâe urr pas
rar si âomol). Line-i acolo? sapoi cbrnnit) Line umblă prin casa?...
Line?... sîî^a se âescbiâe încet, ca s^lb vra)â, nn se veâe cine a âes-
cbis'o. Ouiu întreabă pâtnit): Line-i acolo?... sin nepru! purir âe sala
o forma alba, subfiratecâ, abnrit ca o veâenie, se încropește âin ne­
lămurire. Ouiu întreabă încă oâatâ înebunrt.' Line-i acolo?

LLLN^ VII

LO^Oâ Ikllbl^, OLMOO, MOH M^LVLI,OOIO

MOH M-^LILI sLu un glas âulce âe parca nu-i/al lui).- Ou«

Oui^or.
OOIlî s^4. încremenit. L într'aâevâr c clipa nalucitoare. în­
treabă pe îrina).- Le-a spus ?
IllIO-V: Ou, Oui?or.
MOH MáLI'LI: Lu, Oui«or, Maktei. Pi-iam aâus Zberocul lui
Lonasul Osul, câ se lasâ Irig...
OOII7: Lbesi, mosnege, nu știi tu ce kri§ mi-ar ki în Zberocul
lm Osul. lîu mai vreau pe mine stras âe mort... Oâ-1 babei, sâ le
strânZâ la loc.
MOH M^LILO Labei? sH'i âa âin cap într'un cbip ciuâat). OasZ
ca m'oi pricepe ^i eu. Oumneaei câne știe unâe i-or ki stîclinâ ocdiî
la asta vreme.
 : N'ai aäus-o cu tins?
LLO? IVl/iLÜLI: N'a putut-o el prinäe náci Harapul, â'apoi eu
s'o sâuc? 8'0 bucurat âe învâlmâHealâ yi s'o mistuit. Drânsese âs
vre-o 2606 sui năravul sâ lugâ, Is unul...
Laba?
NO9 lâ^LILI: Dai ce? 8 ca ruiue, conasule? L tânâra pro-
cietL. N'are âecât trei sui peste cincizeci, ^.m tot întors'o eu in
nsâe)âeâ moștenirii. Dar acum...
Va sâ zică Hi tu si svut âe sulerit âs pe urma mea?...
M'a?i L mirat sâ nu mâ tsci ?i tu sâ sulâr. msi rămas cineva?
OO/VN/V IKIN^.: Lu.
UO? M^.L'l'LD Lee... âar lașa bre, OonsH Duiule, nu te inai
amâri âintr'atâta. Om tocmi mâni o lemee aHSzatâ Hi cuminte. Iaca
na pe 8ultana... Zmu, aceia tot mai are ea câțiva... Dar iaca una
careti ebiar vââanâ: ^.nica...
OO/VN/V IR.IN/Í sOu o izbucnire âureroasa).- ^nica? Dsntru ce
tocmai ^nica?
^iO? îâ^VLILI: 8 priceputâ, Ooanâ Irinâ. Doar si avut-o sluZâ
atâta vreme.
OO^VN^. IllINâ: Ilocmai âe-aceia sscurt).
?I7III suncbeHului).- LlloHneagule, âu-te cbiar acum Hi aââ kemeia
aici îmi încbipui câ are basme trumoase âe povestit.
OO^VN/V Iliiül: lntr'aâevâr. IVIai ales unul. Numai mâ înâossc
âacâ-1 msi poate povesti. sOu secera pe 6a însămi). ^Vli! D rostii!
^iunA sâ-mi pierâ Hi eu cumpătul ca to^i ceilalți. Li bine, Le! Mai
devreme sau mai târziu trebuia sâ-mi vina Hi mie rânâul. s/nain-
tează sp^-e I?uiu). lata, aștept.
k'lllll t^lrc o încorâare âe /rară pata sä se arunce, âar se în­
clină rece).- Luna seara, Doamna, s/lpoi se răstește îa moHneap).
Oe-ai amortit sici? N'auzl? /V mai venit cuiva rânâul jsâ Luga.
llaiâe âar, âescbiâe poarta. Dar ââ-o în laturi sâ posta trece pe
ea treizeci âe ani âe-oâatâ Hi cu sicriul lor cu tot. Iar âscâ-i prea
vreu âe âescbis, ia-1 pe lâaZo sa-ti a)uts slur Mapo).- Nla§o, da nil i
<Oei âor es repsâe).

8OLNiV VIII

IltINâ, DDID
PIIID sOruâ âe politicos).- lata, poarta este âescbisâ, Doamnâ.
?oktim! s^i ap/inâe brusc în ocbii er o lampă âe buzunar sau ^un
âidrrt. Ooana /rina tresare sub lumină ca sub o lovitura). O! Lrtars.
 uitat câ vâ âoare lumina ?i vâ speri«. Hi âosr trebuia s'o Ptiu,
^.vem si noi in Llsángascsr niPte vietâti la tel âe triste, ^e-^e
Ie Lic negrii, kiinâcâ SPa ^pâ ele cânâ le in)ungbe in ocbi câte o
r32â âe luminâ. s§truge). ^.cum, câ e iarâ?i intuneric, putehi cobori
kârâ toamâ. veci, coborift, Doamna, coborift.
LV^N^. lR.IN^ fLu o mare s/â^rere lăuntrică ?r o mare milă):
Line mi te-a âestrâmat LPa?
DDID sli laprruâc scurt lumina iu oclri Pi răspunâe rar).- Des
snnees lirreparabls outrsge...
L0^.N^ IRIN^.: Le-ai spus?
DDID: L/ü-aft cerut sâ vâ luminez. lata, v'am luminat. Doare?
De asta âstâ, creâechi-mâ, prinâe sâ mâ âoiarâ Pi pe mine. Dute^l ki
multumitâ. N'o sâ trsacâ mult Pi parcă vââ bâ purceâ sâ Pp Pi eu
ca ^e-^^e... 8â stingem âar lumina. încep sâ vâ âau âreptate.
L mai bine sâ ne cunoaPtem mai puțin. Lolositi-vâ âe poarta asta aPa
âe larg Pi âe prietenos âesckisâ. latâ, caii âomniei voastre au in^e-
les. ^.u tras singuri trăsura înlâuntru, sâ vâ kie mai aproape. Htisl,
cânâ nu se veâe árumul, s cbibruit sâ«i laPi pe ei in voia lor. Doua
neguri, tac aâes o lumina, aPa Lic si ,mei pe la lulear. Dsiâs,
Doamnâ, pleoap. Vâ implor! Diie-vâ milâ âe âumneavoastrâ.
LOáN^ ILIN^: De mine?
PDID: Da. Doliteta e-o bainâ pe care n'am purtat-o âe mult-
Llâ strânge înspăimântător.
LO^Nâ Line p-o cere?
?DID ssu/lâ greu).- Nu Ptiu, bracul âsta, casa asta... sau poate
ceva care plutePte pe-aici, nevâLut si tare, cum sr ki — Ptiu eu?
— respectul ka^â âe varul âsta, in âosul câruia se ascunâs mjurâa-
ris âegetelor mele âe la șapte ani... Iar colo, in colt, un prolii
âesenst cu creionul intr'o Li cu soare, âupâ umbra "unei Deje cu
obrazul lipit âe perete sâ-Pi râcoresscâ âogoarea... Lum sar Lies:
mormintele, Doamnâ!
LO^.N^ IUIN^.: âa! Llormintele! lVl'âP ki miirat sa nu te in-
torci iarâsi la obsesia asta.
DDID: Li, Doamne. Dacâ a ti vem cu milne âin Lulear, v's^i
îngropi vâr.ânZ, âupâ treizeci âe 3ni, ce mai cimitir e aici peste tot.
Lreâsam câ intorcânâu-mâ ls pâmânt, mâ intorc la aceia ce nu se
scbimbâ. 8tiam câ numai kotograkiile celor morti mor oâatâ cu ei.
?sre-mi-se câ smtinirsa mea se crsâe grââinar mai bun ca Dum­
nezeu, câci, iatâ e aicea ceva care Pi-a ingââuit sâ moarâ kârâ sâ
tie seamâ âe orsnâuislâ.
 Oresc nueü ?! plopii, copacii câți sâni
Dâmântul începe sâ intre'n pământ
Ilrmearâ-I bâtrâne, ?i lâ^te cuvânt...
^?a spunea marele post, Mo^ok âe paisprezece ani, osre kirepts,
cunoștea tonte âestinele lunni. Deci, pi pe-aî ânTnneavosstrâ âoamnâ,
oare încbeîaft priveliștea âe nici, cs ultima bucâpcâ âe snc âintr'un
cerc, âesâvârpinâ-o.
IIIIO^ : Drin urmare?
DOIll: 8â Âcsm: âin âursre, Dosmnâ. Din âurere sâ-mi pu­
trezesc stâtes csri ar putes sâ-mi tis o liniate pi un (el, — cânjâ
sitele âe cari — ce sâ spun? — m'ap scutura bucuros, — trâeso cu
înââr^ire.
00-^0^ Utilii: Os mine, nu?
?OIIâ: liu, Doamna, nu. Lrtsrs. Vorbeam âe smintiri. De
aceea os nu poate putrezi upor. Ii'are oricine tericirea Iui Doger Ie
Oarâ, camaraâul meu âe escaârilâ âe Oompiegne. Intr'o buna rá
a carut cu avionul. Ii a rnurit. In scbimb a rânias nebun, norocosul!
Oe nebunie minunatâ! Htia tot, ținea minte tot... Nu uitase âecât
p^e cineva... De cineva pi pe un alt cineva pi tot ce era legat âs
Doamna cineva.
înțelegeai? Doamna cineva avusese eleganta sa putrezească
în el. Lbei, ce n'a? âa sa am' pi eu fericirea asta... Oâoî, ista, e
unâeva pe aici, prin creer, un locupor care-i prea mult. liu mai mare
ca un vâri âe âeget, tara înâoislâ. Dsr stau în el pi ti ti treîreci âs
sni... âe oare âeb!, spun ârept, a? vrea sâ mâ âespsrt ca âe o msrtâ
proastâ. Da urma urmii nu-i rubine... tiu i-sm irbutit... ^.sta-i tot...
Ie cbinuepti treireci âe ani sâ ciugulești ,âin patru lumi un om
sâevârat, pentru ca la urmâ sâ-I ații sub acest înveli? riâicul pi
jignitor, care este Oescpu... lVluncspti Ia tine triereci âe ani, cs o
keines Ia tata ei pi cânâ, gata sâ, pleci Ia marea sârbâtoare, te mai
privepti oâatâ cu âinainte mânârie, în oglinâa âs Ia soarâ, te pâl-
muepte âin âosul sticlei mutra aceluia? Heacpu... lotu-i prea trist
Zi prea caragbios tot oâatâ ss->(i mai poatâ slup, ârept mângâere,
kiinâcâ tl-^l râtâcit celelalte câi... (rar) celelalte câi... ^.âicâ una...
(încet, înădnpÂ) ^.âicâ toate... Hti(i, eam goslâ lumea uneori.
Doamna. Dustietâftle âin Lakalave, unâe te âsprinri sâ gânâesti tare,
ca sâ înâoepti mâcar astkel populația âe?ertului, sânt mult mai
întinse âscât tárámul lVlaâagascsruIui... Vsâeti, âar, câ urarea sr
ti cu rostul ei la mine.
OOtVII^ Hi n'o Ii buna pentru orice om?
DONI: Om! Oânâ sm vâ^ut întâia oarâ „Strigoii" âe Ibsen am
tost cutremurat HÍ mi-am 2Í8! latä, asta este povestea EL. Lu sânt.
Oswald ^.lvîug. ^1-o lunâ de Lile am bâiguit cu capul iu poala ma-
mei, „Vermoulu" mamâ, „Vermoulu", mirându-mâ straHnie ca uu
dau nici uu semn de bemiplegis.
IRILI^.: Leuiru ce-mi spui asta?
Llllll: 8â v'aduc aminte câ atunci când a ti vâLut — uu Htru,
tirsHte- dar kâuuesc câ ati vâLut, — Leidelbergul de altâ datâ, v'ati
Lis: „^.sa am sâ-l iubesc Hi eu pe Lari HeinL... iu tâcers Hi toatâ
viata Hi la tel am sâ-l stâtuesc: „"Le insori?... 8'0 iubsHti XarlbeiuL
si sâ tii bun cu ea..." Vreau sâ spun câ avem -uneori o anumita
stima — sâ-i Lic asa — literarâ pentru suEsrin/a pe care no s'o
a) ungem uiciodatâ. L ca dragostea desnâdâzduitâ de copii ce o au
oamenii sterpi. Li! Orace! ^u iuceput sâ-mi scape vorbe cari uu
se potrivesc cu tracul meu. I^egreyit, ar ti trebuit sâ spuu câ uu
se potrivesc cu sir aprinde innuna în /asâ) venerabila dumueavoa-
strâ persoauâ, dar, — cum vedeți, — calc din ce iu ce mai râu.
ZA amân dar taitasul acesta peste treizeci de ani. L uu râstimp eu
care ue-am deprins, uu-i asa? Va ti Hi atunci searâ liniHtitâ ca Hi
acum — poate mai puțin vicleana ca asta, -— iar noi, târâ indoialâ,
vom ti tot umbre, cum sântem Hi iu clipa de ta/â. tiu cred sâ mai
am astâ peuitoare lumiuâ, iu scbimb voi avea uu trac mai bine
croit, uu guler mai bine câlcat si o cravată, ca sâ rác aHL, dstiuitîv
tâcutâ. InstârHit, ca sâ intrebuintsL uu termeu diu manutacturâ, aH
spune: Voi ti ca scos din cutie.
ILMrV: ^tii, la ciuciLeci de ani Hi la ceasul âsta de
iutunerie, asemenea glume suuâ cam ciudat.
Llllll: rV Lu cunosc glume cari sunâ mai ciudat, mâcar ea
sânt tâcute Liua iu plin soare, in plinâ varâ Hi la nouăsprezece ani.
Le Licsti de asta?
: Os care anume? „Lsti povestea mea cea
bunâ?"
LOIO: blu. „LHti psalmul meu".
IlllbH: „Irâese iu dragostea mea ca sub boltâ de
biserica".
Lllllt: /tsa! „8i mâine ne logodim!..." Li, baids! Li mai de­
parte.
Utilii scn dinții strânHi).- L vorba numai de glumele
cari n'au tost Liua...
LOIO. — âtunci spune gluma de-a doua Li. Ooar aceea e
gluma mare ?i krumoasâ: ,,llu inai ai ce câuta pe aici. M'am lo­
godit cu tleculce..." Luus glume, uu-i a Ha ?
 LOáNá IKINá. — Mal sles un3.
LNIL.--- 03176-1 36663 ? Nâiâs, 8PUNS.
OOáNá ILINá. l)o3Mns! D3câ mâinile 38tS3 nu-s IN 8t3IS
S3-INÍ 38tux>6 Zur3 ini 1s tâi... Opa).- Nu! 1-13! Nu! Pi-O spun âs trei
2S6Î ás 3NÍ in, kisoArs 2Î! Li, 3LtáLÍ, NU vrsäu 80 8PUN.
LDID. — Lentru ss?
LOáNá ILINá. — LentruoZ... psntrueä s âs nsîMslss...
LLID. — Nu-i 3^3 ?
OOáNá ILINá. ,.-?i 63 suklstul 6-0 iueäris prime) 6ÍO383
03 un 6S38Ornio MNA3^ pssts M38Urä 8Í 63-1 poti 86LP3 âin M3N3
INtl' O l)UN3 2Í 6intr O NSl)3A3rS âs 8S3M3, 6lntr'o prostie 83 86
Oprs3863 PS V66Î6 1â N0U38prS2SOS 3NÍ. Li, iâtâ, 38 tâ, într'sâsvLr
6 o glumâ gro23v â6 6iuâ3tâ...
LI1II7 scaîm si äespustat). — Nu, 6o3mnâ, nu e ZIuinâ. L âosr
un L-ol âintr'o WSLZ8 SoIvsiZ âin Lsei- 6)nt. HtM, SolvslZ 63N6-1
3^tS3ptâ PS llOiNSNUl SL P3N3 13 8Í3I'^!tu1 VÍS^Ü, --- 3<lÍ63 tNSL 663LUN1
cât 83 3)uNZ3 I3 6ââeiS3 cortinei. I)uMNS3V038tr3 3-ft i^kutit 83
LMptM 3tät äs mult?
LOáNá Illing. — Lu n'sml 3?tspt3t äs los. Htü dine.
LUID. — Nu Mu nirnis. LentrusZ nu .^tiu oiins-i Lsei- Ozmt. Hi
âs âltksl n'3M nist o Í8PÍÍ3 83 3klu.
LOáNá ILINá scu plas potolit). — Msi Kins. M'3^ slmft
Uinilitâ pssts IN38UI-3 83 M3 ÎNtNSlL
^6 OS 83 ts întreb ? äs OS 83 ts siin^i uinMtä
36UIN? ^tiu âoâr 63 3Í lost inâritâtZ 6U NÍ6ul6S.
ILIN^. — Oll! iVr ü kost ko3rte dlns... Nu! Nisi IN3-
O3r nu in'srn loZoäit 6U sl.
LNID. — tV?3?... L o 63lââ inânZâens psntru 6sl âintâi 1o§oâ>-
nie. put63 83M rnultums3863. Ouin? 38ts ÎN8S3INN3 03 nu
sM inâNtâtâ, 69 N'LI kost înZLÎtstâ?
oo^n-v ILIN^. --- Hi 6363 3^ 8PUNS 63 3IN kost?... Hi 6363
3? 8PUNS 63 N'3IN kost, 6316 3r kl 6sO86birs3? Lsntl-U Inins s 63 ^i
63N6 N'38 kl k08t.
LDIN sou 031'6607-6 pl-eäto). --- V3 83 Ä63 3Í kost inânitâtâ ?
LOk^N^ ILINkV. — Oo3MN6 ! /Vm inceroat !
LDIN. — L bins gäsit ouvZntul. Ls vrsrns es ui înosreât o
loZo6n5 6ouZ, tredui3 83 îneeroi ^i o oâsnieis. NZââMusse eâ s
murit eu dine vomieul.
OO^N-V ILINki. — Lietul om. I'râs^ts 3di3 3eum s koriéit.
LDID. — ^st3 ersâ. Li 63. 8unt 032uri. ám eunoseut în lVlo-
iambic un vânâtor care omorâse șaptezeci âe tigri târâ sâ se aleagâ
cu o singurâ 2gsristurâ. Li, âar ps urmâ?
OOZ^Dâ IDIDzV. — lVl'am mâritat âin nou?
DDIO. — Z4Za âar âoi?
OOZ4DZ^. IKMZ4. — De âouâ ori âoi..
DOIO. Ono! Hi cât tace asta? Htii, un om politie englez
se plângea câ tran^u^li sunt singurii oameni cari, in politica, vor
neapărat ca âouâ ori âouâ sâ tacâ patru. Aritmetica în politicâ
o ti aproximativâ âar in câsmcie e o virtute strict personala.
OOzVD/t lHltlz4. — 'tocmai. In strica un bârbat are patru temei
LlIIlâ. — Hi o tsmse patru bârbaft.
DOââ IUID^.. — La mine.
k>HIV. — Desăvârșit! latâ. încep sâ mâ simt acasă!... Hi ne-
roâul âe geograt englez âin l'ulear care nu mâ creâea câ marginile
^tricei nu-s bine limitate... s.4poi, âe-oâE, cu o umbră âe cbm
ru plas) - Hm! Os lucru ciuâat. tiu mi-am putut incbipui nicioâatâ
sâ tii mâritatâ cu altcineva âecât cu Diculce. L copilăros ^,i totuși
acum, cânâ atlu câ n ai tost nevasta lui ci... 8puns cât a trecut
pânâ te-ai mâritat?
OO^D^. IKMá. — Datru ani.
?IIIO scu o veselie /â). — â?a âe mult? Hi cât a Mut căs­
nicia ?
004,14^4 IltM/t. — Destul âe pulin.
DÓID. — Incbiâ ocbii... încerc sâ mite incbipui...
OO/i.D.4 IklDZ4. — Du. L ^aâarnic..! Htii sunt unii morhi cari
Zâmbesc în sicriu âe parear glumi âin somnul lor. Dar sunt alpi
a^a âe morti, câ nu-<i mal po^i bânui sâ ti tost vii. latâ, as a îmi par
acum bietele mele câsnicii... Ombre...
DOIO. — Da, âa. Dmbre.
OOZ4Dz4 IKIDz4. — Drei Äle una... O ssptâmânâ alta... 0 sâp-
tâmânâ a treia... iar a patra...
DDIO. — Zi patra?
OOz4D/4 IIIIDZ4. — Dânâ la garâ...
DOIO. — Dupâ cs am plecat âin Oenua eu am kâcut 2sce ani
pânâ sâ aiung la o garâ. Dspinâe âar cu ce ai mers.
OOz4D^4 IlllDZV srâ^ânâ). — Ou cei mai buni cai. Veneam âoar
âela primârie.
DOIO. — Da. Iti ssamânâ. Z4 mers repsâe.
OOzVDzV IlttDD. — Hai, mai tâ un calambur iâiot ca ?i sâr-
nesuri, sâ rââem âin toata inima. De pilâa ?.i - Dite o căsnicie care
a mers bine. Lau... Z4 mers ps roade...
 ?blIV sT-á^anci) sau... veacul vite?ii.
IVIiî^. srâ^ânck). — tzi „stiu 6s ce nu te-ai mm câsâtorit
s cincea oarä... Viin6cä progresul te-ar Li silit sâ-ti ei un aeroplan".
?UII7 sc-ä^änä äe-oäatä într'un /er Ze spaima sr un /ei 6e nc-
îinixte nu nrar poate plumr). — Vine câ mai putem glumi.
OO/cIî.4. — Irebue. âucâm pe tăblia «sta înrobita a
trecutului cum ^oacâ urM pUHÎ Ia învâtâturâ 6s /igani. Olumim Hi
tremuram... var trebue sâ glumim, altminteri ne cacle toata Han-
6ramaua in cap.
VI7IV. — Le sâ mai caââ? ^.cum, cbiar nu mai am a mâ teme
6e nimic. Mâ simt in clipa asta, cum eram oâatâ în ista unei mese
äs ruletă. VZ6usem tot. ^tiam câ peste un ceas mâ împușc... yi
eram liniștit ca o apâ tara cuta.
(lO^IÎâ IVM^.. totuși iatâ, nu ts-ai împușcat.
VVIV. — Va 6a! 6um eram sâ scap asemenea prilej câncl âs
sni cle ?ile îl pâncleam. !^i am tras bine, în inimâ, ascultâncl cle
toate prescripțiile msclicinei, oare spune câ lovitura vine în partea
cea mai slaba.
IVIlî/i. — var atunci?
VVIV. Atunci? (line poate bănui lclootorui cacre-i «se în
clrum. l^su l-am bănuit nici eu. Vi-a pus mai presus velââMe Iui
profesionale Hi a tâcut pe croitoreasa clibscs cu mine. HM, n'ar L
o tiguiâ poetica claca as vorbi cle „strunele inimii mele"... Drept
e câ nu-s tocmai strune. V catgut, ve aceea es clin ea uneori sunete
cam ciuclate. „Mais ceci est une autrs bistoire". Doar liniștea Hi
nepasarea c la tel.
lltllí^. — Urmează ^i acum o sinucidere?
VV1I7. — biu ?tiu. Voate. Mâ simt în6rsptâM sâ spun si eu va
doctorii cai i nu ^tiu boala, âar vâ6 arșița bolnavului scâ?ân6 clin-
tr'oclatâ: „In orice ca? s'a siâr.sit ceva".
OOâl^^. IVIIî/c. — Leva, nu înseamnă tot.
VVIV. — înseamnă „aceea ce-a tost". Colica tot. ^.m câ?ut în
sila aceea cle oameni âe mme, în care nu mâ mai poate mira nimic,
nu mâ mai poate mișca nimic.
dO/il^ IVIIÎM — Lbiar 6acâ ar veni cineva sâ-ti spue câ
are o scrisoare scrisa cle mama Oea înainte cle moarte pentru tine?
ca sâ ti-o 6au câncl te vei întoarce?
trâclc/ suntem în 1937, cloamnâ. 8Z tim ceva mai
sportivi, cum ar rács VrunebilZs...
(lO^îî^. IVIIî^.. — va. var miama Osa venea 6in 1870, âom-
nule ?i s'a trezit mamâ, înainte sâ iasâ clin copilărie. Iu Hi Vaui
«li kost păpușile ei. I^Iu era âecât mama, kârâ vârstâ -;i kârâ vese.
LLIO. — Intr'aâevâr, născocirea e spripnitâ ps bune argu-
mente.
ILM^.. Oar cel mm Kun Nr ki âacâ li-a^ spune
âs pâââ. scrisoarea e colss... Ia gânâs^ts-te mâna el lacrimile si
âe -acum âouâ^eci cinci âe ani. Ooles. Fi vii, nu ecouri abis bâ-
nuite, veniNâ âin âepârtâri âs necuprins.
LIlIO. — Onâs-i scrisoarsa?
ILIbl^.. — Oacâ as spune câ o am nici (arata trunisa)
ai crsâe-o?
LLIIl. —- Oe spunea?
ILIItvV. Ivlul(umesc. blu s nici o scrisoare, ^m vrui
numm sâ vââ âscâ inâoiala in âs mine trece si âincolo âe umbra
mamei Osa.
?I7II7. Dar ce rost cerci tu sa âai mamei, în întâmplarea
âintre noi ? (tiaprms âe-o banutalâ) ' iiu! ii as vrea sâ înțeleg cu
nici un prs(!
ILM^.. — i^nume ce?
klilll. — Lum? La ts-a statuii?..
ILUX^V. — ^.nums es?
LOIll. — La n'a vrut?
ILIil^. — ^nums ce?
LI7IL. — Oar târâ inâoialâ, asta s. loate se potrivesc.
ILIil^.. — /^nume cs?
LIIIL. — In seara aceea mama a primit o scrisoare âela voi
^i a pus caii Ia trăsura numai âecât. llu s'a întors âecât hârÂu,
âupâ miedul nopții. Lentru cs?
(iO^il^ ILIbl^.. — Oar unâs-ti bate gânâul acum?
LOIO. — Lâspunâs. Le^a câutat mama Ia voi?
LO/iitâ Utilii. — Oar stil bine ce pristsnâ buna era mama
Oea cu tata.
LOII7. — itu era o pricina s'o cbeme grabnic prin scrisoare.
ILM/i. — La âa. Atunci a kost. D/li-era râu... o cri^â...
o cri^â âe nervi... biu, nu poți înțelege...
LOIlâ. — La âa. înțeleg. Fi?
ILMá. — i'Iu. tiu înțelegi. Inskarxit, asta n'are în-
seinnatate. Oestul ca tata, stangaciu, greoiu, nu era cel în ârepi
sâ mâ liniștească Hi sâ mâ vsgbsre. cbemat-o ps mama Osa.
^sia^i tot.
LIIIII. — La nu. IVlai âeparts spun eu. putea bânui câ^
mama, vâ^ânâu-^i cri^a âs nervi, si înlelegânâ-o kemse^ts, a spus
kâtrânului tâu: mârit-o cu Mculce.
 LO^l^lá — I)« ce nu eu tins?
OOIll. — Oentrucâ, 83u mama uu bâuuia nimic — sau a aklat
în 8621'3 aceea si uu r-a lost ps pisc...
— Oar ce-p. trece prin minte?
OOIIt. — ...iar ea o clova6â lampeâe, s câ a âoua Ä., cânâ iu'»
LU2.it câ viu Iu voi, 3 tost nemultumi>tâ. tl'a râspuus nimic, âar s's
încruntat. Iar âupâ amiaza, cânâ i-am spus câ vreau sâ pisc în
strâiuâtats sâ-mi tac äoctmatul, uu s'a împotrivii, nici mâcar eu
o sinZura vorba. Os ce?
ILIK/r. — Osntrucâ mama Oea n'a câutLt nicioâatâ
sâ îuârspts taptels Iui Oumus^eu.
Olilll. — álr! Volks Male'... O mama cs. sa Ll A! spart poairta
cerplui pentru copilul si ?i l-3r ti aâus ps DuiuusTsu ps pâiuâut...
?î loturi 3 tost iu stare sâ uu vsrss o lacrimâ, cânâ 3 plecat trsuul
eu mine. Os ce?
IRMlV — Oa sâ aibâ ruși multe Iu întors. lV tost
1uu§â întoarcerea aceea, vreâe-mâ.
OOIO. — Os vrei sâ spui?
Utilii. — /i venit ls mins sâ atle pentru es ns-am
äespärfit.
Llllll. — Va sâ râcâ ^tia ?
IttlUá. — Htia tot. Oum nu snL sâ ^tîe? 8pui câ
V 1-a âescoperit pe Oumne^eu într'un tir âe iarbâ. blu i-a tost Arsu
sâ te âescopsre pe tins iu bâ^urile mele. Dur pricina âespâr^îrii..
OOIO. — klâââMuesc câ mâcsr si i-aî spus-o.
OO^l^^. — l-om spus'o, tireste... câ vreau sâ mâ mâ­
ni cu tliculce.
OOIO. — Li ?i mor âeparte? Mai departe... îu urmâ... acolo
unâs s'L kurisat kliculce între noi... Lau unâs, ue?tiînâu-l, eu m'am
turise.t.. Instâryit povestea Lsts spLvâ. unâs te-isi Zbuciumat între
âouâ iubiri, âiutre, cari, tire?te, una a avut âe ce sâ tis mai pu­
ternica... Ooate o priciuâ, cum sar 2ics, venită peste noapte... Oevs
mai mult, oricum, âecât puteam eu âa. L minunată povestea cu
cei âoi bani ai vââuvsi âin 8criptnrâ, âar parca, — ce sâ spun?—
tot mai bine ar ti sâ tis trei... nu?
Ittll^iV — Os vrei sâ spui?
OOIO smu scuil). — Inimic. Vreau sâ te insult, ^jtâta tot.
^4por mar uxor). tzi sâ-ft mMumesc câ m'ai ajutat sâ apâr măcar
amintirea marná'. Intr'acîevâr, ti-era la îuâerMnâ sâ-mi âai o
lovitura... Hi ce loviturâ! MZ ^i mir câ n'ai âat'o! freume).- blu>.
cbiar âacâ ar ti aya, cum bâuuism, încă u'ar trebui sâ-mi spui.
s!ált ton).- Doamne, seu ajung sâ kac Hi su ca Dumitrapde, eu ketita
lui. R rușinos! sreuine): Asculta... Ie rog spune. I-adevârat câ uu-i
de vinâ mama?
OO^N/^. IRINâ. — Nu, n'ars nici o vinâ. Mm mult încâ.
înțeles ceva peste ce-i spusesem eu. á luptat sâ nu-1 mai iau pe
Niculce — ?i^a izbutit — iar peste patru ani, când a vâ^ut câ nu
te mai întorci, a luptat sâ iac o căsnicie trainica Hi cuminte — Hi
n'a izbutit. Nu, n'are nici c> vinâ, duna mamâ Osa. ^i-a kost mama
mai mult decât cre^i.
ROIO. — va, kârâ îndoială. ^Ha i-ai spune Hi lui Dumitracds,
dacâ ts-ar întreba despre ketita lui Raul. „R copilul tâu mai mult
decât creÄ"... Nu?
00^.N^. IRIN^.. — RireHte. Maii ales scânci Mu cât 1-i de
draga Raulica.
RllID. — Oum o cdiamâ?
OO^N^. IRIN^.. — Raulica.
ROII7. — Na! Lra ia mintea omului...
OOáN^ IRIN^.. — Doar e bote^atâ de Raul...
RI7II7. — ^sa! ^Hg! Dasul! Ü născocit mijlocul sâ pue un
strop de lege peste nelegiuirea lui.
LO.^NÜ IRlN/V. — Nu-i nici o nelegiuire. Raulica nu-i kaita
lui ?aur.
ROIO. — Os?
OO^VNÜ IRIN^.. — Raul a avut o operahie cumplîtâ în război.
Nu putea sâ aibâ copii. Oe aceea nici nu s'a însurat.
ROIO. — Minți!
OO^N^ IRIN^. sjrpnrtă). — Ruiuls!
ROIO surla). — Nu mâ cdiamâ Ruiu. Mâ cdiamâ Rubu! Oâ-
sati-mâ cu miorlăiala asta, care vrea sâ mâ întoarcă în kiecare clips
la șapte ani si sâ mâ ase^e sub biciușca din cui, salt ton)- Os ce
minți? Răspunde? Din milâ, ca sâ cred Hi povestea cu maMa,
sau știind câ am pus nade) di în ketita asta, sâ-mi tai orice re­
tragere ?
OO^N/i IRIN^.. — Dar SHti absurd. R ruHinos sâ judece în
cdipul âsta, un om deștept.
RlklD sin paroaâsm). — ^oum n'am vreme sâ ,kiu dsHtept.
^.cum mâ apâr ! salt ton). Oi sta ketisâ cu ocdii vergii latâ asta a
kost ceva în cdipul lm Roger. O loviturâ numai Hi copilul a pu-
trezit... Va sâ Âcâ... va sâ 2:icâ s'ar putea totuHi sâ nu minți...
Oa Lvlocd râd c'un ocdîu Hi lâcrâmeaM altul,
Rrivesc în iad cu unul — cu celălalt în altul.
 Dar cânâ privesc mai káné
Vad câ privesc în mine.
^.cum, baidel Hepsde! ^.ltâ ilovlturâ. Lâ putMMe^ti yi tu... Ol
ilu dumnesvosstrâ doamnâ, oi ,,tu"... L o rnicâ deosebire. Nu-i
vorba numsi âe treizeci de ani. ba urina urmii aceia s'au dus. Lbl
Dar s ceva... ceva care rămâne veșnic viu. Incluzi ocbii!, lata, ^i
ridici perdeaua spre trecut. IIn colt de livada ori un colt de cerdac,
vn pas mărunt ?i mic bate ps-acoio... petici pe undeva, Ia o u?â.
lin Iluturat de Htotâ... de parca vine singur... încolo nimic...
Zâmbet... fsc rn/uric, bate din pmior, ridica Mmnul spre cer):
Haide! Iu ds-acolo! Oe stai! Dâ-mi un cuvânt sa pot spune cât
erai... sapor de-odata)- Irins... Isis!... Irina... Ie uî^i yi te destrami...
Mu msi si cuprins... Oarnss luge... gândul se topește... L^iti nu-
^msi ocbi... Ocbi ?i o unduire cald», de parca inima luneca spre
somn... Oeva care mistue .^i pământ yi cer. ?tii... „Lteluta'.
Le când eram în lume tu singura -PÎ eu...
Li da. „Iu singura ?i eu". Vine bine aya. Numai câ se cere
o rnicâ scbimbare: „Lu singur ?i tu cu el..." înțelegi? Ll! Voinicul
priceput, csre ytie sâ râvâ^sascâ... sde-odatâ umlent). i^b! Imaginea
asta blestemată la care te întorci ?i te întorci cum 2Îce Biblia, „cs
cânele la vârsâtura lui".
00^.N^. IRINi^. — Adevărat! Osci te întorci Ia nâscocirea ta.
LOIO scu nesMr^itä bat)ocorâ). — Lb! yi cum, Doamne?...
Iu aââ?... Solveig cea de cinci ori tecioarâ?...
OO^.NiI MIN^. — Isprăvește! L o sâlbâticie de prisos. Ni-
meni nud lipsit de cbinul ?i de desgustul anumitor imagini... IVlai
ales câ unele, M, Lac gluma sâ Le altceva decât o născocire. sl.?i
acoperă ocbii torturata).- Li, baids, baide kemee pune-^i trau...
Domnul acesta elegant §i care inobilea^â orice bainâ de pe dânsul,
vrea sâ inobileLe ^i mobila sâracâ din inima lui...
LOID. — Laceti literaturâ proastâ, Doamnâ.
OO-IN^. IKIN/i. — Nu. O citesc pe a dumneavoastră, dom­
nule. Dar iatâ, eu n'o )udec, o primesc asa cum! e.
LOIO. — Mulțumesc de mârinimie.
OO.^.N-1 IHM/I. — Nu. L o slăbiciune. Liindcâ n'ar trebui.
Va înduioșați prea mult de sulerinta dumneavoastrâ proprie, ca
sâ mai aibâ nevoe de szutorul meu. Numai cs, vedeai, nu de sa
mâ înduioșez eu. ldâ înduio?e^ câ sti venit în cotlonul meu obosit
si trist. Obosit de lume, adicâ de dumneavoastră înMâ ?i trist,
pentrucâ n'sti crezut ss ajungeți vre-odatâ obosit. Vreți apa vis,
domnule? N'o veti gâsi sici, între noi, Kindcâ spâ vie sunteți
 âiumneavoastrâ. Dubios, vâ pornește cis acolo câ nu puteft. ti apâ
vis Hi pentru âu mneavoastrâ înyivâ. MuUumtP-vä câ >3^ ^kost
pentru noi top — aceM nerori âe aici, — tiinâcâ ps tîecare l-ap
âus spre un salt nou. Lun sau râu, nu Htiu, âe vreme oe-i âe-ocam-
. âatâ câte o iiluâ, tie es numai cât tencirsa mincinoasă pe care o
ââ nââejâea âe sânâtate a unui bolnav întins în pat. 8ânâ yî eu,
âacâ mi-as îngââui sâ gânâesc tare, ca în longobor^, ay putea sâ
spun câ am tericirsa mea.
8818. — ^a? ^nume?
00^8^ IKIii/t. — renume? 8m! 8 cam sălbateca aceasta
terioire. Oam sâlbatecâ ^i, nu ^tiu cum sâ spun: âar sau âsci te-
meiascâ... 8 ieriâsL sâ-p pot striga jacum în taM, âbiuinâ:
„l'e-aî întors obosit âe lume? Obosit âe tine? Destrămat ?i cki-
nuit? Ou atât mai bine! înstărit mi te-ai întors. înstărit iata-tâ
în m>âna mea. Ie am acum yi te pu... Ou cât e?ti mai ruinat cu
atât mai mult eM ai meu... Iar âe asta âatâ n'ai sâ-mi mai scapi".
8818. — Hat Intr'aâevâr gluma este bunâ. Oam cu miros âe
iaâ, âar e bunâ. Mai ai âe aââugat ceva sâ ne înveselim?
OO/r8ri. 1818^. — 8oats acest lucru cu aâevârat întiorâtor,
yî pe care sâ nu mi-l ceri sâ p-i lămuresc, renume câ, literatura
nu eu, ci tu ai tăcut'o în tristetea oboselii tale, iar lacrimile nu tu,
ci eu le-am plâns.
8818 scu uu râs, rar, Mcut âiutr'uu cuvânt repetat âe ecou tot
urai âepârtat). — 8a! 8a! 8a! 8s! 8a! 8a! 8a!
00^8^. 1818^.. — Os înseamnă râsul asta?
8018. — 8âs? 8u! D-o amintire. latâ: Dste un loc la 81ag^/ pe
mal, între liane uriașe yi copaci cari au umbrit mamuți, unâe vorba
ii se întoarce âe ^apte ori înapoi. într'o si, la o vânâtoare, tigrul,
pe care îi urmârsam, tâ.sneste praștie yi în^tacâ âintre noi pe cel
mai trutas vânător âin trib. 8e creâea târâ moarte, á tugit tiara cu
el în gurâ ca o pisicä cu șoarecele, âe n'a apucat negrul sâ strige
âecât ,,a" — asta pe limba lor înseamnă „mor"... Hi atunci lumea
a 2îs âe ?apte ori: 8a î 8a! 8a! 8a! 8a! 8a! 8a. 8ââesu apele
ca iaâul, Doamna mea! Hi acum te întreb: 8u te temi câ-i 8lag/
pe-aproaps cânâ vorbești âe lacrimi Hi âe plâns?
00^.8^ I8I8/i. — De cs?
8010. — Htîu eu? Ie vââ într'un tablou, plângânâ âupâ 8i-
culce, .^urâmprelur avânâ patru bârbap ca8 îp întinâ batiste.
00^8^. 888^ sOâutâ, îiuiMtâ, âcrr încorâatâ) — 8agl âe
seama câ eu nu te-am întrebat âacâ ai kost însurat sau nu?
8810. — lVlâ întrebi acum .ci râspunâ: Du n'am tost însurat.
 IVMá sO cl-pä Mrä răspuns). — Da... L... 6 osrecum
Lresc... sapor trece rntr'un cruciat /si âe pîuma). — Drebuie sâ-mâ.
încluput ce kemeils tele ss mâritâ repeâs.
Vîîîîl. — O! âte, negreM. O Mei tu bine.
OO^kî^. IVlkl^ Dire?ts... De Iaci o poktâ nebune âie mâritiy.
PVlîî. — O leuââ pentru mine.
OO^.kiâ IRM^V. — O! îîsuretscule. Os os te mic^oreÄ? Os
vreme os sM epâ vis, bine înțeles câ le învâhei sâ oitsescâ în oertse
ksrioirii.
Vîîîîî. — Oliv! D-o spoveâenie?
OO^îi^ IVIkî?^. kîu. Lollii cle observație... kî'ei kâcut gstâQ
stL^ss ksricite? Y1 câte vel ki kâcut încâ în lungul ârum olegent sil
visM teis, cere e betűt mereu printr'o MnZle, Le se une eâevâretâ
ou semeni âe pement, Le nume! umbre elbâ e csiorlelp.
LLIO sâupă o clipa ?i paroârinâ vorba). — Oiuâet lucru. Lilâ tru-
Ässc se suprapun kepture âs 3Ä peste nâluce strevesis cu cere em
colinâet eu între tropice ?i nu izbutesc. Oe kel âs ksmse eM? biu
le cunosc. Drei ce o krun^â clâLnetâ âe plop elb, ier ecum, vorbssL
âs percâ vii cu mine âsle Duleer.
IDIilü. — âe! începi sâ gbiosM... D pree Lresc,
âomnule âregâ. 3ent ^i eu, poște, cum dicsei, e nu ^Lu cetse
Zensrepe.
Vîîîîî. — O! âtee!...
OOáDi^ IDIbi^. — Stei un pic. IDem spus încâ âin cine. 8j
âe Lici mcâlo er trebui într'eâevâr <sâ mâ cunoști. Di, âsr tu ei
kost întrÂâevâr risipitor ?i cu Lne cu eM Oâci, ietâ, eu, ose' âe
3^i, sent e nu Mu câtee Ksnsrepe âin tine, âte e kost mprse mee
âurere. ^ste e kost merse mee osenââ. Os o inimâ îngbstetâ îs
nouespre^ece eni, em kâurit o bietâ ksmeie âin tot ce eruncese^i tu.
pâre câ vin âele Duleer... pentru,câ vorbesc oe tine? Oer cre?i
câ em vorbit eu vre-oâetâ eltksl âecât tine. Vistul tete, ce kost
Eor, gesise o vorbe koerte potrivită pentru o kâpturâ ?teersâ ce el:
„D?ti Lencul ârept? Vine. De upî îneinte. blu? Do uift le klencul
ârspt ^i te alinieri âupâ el". Di? Ietâ, m'em âniet, âomnule klenc
âlrept. iVlâ uit le tine ^i mâ mi^c âupâ tins. Oe cincizeci âs eni cresc
în m!erginse te. Ier âs trsi ^sci âis eni mâ kâuresc âin ecourile tele
Uneori îmi vense sâ crsâ câ tressc ce o bipnoti^etâ, ce o stâpânîtâ
âe puteri, sub cere m'em nâruit pânâ âincolo âe orice râ^vrâtirs.
Oosmns! 8â L vâ^ut pe biMi mei bârbM ce nsskerM âs riâiculi
ereu, cânâ îi si lsem sâ poerte gbets, beins ori pâlârii cum euLsem
ce porL, tu, sâ-yi lese berbâ, ori cotlsti, sâ-yi kecâ kigure ese ori
syL. 8a ,într'o 21, câncl cineva mi-a spus câ /i-ai vâpsit pâinii bionci,
pânâ yi asta s'a tăcut — cum ricea Neacyu... Iar clurersa acestui
riâîcui era câ cu nu-1 bâZam âe seamâ. Drain încreclinhatâ yi mândra
cle trumuse/ea lui, ca vicbilui meu cânâ rosteyte cuvinte radicale.
lVli-ai spus într'o 21, vorbind cle maicâ-4a „Lumin/ia pământului".
Du yi arii o numesc aya. I-ai â aitâdatâ — o singura clata — mama
Dea. Iar eu pânâ astâ îi spun cum il-ai spus tu. loate viersurile
tale traesc în mine ele trei reci cle ani, cu acea putere cle via^â pe
care oamenii nici câncl n'o au. Dar eu uncle sânt? lVi'ai mistuit.
Vânt cloar cmc ar /ost... Doate câ cle aceea am plâns eu atâtea la­
crimi pe cântecele copilâriei Me, ca yi cântecul cle adineauri... „Da
irvor ysclea copilul''... Numai câ eu, veni tu. aveam alte drepturi
decât tine, sâ simt ce înseamnă cuvintele.
' ^tst/el trec a mele Lile
La yi apa cle uyor...
linsresea mea se dace.,.
srn bobote cle plâns). — Pi toate astea pentru ce? Dentru ce?..
8I7ID Mapa o clipa cle încruntare, apăsat yi râu). — Mda! Du
nu mai întreb pentru ce. Domapul e bine construit. DWn, stil 910
clar iemeesc. Dar... iatâ! lVl'am cleprins cle mult cu gândul câ, a-
mintirile noastre cresc ca niyte kâpturi vii, clupâ poruncii desâvaryit
străine nouâ. ^y 2Îce câ seamânâ cu inițialele pe cari ni le-am scris
acum trei 2eci cle ani pe nucul cle colo, â crescut. Dn^ ^-'>1 tâu a
Li uns o miyelie, oealââ parca s o opsrâ de arta. Ni ci o logicâ. 8aiu
o logica peste măsură noastră. Iatâ însă câ astZLÎ învâ/ ceva nou
clin lacrimile yi din clurerea ta. ^.m vâ^ut eu asemenea lacrimi yi
cdursri... clar parcâ nici câncl nu mi-a tost aya cle .limpede ea a^i,
câ sânt si smintiri cari se pot sulemeni clupâ bunul nostru plac, iar
noi putem jura pe aclevârul lor, cum /ură o kemee pe ka/a ei cea scoa-
sâ clin cutiuti cu aii Iii yi cu vâpseie. Os ! samar). lVcum încep sâ te
cunosc. Dyti într'aclevâr Irina... Veckea mea poveste buna cle acum
trei reci cle ani...
Inskâryit, uite, îft pot mulțumi, ^i izbutit a ma kacs sâ nu te
mai urăsc, s/îar, apăsat, aproape silabisit). lVlâ de/guyti. sO/tea^a,
încaide ocbii). Ooo !... Doamne..! ánv wbers out ok tbe world...
s/ace câțiva payi /ara rost căutând parca ceva, san pe cineva, rlpoi
ebiamâ încetișor), iVlago! sclupâ o clipă ceva »nai tare) lVlago!
LOlVN^ IDIN-V Nu s'a întors.
DNiL Ptiu.
LO^N^. I8INI^. Atunci cle cs-ii strigi?
 sOä clin umsn, du pîas pol). Ms simt prea singur în olipa
3!8llî»
oo^ll/i IRIll^.. 8ânt su aici.
?IIII7 ssnspiná). du mama nu mai pót vorbi. Mi-e rubiné.
OO^ltá Illltt^. — 8ânt eu aici...
?I7II7. — ...o bánussc.
IltllXl/c. — D o copilărie pricepe. De aáora.
?IIII7. Ltiu. tocmai cle-aosea o bânuese. lXlu trebuia sâ iaca
p«! ctestinul mut cu mine. Irsbuia sâ-mi vorbească, scurt Zî crucl:
iâ colo vulpea in inima cle nouăsprezece ani.
OO^Nâ IR.11^^: Dar nu Ztia nimic, ^i-am spus.
?nm. — ^l'o mioZorg.
OO^l^^X IlîlblU — Lu? Dar tu nu cresl c'o micZoreri cânâ
o bânueZti âe uneltiri nsgbioabs?
— Dar tu, nu crsri c'o pângărești cânâ îi ei apărarea?
OO/cl^^ Iltll^. — lXlu-mi mai îngââuesc sâ creâ nimic, cânâ s
nevoe sâ S»", apărarea lacrimilor cari s'su plâns sici, în urma ta.
á! ^i-a tost uZor sâ p^eci Zi so IaZi colea ps prag, cu inima ruptâ
în jumătate.
— Iu spui asta?
OO^Nâ Utilii. Da. Du cea cle ari, mama kârâ copil ce-am
SMNs Zi care, te încrsâinchsr, acum poate sâ înMeagâ bine pe mani«
Oea. lîâtuelile tale cu umbra mea cle la nouăsprezece ani sânt
altceva.
— Altceva? Dar cle uncle a pornit totul?
OO/Xbl^X IRM^ ssâlbcrtscâ). — Oe uncie? s§c stăpânește), ^.m
spus câ-mi tai mâinile cle n'or L în stare sâ-mi astupe gura, âu în­
ceput sâ slâbeascâ pâcâtoasele mele cle mâini. Ift spun Zi eu, ca tu
aâineauri, Le-ft milâ cie tine Zi sjutâ-mâ sâ nu vorbesc.
DOIO. — Oi vorbeZts, clacâ ai oe vorbi!
OO^lX>V sprintre âinp, rnâbuZrt). — înțelege oclatâ câ
mocirla asta nu mai IrebueZte râscolitâ. âminteri nu ne m-ü
scapâ nimic cle ea.
^1^- -- ^2r oe sâ ne mai scape? Nu-s cukunclat în ea? Os
ce oare cle trei reci cle ani încoace bat ca un besmetio toate câirârile
lunL, orbâcâincl ^aâarnic âupâ sprijinul unui pai? clupâ nâââj-
6sa goala Zi amară câ aZ putea sâ es la o lumina?
OO^ll^ — Oar cine te-a împisclecat pe tins sâ-ft taci
viasa aZa cum ai ti vrut'o?
DOIV. — Ombra oare m'a născut acum trei reci âe ani, învâ-
tânâu-mâ scurt Zi crâncen oe preș are Dumnezeu clin mine. Dsb?
„rsiniNs" Nr. I—r 7
Lrsm îs vârste cânâ toete-s veynice Hi cânâ se pune temelie visfti.
Lb! 6« sâ spun'? Lli-ei ââruit o minunetâ temelie, Ooemnâ! lM-si
srâtet câ âregostse e-o ^oecâ âe capre Hi âe sepi. ^.He ? O joecâ?
Vine. Atunci beiâe 83 mâ joc Hi eu! 8i m'em jucat, crsâe-mâ!
LO^LH. ILIL^.. — Alunei âe ce te plângi? tecut ce ai
vrut.
LLULl. — Os om vrut? Lu cunosc cuvântul am vrut. Lunosc
cuvântul: „L'am putut alltel'. Lu scâpasem âin pârjolul stârnit
âe tins âecât un trup Hi un âesgust. Lună câsnicie, n'am ce Âce;
si âe cere bucuros m'3H ti lepââst âacâ nu träte rn3M3. Oe s'o cruh
pe eu, nu m'am crujat pe mine. Ll'am Zvârlit cu c3pul în jos în
vârtej Hi m'em läset âus âs el într'o creștere tot mei strâmbe, până
em ejuns sâ-mi âeu seeme câ nimic pe lume nu merite sâ tie res-
pectat. Li ârece! Ooar sâ respect o ceprâ încâlĂtâ!
LO/iL^. ILIL^.. — ver pentru vumnereu, le etâte se mâr-
ginsHte lumee? Le lemee?
LLillL — Li, ietâ, nu Htiu. Le urme urmei ser putee âovsâi Hi
este. Le nu s'er putee âovsâi? Le spunee Lbltlippîâe le vacuitate:
„Le pui âintr'un punct âe vsâere Hi âovsâeHti ce vrei", voer nu
vorbesc âe tâpturils osânâits le ele inHile, âe enormeli, înstârHit, âs
cei ceri trâesc pentru el Iii: sâ âescopers o nouâ stse pe tirmement,
seu sâ tecâ o scobitoare perkscftonatâ. /^stse-s unelte ele omului.
Lu vorbesc âs om. Os omul cel eâsveret Hi ttcâlos, cere s riâicul,
âer înHeale Hi lurâ sâ-Hi îmbrece trupul nsâreptâjit, uremie, seu
lipse, într'un strop âe trumuseje. — Inskârsit, âs LeecHU.
nu vorbesc âe o kemsie; âe Irine cere e plecat, âe Lrune-
bilâe cere e venit, seu âs slugile cu ceri se mei culcâ ori vree sâ
se culce. L vorbe âe toete le un loc. §i încâ altele alaturr, pe ceri
nu le cunossts, ci pe ceri, poete, nici n'ars sâ le cunoescâ. Instâryit,
temele. Lemeia cere nu-i o ceprâ încâlntâ, ci vâ^âukul în cere
poji sâ respiri.
LO.^L-V LLILiV. — Obo! Litereturâ!
LLilll. — Lici mâcer etât. Lotite âin viele.
LO^Lá ILIL^. — Oe-sr ki notițe âin vleM... §i âecâ ts-es
creâe, n'er însemne câ n'ai mei putut respire.
LI7II7. — Lu em respirat Hi le Longobor^ în timp âe ploi, ^im
respirat epâ kierbints. Lumai câ, ve^î, atunci, viele ie un înjeles
întors: LrâeHli ce sâ respiri. Lu-ti poli încbipui ce înseamnă este,
âupâ cum nu-fi poji încbipui ce torturâ s sâ te simji murâer yi
încârcet, âupâ ce ei avut în bra^s trupul cel mei nepribânlt. ^i
âosr âragostea er trebui sâ tis întoarcerea le sckilibru, er trebui
 sâ Le înseninare. O! Vaca n'ar Li Lost ps lume arta, minciuna asta
Zensroasâ, cu care ceri erdőre Iui Dumnezeu, cuvântul „mâine" nu
msi avea ce sâ caute în âiMonsr. ^i aPa Lin încercLt sâ-l Pterg
oâatâ... Oâatâ Pi încâ oâatâ, cânâ Lin vâ^ut câ nu nisi pot scâpa
âe burueniie âin mine.
LOáblá IKMá. — Yi totuși, ÎLts-te coles... Lu áiMonarul ia-
râ^i întreg, ceisce înseamnâ câ ti-Li trâit înainte Pi âin plin
viata ta.
VVIV. - viasa mea? csre via^a? var Mi tu ce înseamnă
VM^s csre na plâns o Iscrirnâ curstâ âecât într'un kotoliu âe tsa-
tru? Irsiui acesta âe jivina pitită în bâlârii? ásta e viatâ? var
vaLsL trebue sâ Le un rost, kemee. ^lu un rost cu ceasul, ca un joc
âe bsccsra, nici cu minutele, cs râvâPala unui pst. lln rost cu ves-
nîcis, cum veâe tinerețea. 82 mâ îmbrac în krsc Pi sâ âuc o trân-
âsvie âePântatâ? 8â âanser: în brukele unâe eleganta ÎPÎ potâlePte
kosmea stârnita la etaj Pi sâ mâ înkunâ în negurile tuturor beMIor,
sl reci ?i ealâs, numsi Pi numai sâ uit câte le am âe uitat, începânâ
eu blestematul âe rninutar care nu mai vrea sa se opreascâ ps ca-
ârsnul lui? Atunci care via^â? koste, — nu cumva? — o Li vîaM
masa âe joc, ruleta, unealta asta înkricoPatâ la csre nu te âuci ca
sâ PErL sau sâ câștigi, ci, Zoi cum eM si kârâ rost, LZ-P akii jalnica
naâejâs ca, poate, cine Me? — meriți încâ sâ-ft mai poM trupul
peste pustietățile âin tine.
jucat cu râvna, creâe-mâ, ia ruleta asta, Pi am în­
țeles minunat ce a vrut sâ-mi spue, ea, cânâ mi-am pierâut âs trei
ori averea, ám înțeles apoi Pi ce-a însemnat ksptul câ mi-am în-
tors'o âe 2ece ori, tocmai cânâ voiam într'aâsvâr s'o pîerâ Pi sâ în-
ckîâ registrele. O! Le Lie mari poți trai uneori... Lui tot ce ai ps
un numâr. LâPtigi. kui tot câPtigul pe un număr. LâPtigi israPii..
câPtigi... 8i câPtigi pânâ te âesguM si âe norocul Iau... Atunci
trebue sâ te omori Lânâcâ ai prea mult noroc, ll riâi'cui, iPl totuPi
trebue s o ksci... Dar, îatâ, norocul noroc aâuce. lin noroc aâevâratt
âs asta âstâ. Atâtea bancuri Zvârlite în aer au âat âe bânuit. veci
Vaiabul trebue supravegbeat. vsr Vaisbui are simțul iibsrtâpi,
mârae sim^inâu-se urmârît, apoi aratâ colții M îns^ârPit împarte
nÎPte palme. La sâ-i sâucâ aminte câ-î 1927, iar nu 1800 Pi câ-î
Monaco isr nu Vslabîa, primește în scbimb âouâ luni âs arest. în­
țelegi ? Line iubește prea mult libertatea e Lresc sâ ajungâ robul
lider-Mii... ^e: voamne! Oar acum vine minunea cea mare, câci
vine puPcârîa. ám kâcut acolo cunoPtin^e onorabile: Ocbîu-Zpart,
Vurâ-Iluptâ PÍ încâ vrs-o tren, asasini, âb! Ls bine au Mut oamenii
â?tÎ3 sâ spsrgâ geamurile îmdâoselii inele Hi sâ-mi aâucâ aer proas­
păt âe primâvarâ în pââure — miros jilav âe muguri Hi âs krun2â
putreLÎtâ. Li'au răcorit, ^.m âat cls-o lume oare nu 2âmkeHte, nu se
pleacâ, nu ââ mâna Hi scuipă pe jos unâe-i vine, nu aleargă prin
patru oââi cu gura încbisâ. Ll'au răcorit Hi m'su invâtat marele
catscbism al omului: proprietatea e cbestis âe apreolers, liberta­
tea, pânâ la «32 contrar, se cântărește in mâncare, iar âeosedirsa
intre un pui âe gâinâ Hi un milionar e numai Is sistemul âs tâere...
Hi înskârHit, intr'o 2î... â! Os ?i mare a kost aceia!.. varcâ
Dumnezeu ar ki plâmââit pâmântul âin nou... Vra intr'o âoi — 21
âe vi2its iar pistruiata nu venise ia Vu2a-Vuptâ, va âs odioși. Ocbiu-
Spart 22cs: ,,1'en kais pas, mon visux"... Llu merita sâ kii amarat...
v o târâturâ... Llu te iudsHte... 8'a culcat Hî du mine''.
8u2â-kupta ââ âin umeri: ,,vHti un prost"... âosr asta s me­
seria ei"...
var Oediu-Lpart râspunâe: „va... se culca ou clientii... numai
câ eu nu i-am plâtit"... Hi-i întoarce spatele.
Peste un ceas — âouâ — ori patru, vurâ-vuptâ se școala âs
unâe râmâsese Hi se apropie âs Ocdiu-8part:
— „Vs ce nu i-ai plâtit ? Ii'aveai dani ?"
— „^veam", râspunâe adela „âar n'a vrut ea sâ primsascâ".
viminsa^a l-am scos âe sud pâturâ mort. Vurâ-Ruptâ îi vârâse
âinM unei kurculi^e în tâmplâ.
vbee! lata. lViama mi l-a âescoperit pe Vumne2eu într'un kir
âe iârdâ iar Vu2â-Ruptâ mi l-s âescoperit pe om într'un âînts âs
kurculitâ Hi o temuse âs dorâel.
Vi, baiâs acum, âomniHoruls, âs vrsms os ai o inimâ sud krac,
sidî curaj si privește în urmâ roâul ostsnelelor tale, vââurea asta
înkricoHatâ âe silnicii, unâe tu n'ai kâcut âscât sâ âegraâeâ sosea
ce si întâlnit si unâe, pentru tot râul aâus, nu akii nio! mâcar scu2a
unui strop âe âragoste. vi dine, n'o am. Ll'o am, psntrucâ n'o pu­
team skia în stârpiciunea unui suklst crescut strâmb... In âragoste,
Mi, sânt clipe cânâ trsdue sâ amețești Hi sâ M ocbii tncbiHi. Vi
bine, ocbii mpi nu voiau sâ se încbiââ, voiau sâ privsasoâ. blu-ii kai-
moasâ priveliștea, crsâe-mâ. vin keti^a kragsââ Hi neștiutoare, —
care caâe dlegu^â la întâiul sârut, — sa vs2Î esinâ la iveală un ani­
mal înfierbântat, lipsit âs frumusețe, dâiguinâ în neștire trei, pa­
tru, ori cinci silade, aceleași mereu, âe la polul norâ pânâ la L/lagelan,
iar tu ss-ti psstre2î cresrul întreg, reoe Hi tMâs... ! v groa2nic sâ
iubești kârâ âragoste. Hi atunci te mulhume^ti ou joaca. v joscâ
tristâ si kârâ înțeles. Vitejii âe-sls gânâului cum s'ar 2îce, oare as­
cute tâiuHuri pentru alfti.
 00/cN^ HllN/î. — ^pL vle.
— Li 6s! OM amarä aceastâ apâ vie... Ősre kacs âin
Lns un Maestru încântat sâ vaZâ câ teti^a, ce st-a scăpat âin mâini,
se prâvale înebunitâ în brätele celui clintâi Zansstor estt în â..'.
?i ^sta în carul cel mai legicii. Oar, veri, se întâmplâ uneori cs te-
ti^3 8Z aibâ prostul! Zust 8â cerce cum râspuncls In anumita între­
bare revolverului. Lau, sâ-?! Zorească un somn mai oclibnitor
sâ îngbitâ câteva pastile mai mult. Iar uneori, n'are nici un kel âe
Mst hi se arunca într'un Zesmâst care o îmbrâncește Zin bar în bar,
Zin pat în pat pana... — Htîu eu — asta ZspinZs Ze împrejurări, —
la Oavos, sâ pus saZ âe maci rost pe râpaclâ, Hau la un borZel cle
port.
OOáN^. ILIN-^ Msparmâtată). — Oumnereule! Os Zrorâ-
VÜ spui...
OIlIll. — Ist povestesc opera ta.
IKM^. — Opera mea? Oar est! nebun. Os amestec
am eu în toate siâsterils astea? Os rost am eu între toate sâlbâtâ-
«iile astea?
?OIO. — Li, Zeb! ytiu eu? Oar, bai sa ricem, Ze vreme cs-s
temei la mijloc, câ mii-au plâcut cumva. Oât? N'are însemnătate,
^ât cât trebuia sâ mâ ispitească spre ele. Nu trebue mare lucru
pentru asta. ?iii bine. L Ze-ajuns o mânâ IZcutâ într'un anume
kel... Iln obrar mai altlel... On picior... Ori ocbii... Inskârstt pârti-
cole âintr un întreZ. Iln întreg nelâmurit, pe care poate nu-l ytii..
pe care-i visezi. Lemeia, iatâ. Lemeia cle care spuneam înain­
te. Li, Zar câncl ai în braje o îâpturâ calZA, uneori, Zeb! Se în-
tâmplâ, nu-i AHa? — !s'o apropii Ze ocbii tâi pânâ nu-i mai veri
ka^a întreaZZ. Li, Ooamne! Atunci începe un joc nâlucitor Ze sâ-
muiri. rice câ porst colea, înaintea ocbilor, un tipar nsvârut Hi
câ oricine se apropie pânâ la el, trebue sâ încapâ în kormsle lui.
astfel orice iemee s alta... acea alta, care e mereu aceiast: nâ-
luca Ze care nu post sâ scapi... Atunci pârticelele pe cari le iubeai
erau clin ea! IntreZul era ea. Năluca asta ps care o urâHti Zs moar­
te. jLi iatâ cum în stecare st-ai rârbunat acseast nsostoitâ Zursrs ve-
cbe. s^Zânc). Nu mai eM nici măcar un stcâlos. L?ti un neisricit
Ze obseZat, care împrâHM pâraZina Hi prâpZZul, târâ sâ te mai post
împotrivi ste însust. yi atunci nu-st mai rămâne nimic Ze tăcut clecat
aâ ts riclici st sâ striZi cu ZesnâZejZs, ca ^.wa cel bătrân Zin ?a-
teric: „Oâ-mi trârnet, Ooamne, câ sânâtos kiinZ nu ts ascult!"
?i LHL, peste o sâptâmânâ ori Zouâ, tuAeam spre lumea cle pă­
mânt st Zebarcam la 1'ulear. Iar kinZeâ baia Lkintului âuZusstn era
pâslitâ in ceasâ, o esasâ unâe kiecare lucru yi klecare oM se tâcea
veâenis, pe ebei mi-ai eyit înaiinte tu. 18r yi umbrele tale... La ?!
sici, acum, cânâ renta a trebuit sâ ss mai învârtă oâatâ âs Ia capat,
sub privirea copilului, ce-am test yi care trsbue sâ-ti mulțumească,
vâ^ânâ cs ai tâcut âin nââejâile iui.
OO^.N^. IRIN^ seu s/ayiere). — larâyi nsmila vorbei acesteia.
Dar ce-arn tâcut eu?
sDcscbrâe brasele yr se arata). — Iatâ! Acesta care sânt.
Oricâtă âestrâinars ay ti avut eu în inins ckiar âinaints a Mâ nay-
ts — yi Doamne! nsgreyit câ am avut âestulâ, âear tata nu s'a
împușcat âegeaba ia âouâLscî âe ani într'un pat străin yi âupâ o
petrecere ciuâatâ, — bârbatui âin mine i-ai născut tu.
OOHN^ — /rya? Hi atunci teatâ râspunâerea âestrâ-
mârii taie o port eu. Dar nu crem câ-i povarâ cam mars pentru o
inima âe temee?
DDID. — Li âracs! Oe-ai Äs? Inimâ? Bravo!... Boart'o sâ-
natoasâ, Doamna, acsastâ biata inimâ Âabâ, eylta cam târÂor, ca o
mâsea âe minte... Dar vem, eu — iartâ-mâ — nu creâ în măselele
âs minte. Drese cele âin urmâ yi se strica cele âintâi. Deci n'o în-
trebuiinta prea muit, câ altminteri o pierm uyor — âsyi — nu-i
aya? — mare pa§ubâ nu-i. O inimâ — vorba lui Neacyu — tace
numai buclucuri. Iatâ yi âovaâa colea. Luteri, cânâ âe kapt ar tre­
bui sâ tii mânârâ. lVIârimea omului e âeMstrul pe care-l poate
stârni.
OO^N^ IBIN^V. — Atunci eyti un om mare, tu.
PHIII. — lVlare! Iar mama bărbatului âin mine încâ pe-atât,
âacâ mai aâaugâ âs^astrul meu stârnit cu âouâ vorbe.
OOH.NH. — /.b! Omule, baZâ âs seamâ, mâ pui ls
Zrels încsrcâri. Dar pentru numele lui Dumnezeu, âe unâe voiai
sâ întsleZ eu cs aveau sâ pricinuiască aste âouâ vorbe? Lâ-mâ vi-
novatâ âe ele, âacâ socosi, — yi poate sl-ay Zâsi un râspuns âsr
nu mâ tace vinovatâ âs toate câte au urmat.
BDID. — Atunci sâ 2ic yi eu la tel. Li ^.na Ibrmvn, asculta
colea. "Di-am spus âouâ vorbe, asta-i tot. N'am nici o mnâ câ ai tost
o proastâ yi tu si-at spus apoi âouâ gloanțe. Hi nici o vinâ n'am...
tu... âs pilââ — tu LolanZe Obampseuil, câ în seara aceea — ytii?
cânâ ai plecat âe la mins kuirîcasZ, pentrucâ ^i-am spuo ^âmbinâ
sâ nu ne urîtim prietenia — ts-ai âus la Bar, te-ai ameM yi te-ai
culcat cu yoteurul... ^i kost o caraZbioasâ. ââta tot, yi eu am râs.
Li bravo! ^s-^e îyi pune cosâa peste oebi yi âoarme liniytlt. l^lai
alles es, nu-i aya? lsspeÄle sânt cuminți, iar vapoarele câlâtorssc
 Is- Maäasascar... Li, âar vezi, vapoarele ss âs Zi ss întorc. Iar în-
tr'o noapte, cine Ms cânâ, ss poate întâmpla sâ cobori în port la
8uez, cu Mago împreuna, âorinâ sâ-1 inveft putina Oeograkis Zi
pu^in Luropenism. Hai, osci, IVlago, în spelunca acela, uncie cânta
mătrăguna omenească Zi-i curg balete Fericirii. -i.stea-s temei albe...
blu te speria. Lbiar Zi cea âe colo... 2ârsantza asssa... care abia ss
mai tins pe picioare... blu-i nimic! 8e pne în scbimb voinicește pe
meseria er,... âovaââ câ, abia ne-a văzut Zi a purces încoace... sa ne
spus cu mâinile vorbărețe Zi limpezi, exact ceiace vrea âs la noi
amânâoi âe-oâatâ... -i.b ! bl'a purces-o numai încoace. -i. purces-o cu
cincisprezece ani înâârât... Zi n'a spus numai ceiace vrea, ticăloasa,
putregaiul, Mi, vorbește âe luminâ; iar cânâ e lemeesc poate spune
cbiar câ-i zice 8olangs... Li Mago... vestul! înveli prea mult euro-
penism!... llaiâem ps vapor. tine-mâ bine prietene, câ lunscâ
amarnic cbsiul âsta... Inâatâ ajung în lunâul canalului, la mâl.
pentrucâ în clipa asta, crsâ câ mi-ar kî lene sâ msi înot. ! b!egre­
sit. L mai mârinimos Zi mai înalt sâ lii barnic. Oe pilââ ea blscblu-
âol. 8â întrunii calea în Liberia âupâ Latiums... Lee' Oar nu ori­
cine are norocul sâ tis lectorul lui Tolstoi ; Feciorul virtuM eZit âin
bâtaia pZcatului. Oin nstsricire n'am putut sâ mâ lac litsraturâ
-iun avut un trup, eu. 8i încâ un trup neâreptâpt.
IRM-i. — bleâreptâM? înțeleg sâ spui asta âesnrs
kleacZu.
POII7. — lot una. Le âouâ câi âeosebits, âar tot una. 8a, poa­
te mm râu. Osiace-t mai mult începe sâ lie proprietatea altora. LI,
oieâe-mâ, nu-i tocmai uZor sâ ajungi un lei âe ârept obZtesc.
00-i.bl-i. ILIIl-i.. — -i.b! Obiltuitul ss plânge âs greutatea
mâncârii. LlâZisrea ta ts lace sâ Li neârept pânâ Zi laM âe un bun
al lui Dumnezeu.
LOIO. — -iZa? Lun. Ie binecuvântez bunule, care âuci pe So­
lange în portul âin 8uez... Le sa acolo Zi pe altele cine Me unâe,
în toata calea asta largâ a pâmântului, plin âs taverne Zi âs por­
turi, âe sanatorii Zi âe cimitire. O! Dumnezeule, Fetica âin poveste
oare Ma însemnat cărarea sâ tis minte árumul âs întors: plânge
micuța proastâ âe o sutâ âs ani în inima tuturor copiilor kiinâcâ
sa găsit o vulpe sâ-î mânânce Faina presâratâ pe cârâire... Oar un-
âe-i vulpea sâ Zteargâ urma pe care am presârat-o eu? Li, baiâe,
tu cs zici? blu poft sâ mâ ajuți? -i.veai cânâva o vulpe bâmesitâ
în tine, blu mai are poltâ sâ clân^Zneasoâ niste amintiri? -im câ­
teva lrsgsâe âs tot.
(răzvrătită). — Li, si âe MaZ râspunâe câ vul-
 PS3 sstL nsrosäs 3 mcepul 8s-ti lass VOLL, OLL ce-i Mai uHuralZ via^s
tL? Oe-ft koloseHte 83 MZ 3.7021 între lins 71 kspteis Isis, oâstâ cs
ts ckinue pornirea bolnâvicioasâ sä-ft tgânââri loste rânils trecu­
tului ? Posts 83 sângere oricât inima msa. Länile tale n'au 8ä 8ZN-
Aers mai pulin. Pu 6Hti âin oamenii scsi cari uilâ câ vremea trece.
PIIIII. — ...Hi äsci toste tredüesc 8Z treacä?... nu? OK! 8lLn-
tuls ^ve-^-ve, vino sici sâ invoci numele tâu?
OO^.N^ IMN^.. — Li âs! H.rn âreptul sâ mg apâr âs aceia cs
rnâ âoars. Iar vis^a la mâ âosrs.
LVIV. — pentru ce?
OQ^N?. IPILs^.. — Lsnlrucâ âe-o visM întreagâ, lrSesc sud
semnul cuvântului tâu. Lsntrucâ nu-ft încdipui pânâ la cs lrssptâ
creâ în toste spusele tale. ^m spaimâ âs ele Hi Ie urâsc. var în-
tr'stât âe mult le creâ Hi le-am primit, cs, uite, în clipa asta, nici
mâcsr nu mâ msi pot râtvrâti, mâ simt vinovata âe toslâ paragina
tis... Dar, te rog, e âestul! Nu msi pot înâura. ^vem smânâoi con-
Htiinte prea slsde pentru viata noastrâ. vacâ le-om msi tgânââri
mult, ne prâduHl'm.
PIIII7. — Li Hi? Lutin îmi pasâ. Nu cââem âe preș sus. vsr
în prsgul csssi acesteia eu nu pot îngââui tnintii mele sâ mA kscâ
pe mine vinovat, pe mine Hi singur, âs tostâ lipsa âe rost s viefii
mele. 8i âe loste celelalte cât su msi lost ? 83 cârpeHli o conHliin^ä
lipinâ'o ls Ioc cu Hirelenie, cum kâcssm oâinîosrâ cu târâturile
pielei âs pe jilțuri? UHokr âe tis. 8â te Iaci câ uiți? încâ mai
UHor... vsr sâevâruil s cruâ Hi e gol. Nu msi stâm unul în ka^a sl-
luis, cs în sosrele âe Lcum trei teci âe ani. 8ântsm ls cinci teci! HÎ
s noapte. pocmsi ce tredusHls sâ ss âsscdiââ o snume poartâ. l/lâ
»cs în Ista iuâecâîii, istâ! Vrei, cavaler Hi elegant, sâ ls âss-
povârsti âs vinâ Hî sâ mi-o trec ssuprs mea întresgâ? ^H kscs-o
ducuiros, oricanâ... în sltâ parte, âci sâ nu mi-o cerii. Nu vreau Hi
nici nu pol. In pragul Zsts m'sscultâ msms! (Tnai moale). Nlama,
isr colo, îngropslâ în perete o umdrâ pe care sm kural-o ca msHte-
riî cei vecdi ss pol âura pe ea o casâ noua... (rnâroM) .-
Ossâ nouâ, casa nouâ
Oumnstsu lâiai în âouâ
Hi lipit la loc cu rouâ...
OO^N^ IRIN^. sâesirâââ)âu?.tâ). — Nu mâ msi cdinui! Isr-
tâ-mâ!
LNIN (nemilos). — var pe mine cine ma auâs, âscâ dat în
porțile silve Hi-mî cer ertsrs? (scurt). Nu? Nu-mi cere erlsrs, nu
pol sâ ft-o âsu. pe urâsc!
 Illlll/c fcu imputare cbiuurta). — Ouiuile! Ns doare
vorba ta!
OOIO. — Hi pe mine. Osce si cântat s'o auai? Os os nu te-ai
torit din osles mea? Os os m'ai sbâtut sri din drumul meu?
IKMá. — Leilslti su vrut'o, nu eu.
?OIO. — Os os si venit a^i?
(lo/cl^l^ — Ni s's spus es si plecat.
Olllll. — Atunci de ce si râmas?.. firma nu răspunde). Oi,
biaids? Spune! Os 83 te bucuri de pLrsgins ciin mine?
Ililliii sprcu). — ?oats.
külü. — Nuil^umesc ds cuvântul cei drept. Ii așteptam, de
altminteri ?i Lpus râspicst, dupâ ce toatâ MUs ssts l-sm Limáit în
csskâ, colea, os pe-o gbisrâ, sâ râ^bune glasul cie l^ 8us2 ciin port
?î sâ-mi intoLicâ: „Oi, istâ domnisoruls, oe-sm izbutit 83 Isc eu
ân tine". Orumoasâ biruinfâ mare mulțumire.
IltMii. — Intr'adevâr krumoasâ. yi atâta mulțumire
câ, nu?tiu 23U, dacâ pornind acssá n'sm sâ râmân ps undeva în-
tr'un copsc.
OI7IO fOes/ace bravele îarp cruci). — Oeb! (Huni ar rác«
dlssc?u: Lând ssmeni grâu, grâu sss, boerule.
LOiillü. Illlbiii fuiurta cie nemiia vorbei). — Osts înspâimsn-
tâtor. Oum pofi ro8ti asemenea cuvinte?...
OOIO. — Oi, drace - O ar ce-sm 8pU8 ? Oouâ vorbe nsvinovats.
ââts tot.
— yi nu hi-i tesmâ cs 8S msi pot gâsi ^i site
vorbe nsvinovsts ?
OOIO. — ^nums?
— ^b ! Ouiuie, Isrs^1s-ts sâ-mi pisuci mintea,
sâ în^sc oâstâ tot convoiul Zsts sinistru, pe csrs mi l-și clâruiit yâ
sâ ti-I 2vâr1 înspoî, cu încâ cevs pe âsssuprs. Hs încrsâin^ cs sm
oarecare clrepturi.
OOIll. — Oreptuiri? Atunci la luminâ cu ele! Os câncl le osut
eu sceste ârspturi în toste romanele negbiosbs pe csrs le-sm
plâ^nuit, sâ-ft sllu iâmurirs ^i îngZZuintâ... Osci, uncle-s clrsptu-
rîle? O clrsgosts msi mare ^i mila sâ mi-o spui?
— Oar n'sm avut-o, pricepe.
OOIO. — Oe n'si L avut-o nu mi-si L scos în osie logodna eu
Mculce.
IRMH.. — â. lass-l în pace pe lliculoe. Pi'-sm spus
câ lliculce n's însemnat nimic. Mci el, nici âul. >Imi trebuia un
bi'ciu sâ te gonesc mai repede. Li l-am luat pe vel dintâi ps care
l-sm nimerit.
 l?vlv. — 8â mâ gonești? Din os pricinâ? Os Lsinâ trista pur-
tsi în trupul tâu? oa sâ nu îngââui spropisroa nosstrâ?
LO2^N2^ IKIN^. — In trupul msu? var cs-si mail trece'n
minte?
?VIO. — âunoi într'sl meu, poate. vn rege mare, dárdát voi­
nic Hi mânâru, a tâist patru temei ?i a gonit încâ patru, kiinâca
nici uns n's putut sâ-i înâure tistuls care-i purois âin picior. Os
svea, ssemeni Iui Henric si VIII, dâetanul eurst yi sânâtos care
ersm eu? Râspunâe!
OO^.N^. IIIIN^. — tiu mâ sili sâ-p râspunâ. vs os vrei sâ msi
înveninâm încâ neksrioitul nostru trecut? Nu-i âestul câte poveri
sm sâunst? Vrei sâ krângem cu nemils pânâ ^i Lapátul cls punte
care ns-s mai râmss?
?HIO. — Nu ne-s msi râmss nimic. Sântem âouâ âesnââejâi
?i Atâta tot. vsr în mijlocul goliciunei mele voism sâ sm mâosr
niângâsrea câ sânt un neâreptâpt. Vrei sâ mi-o iei ^i pe asta? kis.
Nu-s omul sâ mâ înâdu? ls o pslmâ sud kasa spsi. Vrssu sâ âesleg
cuvintele înâoits cu csre mâ tot încerci. Vrssu sâ Mu pentru ce-sm
plâtit eu cu trei reci âe ani âe urgie, vina câ te^am iudit?
OO2^N2^ IlîlN^. — O! va, m'si iudit...
ONIO so ru^/acâ âe mânâ, jipmt xi rn/uriat). vrive^te colos! fii
arată o rana pe piept). Veri vârcs asta âe rsnâ. âici s intrat âe un
Ist âs palmâ sulița lui Nlsgo. O cânele meu creâincios. lVl'sr lâss
oricânâ sâ-mi scot un cdimir âin pielea lui. Osr cânâ i-sm spus
oâatâ câ nu mâ încreâ în âiragostsa lui, n'am i^dutit sâ-mi termin
cuvântul.
OOt^N^. IRIN^. — 8i âe ce-mi spui asta?
OOIO. — 8â ts vestesc, câ eu, acesta, care scuip pe visss mea,
am totuși câteva amintiri os stau cu sulița în mânâ.
OOt^N^. IOIN-V — ^.nume care, âaca pot sâ întred?
OOIO s^râtâuâu-xi pieptul). — Oumina oars s kost aici poves­
tea care s crescut aici, psalmul care a cântat sici. InskârM: vum-
NS2SU âe sivi! loatâ ducuris aceea senina, calââ ?i cuiratâ, pe cars,
nesvânâ alt nume mai potrivit, am numit-o „ârsgosts" ^i am cde-
mst-o „Irins", vsr tu, n'ai sâ pricepi nicioâstâ cu creerul lumina
ssts care s'a stins, âe vreme ce n'si priceput-o cu inima. Nu te
atings âe ea. Nu-hi cer sâ-mi împrumuți lacrimile tale ca sâ plâng,
îhî cer sâ-mi râspumi nsteâ Zi crunt, care mi-a kost pâcstâl? vs
ce m'si peâepsit câ kâcusem âin inima mea, ceasornicul pagilor tai?
OO^N^. lOIN^.. — OM nsînâurat. ^.i purces sâ vorde^ti cs
acum trei -reci âe sni.
 plllli. — Var cs pot lace altlsi, cânâ pluiüm ín noaptea ás
care ns-a läcut umdrs, cânâ rnâ întorc cu mintsa înapoi, âeparts
la vremea trists^slor lrageâs ^î dinecuvântate. L/lâ ascultai tâcutâ,
ca yi acum. Inlrlguratâ, ca ^l-acum. dâorâmânâ poate, ca ^i-acum
Iar eu vordeam âe âincolo âe mine, vrâ)it eu însumi âe cuvântul
meu. Lânta cuvântul aceia pentrucâ tot sulistul meu te cânta. Iar
cânâ nici cuvântul, nici cântul nu-mi mai erau âe a)uns, intram în
Lidiié sâ caut cuvinte pentru tine. iFi psrcâ nici acolo nu mai gă­
seam âestuie âe la o vreme, ^oatâ Lidda nu te cânta cât âorea sâ te
cânte sulistul meu... A atunci unâe mi-a lost păcatul?
LOáNá ILINâ. — Nâ torturezi! Nâ torturezi, pricepe!
PLIil. — Le ce te torturez? Lâ te-am întors în Laraâsul pe
care l-am pierâut? La âragostea în care sukletele ni se mistuiau
spre marile liniști yi ssninâtâft, ca sud doitâ âs dissiricâ? I'e-am în­
tors sâ te întrsd in la^a lor âe ce ne-ai alungat â«n o tinere lie lada
dâtrâne^e ^i o via^â lârâ moarte, ea sâ ne aâuci înapoi, înapoi în
dietele noastre trupuri cari îmdstrânesc, mor?
LOáNá ILINâ. — Lasâ-mâ... îmi sângerezi sulistul...
plllll. — Dar ps-ai meu âs os 1-ai sângerat? Lâ trâiam în ns-
gluodia skântâ a tinereM noastre ?i a acelor vremi, cânâ nu îngâ-
âuiam nici gânâului sâ trsacâ âe lluturels ald al rocid^si tale? Lâ
puneam surâina pânâ yi ocdilor mei âs teama sâ nu-^i )igneascâ
nepridânirsa?...
LOáNá ILINâ. s^i-a pierâîtt cu âesavarxire orice cumpăt, se
âesiânsue sa curme cbrnuy. âd! Fi âacâ rupânâu-ts âin drateile
msis, la colbul garâului ai râsturnat-o pe ánica în yan^, sud ocini
msi, nu mi-ai pgnit nspridânirea?...
sdourtura a casut cumplita. Luiu a împietrit, rece, cu ocbii poi,
întreabă încet).
LLIL f?optit ?i rar). — Le-ai spus?
LOáNá IlllNá sînproritâ âs nestâpânirea ei, vorbește repeâe,
în/ripuratâ, încet, întrebânâ-se sinpurâ). — Le-amI spus? Nu...
itli-am pcSrâut mintea... pierâut mintea...
Llllll srepeta ia /ei âe xoptrt ?i âe rar). — Le-ai spus?
LOáNá lLINâ sin credere âe pîas). — Nu î Nu ! Nu ! N'am
spus nimic... sapoi se repeâe îa Luiu ?i-î înx/acâ âe pât, merpânâ
până ia bobot âe pîâns). Le ce m'ai sidt sâ spun? Os ce m'ai sät
sâ spun?
LLIL so ââ âe-oparte scurt, /ace câțiva paxi, cîâtinânâu-se
pânâ ia parmaî. Se raeima). — ál patrulea glonch a venit, âcum în­
țeleg înțeleg tot.
 OO^Ná nun/»..— Lram un copii âs nouâsprsLecs sini, gân-
âeHts-te.
POIO. — Mâ gânâssc.
OO^N^ IPIN-^. — Alergasem însbunita în urina 1», Devals,
sâ ts ajung Ia coltul liveni...
DOIIT. — Destul! înțeleg... Msi nu-ft âai ssama cât âs bine
înțeleg. înțeleg toatâ via/a ta cbinuitâ âe âsrgustul unși priveÜHti
înpelsZ minciuna tragică Hi penibila a âurerilor nyele. I'oats-s
limpezi acuma. Dacâ se mai poate vorbi âe limpezime în iaâ. O!
Os bine e câ-i noapte!
OO^Nâ IlîlN^.. — N'am sâ-mi ort nîcioâatâ câ p^am spus.
POID. Nu. 8â nu-^i parâ râu. 8 groaznic sâ vâri într'un
crssr bolnăvicios, ca al msu, o imagine atât âe înjositoare pentru
mânâria mea, âar s mai bine, ^r trebui sâ îngenunobisr în kasa ta
ca NuM. var mi-i a?a âs rubine Hi mi-i aHa âe millâ âs tins, câ «H
vrea sâ mori în clipa asta, sâ ts mistui, sâ nu mai Li... â! La os
mai toloLSHte, âe vrems cs ai âssvslit mocirla riâiculâ Hi trista ps
care am clââit eu treizeci âe ani âs sukerin^â. pricepi tu asta? I^ei
Lsci âs ani Hi ^na pbroxvn si încâ... Hi încâ,... Dumnereule! Otrava
asta e apa vis ps care am cautat-o su? Itmilinta asta înzecită a
râlsi âs aä, cânâ m'asi coborât, m'aft coborât pânâ la Lmâ?... Li
solange Obampssuiil, poți L multumitâ! Naiâe, bea Hi pentru mine
un pabar cu marinarul tau. Dar mai întâi varsâ o picâturâ ps jos.
Nai ales âe aceea am eu nevoe în clipa asta, cânâ s'a rupt ceva în
MINIS Hi rm-a încurcat toats rocile, âs mâ simt ca o mîLHinârie care
a stat. sDeoâata cu spaima, poî).- Doamne' L aâevâratâ?
OO^N^. Utilii. — Os sâ Le aâevâratâ?
DOIO. — Olipa asta? Mai simți tu grsutâtea ta? Mai sLmfi
câ vorbele au înțeles? Nu se pare câ toate plutesc ca într'o
pâclâ turbure âe IsHin? s§e scutură).- Nu! Notârât! Nu-i aâevârat.
Nu se poate sâ Le aâevârat.
OOüN^ IUIN^.. — Emuimé os?
PITID scu pias tot Tnai crescut). — pot os-ai spus tu? sO opre­
ște sa-i raspunâa)Nu! Nu ss poate sâ Ls Lâevârat. Nu Linâcâ
nu-mA aâuc eu aminte,, caca. într'aâevâr pu-mi aâuc aminte âs
nimic, âar pentrucâ uu poate -— sä /ie — aâeuarat. L o nâscoirs Hi
asta, ca toats nâscocirile voastre âs aici.
OO^N^. IIIIN^.. — Dar cum pohi spune gHa ceva?
POID ftot urai crescut). — pentrucâ s monstruos Hi natura nu
kacs monHtri. ^ceia sunt roâul minM omensHti. lata î înțeleg sâ-ml
pustissc viata eu năluci, âar nu-ti âau vos sa Laci âin mine însumi
nâiuca cea Mâi cirinuitoare bilelor mele, liu pricepi câ nu mi-ai
inai lässt nimic? înțeleg sâ-mi trâesc vlaha kârâ rost, var pânâ yr
târâ rostul sâ n'aibâ rost? Ou cs mâ âuc atunci înaintea Iul vum-
nereu? yi ce-i spun mamei? sse oprește, scurt, ca lumirrat âs un
pânâ, apoi stripâ) 7 blu! Ilu! Ilu! Irebue sâ scutur âs pe mine vi­
sul âsta urât, ánn^ lVbere out ok tbe worlâ: Msgo! Mago!

8 O L II IX

?VIV, apoi LLH.6O

M/t.OO. — Mala Lubbu.

— Msgo, vsrbil nä lute longobor^...
lâOO scu o sălbateca bucurie). — Lucuu!... late l-ongodor^?...
?IlIII ^botárát). — Oste longobor^.
M^60 sse repeâe in casa).
fcüu ocbii mari). — Os însesmnâ ssts? Dar
oe însesmnâ ssts ? Oe-i cu longoborzr ?
— vicc înapoi în Madagascar, sâ-ini cor ertars âsla

Utilii. — llu se poate sâ taci nebunia asta?

?lllv. — Ytiu. Dar cu cât inai mare ar Li nebunia sâ râmân
sici...
llîlll^.. — pentru numele lui Oumne^su, abia te-ai
întors. Oa Älele tale nu te gânâsyti?
^^llll. Li, uite, nu! ^m venit la o îngââuirs âe viahâ yi
n'ain aklat-o. Mâ întorc înapoi la Maâagascar sâ încep a rnâ gânâi
ia nopțile meie.
— var pricepe câ marna Qsa a âorit, pânâ
în ultima ciipâ, sâ vii aieasâ,
i?I7II7. ^casâ. locmaiî Mama nu putea âori sâ viu aici cs
un mort ia groapa Iui. Ibebue sâ plec la Nmgokor^ în seara asta.
Altminteri, marne âimmeshâ putsp suna clopotul cu mine în copac.
Hîll^ ,ii întrnâs un plic). — puiule! Iatâ scrisoarea
mamei, taie.
?IlIV fure o clipa âe lupta cu el insuyi, apoi scurt ia scrisoarea
yopteyts).- Scrisoarea mamei?... sâar violent o rupe).- llu! Mama
mi 1-a âescoperit pe Dumnezeu, nu vreau ca tot sa sâ mi-I piarââ.
plicul mârunzel âe pare acum )os ca o ninsoare. Mapo a
venit âi?t casa cu lucrurile, puiu înxfaca baina, imbrâcânâ-o peste
câmaya, âupâ ce a Zvârlit âe pe el /racul).- Msgo, nil!, svar in mar-
 scârri §ouâe, adra se mar sine rezemat âe baluslraâa. î^bac-
rre^te rnaba?rt).- Nu pot. Nu msi pot... (apoi s/âsietor); Nu mai am
cursp ^m îmbătrânit. sHi incbee rai-).- M patrulea glonț a tost bine
tras. l^Iultumesc! sse clatrrrâ ?r se lasă încet pe un scaun. Lrwe^te
rn zur ca rn pol). LI? Hi acum? ^.cum ce va ki? ImL vine sâ mâ
întreb ca văduvele âin 8alcalave, claca mâine se mai poate tace
Lîuâ.
OO^N^ IRIN^. fcu o mare s/a^ers). — Ouiule! N'am sâ-mi
ert nicioâstâ câ te-am înâurerat...
Olîîlî. — âi Nicioâatâ... La cincizeci âe ani. „Nicioâatâ" e-un
cuvânt s?a âe rnic î H'apoi âe ce ? Iu aveai, se veâe, un rost întreg
în viata rnea. N'ai âe ce te învinui ca ft l-si împlinit pana Ia ca­
păt. Oo^i ki âoar mulțumită câ ai biruit.
LO^.N^. îkINiL — Nsta cântam eu? WruintZ? Oentru ase­
menea u^urâtats crexi câ am luptat cu recile âe ani sâ ^terg âin
mâne o smintire âe prâpââ care îmi taia râââcinile vieții? Centru
asta creri tu câ am âorit sâ aklu într'o câsnicie uitarea âe care am
nsvoe? Nu înțelegi câ am trâit cu tainica âorintâ sâ azung într'o
Li în stare sâ ts pot cbema înapoi.
OOII7. — 8â mâ cbemi înapoi?
LO^NZt. IKINN. — Li âa. ^.cum pot sâ ft-o spun. Vorbești
âe-o biruintâ? /iklâ atunci câ în asta am cântat^o. O biruintâ îm­
potriva mea. Oar cânâ a venit, cânâ amintirile s'au potolit, n'am
mai avut curazul sâ te întorc, ^.lâturi âe viata bogatâ în krumuset«
ps care aurisem câ o âuci, traiul meu era prea sârac si prea trist.
Nu te-sm mai cbemat. Ni'am lâsat într'atât înkrângerii mele, încât
nici pe mama Oea n'am mai lâsat-o sâ te cbems!
Olîllî. — N'ar ti kolosit la nimic, cum n'a kolosit nici cbemarsa
mamii.
LOáNN. IltlNN. — Is^a cbemat mama Oea? Hi totuși ai pu­
tut sâ nu te întorci?
— Nu mai era cu putintâ. Nnna Ibrwon î?i trâsess cel«
âouâ gloanțe în tâmplâ.
LO^NN IltlNN. — Oa. înțeleg, âscultâm totâsauna mai bine
pe cei morti âecât pe cei vii. Oar atunci cum te mai puteai gânâî
sâinsauri la plecare. lîits colo bucâtslele âin scrisoarea mamei 6ea
cum îti tae árumul.
Olîllî. — Hi totuși trebue sâ pisc. înțelege. lVlâ înâbu? aici.
dlO^N^. IlllN^. — 8â pui âepârtare între tine ?i mine. Intre
casa asta ^i tine? Intre mama 6 ea ?i tine? Oar Ia ce-st kolose?te,
âs vreme ce n'ai sâ kiâ în stare nici cânâ sâ pui âepârtare între
 tins Hi amintirile tsle? ivim Lies acum! ^! L UHor lucru sä suteri
cânâ ai pe cine blestema. L un sprijin bun acela. Osr, iatâ, nu-l
mai ai, cum nu-1 mjsi am nici eu. âuâscats ssts cumplită, ta csre
sm venit sâ ne plângem Hi sâ strigam âupâ âreptats, ns-s scos ps
smânâoi OLânclip.
?lllll. — Osr pe tine, âe ce?
00^.^ Ilîlbl^. — Oentru toatâ âureres pe cure n'am putut-o
dânui in vissa tu. Hi pentrucâ sici, in inimâ îs mine, in Kists mes
inimâ neâreptâfttâ, in csre s murit pe rânâ Hi tetita curstâ âs
nouâspreMce sni, Hi temei s cu âoruri si cu cbemâri âin snii im-
plinip, a crescut încetul cu încetul o msmâ âssnâââjâuitâ, cs toste
msmele osânâite ls neroânicie. O msmâ turbure si tristâ nestsrHit,
^osre s's âeHteptat sici, in pragul asta, sud semnul msmsi 6ea. /^a
âe mult sub semnul ei, âe-mi psre uneori câ nu sunt eu, ci es.
tüä s's trecut in mine ru cu ^i, sâ sibâ cine te-SHtepts in csss ssts,
sâ sibâ cine se robi liniei tsle. 8tis bine, buns msmâ Oes, câ intr'o
2i, cânâvs, si sâ te intorci. ßi msi presus âe toste, inheleg, cs s Mut
?i cum snume si sâ te intorci in târâi ssts, in âiestrâinarsa ssts,
obosit Hi trist cs stârcitul.
Hi vrei tu cs scums sâ te msi lss sâ pleci?
liu. Ilit viass pisrâutâ. Ilit tot ce nu mi-si âst. Llâ gânâesc
câ Dumnezeu m's bârâit unui rost âs impâosre, impâoarsa tsti-
^ei ps csre pe nsârept sm lipsit-o âe sosrele cârnei ei, pe temeia
tsrâ tolos âs sstâ?i. Lum s'o impâcâm sittel, sstâ bistâ umbrâ csre
âe trei reci âe sni SHtesptâ colo in perete, ls tel âe curstâ Hi cu
obrsM in sosre os Hî stunci, sâ âeHti tu o cssâ nouâ. â Htie es
ce-i o cssâ nouâ. 8â nu-i spunem. 8'o mințim cu ingââuintâ, cu
âursre Hi cu milâ. O cssâ nouâ, tetito, sunt âoi osmeni csii ss ^în
âs mânâ, stata tot. Iln bârbst incruntst Hi o kemse, csre vrss sâ-l
înveselească; o keines ősre plânge Hi un bârbst care-i Htergs 1a-
crimils, sau o lssâ sâ plângâ in vois ei... O cssâ nouâ e o prietenis...
klimic âecât o prietenie bunâ... nescbimbstâ... cbiar âscs uneori s
msi tristâ... msi...
spune mâna pe ea). — â! Ie rog! iVl'si turburat âe-
sjuns. tlu msi vreau. 8â ne âespârpm, ca âoi osmeni bătrâni Hi
cbîb^uiti; sâ ne ââm sesma câ s riâicul sâ msi visâim s inoâa tirul
rupt âs stata vreme. ll peste mâsurâ âe smarâ incercarss asta...
âb! Lum SH vres sâ tiu acum intr'un ssnatoriu.
IRM^.. — Os Hi cânâ n'si ti... Os-i slt bâtrâne^ea?...
bîââejâs LLâsrnicâ âe sânâtate si âs visgâ. Oe tinerele, poate... Os
?i cânâ ar M cineva ce-i aceea sânstste... ce-i aceea, tinerele...
 vlllll. — vu-te acasä. duidscând dupâ tot râul pe esre ft I-«
kâcut depărtarea mea, e lesne sâ înțelegi binele pe esre poate sâ
ft-I aducâ apropierea nies. Lreri câ nu-s destul de desgustat de
mâne? Lrutâ-mi adausul asta. Ie-a? ckinui... L nedrept... Pi-sq
scoate sutiétól aducându-ft aminte Atâtea ft-atâtea...
llllll^. — llu-â nimic... lVl'aft săli sâ-ft răspund ft eu
la kel...
vlllll. — ^i vrea sâ ne certâm?
va... sâ ne certâm mult...
vvlv. — va. vair cu mâne e cam greu... Iot tribul smucea când
ftpam oâatâ!
lllM^.. — Lrsd... Dar parca spuneai câ totuși era la
lllsgz» un ecou cars-ft râspundsa de Hapte ori. ,' P'apoi ytiî, nu inâ
tern de loc? Sunt invadata sâ mâ cert cu ftne. l'reiLsci de ani rn'ain
certat, nu glumâ...
vlllll. — Li da. Pi eu. var nu eira cine sâ râspunâ.
Illlll^. — 8a da. llumai câ râspundeai ce voiam eu...
era! Mpticos sâ-mi tot dai dreptate... Sâ Li numaii tu înkrânt...
vin pricina asta cearta se isprâvea repede. Le când aya are sâ Le
o cearta adevărata...
Vlllll. — Pi cu lacrimi poate...
ILIU^ frutre lacrimi). — Lie ft cu lacrimi.
vlllll. — llaâ, Lai... ft de ce plângi acuin? llu-i pâoat sâ-ft
cbeltusM lacrimile degeaba?
IRIll^. — Llai am. ü'am avut prilej sâ plâng prea
multe...
vldlll. — Olumim... glumim...
— Olumim, veâ bine, voar ne-a trecut su-
xârarsa.
vlllll. —- ! Suntem oaragbioft cu joaca asta de copii.
Utilii, slouitâ). — Adevărat, var mâ întreb cum am
kost cu joaca de oameni mari? Oând eu am mAritat-o ps Irina cu
I^eacsu, iar tu ai tiimis'o pe Solange la Pue?.
vlllv sse rupârâ). — llici ca nu se puteal sâ nu vie o deștep­
tare. lata! are sâ incsapâ...
IR.M7V spuftu rn râs, ca uu copil). — Li da! ^xa ars
tzâ înceapă... ft a?a are sâ skârysascâ...
8VIll. — De rog, nu vorbi cu mine a?a de pareâ ay L un copil.
OOH.RH. — tiu te vâd în clipa asta. L întuneric. Pi
apoi, obiar de nâr K, te-ai gkemuit acolo în scaun... vari ssa de
mic...
 LIllll Zvârle Turina äepe ek Hj 6ä sä se ^icirce). — Lä nu mal
par mic...
OO^L^. IM^^. s^aspru). — Luiä-! VE sä raeesti? OasL
kaina pe lins I
LILL sneäuTnerit xr m,rc). — Oe-ai râs?
OO^L^ lrtlbl^. — Lasä baina pe tins!
LLIIl. — Lins ML... Oumne-eulS? ^tii cs mi-a venit sa-ft
râsxunâ?
L0^â ILIL^. — Oe?
LIllll. — Lins, mama.
— yi cs te opns^ts? kâspunâs, kni! Os-ai
-tl 6s cânâ LHtept eu vorba asta?
LILL. — Lela mine?
00^L^ ILILá. — Oe ia lins, ürsHts... Lan 6eia cineva ca
Los... srxr tac Lrnpum vorba).- Li lasâ, nu mai întreba...
LIllll. — înțeleg....
OO^Il^ Illlllll. —- ln^elsgi, nu-i a^a? Osia cineva cars sâ
kis HÍ umbra âin pâirste Hi bâetanul care âesena Hi marna o sa cars
râmbea sub^irs Hil luminos, privinâu-b Osia cinsva ps cars sâ-I
pot lua 6s umeri, cum ts-ar lua ps tine mama Oea în clipa asta Hi
sâ-i sprii: „Lâule, âs cs m ai lipsit âs tins? Ihi rup ursebile âe
mai vorbe.?ti âe plecare. Sa stai aici! ?e-am plătit cu âsstuls la­
crimi ! Vreau sâ mâ âsspâgubesti!...
LIllll șoptit). — lVâsvârat! l^Ha spunea... scâtre ea).- ^Li? Oâte
oâatâ, câte o vorbâ parca-i a si...
OOl^Ll^ Utilii. — Oar LirsHte, câ-i a ei... llite-o colo, cum
«tâ Hi 2âmbe?te pâinâ astLĂ... măruntă Hi âreapta ca o Lanagra âs
abur... Leste obrazul prea tânâr, peste lruntsa prea înaltâ, pârul
alb s oa o aureola... O veL?
LIllll. — O vââ.
OV^Lâ Utilii. — ^tii, trebue sa Ls loairts mirata vârân-
âu-ne. Sau, poate, rââs subftrel 6e gluma ps care a lâcut-o, kiinâcâ
a ramas cu mult mai tânarâ ca noi... Ou ?ece ani mai Vânarâ... Oum
âea? Lai, mama, bai... miroase a întrebare". Laspunâe-i...
LILIl. — IsprâveHte. LiZ tulburi peste masurâ... Le csr-
âacrâ asta nu-i nevoe âs prea mult ea sâ mi-o taci ps mama aevea,
mai ales acum... Hi mai ales cânâ stau acolo, bucățelele âin sorâ-
sosrsa si... Ia te uitâ..., parca ar L nins sulistul mamei. în prag...
Spune. Os seria?
OvllLH. ILIL^. — Ln singur rânâ. „Vino aeasâ, marná".
LILL. — Oum ai spus?
Ur. 1—2 8
 OOálüá IR.lMá. — „Vino, acasâ, mamâ" salt ton): Un început
6« scrisoare. bl'a mai avut vreme s o isprâvesscâ.
— âcasâ -la mam.. Dar unâe 20333 I» mam3 ?... árs o
easâ nouâ, S3.
OOáblá IKIblá. — puiule...
— Olum esc... Ist mulțumesc pentru klorile âe pe mor­
mântul el.
OOáblá IKIblá. — O um? Atunci e aâsvârat câ ai kost asta
noapte?
klIIV. — Oii! Oe-ai M ce liniste-â la mama aoasâ... Os bine
simst acolo câ nu-i nevoe sâ trâe^ti...
OOáblá IKIblá. — ââevârat. Hl totust... totust, iatâ, trâeyti...
Hi totuși, iatâ, trâim... Hi vom trâi msi âeparte, 33 coborâm pas
eu pas in batranetea asta trista si oale, pe care kârâ vos, stnAuri
ne-am preZLM-o.
?lâllâ. — SlnZuri?... ßi kârâ voe? Oins stis?
OOáblá IKMá. — Intr'sâevâr, cine știe? Dar atunci, âacâ
a k )st o poruncâ tainica st pe care nu puteam sâ n'o urmâm cu
dtut mai mult trebue s'o primim sya cum e, pustie st amarâ cum
d- ne truâlm s'o îmbrăcăm cu acea senină resemnare kiadná
a mamei O ea, care m'a învâtat câ bilele tot se mai pot înâura,
âacâ esti vreânic sâ te bucuri încâ âe priveliștea unui kir âs iarbâ
clătinat âe vânt.
Iar mai târziu, încolo, cânâ toate s'or îmblânzi, cânâ amin-
tir'le s'or sterZe, cânâ pârul s'o albi, cânâ obrazul se va albi st âl,
pentru câ toate vor intra în lumina, sâ putem porni laolaltă, sâ
ne apăram mâcar acolo unâe nimeni nu ne mai poate apára. Lu
sm sâ 'te apâr, ?uiule... ám sâ te apâr...
?OIO. — Irina...
OOáblá Mlllá (cu mima strânsa, Muâcâ e întâia oara cânâ
k'nin îi spune pe nume).' ?uiule !
?OIII (repeta). — Zuluié ?Oa... â?a mâ cbiamâ... 8unt obosit...
Htu cum, cs spune ávva âin k'aterîc, cânâ cbiamâ somnul? : „Vino
rob râu'!... L krumoasâ vorbâ, nu?
OOáblá IKIblá. — brumoasa...
?bllbl (clapa o clrpâ). — Irina...
OOáblá IKIblá. — Os-i ?uiule? Oe vrei sâ spui?
?OIO. — blimc... âtât: Irina...
Mapo, care uemse mai âe mult st începuse „âa izvor xeâea
copilul", îl cânta inainte, âe pe scările unâe ?aâc. puiu lasă moale
capul pe speteaza, ââoarme, sau e pata sâ aâoarmâ. Suspina. Ooana
Inna îl priveylreaM intocinai cum ar- /ace o mama <?u copilul ei.
^4poi bâyânâ cîe scama cä e friy, ia falatul aâus â înainte âe Mox
Ma/tei §i îl învelește pe I'uiu, încetișor, sä nu-l trezească. >1poi se
reanima cle stâlp unâe spuse cä §eâea oäinioarä mama 6ca ?i ?op-
te^Le printre lacrimi':
— vlMmns! voLmrie! Llama Osa, no-ain
întors scssZ...
sLr îu cântecul trist al lui Mayo, în plânsul Loanei Irina, cortina
se iasă încet, oäatä cu întunericul aâânc).
 «/- /. l/. somcv

Oe?- senii», lumina xi vsrâeatâ,

il'remnrä pnrcica 'n coteneatä,
lasat in troaca cucururul
Oantec vecbi ii turbura aurul.
In ligbean îxi toarnă apä rece,
Ou säpun îltceps sä se /rece
k'este satuk plin âe soiri cis zeg,
I'rin urecbiis eu s/ärcul bleg.
?une ps ob rar un roxn vin
llngbile-!xi ââ vn stacofiu
?ärn-xi potrivexts âin fssalä
I'uns piMnann ssa cis gaiä
Se prin exte lacomä'n ogkinââ
L piinnsä sa o ooaptä gkilniä,
§>i coäi^a ei sa pain'n spie, —
Hei, pnrsisa noasträ-i Mâ xic /
cl 'neäi^at pantofii „ini ciiLnr"
Veri axa mai ars viata sens.
Lise într'nn sakt ciin eoteneasâ
I/nrdreknta âe bnton xi-asafâ
Orobotean în nrrna ei pnreeii, —
Oe 'ti e, /rate, /arrneenî /en»eii/.„
Ii aiintâ vântul saxa fină,
Intra grațioasa în grââinâ
§i, tinrânâ în graba dotixorni
'nâoit laleaua xi bn/ornk.

Ixi alege pentru cingătoare

vn bucirst superb âe lăcrămioare
Hi, vârânck nn strat âe românite,
X 'neepnt patetic sâ gni/s.
Ooaîe» nma/â FF/

liîânârâ «îe inelul ckirrtr« nări,

lVu mai sine sama âe cărări
7rage crinul sâravân âe urecke,
l7â se 'mdracä âupă moâa vscke
Hi, cânâ a strigat câta.- ârx,
îmi săriră calsunasii arși.
Lupe ai căpșunilor cercei.-
â-i place radina! âumneaei
^lt-ceva e lodoâa si știrul,
î'ar'câ mai ackuce eu safirul
Oalca pe legume âe tot soiul,
Ceartă enervata pisigoiul
— ?ii bun si slädexte^mä oäst'
Viersul tău acum e âemoâat
>ilta este 'n/atixarsa /irii,
^4ltul este ritmul înrioirii
Oe atât cinterul, ciocârlia?
î<asâ vecbitura la pustia/
^ltul este — al artei iâsal, —
^usit-asi voi âe papagal 7

Hi, punânâ pe-un brus înalt piciorul

Le sui, 'n copac eu încetixorul
Hi spre cântaresui neam pistris
^âreseasâ un sever guis.
LIegie si sonet si oââ 7
Ustari ermetismul e la moâa /
Oânâ. simsire .cultul âe /rumos 7 —
I/n balast ce 'ncurcă âe prisos
L,Lmdâ, ritm si versuri cizelate 7
Vulgu-i ckoritor âe rioutats /
Orâinea 'n iâei o spurcă iesii,
^lta urmăresc în cânt aesii.
înckrârneala /ra^si si-a figurii,
OL cu ti/la cârsii si culturii,
Orâinea 7 La si-o păstreze tâmpii
/irta este caru sa bați câmpii /

Lloinls culcate la pământ

â încremenit /ară cuvânt,
lăsările 'nmarmurite tac, —
L'a suit purcica în copac /

— lVLci o teama .striga varsa creasâ,

Huite am văsuț în a mea via/S
Z/ulte am văsuț si-am ausit
Hi avurâ toate un s/ârsit.
^.egea este lege. Hi purcica
ZIL /. l/.

iV'o sä reformere räuciuuica

la,un gest sărac cîe impostor
Kostul ei? ?e tava, iu cuptor,
^re ea guiful cam tăios,
Oar sä xtrft ca ugeru-i gustos.
§i stropita cu uu viu mai buu,
Lagâ durta'u ciraci ps la LrLciuu

2S lâ 1942
 cle Oc?^V

»«LILI VL2VVHVI.VI.
lLolsepa „Universul I-itsrcrr").

Lu ultimul säu volum so pure cs poetul lVlatsi Hloxanärsscu ?i-a gssit

árumul sâevârstei ssle resliräri, maZoritstes poemelor cuprinse îu „Vsmils
vLrâukului" tiinâ preftosss ?i âelicate încrustsri lormals într'un materiül
verbal muzical, sie uuei inspirații substanțiale Hi bogate. îmi place acest vo­
lum ?i âsla cumpătarea cuprinsului sau, un mânuncbi âs cincisprezece poeme,
âoveâinâ preocuparea calitativa a autorului, âeossblt âs alti contrați ai sâi
«btiaft âe a-Hi înâess cărțile cu cât mai mult material. Rutin, âar bun, pare
a ti tost principiul pe care a alcătuit lVlatoi ^lsxanârsscu aceasta culegere.
Y1 într'sâevâr nu se reâuc âscst la vreo âouâ sau trei acele postii a căror
prezenta între celelalte ar ti âiscutabilâ.
lilái îmi place varietatea volumului, atât âs âsosebita âs monotona
repetare a altor poeți cari eu tiscare alt poem îl scriu pe acela? nesciumbat
poem âels început. In „Vămile Vsrâubului" ca'n volumele âe sâsvârsts poe-
2ie tiscare poem e cu totul altceva âscât celelalte. Osia „Oaiâuceascs", aspra
?i autentica evocare autobtons, la „Ostopise^", tabloul istoric cu amare rs-
tlexe psikologice, âsla âelicata ?i întiorata sugerare a morgii âin „Sanato­
rium" la tsntsria âs pura poezie a „Invocației către mură", âela tragmsntsle
âs incantație magica âs inspirație poporana âin „Oubâ âu'ce" ?i âin „Otsi-
toars" la evocarea melancolicei umbre a „lViorii lui Ovn <Zuicbotte", tot atâ­
tea treceri âintr'o iâss într'alta, âintr'o almostsra într'alta, âs ps un tsrîm
ps altul. Costul, cum bins a spus Rilke, trebus sä cunoască toată realitatea
în tormele ei âivsrss, sâ îmbrâ^iHers aceste torms, pentru a le putea stoarce
esența în poșeta sa. O, se pare, atituâinss ps care o urmsars lVlatei ^lsxan-
âvescu.
Rosria aceasta nu e lipsita insa âs un timbru psrsonal. La este încbe-
gsts âintr'un amestec âs astral ?i pământean, âs Iluiâ ?i rsalitsts, âe asprime
Hi murieslitsts cars-i âs un Isrmse aparts. Rsntru a ilustra acsssts împe-
rscbers e âsaiuns ss citer poeria următoare:

Oa mâine mor, ca mâine-s âe prisos;

^xa sunt toate'n lume, fără vrere.
 Octa>

Os cânci axtept îmi Äste os prin os

Fi-o âe cu câte-o üuxcä Äs tăcere.

ám vâcuit iu vatră — buturugă

întoarsă Supa vânturi xi nevoi —
Os câte ori m'am stins, Âurersa slugâ
E âespuia Äs moarte, pentru voi.

Fi cât am /ost, Âe toate m'am temut:

Os primăvara silelor Äs mâine,
Oe umbra mea cu pasul rob, gemut,
Oe visul meu, /lâmânâ, ca Âe un câine.

Va sâ apună Soarele xi Ouna

Fi vor veni — vordi/i mai üinaints —
ál/i cămătari sâ-mi cumpere /urtuna
Centru o groapă xi un dliÄ Âe linte, sp. 45-46).

kostul Htis sâ iis însă Hi ciur Hi kârâ nicio cruțare atunci cânâ stilrM
poem si o cere cs în „llaiâuceascâ".

„Lââ riâic în bâtă ca ursul /lâmânâ" spune iiaiâucul Hi mai âv-

psrte:
Ou pumnul Lodesc bracul Âe cr emerre,
Oum /ârîmâ ceapa moxul meu á Linte,
pentru nepoatele Iui îrrÂssats xi gemene (p. 26/,

poetul sre comparații noui Hi surprinzătoare ca aceasta:

Vestea trecu Âin barbâ'n bardâ.

Óin urecbe'n urecbe.'
Oum trece coasa vecbs
prin bălării ?i prin iarbă, sp. 71)

Âin „Oetopisst" posris scrisa in reuHit stil cronicâresc, evocânâ sckimdsro»

Somniilor âin târile române, într'o tormâ âs versi/icatis Hi cu accente înru-
âite cu acelea ale lui îl. árgksri âin „Viori âs mucigai". Oe slt/el amprenta
argkerianä, âsstul âs reâusâ, am mai iâenti/icat-o pe alocuri în posâ lui
Listei âlexanârescu.
ks cealaltă latura, a puritánt stelare Hi a suklului murical, aproape
imaterial, âupâ cs voi cita o imagine ca aceasta:
Oamenii treceau prin lume, ca'ntr'un sril, /ârâ ei (p. 15) voi trece Hi
peste imagina cavalerilor cruciati, âesenati ca'ntr'o enluminurL în acest vers:
Fi treceau âelieaft ?i smeri/i ca'ntr'o pagină Âin L/ânta Scriptură sp. 26)
pentru a mâ opri la „Sanatorium" cu stroks LinalL care sugerearL moarto»
bolnavului în sala âs spital:

In salonul trist au mai rămas:

Oiulgiul Âe sâpaââ peste perne tras,
 k'ärä äe putere bunul Oumnsreu,
Ormele äe paxi xi eu. fp. Z6).

Osr toste cslitâftle poeziei Iul listei /ilexsnârescu ss Zssssc intr'o

^»Isnáiás ckintsrentá In „Invocație cLtrs muss" scest poem csrs, áscá sr ki
singurul âm volum, incâ sr ki ássjuns sá-I consacre post pe sutorul ssu.
D o evocsre s Iui von tzuickotte, trsnskormst in simbol, prosctst ps un kun-
ásl liric, riáiost Is rsng ás ásstin sl postului. O un imn ?i o incsntsfts lso-
Isltâ, o lsZânstâ §i áiscrets muricâ ?i s încâ cevs, cevs csrs nu ss posts
áskini ?i câreis trebus ss-i spunem esența Urica, áikuratL in kisesrs vers yl'»
Lsosre cuvânt sl poemului ps csre-1 reproäuc in intrsZims:

kngääuie, mnsä, poemul acesta sä'nclrin

OlLpanäului Lancdo xi fratelui dun Oon tzuicdotte
?rinf al Spanier xi-al tristului nostru üestin,
împărat al visului lider, áe peste tot.

Le cuvine un vers pentru lancea lui äs argint,

Oatâ 2âlog — în ultimul ceas — înălțimilor, cerului.
Vom cânta toate ärumurile áe naiv labirint,
IVopfile äs vegke xi creáinfa cavalerului.

Vom cânta ?i ieslea cu jar ca pe orice osänää

Hi pe Kosinanta bâlaie, üexiratä §i blänää.
La-l äuse pe von tzuicdotte üincolo âe nori ?i äe spășii.
Liulinii äin coamă au fost — pânâ ieri — constelatii.

On cuvânt äs l-am xti... îîn cuvânt äe l-am spune...

8'ar scutura îîosinânta äe burezi si minciuna,
potcoave tocite s'ar face mai noi xi mai bune,
IVici soarele n'ar mai găsi loc sâ apună...

Lântâ, o, mura, äragostea tristâ ^i oarbâ.

Le-a mai rămas — în pământ — äin inima lui xi a si
Lâ le ääm focului. împreuna sâ fiardâ.'
vântura §i balsam anilor negri xi grei sp. 48-50).

Listei Llexsnárescu ss posts consiáers ksricit: ásosrecs câ^i poeft ar

putea spune, cs el, iscslinâ o poezie cs seessts cs su scris un posm csrs prs-
MsM cât 2sce volume?

8LSL8IILN ?O?OVI0I: ILKVL

lLâ. „Vnivsrsul").
Lu toste cs ssts ls si treilss volum ás poeme, sutorul lor nu
Mu cs sre prosspât ás áebutsnt, in înțelesul bun sl cuvântului ^i snuias
In ssnsul cs lssâ cititorului âescbise încâ posibilitățile tuturor speranțelor,
ve kspt in „Isrbs kisrslor" sunt retipărite msrs psrts âin poemele âin „vum-
nersu ls mine'n cssâ" volum eâitst ls Qernsu^i, in 1940 ?i râmss cs yi ine-
ült, cleosrecs postul, bucovinean, a trebuit sâ iu árumul relugiului pLrssinâ
in mâinile cotropitorilor întregul stoc cle eâiP. Lunoscut până ieri rnui mult
in cercurile literare clin capitala Bucovinei, Sebastian Bopovici se întâtisesrâ
«lirect acuin literaturii (lela centru ca un post cle o sensibilitate ?i o ima-
gina^is în moâ egal âslicats. Oseaos ne atrage clin primul moment la el
este clarul cio a verles, o puternica plasticitate expresiva. Bőstül e înainte
«1« toate un vizual ?i în clirec^ia aceasta va trebui sa-?i cl^svolte posibUitâ-
Me. Brelerinta sa merge către peissgiu ^i mai ales către acela <le iarna, ^.m
spus ea poetul ars o imaginație puternica. Ba îl înruâe^te uneori eu 6. 1o-
pLrcesnu cu ale cărui rezonante ss sssmuesc ?i mslocliile versurilor sale ca
?i trăsătura cle scbits în cărbune a comparațiilor. LsUel în „Buna" :
Llus, ps prispa clsaiului,
Buna cea bătrâna
Lu bocceaua nopții
Stâ'n popas pe-o rânâ,

Be urrsala boitii
Lu ic/!ita stelelor.
Laba împletește
Lordota »närgelsior.

Hi'n oplinLi cie lac

Lâcle 'nmârrnurită,
Lâ'n tulpan cle nouri
Bare'inbrodoâitâ (p. ZI-92).

L multa Irsgsclâ naivitate în aceste versuri cbisr atunci csnâ ele nu

lac sâ vibreze un ionâ poetic cle mare aclâncime, o canrloare cle joc copilăresc,
ca în aceasta comparație:

Din cbilii cle stup

Llaiciis albine,
In strane cle hapuri
Vin sa se încbine (p. 29).

Uu totcleauna însă poetul se )oacâ. üsttel „In parc'' este în genul cles-
eriptiv un pas mai rleparts, tabloul alegoric clsvsnincl un grațios ^i volupiuor
pastel în stilul secolului XVIII-lea Irancsr. Boemul merita realmente sa lie
eitst integral:

Lalcia ca o fecioară
Ltâ pe mai sâ se ciesdracs,
Bâsâncî părui lung sâ-r foace
Alintat cie vânt cle seara.

Oânâ ps lacul mut «'apleacă

Hi priuexts ca'n oplincia.
Vântul urne s'o cuprinciâ
Hi'n î?nbrâsi?âri o 'nsaca.
 Valeris prinâ pe arc
Lvonul fermecat al firii,
Oucânâ tainele iubirii
8ä le'ngroape'n vecbiul parc (p. 45-46).

lluanfa âs voluptate âs mal sus ss transforma în senzualitate expri-

inatâ âirect în „Viespar" poerie unâs autorul conturears un vitalism robust
xi sincer.
Oar poerla ss ns âs inși mult o impresie âs âsprirnsrs, âs pesimism
âs melancolie, postul tiinâ înclinat msi mult sprs sufsrinfs. Ls culmi-
NSS2S în „pom âsstrunĂt'' si'n imaginsa macabra finala csrs confins o în-
trsagâ viâns âs viafa:

pom âssfruneit, cu viata stinsă

In ramurile resfirate
Oa nixts âegste carbonizate
Osia o mână neagrä'ntinsäl
Oum te privesc prin largu-mi geam
ps fonâ âe toainnâ cenușie,
îmi pari ca un sckelet uman
pe-o pagina âs-anatomie.
ln creștet fi s'a'nfipt o cioară
Hi cum sta lenese, pustie
ps trunchiul gol xi âesdracat.
pare o vscks pălărie
pusa sprs bas si spre ocară,
pe un caâavru âssgropat. fp. 59).

/t.ci lirismul plastic si poetului s'a îmbinst cu o viziune sââncâ s visfii,

lrbutmâ ss facă âin poemul âssirun^it un simbol ?i ss-1 âsssmne^s în acs-
la; timp printr'o comparsfis sesizanta.
poet si reslitsfii sxtsrlosrs, Sebastian Popovici rsu;s?ts ss âss une­
ori o nota âs intsrioritsts âescripfiilor ssls ?i âssigur cs atunci ss apropie
âs sâsvsrsts posris msi muit âscst oricânâ. psptui s un stat msi âsmn
âs remarcat cu cât s âstorit unor mijloace rsâuss, un aâjsctiv sau o com-
parafis fericita. Ostiei câta majestats a încbis postul în comparația aceasta
finala âin „ploarss Rsginei", âssigur cea mai frumoasa strofa âin volumul
întreg:

polip âe stea carata âs ps cer

Lxti ca xi-atunci neistovită încâ,
Hi stai încremenit' aici ps stâncă
întocmai ca ps-un geam sculptat âe ger (p. 56).

Irsbue ss mărturisesc cinstit ca nu mâ'mpac âs loc cu versurile oca-

rionals vrs-o ^apts sau opt posms, cari încbss volumul. Orsâ ca autorul
o'srs secretul acestui tel âs poerle cars csre alt suklu, un ritm larg, o rss-
pirsfis lunga, âsciamatorism, vesace-i lipsește lui Lebastisn Popovici. Versul
 LSU ars râsuklarea scurtă Hi au e o întâmplare câ marea majoritate a pov-
Lälor lui oscilsa-â între versul âe cinci, ?apte sau opt silabe xi cel âs pa-
trusprsxscs! Sebastian Popovici Ms sâ ,Mca' âin klusr. 8L lase âeci trâm­
bița altora cari pot sukla cu vigoare într'însa. ^i sâ cultive miniatura, bibe­
loul âescriptiv pentru care î?i simte vocafts. Numai atunci va ti ps árumul
îsl bun, singurul care promite sâ-I âucâ unâeva.

: 1-IIIVlMI VM 7LKL
Lpunânâ câ versurile semnate âe Ileana Lusuiocsanu sunt keminine
n'am skirmst cine ?tis ce aâsvâr Hi nici n'am âescoperit un mare secret în­
trucât numele însumi trââea^â pe autor. Oacâ însâ posta nu Hi-ar ti pus nu­
mele ps coperta Hi printr'un capriciu ar ti vrut sâ ne otere o carte ano-
nimâ — iatâ poate singurul capriciu âe care n'sr ti capabil un post, mat
ales cânâ este o temele! — am ti putut pune totu?i âiagnosticul âs mai sus
care palpita în tiecare vers, în tebra ?i'n cxpansivitstea lui, ca Hi'n lipsa âe
spirit critic ?i âe selecție cu care a tost alcâtuitâ cartss. Oacâ posta ar kl
avut mai pujin temperament, âar mai mult simt critic ea ar ti plivit multâ
buruiana âin grââina sa posticâ alttsl plinâ âs mult îmbâtâtor partum âe
tlori naturale, autentice, necultivats cu grijâ, ci crescute în vos. Ossigur
virtutea renunțării este toarte ssprâ: Hi âacâ posta ar ti avut curajul âs a
ti tost sincsrâ cu sine însâHi mai mult âs jumâtate âin poemele sale ar ti
tost înlăturate, klinâcâ ea n'a înârârnit s'o tscâ însâ, o vom tace noi trs-
cânâ peste balastul multor versuri srtiticiale, construite, ckinute, peste multe
contuzii Hi stângăcii, peste multe naivități, pentru a ne opri numai Is cesacs
slcâtusHts bunul valabil al poeziei sale. I'iinâcA Ileana Lusuioceanu este pvetâ
prin ceeaes constitus în aceia Hi mâsurâ Hi âetectul Hi calitatea poeziei sale:
prin acea teminitats rsvârsstâ bogat ?i sincer, prin caracterul âe contesiuns
liricâ prin care ss înruâeHts Hi cu o laturâ a poeziei Lienei k'arsgo. Leests
toate calitâst pot ti âetscts atunci cânâ nu sunt reținute âs orâinea Hi rsgu-
lele artei Hi âe aceea nu toate poemele sunt isbutite. tlkiar Hi în poeziile
unâe expansiunea sentimentală stâ prinsâ în ckinga unor körme stricte Hi
atunci ea î?i pâstrsarâ aspectul âs cbiot kârâ 'nceput ?i kârâ stârHit, ca ln
acest poem „Iubesc":

Iubesc arătura, âe plug răscolită,

Iubesc pe juncanii, cu ockii blajini,
Lătrânii plugari, cu ockii senini.
Iubesc xi râpaâa, âe vânt trosnită.

I>Lxunea xi mieii, talanga spre sckit...

Iubesc xi poteca, ce poartă ciobani
?i âoina, purtată în suflet, ca mit...
Iubesc xi trecutul, ce trece prin ani. (p. 53).

koerâs continuă cu aceiaxi intsmpestivitsts, posta iubinâ Incâ xt

âe laturi ale viefti, oprinâu-ss brusc kârâ a înMegs noi motivul pentru
care nu mai aâaogâ încă Hase, xapts ori mai multe stroke, âeoarecs llpssHts
elementul âe „necesitate" care sâ âea artei lunâamsntul ei inâispensadil.
 spune câ Ileana Busuioceanu s prea mult posta ?i prea pusin artistád
lirismul ei sbuciumânâu-ss tumultuos ?i âânâ mereu iu toc asemeni lap­
telui nesuprsvegksat. L uu Urism âirsct, proâus usturai al unei reale ssu-
sibiUtâti Isminins iu contact viu ?i neîntrerupt cu lumea âs ale cărei te^s
se încânta cu bucurie naivitate copilârsascâ. Ileana Busuiocsanu are
substanfâ poetica. Ii mai lipsește numai principiul orâonator care sâ stă­
pâneasca viforul sau verbal, sâ-1 âisciplinsxe ?i sâ-1 toarne in tipare exacte.
Ls este în stare âs aceasta o âoveâssc unele âin poemele sale, cum e
dunâoarâ „Lrâciunul meu" valabilâ expresie âatâ regretului âe a nu msi
Ii copilâ ?i âs s nu mai primi vizita lui LIo? Lrâciun. ba Iei e „Iu conac
Ia Busuioci" poemâ s copilăriei ?i amintirilor. Voi cita insa integral ,Lsâ
frunte âe castan" scurt poem iu care starea âe suliét muricalâ a tosm-
uei este evocata eu âelicate^s ?i sobrietate, în contrast frapant cu stitu-
âines obișnuita a poștei:

Laâ frunre âe castan, pe-aleile âin parc

fii nimeni nn Ie ia în mâna, cu regret.
Le scutură ^i via cu miros tamâist...
Lânâ eu, sud rara lunei,
Lu liniștea âs toamna, tot brasul mi-l încarc.

Lack stelele ckin haos, peste rugina lor.»

Hi nu mai cântL'n lunca, mici cârckuri âe cocori...
iVici rânâunsle'n grada, nu-?i poartă puii 'n sbor..
Lânâ poposesc, sub ramuri âs draâ, privighetori,
La cânte simfonia tomnatica, prin flori (p. 22).

l^stlel poets s în stare sâ^i circumscris inspirația ?i în rigorile artei

xi în acest sens o slâtuim sâ se'nârspte câci e singurul îu cars-?i va putea
gâsi o expresie personală a tumultului real poetici âs care este !nsukl«iitâ.
 DLIttLII. V4LI»OII.88OV: KO8IVI. HI VL8IMM.
LVKQH82I8I KOV4^8?II.
' lLäitura „Lugstarsa").

?oseâsnâ cslliSft stillstice äeoscbito, „Kostal ?i äestinnl bnrgireLiei rv-

mäneHti" puns în vileag Hi lsmursHis ps âsplin, intrtm clâp âoei Hi eu
doZâ^ie ele smsnuni, uns âintre cels msi âs sssmâ probleme Meisls roms-
nsHti, sud o ikorms esi ss posts âs strsgstosre.
In prims psrts, sutorull ss ocups âs lsmurlres noftunil âs buDgbesis,
âe svolufts Hi structurs si. In psrtsa âvus, âs funcțiunile burgbsrisi romsnsHii
teioonomîce, socîsils, poilltîos Hi oultursle). Karies irsis esis eonsscrsts vieMr
si âssiinului burgiâîsi romsneHti; îsr psrtss s pstrs (snexs) este âsâî>astâ
csisgoriilor prolssionsls burgbs^e Hi pseuâoburgbs^s âels noi.
Elsősre âinirs soesis Mrft suini âiviWts în espîtols Hi subälvisste în
psrsgrsie, potrivit unui plsn dine stuâist Hi bine îniocinii, cssses âsnots nu
numsî prsZstirss Hi §rHs autorului âe-a oieri cititorului sistsmsiirsres Hi
eHS'loinares est mar sxplîcîiis a îâeîlor respeotive, âsr Hi viiriunss âs snssmbk-u
âe o âlsrlisis Hi orâine ce impun, butonul, prinir'rm gest âs excesiva mo-
âestîe, îi spune aoestel calități ââaeticiism... Os acsssia «Zis o subesiimars
8su o lins sutoironis (sau o ironis prin ricoHLu), se poște vsâss âs înâsts ee
«liliorull îs loanisot âlrsot «u ooinpnutul esrî,ii.
iOlu vorn piutes lus în âisvufte iîesrs psrts, espliul ou >ospiiol Hî ps-
rszrsi ou psrsZrsck, SHA vunn sr L âs âoni; lu»crsrss este prss volurnînosss Hi
problemele âesbstuts covsrHitor âs preftosss, spre s putes ss le trecem inâi-
viâusl în rsvisis numsi în cstsvs rsnâuri. Osseses, suntem nevoiti s renun^s
îs MSssis âorînM Hi s ne rsponts, în äsosebi, ls eeî âiritâr cuvânt sl suito­
rului — cuvânt esrs nu este sltc:vs äsest o introâucers rezumativa Hi sxpli-
cstivs s întregului continui sl lucrării.
Mei, ni se âs prilejul ss întreveâem în cs sens vosHis ss îs â. Lîibaâ
iVlsnoilsseu noțiunea cuvsniu'.ui burgbs^i?, cs Hi criteriile âs juâecsis întru
«prseierss si, âsr iHî metoâs Hl si-tuáinss suitorului în iot eeescs eompo.rtS
âesvciârss scestuî subiect.
I^seânâ âels «Nivlngerss es „burglisÄS!, ,es orlcs cîsss, nu este âscâi
o Lormsiîuns Mcîsils cu âârii kstzs âs nsftuno Hi eu ârepturi âsrivânâ âin
împlinirea acestor âatorii", â. lVliksil MsinuAsscu îs ârept criteriu, în juâe-
«srss acesteia, interesul tnlepT-al al tärii Hi „interesul naftunii (în Mâikâr
sl românilor etnici), înlâuntrul maréi sntitap a ^Lrii").
Qu Atari postuilate, lucrarea d-^Iui lVisnoilsscu „niu desvoltâ o tWä Hi
LU atât inai pujin nu cautâ sâ tis nici o plsdoris, nici nn recbisitoriu. Un rss-
pinge simpiickicârils Oorjsts Hi conturârile categorice, pentru usUl spiritetlor
«umars".
La „este o cercetare a meriitsloir Hi scâderilor burgkWÍel, vâLUds ps ca-
vavsua ideii de națiune. In judecarea burgberä, sa okgrâ o alternare con­
tinuă de elogii Hi de blamuri".
Lusâ katâ in Lajâ ou cartea Iui Ltetan Lslstin (Surplreria Komâuâ),
Lucrarea d-lui Mbaili Msnoilssou lasă sâ se desprindâ limi Hi lumini com-
plime-ntare pentru -cunoscătorul ambelor opere:
„keletin, urmând dsaprosps x>s Lombari, a lansat teoria burgberisi
române-Hti in Iasă- si Äs ascensiune Hi în procesul si Äs dssvoltare, provocat
de elanul vital, al veacului al lg-lea.
„âi (lVl. Manoille-sou — n. r.) scbMm teoria burgbeLisi românești în
Lașa ei! de regenerare Hi procesul sl Äs descâtuHare din vscbile concepții, pro­
vocat de etanul spre calitate al veacului sl 20-1sa.
„ps keletin l-a preocupat iclsntilicarsa /or^sior cîe propulsiune, caii au
râdivat burgbsLia. Le noi ne preocupa idsnti-kicares marilor permanente si
constante ale kurgksLici ca clasa organizatoare a producției constante care
urm-sarâ sä Ke păstrate Hi sa dea mal Äsparts rost Hi consistenta acestei
vlaise sociale.
„Po Leistin l-a preocupat tot ose-a-ce burgbsLia, în imensa si sete Äs
Acaparare, a adunat os misiuni Hi puteri, in Ia-La ei Äs creștere Hi sLrmsrs-
ps noi ne preocupa tot ce rămâne burgberási ca atribuții sociale Hi na atri-
buts suLstsHti, a Äoua Li dupâ epurarea sl Äs capitalism H.i liberalism".
-Din întreaga lucrare a Ârlui lViibsii lVIanoi-1e.-cu, Âsci, — „se va des-
prinde îndrsptâjirea unui tradiționalism, care naHte organic clin înseși e^i-
penfele veacului nostru".
Li autorul alirmâ un tradiționalism Htiiusi/ic.
Qâci „vsobiul tradiționalism românesc era romantic; totul pornea dela
ceea as ni Le părea Irumos, ÄZla ceea cs voiam sâ visam în -contemplarea tre-
cu-tului. Drs-di^ionslliismuli nostru (al d-Lui lVl. Manoilescu — n. r. —) por-
n«?ts dela ceea ce se desprinde, din însexi /artele Hi imperativele actuale ale
societății românești, Äola -cecace spare -astâLi cs posibil Hi cbisr cs necesar,
ps linia -svciujisi".
âcssts consideratii Isc ps autor sâ creadă ca tradiționalismul vremii
Doastrs se va integra in veac Hi va -constitui torma de reconstrucție a svcis-
tâM românsHti, ps când, cu câteva decenii în urmâ, tradiționalismul, era un
simplu strigat protestator în mijlocul unei lumi vrâjmaHS, care-Hi urma dru­
mul ei victorios kârâ sâ aida nevoe de a câuta cu ocbii spre trecut...".
Li, în opoLijie cu vestul Luropsi Hi, în bunâ parte cu Qsntrul si,
unds domnsHts (Hi a domnit) catolicismul universalist, la noi, rsaULsrsa aces­
tui tradiționalism — Hi a -coniseoin^slor lui — va ü cu mult mai muit posibil,
cu cât, „la noi, trsdijia ÎHi gâssHte un sprijin Hi cu corelativ suHstssc" înalt
ln aoopsrsmântul Lisericii noastre na/ionale, a Lissricii ortodoxe".
Qu o asemenea vÎLiuns, -cu o documentare de ordin Htiinjit'ic — atât
cât sociolpZicsHts poate permite acest termen — Hi lou deosebitele cslitáP
 «tWsttcv smintite la începutul scostei rsconá, este Lnesc os lucrarea ä-lui
ââldail Manollesou sä csHtige cu totul, nu numai sä interessLS.
Linâ, obiisir aicolo, unâe âs msi mult trau Uber Uteratulm, Erls
voüDInä äs categoriile prásionale bungbeM, contunsLLs silueta câtorva
prvtssioniHti, spunem, ckisr acolo, unâe autorul este subiectiv — cum este, âe
MâZ, âu csârul prokesorilor secunâsri — unâe, intr'o aqua/orte âe lumini Hi
umbre, este caricatural, totuHi place Hi reftns...
6srtss â-lui Mibai Dâanvilsscu este antrenată Hi se citește cu sceeazi
plâcsre.

IVVOIî VIL^V: MIKOOveLkk: M HOKIL

VLI.OKH.OR.
lLâ. „Luysiarsa").

kleoiculplLt âe problema valorilor — âupâ cum însumi ne mârturlseHte-

— încâ âs pe acum âouâLsci âe ani, âe pe cânâ â-sa tâcsa stuââ âs âoc-
torat LlosoLc la Tübingen, â. luâor Visnu ns otsrâ acum o Inlroâucere r»
teoria valorilor. Relativa întârziere a apariției acestei Introâuceri se âa-
torsHte elaborării altor lucrări — printre csri monumentala Lstetiea — âar,
tot acest timp, âups cum tot autorul însuHi ne MLreáinjearZ, problema va­
lorilor n's încetat s-l preocupa mai puipn.
I^e găsim ssttel, în tata acestei lucrări, care nu este nlclun întreg
sistem âs teorie a valorilor — aya cum autorul sr L âorit sâ Le — âar nici
v simplâ introâucsrs, în sensul âe breviar, SHa cum obișnuiesc germanii cu
«Ha numitele Linleitunp-uri sau trancsá cu acele introâuction, ol, cu o
oâevâratâ carte âs axiologie, came, Ln cbip embrionar, pobrtâ punotul âs vs-
âere, sistemul, metoâa, criteriul Hi stituâinea pe csri trebus sa îs aâucâ
luorarss âe msi tarát. Ou alte cuvinte, ni se otsrs o carte âs introâuoens
într'unul âin compartimsntels âilicile ale LlosoLsi, cu introâuceres Hi sxpli-
csWIe necesare, âar, tot oâatâ, respirâm Hl atmoscksrs unei atituâini crltiice
?i a prevsntârii unor constâeratii proaspete Hi originale.
Osp termenul âe valoare este introâus Hi tclosit pentru prima osrâ
âe Hermann Lotm, problema este eu mult msi vsebe, extin^ânâu-se Hi preo-
cupanâ Hi pe ^umî LlosoiL si anticlutsW. ârsasta nu constitue motivul «are
»â-l âstermine ps autor sâ mssrgs cu incursiunile istorice pânâ ln acele»
vremi, lîlinâ preocupat, în special, âe lămurirea problemei, â-sa comsnteasâ
Hi âekineHte totul în lumina autorilor moâerni Hi conLmpvNani.
Oupâcs, .în Vo franj ariologice, suitorâl ne iâmursHte Hi ns tace tsnMart
termenii problemei, intr'o prima parte, â. Iluâor Vianu ne vorbsHte âssprs
Caracterele valorilor.
Oupâ cum ne aratä subtiltlul „întemeiata ps observația conHtRntsi" —
pu^ Introâucerri teoriei valorilor — â. Duâor Visnu se înscrie printre su8-
pnâtorii pstkâgisMuLul axiologic. In stare postura, este Lrssc cs â-ss sâ
ns sparg ârspt partisan al ilul Lrendsno, atunci, cânâ, comsntânâ ps Kant,
«Lrma cs „obiectele sunt cuprinse âs acte, nu create âe ele".
De aici, ca o consecința, consiâsratis câ „mitul este o valoare cuprin^â
âe reprezentare, «Mcâ imaginea aâaptsta cu valoarea".
ln os privsHte maniAestares oronblogicS a conHtiintei, â. INâor Vianu
 consiâerâ âorlnts prssxistsntä valorii, kapt csre-l VA Laos pe autor CA, msi
âepsrte, 83 Ho UN aâverssr al sl>solutismului. Centru scelsHi motiv â-SL va
ipropune, !n capitolul anexat (consacrat origir.ri xi valabiMâ^ti ULiorilor) CA
^problema originii valorilor sâ Ls âespârsitâ âs aceea s valsdiââ^ii lor.
1°ot în csârul caracterelor valorilor, vorkinâ âssprs generalitatea, vo-
. lumul, polaritatea, grsâslitstss, ssmniiicatis Hi, în special, âsspre structura
acestora: valoarea «Steticâ Hi valoarea religloasâ, ni se vcksrs în moâ oopiois
consiâerstiuni, în cari, ps Isngâ tsptul câ autorul ss arstâ xi moi mult la
âe scasâ, «iar are câteva odservatii cs merita -toata luarea aminte.
IntâistÂtea- acorââtâ âs aceastâ âata Laotvrului religios, pare câ râs-
cumpârâ inal>solutLsmul valaNâtâtoi valorilor aüNmat mai Hos, cânâ olrlar
âscâ päologicsHits lvsloairsa sâ posterioarâ âorin^, tredue (cei pupn aHS
prstinâs Natura rsligioasâ A vslvM) postulatâ cs adsolutâ...
In general, cn Introâ?tC(n-ea în teoria valorilor, â. Iluâor Vianu ss
skirmâ școlari âoct gânâitor, âin interpret Hi mânuitor sl subtilltâplor ?i
abstracțiilor LlosoLce. Ls Hi în âomeniul esteticei, Hi în acela si axiologiei,
unâs tangential sm msi întâlnit numele unor essiHti cs scsls sl â-lor Lu-
ân Maga, M. v. Rsles, O. O. KoHcs — â-sa sâucs o reala contribuție prin
scsastâ carte, csre umple un gol âs mult simM în litsrsturs nvastrs LlosoLcâ.

I-k. LLQVLZAR, V. ZOQV?â, 6. :

^^101.0618 ?H.O8O?10K.
- lkâ. Orrsa Lcocrlelor).

Qscâ ps Manul literar, artistic Hi, eblar Htiin^iLc, Lomânia s's aLnmst
cs o putere creatoare într'o masurâ csrs trece cu mult granițele ci, nu ISS
poște spune msi puPin, în scslsH sens Hi âe planul LlosoLio. Lâci, înitr'aâevâr,
precum ss vorbeHts âs o krumosaâ sLorescen^â a liricei sau plssticei româ-
nsHti — âoveâits a sta cot ls cot cu poexia ssu pictura tranceâ gerinsnâ
ssu italiană, tot asttol sm putut înregistra seslsHi lucru pentru creările tilo-
sokice, în csârul cârora s'au impus o mulțime âs nume noi. Lsts un semn âs
netâgsâuit sl existenM culturii noastre. Hi âscâ Llosoiul german Hegel
spunea ca „^Losoüs ssts Loarea cea msi înalta s culturii", atunci — svânâ
teren propri-cs Hi ls noi — AcSastâ Lesre nobilâ trebue cultiVatS HÎ pe ogo­
rul culturii românsHti.
^u ss posts spune câ pânâ seum nu 2 existat ls noi o miycsrs (ssu,
cel puftn, o preocupare) Llosoticâ. trecutul nostru cultural ca Hi învățământul
nostru pulolic stau âovaâa. llu numai atât; âsr, ls noi, se poate vorlri clüsr
âs o istoris a Llosokisi românsHti Hi, în acest sens â. l^icolas lZsgâasar ne-a
prezentat o oompaotâ Hi scriosLa luiersre, încâ âe scum câțiva sni.
Oâ oloiectul LlesoLM, cs materie âe înivâ^âmsnt, în Hcoslsls nossttrs
sscunâsrs s lässt âe âoritt, scests este un ckspt âs care nu numsl kîlosotis
se poate plânge. InvLHâmLntul nostru sscunâsr, în genere, este kâcut parca
anume sâ nu placâ; prea multe Hi prea rigiâs âate, cari, âscâ nu cumva
existâ keriâs întâmplare s procesorului dun, âs voca-ps, în cel msi l>un
car, riscâ sâ râmânâ o aglomerare smortâ âe nume proprii Hi termeni telmici
uscati. 8'a cerut Hi ss cere Hcolii un contact mai âirect Hi msi viu cu viata,
ssu, cel >pupn, eu opera, csre pslpitâ âe aceasta viata. OLtâ viatâ ar putea
„ramMa" â. I—r n
8â propulssTS, âs pilâs, silogismele sau inversiunea juâscstilor, âacs restul
lor nu este âosprins Mn angrenajul organic ui rajiunii vs stsro sau «1 unei
opere aâecvste? , .
Ists pentru ee într'unels ftri âin Lpus, !n special, Italia, învălâmantru
vilesokiei so darssLS în primâl rânâ ps contactul âirect cu opera Hi âsce vsi-
lrülogia, vogios, Lociologia, Ltios ?i celelalte âiscipline ki-losokice sunt âes-
priniss âels sins âin lectura Hi comentarea tăcute ps paginile textului —
lucru împământenit cu atât succes âs un viovsnni ventile.
„vontaiéiul cu gânâi^rea marilor închelsp^i ai omenirii, înssamnâ contâc-
»Ul ou kormele inâiviâuals Hi naftonale, pe csre superiorul uman le-a tust
în âscursul timpului Hi îlis âiteritels nnftuNi. Li este un stimulent impor-
tsnt pentru reklsxiuns în^elssptâ ps caile eterne sie spiritului uman, âar,
totoâsts, prilej âe lămurire s- propriilor tenâin^e, s propriului tei âe s
concepe lumos Hi viaK, în ce privește pe cetitorul âela noi, cs român.
vin stingeres cu âivsrsitstss perspectivelor âssclriss âe lectura atâtor
o^ncepjii, pretunâ umsns, âar protunâ naționale, precum sunt Hi protunâ
inâiviâusile, stuâieM români vor Li promovați stst în cssace este general
Elan, cât Hi în colaturs specUic româneasca ce se vs pregns în propria lor
gânâire Hi închslegere. Nimic msi kolostor pentru s simți unicitatea Hi ori-
ginslitstea gânâirii! tsLe Hi s poporului tău, âecât comparata cu celelalte
popoare".
Sunt gânâurils csri su csisunt pe â-nii prokssori iii. vagâssar, Virgil
vogâan ?i v. Ilaris — trsi iiguri âistinss sls învățământului nostru în
slcstuires rscsntsi Antologii Lilosojice, eâitsts recsnt âs Vasa Ocoalelor, âin
inițiativa â-lui Ion vetrovici, Ministrul vulturii âponâle, al vuitelor Hi Ar­
telor, csre s introâus pentru priina osrâ în învâ^Lmântui nostru ssounâsr.
Acest moâ âs s prilejui elevului contactul âirect cu opera kilosokicâ.
Animat âs aceasta iâse, os Hi >âe âragostss înâeol>?ts cunoscuta pentru
tineretul stuâlos, Ministru vulturii â^ionĂls însuHi prskaMLâ âwîopia Li-
losojica âs care ne ocupam.
Intre sitele â-ss precisesrs Hi scest motiv csre 1-s âetsrminat ls res-
iliLsres scsstei lratârîri:
„Lesacs m'a âstsrminst, inss, în primul loc ss âispun întocmirea Aces­
tei antologii — însârcinânâ osmenii pregâtiji Hi cu entuziasm pentru o sss-
menes lucrsre — s lost interesul cultursl Hi eâucstiv si elevilor âe Hcosls.
sjunHi în uiitun^is âlsss ele liceului.
„Vârsts sâolescsnM este cu âsoâre înâlinsts provlsmsior Slescckico
în korma lor css msi înârâxn s1,L, împinsă pana ls sxtrsmitâ^ils gânâirii
yoâ trevue ss-i procure element« pentru satiskaosres sanstoasL s soestsi
nâMinti procursnâ, în scelSHÎ timp, învâsscsluiui conturul unei concepții âe
vis^S, cât mai corespunrstosrs cu rsalitatoa ?i cu msrile postulate sls sukle-
tului omenesc".
Intr'sâsvsr, ps lângă celelalte elemente csri pleâssLS pentru contac­
tul âirect al elevului cu opsrs kilosokics — ?i pe csri ls-sm smintit Hi noi
sus _ â. Ministru Ion vs trovici s intuit în primul rânâ elementul cel
msi însemnat, ps acela psiliocoZic, sl vârstei. - veasemensa, â-ss a avut o
ksricitâ inspirase în alegerea celor trsi prokssori csri sâ întocmească anto­
logia respectivă. Uu numsi numele acestor autori, cari Hi-au câ?tiZst o
krumoasâ repâsts, nu numai ls oatsârL, âsr Hi prin operele lor scrise, kor-
 mssLâ cbe^âyia operei -pe ns 1s-a kost äat so reslbrsLe, âar, însâyi scssstâ
sintxLogie, îo obipul suin a kosi întocmitâ, creâem sâ rsLpuriâe întru tot âes-
âsratUlui â-lui Ministru lori petro,vlci. LLci, sslscftonsrea bucâMor a kost
kâcutâ într'un cbip optim, yi, în scelsy timp, meâslioansls csri precsâ kis-
osre text, oontuirsarâ magistral Autori yi opere. (Regretam numai âssele gre­
șelii âe tipar).
Osr, tot vorba â-lul Ministru Ion petrovts: Atârna, kârâ înâoialâ,
<ls priceperea profesorului sâ prekacâ aceste texte grele âe surul înlhâp-
«âunii, în puteri siukletsyti mântuitoare".

MKLII. II.OVIOI: NOVA. LklkîUVAI.I'rLIL

KONlLNLLLOL — OO^LIKVOIIVIL^VI. —
lUp. „Artistica", pitsst.).
lk'ulblieist ssrâuu pânâ msi acum efifiva ani, tis ss activ colaborator
ai msi multor reviste yi áré, kie el însuyi conâucâtor âe revistă, â. Mikail
HavLci s sitârm^ cu aproape rece uni în urmă, multâ vâlvâ prin publicarea
cunoscutului volum âe criticâ lVesativismul, unâe, os yi un alt coleg sl sâu
âe generale, Lugen Ionescu, â. Mikail Ilovici lus stituâme âirectâ, ââr2â yi
sgrssivâ ksfâ âs unii scriitori sle câror opere kie cs ls conslâsrs â-ss non­
valori kis câ ei înyiyi prin stituâines ssu structura lor, presupuneau acest
lucru. Lomul polemic yi âs invoetivâ a stras âupâ sine — cum era yi Kresc —
âiscufti yi polemici, âintre csri ne msi smintim, în âsossbi, ps scsss a â-lui
ciesar Petrescu M cârui râspuns cânta sâ kie tot ps atât âe polemic yi ve-
ksrnsnt.
promis âsps atunci (1334) psnâantttl âlepativismului, Oonstructivismul,
oare urma sâ ne arate câ â. Mikail liovici nu este un nlkilist, ssu cei pufin
numai un negativist, n'a apârut încâ. Oupâ câteva broyuri: Lonsiâerafii asu-
pra actului âe cultură româneasca (IS36), Monoxp-afis critica asupra â-nei
Oiauâia Millian (I93S) etc., â. Mikail Ilovici ne oksrâ tot într'o broyurâ (âe 16
pagmil un memoriu ps oare 1-a trimis â>caâemisi Române (în 1339), memoriu
care, âeocsmâstâ, cstâ sâ tis numsi rezumatul yi enunțarea problemelor
IVoii Spiritualități (Lonstructivismului). '
Oricum acssstâ broyurâ ogllnâsyte în ckip sukicisnt yi âestul âs expli­
cit preocuparea, criteriul yi stituâines tânărului nostru critic. Oupâ câteva
titulaturi, se pot eviâsnfla toate acestss. üsttel: Xecssrtatea unei sinteze r
culturii româneyti, Veacul XX presintă momentul crucial pentru afirmarea
unej culturi specific românești. Lunâamsntul âs experiența, trăire yi spiri­
tualitate al culturii. Osie âouâ atituâini âs âupâ rarboi, în cultura româ­
neasca, negativismul yi constructivismul, sunt âeterminante ale noii Spiri­
tualität rvmâneyti, lVoua spiritualitate româneasca preciZearâ caracterele
unei culturi specifice yi felurile către care tinâe aceasta cultura, /ltituâinea
constructivista, printr'o interpretare fenomenologica sintetică, stabileyte prin­
cipiile unei posibile filosofii a culturii rvmâneyti, etc.
precum ss vsâs âin aceste spicuiri âs titluri, avem âs-skace, înainte âs
toate eu o lucrare âe kilosokia culturii.
Din planul sumar al „klomstructivismului", ps care autorul ni-l prs-
rântâ la skâryitul memoriului sâu, rsese yi msi clar acest lucru yi titlul caplto-
Islor aäevcresc teptul: Luperienjä — üräirc — Spiritualitate, Inâiviâaalitats
etuicH, Lpeci/icitate romLneascL, Neutru o posibilă /iloso/te a culturii rvmâ-
usxti «ic.
Qupâ sossts enun(Lii, âupâ plsnâl prereptst, cs Hi âupâ tonrü ps csrs
InâsobHte L tolossHts â. LLibsil Ilovtci, iuersrss snunchstâ promite s suscita
uri äestul âs mare interes. Dsts motivul pentru cere Hi nerâbâares noestrâ
ss creâe legitime Hi, Iu scslaHi timp, mârturisires pâreâ noastre câ nu vs
interna mult si eâiitoru! csrs sâ âes luminii tiparului coustructiuisraul sces-
leä lVoi spiritualttâsi.
^Hteptâm.

OLOKOL ?OIRL: VIN LVOOMYIll VL LI-IL VLIL.

(lip. „Ourentul").

Despre â. OeorZs Lotra am msi avut prileM sâ ne ocupsrn Hi site

ââft. Istoric Hi istoriogrek neobosit, â-ss ns-s oierit in repetate rânâuri iie
stuâii râsls^s ssupre câlâtoriior streini In Lrincipstsle Române, ssu câiâtorilor
români Ln țâri streine, Le monogrsW âs biserici, Le compacte Hi erudite
lucrâri istorice, âscâ nu cbier note âs câlâtorie, originale. Lercetâtor el
trscubuüui nostru pâns Is pasiune, â-se ââ Is o psrte colbul SHtsrnut peste
krisosvs, documente vecin seu cârp uitate, scoțând Ie ivesLs atâtes Hi stetes
lucruri însemnate, semeni Hi locuri, sile unor lumi spuse.
Din aceasta asidua preocupers, s's născut Hi recente esrts ssuprs Lucu-
lîHtilor âe âââstâ, unâs in 2scs capitole deosebite, â. dsorge Loire, ns
trsnspune rece pene Ie o suie âe eni in urme, evocânâu-ns OiHmiZiuI, șoseaua,
ditsrite biserici, locuri Hi osmeni, In oeâruil acelor vremi.
Ltrâbâtânâ psAinils cuprinse in osrtes â-Iui pótra si impresia unei
câlâtorii retrospective ps cere — âscâ sHti mei tânâr — reZrep câ nu si sivut
putințe S'o taci Hi in rseiiitste Hi — âscâ «HÜ mei bâtren — regreți vrcm.le
in ceri perce s trecut numsi in vis.
Intre tentele Hi rési — consiâersPLe autorului Hi âstels, cs Hi toto-
grsWie seu Zrevurile ce insechesc textul, aceste calLtorii ne âuc cu sânâuâ
Ie lipse nosstrâ âs cult pentru trecut, Is acea vinovstâ nepăsare âe atâtea
vesticii preftosse pe cari Is Issâm se ss stingă sub inâiiersntismul nostru,
împotriva csruia un Mexanâru Vllsbu^â s's ridicat stât âe vebsmsnt âar
siLtos, ou ârept cuvânt.
Lentru nobile â-sale inâeleitnicire, â. doarge Lotre are âreptul Is toate
recunoștința noastre.
 6e p0?L8CV-kI.OKL^

LUL »OSLLiri: kLMOI. ?x^IKV OHI^L

Roman. Iraâ. 8. lorâan lR6. Qk. V4scu)
.Petrol psntru Okin«" este un roman bun, oare Lâunâ în «îs 512
pagini Dis SS Is un bogs-t materisl inkormativ asupra (Alinei, LLUpra msei
«lsri întreprinâeri comerciale Hl «Luxra psIbolvAlei Hl mecsnismului «i. I.uste
!n psrte, nici unul âin aceste subiecte nu par a putea constitui un roman.
In ansamblul lor Hi nini ales snlmstâ âe marea arta âs a povesti evenirnsnts
trâite, a sutosrsi, oartsa âs kajâ cspâtâ un viu interes, atât prin noutatea
Ei âocumentsrâ cât Hi prin reslismul Hi pateticul os-l ouprinâs.
OesiZur câ âsspre (Lins s'a scris mult in ultima vreme, jar în ^srâ
In noi, prin rLaxânâirea operelor lttersrs sie lui Oronin — ,^,ss (Les âu
Ro^sume ?i slle lui peari Luck, — „Ogorul", Mama", „Vânt âe râsârit.
Vânt âe spus" — sin putut sâ privim spre sosi colt misterios sl Orientu­
lui, os Hi oum sm ti svut la inâemLns niHte spărturi kâcute în kalmosui riâ
etüne^esc. IntrospecPunes s tost o revelai ie. -ârn surprins o lume nouâ, cu
obioeluri cluâsts, ou o eâuosjis milenarâ, cu o conosp-jie âespre viajâ cu
totul slits âecât s nvastrâ, stâpâninâ o sltâ Isis s înțelepciunii omsnsHti.
Oine nu-Hi sminte?te spre exemplu, âe „Ogorul" sau âs „Vânt âs râs irit —
Vânt âe spus" sie lui ?esrl Luolr, în osri kamilia s clsâitâ ps site con­
cepții âecât pe acelea ps csri le Htim; ârsgostea sre cu totul olt înțeles âecât
lis noi iar te mei s ss âesprinâe os o imagine cu âesâvârHirs nouâ Hi necu-
noscutL nouâ. Insâsi Htiinsa pontivá sre slt sens Hi site ebei sie necu­
noscutului Obina lui Lilics Hobbart, este cu toste scestss o lume nouâ,
ps osre n'sm msi întâlnit-o în prezentările li tors rs âe pânâ scum. üsté
(Arms msssslor âs osmeni, — s mizeriei Hi s koamei, s secetelor, s inun-
âspilor, s bolsrei Hi s revoluției, Vsles k'luviuciui Ősiken, cel msi kertül tinut
âin tvstâ Obina nu este un psrsâis terestru, ssu o imensa grââinâ, «Hs cum
ns-sm înckipuit-o, ci un kurnicar inimaginabil unâe miHunâ milioane âs cbi-
NMi, m căutarea pâinii âe kiecare ri. Deaosia, în acest loc binecuvântat,
nu s îngââuit sâ se pisrââ pe câmpuri, nici un bob âs onor, nici un pai.
nici un kir âs iarba, nioi cbiar acelea âeps morminte. I^u ss aâmits sâ
rsmâe neoultivst nici o pslmâ âs pâmânt, nu ss concepe risipa nici mâoar
a unuj strop âe spâ... „Lps este prețioasă. llrsbus sâ o âistribuim în ra^ii
mici... dlu ts kace vinovat âs păcatul risipei Zâtksl âupâ moarte va trebui
sâ pstlmsHti" — Hl msi âspsrte: „femeia care prsgâtinâu-Hi ls?is âH spălat Hi
splescâ găleata SHs-kei os o pioâturâ âs spâ sâ-i ajungă, este o kemee âs
merit". Iatâ câteva percepts cari pentru nimic în lume, nu ne-ar ki trecut
prin minte. ?i glasul âs âeparte, âin valsa vsrâs a Luviului galben, cea
 Amaneta ?o/>e5c«-^/ore»

mai binecuvântatâ regiune s (lkinei, continuä: ,Mumai barbarii suni risi-

pichori. ckisr cei cari învasâ Dsligia occiÄentului sunt vinovap. Li prstinä
câ nu sunt bogati, Äar cum sä-i creai? tlu-Hi spslä ei dsinele înainte äs s
SS murââri, risipinÄ SPS? tlu-Hi spslä Si corpul risipinÄ încă HÍ mai muitä
apâ! Haixcci Äs cLIÄLri pentru sei msi sârsc Äintre si. Vi cu toate acestea
spun câ sunt sâraci t'
O Âiminea^â într'un oraH Äspe Valea râului Qsilben, se aratâ cu totul
sittel Âecât Iu noi. Munca aci s înceatâ Hi metoÄics. Lumina xilei începe o
âatâ cu tirul nestârHit Äs oameni, ränÄuP, Âin tieeare colibâ, ps poteca ce
merge âe-slungul râului spre ogoare, purtânâ ps umeri o cobili^â, îs co­
pstele câreia atârnâ gâie^i su excrementele nocturne sie croiului. „puinâniul
care proÄucs atât Äs mult, trebue Hi si krânit", cs sâ nu se epuixMs Âupâ
' patruzeci Äs secole Äs exploatare. (lânâ aceHiti oameni se înĂepârtssxâ Äe
tluviu, se veÄs HsrpuinĂ slt tir, acela al sĂucâtorilor Äs spâ. Iot atunci, se
ivesc în grupuri, ternei Hi tinere tete, csri Âupâ ce su purist ls sân sámánba
viermilor Äs mâtass, cs sâ învie ls câlĂurs trupului lor, o s?earâ ps tslers
Hi se Âuc apoi sâ culeagL xre-ftossels trunxs Äs ÄuÄ. Altele se angajata ls
strânsul âelicatelor trunxe Äs ceai, rupânâ cu îngrijire tiecsrs trunÂHosrâ
vsrÂe spre s sââogs su greutatea si Äe pana, ls tonele Äs cssi comsnÄante.
Ista câtevs aspecte Âin Lbina lui ^llîos Hobbsrt. L UHor sâ ns în-
cdipuim sceastâ mssâ âe oameni întornststâ, stunci cânĂ vremea capri-
cioasâ î?i scbimkâ mersul, neaâucânĂ ploaia sau câlĂurs ls vreme, e nor^-
mal sâ tie SHg Hi o înțelegem: rebela, sgitstâ în revolutii, vruââ Hi ssn-
gsroasâ. Aceasta e lumea nouâ Hi Äeoscbit Äe intsressntâ, cu esre tscsi»
cuno?tints în romanul Äe t«tâ. var csrtss nu prexinta interes numai âin
scsst punct üe veâere. áHi putea spune ebi ar câ cele smintite msi sus, con-
Ltitue «bis elementul Äe tonÄ, pe ősre se proLleaxâ subiectul. hartes prs-
Âominsntâ s romsnuluî o ocupâ societatea amsricanâ". „puitorii Luminei" —
„Lompania", care cu un simt prsctîc specitic msrilor întreprinĂsri Äs peste
ocesn ÎHi stabiUse în program sâ intrvĂucâ în Lbina, iluminatul prin ajutorul
lâmpilor cu gax. intenția sr râmâne în tonÄ civilizatoare Hi plinâ Äs urms-
nitsts, âacâ ÄsÄssubtul ei nu sr ti o Âsmonicâ tenâintâ Äs câ?tig mstsisl.
OIn aceasta pricinâ, „Marea Lompanic" cu seâiul la tle^v-Vork Hi cu rs-
prsxentants principală ls Sbsnsksi, nu psrs a ti kormatâ Âin osmsnii ce
t-su pus babele sau stau ls vonĂuceres si, — Âin oameni în sensul real al cu­
vântului: crssrs Hi ssntibilitsts — ci âin piHte automate concepute numai
în sensul câHtigurilor bânoHti. „Lompania" nu este altceva Âscât o msHÎnâ
internslâ âe sĂunat gologani, cbiar âin koráéiul câ mai umil, pusâ în slujba
espitalismului monĂisl. Lentru stingsrss scopului nu ss cru^â nimic, nu
se prehueZts nici o jertts omsnssscâ, nu se Valoriticâ nici o personalitate
îoti cei cs tac parte âin „Lompsnis" sunt piesele, bulosnsls, Hsikele acslu'SHi
unic automat, angrenate în acelsHi ritm, ritmul general sl stscerilor rentabile.
Oscâ uns Âin aceste piese s'a âstectat sau s'a urat âe prea mult roâaj s scossâ
starâ Hi înlocuitâ imeâiat cu o slta nouâ. Mecanismul miscârilor trsbus sus­
ținut continuu. Lompsnis trsbus sâ se men^inâ nestingkeritâ âe nimic; trsbue
sâ prospere, trsbus sâ ss prezinte la congresul capitalismului monĂisl cu
un aport cât msi impresionant.
privitâ Âintr'un punct âe veâere mai larg, „Oompsnis" nu reprexintâ
numai tirms unei întreprinâeri comerciale, ci însâHi spiritul âe acaparare
^/ ce /^obdariMetrói /»err/r« torira IZZ

sn^io-smeriesr csre a reuHit prin miPosce, uneori Merosss, §L se inLltrecss

rn csis msi înâopârlaie coifuri cis pLmänt, cucerinäu-ls încetul cu încetul.
„Rong-ul", clââires unâs „Lcmpsnia" ÎHi ars birourile Hi locuințele pentru
tuncchionari, riâicstâ ircolst âo restul orsHSlor, sHSLstâ Is âlsts.ntâ strstsZics
pentru s-le putea âcmina Hi s se xutss spar« ls nevoe, nu e altceva âscât
o Icrtilica^e-plicn, tors s unei noi cuceriri, a unei nouâ colonii, lusts prin
Hirstsnie Hi mizloacs necinstite.
In revoluțiile parțiale sau general mate cs ss ivesc mereu în cbina,
,^Rong-urils'> sunt âe multe ori stscsts Hi incenâiate, cs Hi cisternele âe
pstrol, sâucâtosrs cls luininâ. Lsts lupta âe totclssuns psntru inclspenclsn^a,
pentru pâstrarea etnicului Ht sxsciticului Lecâreî națiuni. In caruri âe aces-
tss, „compania" Me 'o Hsâinls, sscrilicâ âoi tineri tuncponsri âe si ei psn-
trucâ n'su Htiut sâ Isca, ssu nu le-s reuHit, Miturile mortsls îrrccrcsts.
LHtesptâ, cu pipa în gurâ, ,sâ trsscâ râsmsrita Hi apoi, pe pământul pârjjolît
clââsHte noi ,,bonguri". O nouâ colonie a lost cuosritâ.
Osr cartea âe lata nu o numai atât. Oupâ curn sin anunțat âin capul
locuvui, ea este un romsn, Hi pânâ in prezent, nimic âin cele smintite nu i
înârsptâteHts acest titlu, Llementul csrs-i ââ câlâurâ, care reâucs sriâitatea
unor terne atât âs greoaie, ILcânâu-1 UHor âe citit, antrsnstâ âela prima,
pânâ la ultiina psginâ, prin nota lut âe sensibilitate Hi umanitate, este La-
milia Lliase, Ltcxlren cbsse, iuncponsr sl Companiei Hi softa sa Hester.
Vista acestor âoi tineri, âsscrisâ âs autoare cu câlâurâ ?i sinceritate,
impresionearâ prin puritate« ei, prin âuivHia sentimentelor, prin iâsntiki-
csrss Lobilor, în trâires reuHîtelor sau înLrângerilor vieftî. ytelan e un lunc-
tionar moâel, care aparține cu tot suLetul cu tot ce ZânâeHte, cu tâstâ pute
res lui âe muncâ ^i âe lertlâ Ccinxsniei. Rostul lui pe lume psrs s li
numsi âeservirea intereselor Locistâfti.
vssceis rânâ pe rânâ îi McrîLcâ tot ce sre mai bun: âeossbite calî-
tâ^i intelectuale, ârsgostea, softs, copilul Hi cbisr vrass. Oacâ, âintrun stsc
al revoluționarilor a scapst numsi grav rânit — luptsnâ psntru g apára
konZul Hi cisternele âe petrol — asta ss âstorsHts numai întâmplării Hi
creâinciosului Lin servitorul cbinsL. lotuHi âin stata lsrtlâ Hi âin cre-
âlnhs âs o vMâ, compania nu Melege âecât câ puhln inlirm Hi îmbă­
trânit, Ltepben nu va mai L în stsrs sâ âes scslaHi ranâament âe muncâ,
âs pânâ acum. Lu se va msi putea bisuî ps el, cum a lâcut-o în trecut.
Oacâ încâ îl msi xâstresrâ In sluDâ, încreâin^ânâu-t un serviciu mult
maj puțin important âecât cele avute — âar mai plin âs primeMii — o
tace socotinâ câ âs acolo âe unâe e, tot îi va aâuce însemnate tolosse.
Rester îl înțelese. Llâturî âe Stspiben s Hi ea o sscriLcatâ a com­
paniei, âar nu ââ înapoi. OsHî tânârâ, âsHi nu s's câsâtorît cu si âin
ârsgoste, csre sâ-i stea la temelia, câsnîcîei, ss este tovarâ?s iâsa-iL csre-l
urmesrâ pretutinâeni, împârtinâ cu ei singurătatea stepelor pustii âin-
sprs granița Lîsncîurianâ, climstul nssânstos si vâii verâe MU stmoslsra
încârx?stâ s doniguluî âin Hanglisi. Rretutinâenî xs âuce cu ea câlâurâ in­
teriorului, âuioHia, înțelegerea Hi o msre putere âe sscriLciu.
âtosres romanului âe Mâ, a Htiut sâ aleagâ, în âsscrieres acestor
âouâ personagii, imaginile cele msi simple âe o Irumuss^e rsr întâlnită
în literatură tar în latura suLeteascâ a acestor âouâ vieți s'a âoveâit o
mare mssstrâ în snalirâ ?i o sââncâ cunoscâtoars a sullstului omenesc
 3Ului e lim-peâs §1 ourgâtor, descrierii« «uni scurte Hi sugestive — atât
cât trebue cg ss iuminexc- câte un nou colt âs lume, cu csre trebue sâ ts-
cem mereu cuncHiin^â, ecu sâ ilustrele tigurs vreunui personagiu. Dumss
csre trâeHte iu scest rcm^n, s imensâ, oruHs întregi — mase âe oameni,
bvnguri, ccmxsnii — teli arsnjsti srbitecturs-l, sHg tei sâ nu se suprapus,
sâ nu ss întunece unii ps alții. O in scest ansamblu râbuknsHts miH^ars nes-.
târHitâ Hi o vis^â intsnsâ, prinsâ Ln aspecte multiple, tixsiâ cu mâestrie si
sinceritats. ,
,F>etroî pentru Lkima" este o csrte plinâ, âocumentsrâ, eu mult si
vsrist material, scrisâ cu artâ.
Centru traâucâtor nu gâsesc âecât cuvinte bune, pentru limba curat
românesscâ pe care s întrekuintat-o, pentru trsra-i luminossâ, pentru reu-
HÎts ss âe s reâa plastic almcstera strâinâ a cârmii, ttoatâ lsuâa se cuvine
âessemenea esse! âe eâiturâ 6b. blecu, pentru tornas îngrijită s tiparul-ui,
pentru osiitstea kârtisi A legistul volumului, ?1 inși sies pentru strââsnis
ss 6s -a pune îs înâemâna cititoruiui, cârti âe sâevârstâ valoare litsrars.
koste srn sves sL-1 cerem, în viitor, pentru tiecsrs voiurn âe btsrsturâ
strâinâ, câte o ncurtâ pretată cu inâicaMni diogratice sie șuierului.

Aâl VIVL^II: „VLVORLIOKII"

(Lâii. Locsc Lc Oîs.)
apărut în trsâucers roinânesscâ „Devoratorii", ung âin operele scrii-
tosrsi italiene „en vogus" Zinnie Vivsnti. Subiectul romanului s în scela?i
mâsurâ nou ?1 interesant, iar telul în csre e trgtst oglinâeHts inteligensâ,
vervâ Hi tslent
ZVi ureâe ls început câ este un român „â țese" cu temâ originslâ: ln
evolufta lor, pentru a stinge culmea căreia sunt destinate, geniile, cu o csn-
âiâs inconHtientâ, âsvonssrâ toate Linsele âragi âin prrul lor. kentru taptul
acesta, autoarea îi numeHts „âevoratorii". krirnul âevorstor, âin romanul âs
latâ, este mica blanc?, teti^a minune, a cărei precocitate o âe^vâlus ca p^ o
viitoare mare posta, ce va uimi, lumea. ?i lucrurile se întâmpla întocmai,
kcarte tânârâ, micâ, blanc? publica primul sâu volum âe versuri care se im­
pune lltensturii moâerne italiene. InsâHi Regina Italiei o invttâ pe pvstâ la
palat, spre a o suri recstânâu-Hi versurile. Dar, tot toarte tânârâ, blsnc?-?osta,
ss căsătorește Hi curânâ âupâ aceasta, tăcem cunvHtinha cu un alt âsvorator:
âna-lVlsria, tica blanc?-â
-inns-IVlaris. s'a născut muLicantâ âs geniu, pentru a stinge culmele
gloriei cărora, le este âssitinatâ, Ünna-Msrla va sacritica târâ sâ-Hi âeg seama,
întocmai cum tăcuse Hi blnc? — posta — pe t«ti âin preajma ei. primul
âevorat e blanc?-mama, cars nu va mai scrie un rânâ, amânânâ în tiecsrs
sâ cartea începutâ, pentru a ss ââruii întreaga ZVnnsi-blsria. Dar blanc? nu
vs sscritica numai gloria ei, ci Hi âragostss, Hi kericirsa personala, Multu-
minâu-se sa trslsscâ în umkrs copilei sale, ^nna-btaria. sjungs toarte curânâ
o violonistă celsbrâ. Loncertsls acestei ketHe -minime uimesc lumea, oa Hi
versurile âe mai âe mult ale poștei blanc?, -âmânâous, mamâ Hi Licâ, vor
cutzrsers pământul, ^arâ cu ^arâ, stârninâ prstutinâeni entuziasmul Hi sâmi-
ra^ia. var înitr'o 2i, toarte tânârâ, mica, iinns-lVlaris ascultă glasul termecSt
^»nr „Oevors/orrr"
2Z7
si ärsgostsi, care o ebismä spre o Iums noua. Dârâ s privi în urmä, es räs-
punäo cbemärii... ?i vis^s !?l continua cursul. Oartsa, csre se âssebiâe, ia
ssss «rigis, Is Wsrsssiâs, cu scâncetul încântător si micuței blanc^-^vosr^,
i?i skâr?s?te ultims psginâ, cu âulcss tigurâ s noii-nâscuts s ânnei-lVIaria...
poste nu sil âsvorator.
Socotinâ insâ cs e greu âe sâmls — in lumss reala — âouâ generații
<ie genii, în orâinss âsscenâentsi âirecte, a scelsisHi kamilii, sm renuntst Is
lâsiia romanului, s țese, consiâerânâ „Devoratori" o slmplâ ?i minunstâ tsn-
te-is âe scriitor, unâe elementul resl: „vistâ trăita" ?i imaginativul ^se îm-
pLeâesc într'un tot armonic ?i unitar. ^bis âupâ cs sin cerostst isleris Uts-
rsrâ, sm aliat câ romsnul âe lata este în parte conlssiunsa unui crâmpei
âe vishâ trâitâ âe sutosrss cârtii.
Ostiei, sm putut regine cs ^.nn^ Vivsnti s's nâscut Is L-onârs, in
1868 — csârul primei párti s romsnului âs Istâ s un âomeniu âin Inglis —
üosrte tânsrâ a lost pre^entatâ publicului âe estre Oiosus Oarâuiocl, marele
poet itslisn, csre o xretuis pentru talentul ei. L publicat primul volum âs
versuri: „Dirice" în 1880; tot în seela? sn spsre „lVlarion artista â Osâ
Ooncsrto" ?i sbis în >1910 — sâicâ âupâ 20 âe sni: în csre timp nu msi
publică nimic — Les la ivealâ „Iks âevoures" — Devoratorii.
?tlm însâ câ s's câsâtorit âe timpuriu ?i sstlsl s âevenlt msms mlnu-
nstei ?i precoce! violoniste Vivien. Ou Vivien s cslâtorit în America ?!,spoL
în Durops, âin terâ ^în tsrâ, pretutindeni unâe mlcs srtistâ srs cbsmstâ sâ
eânte ?l sâ încânte cu mâiestrs el vioara. Dâr/.iu precum sm vâsut, sutosres
s's întors isrâ?! ls mufele ssls, csri îl vor âicta o serie âe opere noi: romane
nuvele ?i impresii, âe câlâtorie.
-tstkel prlvitâ, «pers ^nnist-Vivanti, numsi spsre tsntssistâ si dirsrâ,
cu pagini os cuprlnâ o vistâ tiâita intens, în tostâ varietatea,sl. Doste în
scvsstâ sinceritate, învalurtâ în possie, — constâ marea strsctie s volumului
âs tstâ, — (csre se citește ps nerasullste). Ori cum, tsnteM sau realitate,
csrtes âe tstâ, âacâ nu convinge în totul, încânta prin psginils ei minunate,
pline âs copllârie ?i âe primâvsrâ însorită, prin crâmpssle âs gânâuri subtile,
prssârsts prstutlnâeni, cs „pârslutele" ps o psp?ts, prin trâierss ?! adâncirea
sentimentelor msterns, prin vsrietstss peisajului ?i prin intsnss vistâ ?!
mi?csre ce psrcâ to?ne?te în kiecare lraâ De?i în sparentâ usosrâ, stâr?ltâ
âs citit, csrtes te urmâre?ts tinânâ tovsrs?le gândului, sâcâinâu-l uneori cu
-ntrebâri inutile ?i copilârs?ti, slteori, lâsânâu-I sâ se rsgâsâscâ în trecui
în paginile ssls. 8 o csrte plinâ âe tinerețe, csre plscs în special tsmeilor,
pentru câ sscunâe în «a o gsmâ întreagâ âe umbre ?i lumina s eternului'
leminin.
rrsâucerss e ls înâltimes originalului, üsttel „Devoratorii" se pre-
riniâ întro elegsntâ tânutâ Ltersrâ, sâucânâ cu ei, âin etern» Itslle, o
pretuitâ ?i îneântâtosrs operâ âs talent.
 kii.080kic^
äe I0ir6vl.L86p

ION kLIKOVILI: rVI-QVKLIH kH.O80k!6L?I

I.HLKLKL.
L â spus âe Ell câ Oucretius, autorul poemului Oe reram. natura s
kost un mars post. Ml^li au värut !n scriitorul latin un mars Mosol.
pilosol poet, sau post Mosol? bucretius a lost yi una yi sita, Mosol
pentrucâ în opera lui se regâsesc toate aâevârurils ytiin^ilice yi toate siste­
mele lilosolice ale antickitâpi, poet pentrucâ totul este înlâftyst în aâems-
nitosrss lorms a poeziei.
Os sosea Oe rerum rurtura intereseseL yi pe istoricii Mosoliei, âar âes-
lats yi ps âoritorii âe alese pagini âs poezie.
Milosul literat yi literat Mosol, iatâ însuyiri oe ss âesprinâ la lel âs
limpezi âin scrisul â-lui I. petrovlci.
I^u este o simpla întâmplare ca lulguraMs âe la^L ss împart în âouâ
categorii: cele âela început numinâu-se Mosoliee, iar vele âin partea âous,
literare.
âcssstâ împărțire este în âsssvâryit seorâ eu personalitatea autorului
lor pentru care, âacâ Mosolis este preocuparea âe căpetenie, apoi literatura
este o prsâilsctis paralelă cultivată cu aceia? pasiune.
^tm putea spune ea între osie âouâ leluri âe lulgurs^ii nu este âeeât o
âeosebire âe graâ, aâics primele sunt Mosoliee, pentrucS în ele preâomins
Mosolis, cele âs al âoiles Utersrs, pentrueâ în ele precumpănesc problemele
literare; pânââtr'atât se încslcâ însâ botarsle, încât literatura trece în âo-
meniils lilosolice, iar lolosokis se revarsă ps ogoarele literaturii, urmare
lireasca a temperamentului âe lilosol literat yi literat Mosol al autorului
fulgurațiile lilosolice au o însuyirs care trsbueyts subliniata: sctuabts-
tss. âstlsl, (leva âin psikologâa vârstelor pune problema antagonismului
âintre generalii, observat pretutinâsni în ultimul timp, antagonism care
insa ls noi a luat inMiyeri particulare.
-^cest antagonism este explicat prin âouâ csűre: âe o parte prea puținul
âor âe carte al tineretului, oeeaoe este o lipsâ âe lrânâ lsuntricâ; âe altâ
parte, îngââuinta împinsâ pânâ la slăbiciune a vârstei mature, âeci o lipsa
âs lrânâ âin alsrâ.
Os asemeni, problemâ âe moment, âar losrts âurerossâ pentru noi în
puterea ?i limite! e traMiei, unâe ni se înlLsiyesrâ râtâcirile âe concepție
ale color cari în ultimul timp Au cântat în alta parte obârșia nssmului
nostru âscât în latinitate; âs sol âsslân^uirea pornirilor primare ale su­
netului omenesc observate nu <le inult în jsrs nosstrâ, cuci acel csre i?i
âispre^usHts strămoșii kire?ti ?i se lespâââ âs ei, pentru a-?i cânta alfti în
slts párti nu ss msi simte tinut sâ sibâ nici nobile porniri, nici krumosss
simțiri. I^ls msi kiinâ obUgaji prin conștiința originii sâ ne pâstrâm ls înâl-
times însinta?ilor, alunscâm ps povârnișul scââsrilor sukletsHti pânâ ls
josnicie, pentru s ne coborî pânâ ls strămoșii cel noi ps csri ni-i câutâm
O-l Retrovici se rekerâ ls scitomsnis ?i âscomsnis celor csri ss scuturâ
âs obârșia romanâ, akirmânâ câ Românii sunt cu totul altceva âscât vlâ-
stsrs âs nesm romsn.
Vs tel âs âurerossâ problemâ pentru noi Românii în Remein xr traclijis,
unâs ni ss sxplicâ înlocuirea principiilor sâsvârstsi ârsptsji csrs nu posts
li âscât uns ?i scstSH pentru toate timpurile cu kslss ?i în konâul lor su-
klstesc bipocrits pretext« âin nsvois justiticâru actelor âs silnicie săvârșite
âs marile state în âsuns celor mici.
Diplomația sre ?i vs nsvos âs un minimum âs puâosrs Hi psntrucs
silniciile âiplomstics ss nu tis prea strigstosrs, osmenii politici recurg ls
sotisme. In telul acests ipocrit âs a juâsca el nu-Hi âsu ssamâ câ sâuc un
omagiu inâiscutabil âreptâtii ultrsgists.
D-1 Retrovici ss rsterâ aci la răpirea Rassrabisi âin 1940, silnicie pe
csrs Ru?ii su justiticst-o prin nevoia âs reîntoarcere ls trsâihia âinainte
âs 1918, kâcânâu-ss câ nu ?tiu nimic âs traâifta mult mal vecbs, âs traâMs
molâovenssscâ âinsinte âs 1812.
Ratriotismul â-lui I. Retrovici, care râsbats csilâ âin tot cs a scris msi
krumos în ultimul timp, însuk1sts?ts tulgurajiils prilegiuits âe tragicele
clipe prin csri s trecut neamul românesc.
IrsâlPs nosstrâ nsjionalâ a kost eviâsnt stârîmatâ prin amputările âin
1949, âsr smintirea ei nu s pierit âin sukletul neamului. va a âsvenit iâsalul
pe care îl vs înkâptui 2iua âs mâine, cânâ iar ss vs tace ârsptsts neamului
românesc, singurul iâesl al Românilor kiinâ sâ revinâ Ia România întregitâ
ps csrs sm trâit-o mai bine âs âouâ âecsnii.
latâ, Problems âs acutâ sctuaUtats. Vor înceta mâine sâ mai tis inte­
resante acests kulgurapi?
^m snunjat unele âin problemele âssbâtuts Hi sm srâtst, cum le veâe
â-l Retrovici. vin aceasta vine p râspunsul. blu, ele nu-Hi vor pierâs nimic
âin interesul lor, pentrucâ ele nu sunt simple înregistrări ale unui con­
temporan. Ru este prin urmare, vorba âs un reportsgiu. Aceste kulgurssii
privesc lucrurile sud întâji?ares lor etsrnâ. OsHi probleme âs moment ele
«unt înâltate pe culmi csri le asigurâ âurabiUtates, âsveninâ prin sceasta
îTlâreptare ale neamului nostru pentru tot timpul cât vs viețui.
vât privește celelalte kulgurajii kilosokice, su Hi ele o însușire âeosebi-
tosrs: limpezimea iâsilor Hi elocinja expunerii, cele msi multe âintre els
Linâ rostite kis în sâlils âe conkerinje, kis la microkon.
vn lucru âs netâgââuit trsbue sâ le recunoaștem. Rulgurajiils kilosokice
su âosckis ?i kormát gustul marelui public pentru gânâirs Hi în âeosebi pentru
gânâirss kilosokicâ, osssce este un apostolat în âepllnâ potrivire cu menirea
unui kilosok.
îln julpurajii literare konâul letzte prtlsgiuit xle problemele literaturii
^40 /orAuterc»

român«?!!. Iatâ, âs exemplu problema WosokleL lui Lminescu, unul âin

stuâiile âs baaâ sie acestor luigura^ii.
In os constâ tilosotia poetului!? Lste ss originslâ? üsttel lormulstâ.
este o Problems râu pusâ. k'ilosokia lui Dminescu beneLcisrs âups â-l pe­
trovioi âe o tormâ âsossdit âe mâsstritâ, âs strălucirea vestmântului
poetic, poeziile lui Lminsscu sugsrearâ stări 8ukleto?ti âs totâssuns sie uma-
nitâpi. Versurile lui Lminescu pot Ii reproâuss Hi recitate pentru s sintstira
perinsnentels trâsâturi sie suiletului omenesc.
Acsssts intsrssssrs mult msi mult âecât originali tatss sistemului kilo-
soLc, isr esi csri 1-su în^sies pe Lminsscu nici nu su cerut sltcsvs âsls el,
muliuminâu-ss cu originalitatea lormsi in csre s învestmântat curente iâsi
lilosolics.
Iatâ, âin acelea?! lulguratiU literare portrete lsbutlts âs scriitori in
l>irru lîebreanu la -lcaâsTnie ?i in /V. lorpa orator, sau smintiri âela scrii­
torii întâlniși in paginile cârors peste âuio?is smintirilor Armonios îmbinată
cu ascuțimea spiritului critic, plutește kumorul binecunoscut sl â-lui ps-
rrovici.
Os ps culmile pe csri s'a urcat urmânâ pe scriitor, cititorul poate privi
cânâ ps pajiștile inLorite ale literaturii, cânâ spre âepârtârile senine sie
Mosokiei.
Oeivr âeprinHi cu ambele priveliști, lulguraftile literare le âsu mulțu­
mirea âe a putea privi Hi spre unele Hi spre altele cu aceea? plăcere ?i in
acela? timp, căci nu se poate trage botárul pânâ ia care merge literatura
?! âincoio âs care intri in Mosotie.
cupiri^sui.
L 77 — 8L«I^ IV — 1942.
6e IO^ diLO^

Ur. 1—2
r>s8.
— I^evastä-mea are talent (comcüie in Z
acte) ^.ct. II................................ . zi—4g
— popas în -Ildac.................................... n_ 12
— Alabina .................................................. 43____ 21
— Veacul cle grafie.................................... 22—23
— Miniaturi.................................................. gZ____ gtz
— poate el............................................. §7—75
— Ictrnä bucure?teanä................................ 25—28
— Da tärm........................................................ 29—30
— Dimitris Llantemir................................ 3—Ig
— Sclgar Poe, iluminatul (categoriile fan.
tasticulur) .......................................... 51____ g4
— Impresii.................................................. 49_ 50
— Oronica rimata.................................... 7g—77
— Scrisoare............................................. . 24
— presimțiri ................................. 47—4g

— Scara la cer(M. Popescu plorea) . . 82—85

— >4!ts vremuri.,, alta lume (M, Popescu
Florea)............................................................ 89—90
— Scrisoare cle clragosts (M. Popescu
plorea)..................................................... 90—92
— Soarele clin „piatra ^ldâ" (M. Popescu
plorea) ................. .............................. 92—94
— Mai sunt oameni buni (M. Popescu
plorea) ................................................ 85—86
— Alo? Alinte ;i Oasanclra (Daniela Mi ga) III
742
LIsnols Lest. 8t.
Lio? Use
prigor Lasurs
Stslisn Ooi^stsntin
Oonstsntineseu Ion
OfoZ losn
SLmsrinesnu LI. Q.
Ssrnsrrnssnu LI. O
Ssrnsrinesnu IVI. 6
Ssrnsrinesnn LI. O.
Ssrnsrinesnn LI. 6.
RPVISIL RPVIS^LDOR:
Universul literar, ll, nr. 9; l^ucsa/ârul, I, nr. 2; prarrsilvania, !I, nr.
4—5 (LI. Sanrarineanu).
Lntonssen Lliksi
OopilU-Okistrs V.
Oeorgs 7^1. Vsáé
LIillisn Olsnclia
Llsgiriu losik L.
OjoZ losin
Petre 6sorge H..
Pops Vietor Ion
Ssrnsrinesnu LI. O.
Liefert Viories
Sorién I. O.
Stsrnstisâ M. 7?.
Stelisn Oonstsntin
7?<xiorsn OsorM ' —
OROLllOI:
Hgârbiossnu Ian
volenZs l-otis
Oinrsscn Lonst. O,
pintes Llidsil
Ssvs I^nrel V.
/oa» Ak. ^Vec/a
— Oârârile clurerii xi pentru Pin« Doam-
Tie (LI. köpésért plorsa)...................... 94—100
— Oopilul nimănui (6. poäoran) .... 108—109
— Siserica noua (IonSamarincanu) . . 106—107
— Mireasa lumii (LI.Popescu plorsa) 86—89
— XiculaeIorga........................................... 101—104
— ^lâam Rälfatu........................................ 105—106
— Oronrca evenimentelor....................... 104—105
— lin cuvânt pentru un criticastru . 111
— Oronica üramaticä............................... 78—81
— Oitinck Almanahurile 1942.................. 109—110
— Cenaclul literar „pamilia".................. 110—111
LIr. 3—4
— Onoare ?i clreptats............................... 3—18
— Satalionul in nrarx....... 19—23
— Popas...................................................... 76
— Scrisori clin spital............................... 17—18
— pastile în opera Iuipminsscu.... 65—75
— începe iarna . . . ........................ 25—26
— T'unarul ................................................. 62—63
— -lpä vie (piesä in Z acte) >1ct I - 27—52
— Vârsta periculoasa................................ 67—61
— Inima mea............................................. 64
— Oronicä rimată ................................... - 77 78
— L?arfe âe mătase.................................... 24
— poesii...................................................... 65 56
Din pribegie.................................... 63 54
- Domnișoara ^lrra (LI. Popescu plorsa) 85—88
— Simfonia amurgului xi Slove cle jar (LI.
Popescu plorea).................................... 92—94
— populația molcloverreascâ âsla gurile
Xiprului ?i a Rugului în veacurile
XVII—XVIII (Ion LI. Xeâa) .... 103-104
— Rugăciuni pentru răni <le aur (LI. po_
pescu plorea)........................................ 88—90
-- Documente molclovenexti privitoare Ia
Românii âe peste Xistru (Ion LI. lVscla) 107—109
 Keviita „fümr/ra"—O«/»»,»»/ F4Z

8seä?aru LorneUu — Vsckils monete rnoläovenesti (Ilie ^a- ^»8^

brsa)...................................................... SS—101
Dsoäoneanu Ionel — întoarcere în timp (LI. Ropescu Rlorea) 90—91
Onscbo Nestor V. á. — Cânele Zin Vale« cerbului (Daniela
Epa)...................................................... 105—106

LlOVR:

LoNLINNtineseu I. — Lminsscu in limba germană . . 164

LonstontinoLeu I. — Rârdoiul nostru.................................... ' 106
Ropsscu IVlanieta — ^lnranakul starului „Dridu^" . . . 166
Lamarinsanu LI. Q. — cronica evenimentelor'.............. 102—103
Lamarinssnu LI. 6. — cuvântai României.................. 106—107
Lan-LIsrino LI. — însemnări teatrale ....... 79—64

RLVILDâ RRVI8DLDOR:

Lânâirea, XXI, nr. 4; Revista Runâafiilor Regale, 1942, nn. 4; Luget

klolâovenesc, 1942, nn. 1—3 ; Revista „Llena Doamna", I, nn. 1 (L. §.).

Nr. 5—6

LatLsrta Ll. — De vorba cu un frate basarabean — a-

.. mintini —............................................. 37—41
Laltssnu Dan — Lcaloian........................................ 26—2S
capiâan Dk. — Un generator âs conștiința națională 29—36
LIanoiiu Retro — Decedai Diupaneui — fragment — . . 7—19
Lliga Daniels — Aliniaturi................................... 42—44
Llklian Lisuâis — Lcrisori âin spital ............................... 4—5
Lleâg Ioan LI. — Iosif Vulcan xi OK. Rarifiu în scrisori
(1863—1892) ......................................... 65—76
OjaZ Ion — Vii urme în rostogol............ 20
Ropa Victor Ion — ^pâ vis (răfuială în 3 acte) ^rt. II . 45—61
Rusa Llicoise — postii............................................ . 62—64
Ltoiian Lonstantin — RoeZii....................................... 3
Doâoran OsorM — Octavian Loga .................................... 35—36
Dulbure OK. — Din elárul unei infirmiere........ 21—25

LROXici:

álma? Dumitru — Alexterul ânole (LI. Ropescu sleirea . 77—80

iáimon Lite. — Nuvele, reâ. Ionescu Alorel (LI. Ropescu
Viorea) . .......................... . . . 89—90
Oavriiescu Victoria —-Lirica eroica (LI. Ropescu Rlorea) . . 80—81
LIanoie Leat, ytsüm — Râmânt străbun (LI. Ropescu Viorea) . 85—87
LIsrcu H.1. — Valoarea artei ?i renașterea (Ion Llucke) 108—109
Secrsheanu Dsontâs — Onear pest« furturi (Al. Popescu plorea 81—83
„ „ — Proratori germani contemporairl (AI.
popescu-plorea) ........................... .... 87—89
„ „ — Ollste« străina (Al. Popescu plorea) 99—93

AIOtL c

Lonstanttnoscn I. — teatru ^i teatru.................................... 107—108

Oonstantiinescu I. — Vulturul fulgerat sO. Loga)..................... 103—107
Ootru? Vasile — posria romárrá în limbagernranâ . . 96—99
Sainsrinssnu AI. Q. — Lronica evenimen.telor.......................104—105
Ssn-DIsrino DI. — însemnări teatrale............................... 100—103

WVIL12. RLVILtLDOR:

viralele Alolâovei, I (1941), Las«. 1—4 ; Luletinul Institutului âe Istorie

Alajionalä ..^.. O. Xenopol" 1941, nr. 1, 2 ; 1942, nr. 3 (Ion AI. Aleâa)..

Air. 7—8.

^.bnrei AIsris — Alos Loru ............................................. 31—42

^Ibu Oorneliu — peregrinul transilvan............ 19—29
6roșu SorZiu — poezii....................................... 74
O^r Itsâu — Lalaââ xi suflet national........ 3—16
IvrZuIescu AliksU — Haralamb Decca........................ 75—80
Alanoliu petru — LIegie.......................................... 17—18
Aii Za Daniela — Oântscul viefii .................................... 66
Llillisn Oiauâis — Scrisori âin spital..................... 80
OfoZ Ion — prin fumuri albastre............... 43—44
popa Vietor Ion — ^Ipâ vie (răfuiala in 3 acte)^ct. II . 45—64
popsscu Alarlets — Icoane...................................................... 69 72
Sorién I. D. — ironica rimata .................................... 81—83
Stoe Victor — Confesiune ............................................. 67—68
toâorsn OoorZc — prietenilor râmaxi................. 65
LeZrsainu Linii — plestem .................................................

Lpomci:
-tlunâns^tisnu pis — trec tu! viu (O. Stelian).......... 89—90
^nâreescn Dsâiniss — Sdurâm spre lîâsârit (O. Stellan) ... 93
pul Za Dsurenpu — Straniu paraclis (O. Stelian) .... 90—92
Orsceanu OlM — pe urma pagilor tâi Isuse (AI. Pope­
scu Plorea) ........................................ 103—105
Ions?cu OsorM — pustiul poxu (O. Stellan).......... 93—94
ALsrcu ^1. — Aspecte italiene (O. Stelian) .... 84—85
ALarin ^.ursi — Sonete (AI. Popescu plorea).... 107—109
pspsâuns Oviâiu — O viriune româneasca a lumii (O. Ste­
lian) ...................................................... 95—96
Petrescu Lersr — Ocbii strigoiului (AI. Samarineanu) . 100—102
 Killst I0Q Usz.
— împlinire s(7. Lteliau)
Kopa Origore . 87—89
Invitație tLI. Kopeseu viorea)
lrudorou Kudu . 105—106
— Xu port la KäsLrit «7. Ktsliau)
85—86
xoi^r::
Kstroris 17.
— La Vălenii äs Lluuts
SsmsrinMuu IVI. 6. ........................... 1-02—los
— Lrouica eveuiiuentelor
Lsu-LIgrtno LI. ................................. 97—98
— Liote teatrale
................................. 99—169
KLVI81^ MVIZI'LQVR

. , «andrrea, XXI, nr. 6 ; Kem is ka vundapiilor Kegale, IX

enesc, XI, r>i-, 8 9î; Louvorbire literare, LXXV nr t>r. 7 ; Luget LIol-
lonâ, V, nr. 3 (LI. Lamarineanu-, ' 5 6 ; Lluncitorul

Xr. 9.
Sâaâ X.
— Lu nepotul unui s/âut..................
Oau-^ Ludovic 29—34
— KMrxit trist .
Xeres e u X. I. 51
— vsbil Orestia
lorguloseu Llibsil 13—23
— Hanuri xi baugi^e.......................
Llanoliu vetiar 47—50
— viu „Kostiea"
Ketrsscu Lerar 43—45
Qlasuri de dincolo de nrorininte.
KoinL Virgil 3—12
— Kcrisori
Kusu Xieulse 46
— Koesii
VILdoseu IVIds;ti 35—36
— vupâ voturi .......................
37—42
LKOXILI:
LrZÜMi Ludor
— Lina (0. §uiuM).......................
KuLuioosLiiu XI. 52—56
— Ltkos fL. LteKau) . . . . , ^
Ku2dugM KL?SMUU O. 57—53
Liieuar pe marginea raLboiuiui (L. Lte-
tiau)
OânL^3 Q. 64—65
— Lvaugkeiia iu /as« Átriuméi sL. Lteîiau)
59—60
âdrsi âre^ianu slou LI. Xeda)
LogdM Xggpts 73—74
— lustituM periei <Iou LI. Xsda)
Oimiu von 74
Atlantida (LI. Kopsscu Kîorea)
Ilans? Ketrs V. 75—77
^iuereft fLI. Kopesou viorea)
Llsura Krigor 77—79
— Lauda fL. Lteiian) . . , . .
Llo^ Xos 60—61
Laeräruiis ruaruei ivaureia Lliga) 74—75
Llsneiulsa tzt.
-viu regâtui-iis iui >1. Kapiu Kariu oii
Maiul si. LI. Xsda)
KirilsLnu V. L. 74
Kiserica L/. loau vomussc diu K. Xeamt
ti- LI. Xeda) . .
Kapsoostes Vietor 74
— vu observator prusian iu Mile române
(I. LI. Xeda) . .
2otovio?suu Kusu ytekania 72—73
— Kodul (<7. Ltsliau)......................
"Popeleo vabrisl 61—64
Kat tuuurile si bat iniurils fi. Xeanrtu) 71_ '/o
VLsi'c-scu Kmliia — ^pologe^i fL. Lteliau)......................
Sieickiswics 6!)
Xoarnul Kolauieclci (LI. Kopeseu vlorsa) 66—67
â. 1—2
 NOIR: ?->8-
Ssmarinosnu Nl. 6. — Oronica evenimentelor ...... 68—6g
Ssn-Nlsrino M. — Note teatrale ......................................... 69—70
toâornn OeorZe — Orsmens în apa vremii....................... 72

Nr. 10 (Inckinat lai 7. -Igârdiceann'.

^.Zârbiceanu I. — Reformat................................................... 5 8
Lonstantinsscu I. — 7- ^.gärbiceanu ..................................... 3 1
Oimulsscu V. — Oier........................................................... 66
O^r Rsäu — Roesii............................................................ 18—26
lMZa vanä — Rugăciune................................................. 54
NsÄs Ion Nl. — O. Nlorainu §i 6. Larina....................... 65—65
Ro?ca áurel Vasile — Neam âs mocan.......................... 21—28
tâuyan Or. — titu Llaiorescu.............................................. 11—17
toâoran OsorZs — Ingenunclriere......................................... i»
Vali«» I. — O inspecție (nn act)...................... 2? 53

ORONIOI:
âârsescu OK. vem. — Lasmels românilor (âgela petrackicks) 76
-Osrtofan N. — Ist. lit. rom. vscki, voi. II (O. Ltslian) 72—73
Oosmoiu ^.urel — Osnesa leitului (O. Ltelian).................. 67—68
OsorZescu OsiaIras — Omni âs mâins (O. Ltelian).................. 68—76
D/loioa Ion — Notare sfinte (O. Ltelian)...................... 71 72
Dâo? Nas — Lovești âe anr M. Popescu Rlorea). 78—79
Russo /ilscu — Opere complecte (O. Ltelian) .... 70—71
Verkiceanu 2oe — Lalaâele lai R. Villon (N. Oaâioscki) 76 77
V/aRsr^t. Nl. — Lolâat 1941 (O. 8telian)........................... 76

NOtR:
Oonstantinescu I. — âs mâ?ti, acesaxi samă....................... 77—7S
Samarinsanu NI. — Oronica evenimentelor............................ 75—7«
Roâacfis — Ion ^Igârdiceann la 60 ani................... 74—75

Nr. II—12 (închinare Ini N. Iorga).

SatLaria N. — profesorul N. Iorga..................................... 37—42
OiorSnsscu /II. — Nicolae Iorga la Rontenap-auL-Roses . 59—63
Oonsiantinescu I. — Oe-ale Ini N. Iorga................................
Lrsinic Nickikor — Lripta nnni om pentrn kotare .... 17—26
Iorga N. — ârâolenii.......................... 27—23
lorM N. .— Oâtrs Românii âin America.................... 45
lorsa N. — Ongetâri........................... ...................... 55—o7
Iov v. — Lronic............................................................82—83
NLMan Olauâia — Oarte poștala...................................................43—44
Nluntanu Râmnic O. — Rs-ntrn nn „Institut Nicnlae Iorga" . . 67—69
LIurMscu Oostin I. — Mărturisiri pentrn transilvania. , . 64—96
Neiea Vasile — pasivism?i activism................................. 71 81
 Levista —<7»/,«'»»«/

I'SZ.
Ojos Ion
— poezii ....................................................... 64—66
RnpLLtuts O. D. — Oantec vecbi....................................
Ropu Vietor Ion — /Ipä vis srLfuialä rn 3 acte) /let. III . . 97—12î)
Rotopin Ion — Llicolas Iorga.............................................. ^2
Hornos Llsrio — Xicolas Iorga ..................
Lsrnarinoonu LI. O. — Incbinare....................................
Ltsmotisc! /II. i>. — R?arfe âs mătase.................................... gg
^sieuru Rsrnkil — Istoricul IVicolae Iorga............................ 29_ 33
loäoran OsorZe — Rana Vestire.................................... ^6
ORoxici:

Hnâronescu Lluâsleins Dileks badii Mircea Rogâan) . . . 135—149

Rassrubsscu I. 14. — Rrosa fOonst. Rtelian)............................. 123_ 12g
Mrâu VirZil
— Oameni xi locuri âin Oara? (Oonst.
Rtelian).................................................. 128—129
MsZs Ru<4«n
— Roseii fOonst. Ltelian)............................. 123---12S
DrSZu?anu I. Loâru
— Reregrinul transilvan (Oonst. Lts-
^an) , , ......................................... 125—126
I!ea tk. Ion
întoarcere sOeorge tuâoran) .... 148_ 14g
Ionosén 8issyti O.
Viata ?i opera lui Ion Ionescu âela
Lracî (Ion LI. LIeâa)................................ 151—152
L/lsiorescu titu
„Oritici" ?i „Istoria contemporană a Ro_
mâniei" M. Ropescu Rlorea) . . . .132—134
Xetoa VasIIs — lVoi contridutiuni la cunoașterea vierii
?i activității lui Visarion Roman slon
LI. IVeâa).................................................. isi
Xisiposnu Ion — Rregâtirea xi perfecționarea corpului
âiâactie Mie. LIarin Dunăre) . . i 141—14z
Rnpsâopol Raul — Vasile Oârlova M. Ropescu Rlorea) . . 149—159
Rkilippiâs M. — Rloarea clin prâpasits fOonst. Rtelian) . 129—131
Sektntee Ion — Ibis M. Ropescu Rlorea).......................155—15g
Xainliroseu Ion — Orizonturi filosofice fOonst. Ltslian) . 127—12S'
XOt§:

Drâtienu O. I., Retrovi ei I., — Institutul âs Istorie Universală) „Xi-

Limionescu I. Rnnes. colae Iorga"................................144—149
eu Ll.
(Oonstsntinescu) I. — Ouvânt lămuritor.................................. 147—44z
LIorin Dunăre Xic. — Originea xtiinfslor.............................. 152—154
Xsâa Ion LI. — O noua colscfie âs texte vsclri.... 150—151
Llsinarinesnu) LI. — O biserică în amintirea lui LI. lorya. . 146—147
Lamarineanu LI. O. — Oronica evenimentelor ........................... 156—157
Ltelinn Oonst. — O nouă pietorM................................... 154—15S

RRVIStá RRVI8VLOOR:

Rucsafärul, 8erio nou, II, Oetomkrie 1942; Revista RunâaMor Regale

IX, Ho. 12 Dsceindris 1942 ; OLnäirea, ánul XXI, Xo. 9 Xoeinkris 1942 (LI. 8.).
 IMI -
IN áR 78-bRá áN
începem sn nou. Vnul, sdsuZst —
eu întârziere, s drept — Iu cei multi
ps csri i-s strsbstut eu clemnitsts ?i
strsduints Zrss, rsvists „Rsmilis".
ál 78-lss sn ul existsntü ?i cs! äs
kl treilea Li pribegiși smsrs.
In 1865, „Rsmibs" sparen Is Ru-
dspssts, dups sprobsrss dsts äs bo-
cotenentL, precum ns mărturisește
tondstorul si, losit Vulcsn, într'o
scrisvsre sâresutâ Iui 6b. Lsritiu Is
13 április 1865. ?l pornss modest
dsr cu toatä încredsres tinsrstü lui
Vulcsn. Rrogrsmul n srs precis trs-
sst dels început:
„ácsssts -kosié" — spune losik
Vulcsn în scrlsosrss âels 9 április
sdresstâ lui 6b. Dsritiu — „vs s-
ducs portretele berbecilor inși ves­
tici cu dlogrâle lor, postii ?i nu­
vele originale ?i rrsduesri âels pos­
tii ?i litsrstii cei msi vestiți si Ru-
ropsi, msi departe dissrtstiuni scri­
se in stil u?or despre istorie, bmbs,
estetics, etc. etc."
ácests ers progrsmu! „Rsmîlisi",
stunci. LuprlneLtor ?i românesc. ?i
scests A rsrnss ?i scum.
,Voesc ss dsu in mâna pubUculul
-o -kosié ou csrs dânsul ss ss posta
mândri. yi scsssts nu e nsmodsstis
din psrtss mss, csci tot meritul va
L sí 8tiwst,ilor msi colaboratori; eu
voi -ki mLns csrs întinde publicului
nununs ces trumosss" sdsugâ losit
Vulosn.
yi in scesstä privintä ns-sm men­
ținut PS linis trssstâ. lVlsrturisim cs
nu ns este ru?ins de telul cum s»
înksti?ss2s rsvists „Ramilis", atât
din punct de vedere redectionor cât
yi din cel teknie. Revists posts
concurs cu cele msi buns ;i msi
civiliLLte publicsftuni europene. Ls
sre lipsuri? O Mm. Nu putem stin­
ge psrkecps, csci nu s dst omului
scessts. tindem spre ss numsi. ?i
stunci când condi^iunile vieții pe
csrs o trsim sstsri se vor scbimbs,
când nu vom simft stât de intens
prspsdul unui rssboiu cstsstrotsl c»
sesls prin csrs trecem când vom ti
isr ls locurile noastre, ssigursm pe
cetitorii noștri cs vom retu?s cât msi
multe din lacunele ps cori Ie sre
„Rsmilis".
Ools Rudspssts, dups un nunrsr
de sni de spsrMe în cspitsls 6ngs-
risi, revists „Rsmilis" ss tixst In
Orsdes, unde s spsrut pânâ în snul
1907. Ls urme sdmirsblle s lässt in
începutul cârtursrisi noastre, ce
strsduinîs csrs înkrângss opreliM ?i
csuts ss tis pss cu csrturâris prs-
tentiosss ?i srogsnts msgbisrs!..
R u?or ss ts bucuri de ssninâtstss
cerului românesc ?! mumdu-p con­
deiul în cslimsrs dsrniciei ss-ti spui
 in libertate pásul, sS-^j faci în liber­
ași« árum însorit pânâ în cel uleie
'mintii Hi pânâ in adâncul inimii ceti­
torului liber ?i si ca sâ-Hl aleagă Isc-
tura.
Aceasta a fâcut-o ,,Lamilia'' in tre­
cut, condusa <le Iosif Vulcan...
Hi aceasta, în site condijiuni, o In­
cém Hi noi, continuând. In 1919 m'sm
kixnt ls Oradea. Veneam Sein Lra-
?ov, ii el n „Os^sta îransilvanisi" In
conducerea revistei „Lele trei Ori-
Huri", editata cle o reuniune cu scs-
1s?i nume. Din primo ri m'am între-
bsit: dscs altă revistă Hi nu „Lsmi-
bs", urmând o trsdips atât de ber­
nien ?i cu rod atât de bun?...
?rstutindeni gâssam atmosfera
creiatâ de „Lamilia". Pretutindeni
drumul netsMt, fiindcă to^i abonatii
?i cetitorii iii sminteau, in scris Hi
în grsiu viu: ^.poi, eu sm tost prs -
numărat In „Lamilis", rogu-vs.
Inr prin cele îndepărtate lâcsHuri
de codru din coclaurii muncilor H.-
pusLM sau si văii OriHuIui, gsssai ls
loc de cinste câte o colecție cu grijs
pâturitâ !snu frumos legata din säp
tâmânalul lui Iosif Vulcan.
^m comunicat gândul meu câtor-
vn prieteni Hi cunoscuti. Unii s'su
IncslÂt de perspectiva înfăptuirii
Älfti nu râmas inZbetnti, căutând
sâ-mi imprime Hi mie stearpa lor
frigiditate.
O revistă la botár de tsrâ, în vre-
"Msa aceia a sincerilor rentabile, a
politicennîsmuiui lucrativ, a permi­
selor de import Hi a dansului vagoa-
nelor făuritoare de milionari peste
noapte, era un efort care merita cel
mult un Zâmbet de compătimire, preș
era involkuratâ tontă lumea pentru
s-Hi aranja rost cât mai bun în is-
rsrbln conducerii Statului sau o ros-
tuire cât mai îmbelHugstâ (nu im­
portă prin cs mijloc), cs literatura,
sâ nu Lis considerata cs o eenuHS-
rsasâ.
Hi cu toate acestea, am înfrânt
toate vicisitudinile Hi am apărut.
trebuit ss poticnim cu seria II, dupâ
patru ani de apariție, cs apoi s'a
putem relua cu seria III serios Hi te­
meinic.
bie-s trebuit un timp destul de
lung ca sä ne atmosfsri^âm în re­
fugiul nostru dein LucursHti. ble-a
trebuit un efort însutit ca ss putem
înfrânge xisdicels grele cari ni se
interpunsa... Hi nc-su trebuit în
deosebi serioase sacrificii personale.
l^umsi SH« am putut urma drumul
trasat de Iosif Vulcan revistei „Ls-
milia", dând hârii o publicație de
care sâ nu ss poată ruHins. lVlsritul?
Oups cum a spus fondatorul „este al
stimatilor mei colaboratori; su nu
sunt decât mâna care întinde cununa
cea frumoasă''.
ba acest capăt de an, cu toate cS
suntem mobilizat, nu putem face
alta promisiune cetitorilor decât a
csis câ vom căuta sâ venim la cu­
rent cu apsriM, dându-lo lunar
caste cari vor purta străduință unși
tendințe spre cât mai bins.
LI. 6. Lamarinsanu
O. âLIIOLIl.Id"IL 'OLIUflIM
bL VLR81L LI.
Lxistâ o ciudata msntabtste în
teatru: aceia de a considera ps actor
drept funcționar de 8tat, rnai nrult
decât orsstor. Ointr'o irsalitats mri-
dicâ asupra căreia nu discutăm. s'a
s-juns Ia o interpretare curiocsâ a
funcțiunii lui artistice. Luno,ionsr de
stat, adică >bun ia orice, în scbimbul
salariului. Oonfuâ a pătruns atât
de adânc, anulând orice discernă­
mânt critic, Lncât însămi actorii Hi-su
descoperit dreptul de a cere ZZ joacs
price, «a yi «LE sr ki vorba äs rs-
«Ävarsa unsi bârtii âs birou, nu cls
o problsmâ ás srtâ. DxLtâ s?a âar
nu numai actori ás tragsáis obligahi
«L loacs in ksrse, psntru numsls üs
care rsgiriorul őrs nsvos ps aki?, sí
HÍ ás actori vari rsvsuâicâ si insa;i
aorobafta unsi starl mistikicá-ri. Rs-
kur sâ âau sloi exsmpls, kiinâcâ prl-
mull ászokat ás numârul lor ar ti col
cars scrie. ML reksr ásci numai lu
scssstL „DsmL ou camelii" «urs âin
moment cs totuși se mai ) oacâ, poats
L áiscutatL.
Dunohionsms ás Stst, actrihsls au
uitat câ kragila eroinL s lui Dumas
ore numai 23 sui ^i câ, âsei, ssts roși
mult âscât ki^ar s'o vs^i strânsa iu
roii âs corsete csri sâ sâuue „volu­
mul" âivsi, cu pârul uLolait âs boia
nssgrâ, «s sâ âisparâ grafta kirslor
âs «.rglnt ?i skts artikicii ás scest
«oi, Dviâsnt, s'sr putea obiecta câ
vsts aproape o traâihis a teatrului
universul ss lVIargusritts Qsutbier sâ
«s întru^cbipers în pielea catikslstâ s
tuturor actrihelor cisrora le-ar sts
bine iu roluri âs bunicuhs. Obischis
nssemniLcativâ psntrucâ, slâturi âs
conâihiils speciale âs viahâ teatralâ
rusii sus msnhiousts, su nu âsnstâ âs­
cât smbihii riâicols iu csri structura
suklstssscâ a sexului tsmsuiu în-
krângs eon^tiinha artisticâ.
Da urs tot utâts valoare cât ere-
ârnha ca rolul acesta âs mslcâramâ
ests piatra âs încercare ?i încorona-
rss sotivitâfti unei cariere. Dosts câ
iu secolul trscut sâ ki kost s?a; nu
pol âsioo sâ mâ resli^W în spiritul
veacului XIX. Lm âsacssa impresia
câ este vorba ás o lsgsnââ, âuioasâ,
âar atâta tot — cu acsia;i valoare ps
cars iu lumea âs mâine o vs avea uu
âiscurs la mezat, iu parlament. Da
ilustrează â sa ce sa mai mult o ancki-
lorâ, âecât o irealitate. Lssacs nu îu-
8SMUSS23 câ, totuși, interpretarea nu
rsprsxintâ ,un tur âs korhâ, cel pu-
hin psntru prezenta in «euâ timp âs
S sete ?i psntru biruirsa tuturor ca­
priciilor romanhioass als lui Duri ras.
Dar icapscitatss artistica a lumii
noastre teatrale merge mai âeparte.
In memoria contemporanilor lui La-
ran Lsrubarâ, stârue ?i imaginea in­
terpretării ps care «ceasta a âal-o
„Damei cu camelii". Deacsea uu m'am.
mirat âsloc câ un critic, vroia psts
muri âs suilinâ ps batistâ, răgete,.
cbiote, vroig âs 12 ori (ps numă­
rate) urlat numele lui ârmauâ
?i alte cslsa vârute âs âânsul cânâ
lua âus papa in Dranha ps vremea lui
Xspolson III.
âueâuâ rolul lVlargusrittsi tlsu-
tbisr, â-na lVlsâslsins lânâronescu
n'a avut astksl âe inkcuntat numai, un
text anakronic, plin âs puerilități
âs^rman-ts, ci ?i cele âouâ „concsp-
fti" artistice cari limitsa^â interpre­
tarea acestui rol, in mentalitatea celor
mal mulși âintrs spectatorii sâit
Dsntru a Mâsoa interpretarea â-ssls
msi este nsvos Insa âs o altă rscti-
kicars, privinâ iâsntitatsa artistică a
„Damei cu camelii". Dtlul ca ?i mo-
âelul ps care Dumas ls-s kolosit, tace
în câ ps mul hi 8â crosâ â ca este -'n
sâevâr vorba âs o „âamâ". Doats,
âar nu in piesa. Dsutrucâ pici mă­
car în primul act, cu atât mai mult
în cslelal's, Margusritts Qautbisr
nu este curtiranâ. O ki csrut parisul
la picioarele acestei ksmsi, va kt ră­
sucit sa gâtul conhilor sexagenari —
âar piesa nu ns sâucs âecât o ke..
msis râvsxitâ âs tubsrculo^â, înârâ-
gostită koc ca orice miâinstâ ?i pa?-
uicâ tare, încât titlul uu este exact
âecât în cseace privește cameliile. O
kemss „katalâ" uu-l slungâ ps csl „âs
pungâ" — isbisr cânâ o tsntsaLZ o
aventură la harâ sau mai cu ssamâ
atunci; cu atât mai puhin uri coâeaLâ
ssutimeutalelor âiscursuri ale tatáiul.
Hi kisváré replică, kiscare gsst poate
ki argument în acest sens. Lâ va ki
 corespunrând sau nu imsginsa acea-
«is ou cea «salâ, 8 modslului — istâ
osos02 interesearâ PL Oumas Hl ps
voi ps csri piesa iii mai preocupa. Re
scsnâ ss )oscâ însâ cs-a scris auto.,
rul; nu cs-.ar vrea >sâ vadâ unii âo:nn.i
nârâvift ig snums «psctacais ?! nici
vo vrsâ sifti «â ar li trebuit sâ ss
scris.
vosmna lVladelsine ^nâronescu '2
desbrácat roiul âs toate aceste potic-
QLU ridicole. Interpreiarsia los! lârâ
ln-ioialâ âstsrminstâ ?! âs tempsra-
rnon^ui sâu artistic. Ossacs intere-
seu-L Lnsâ es-te laptul câ â-sa s sdi.s
„Ouma ou camelii", sa stil «is intsr-
prslars, in veacul nostru (bine în^s-
Iss atât cât poate contribuft.^ unu!
SLtoi- sâ mute peste Mi, c> p-.ssâ
losrts s anilor în «ars s tost scrisâ),
c3 r-a dat o linie liricâ în ssnsul >n
«srs 2 lost conceputâ pisLs, în ^rs
vuWSk nu „prsrintâ" o eurtiranâ, ci
o iâsâearâ romantic. gLsit ou
âs cuvinte ritmul «urs s'o la ca „âs
jucat" sstär! ?i i^2 intuit ou rsmar-
vâil 8im,s identitatea artiââ. Rsts
crsâ tot ss ss poate ssrs unși sc-
îriis în acest rol Hi d-«a ns-.Z 62t
2cest tot. l?entru cariera ss, este, târg
înâoisâ, un mare pas însinis; va li
«kiar un pus botârîtor, âacâ nu va
«ocoli acest rol Un „ApoZsu". Rs-n-
trucL rolul acesta nu msi poate ds-
tennina ÄHS cevg. sstSsi Hi psntrucâ
ln.ssisZsrs2 Hi curajul ou osrs ?!-a
construit ro'ui o îndrituese odatâ în
plus Iu încsrcâri mai temerare... In
orice car, un succes; un succes mure,
mai cu seama pus în la^a atâtor com-
pstsn^s vetuste.
v. l. M.
lilvlL IM OORMO
^pari^is în poeris 2 lui Ion Rrun-
re-tti 2 lost nea?teptstâ; nss?teptatâ
âar psntru csl curs uni în urm
în mansarda unși reâseM, uvussss
prilcjul ss citssscâ pânâ usturi ine-
âitul sust cu posms âin Rimbaud.
lVliraculos cost curs mul mult âecât
cupscitutss âs trunslsps în slt grsi s
mu^icslitâtii liricsi lruneSLS, lârâ nici-
un preMâiciu psntru vulorils postics
sie originalului, mârturisss o sur-
prinrâtours virtuozitate urtistics. vs-
aoees surprins „Risipei uvure" nu ss
relsrs âeloc, cel pu^in pentru mins,
lu conâiMls lormuls uls creației, ei
lu însâHi latentele lirice pe csri ls ss-
eunâsu temperamentul combativ al
acestui prim critic plastic care apărea
în cultura româna, ytiu ca âintr'un
eonlortabil conlormism clasilicator,
postul a lost socotit „intslsctualist",
ca poezia su a lost acurată âs „ber-
mstism'' Hi âs lipsa âs vibrație sulls-
teusca —ca Hi cânâ nu ss poats a scris
âecât cu piciosrsls Hi cu unsoarss
pistelor nstunse, psntrucâ «Ha o scriu
câțiva amici contemporani. In lonâ,
valabila nu era âecât considerarea
unui UHor snobism intelectual care nu
servea poetica lui Rrunrstti, sHa cum
nu o rsruma.
Lum nu urmărim sâ ââm aici o
imagine a liricsi sale, socotim supsr-
tiuu sa mai insistam astsri asuprs
volumului âs âsbut al Iui Ion Rrun-
rstti; întâi psntrucâ intsnhionâm s'o
lscem cu altâ ocaris Hi în al doilea
rând, pentrucâ etapa aceasta a lost
sensibil dspâHitâ de autorul nostru în
„Qreul pâmântului", volumul care va
apare Hi csrs aduce, ps kundslul unei
personalitSHi deplin conturate, csHti-
gul uneia din cels mai interesante
simbiors literare ps cari ls putea pri-
1s)ui poeria româneascâ: -Vrgberi-
Rarbu-RIaga. lVlibsi Niculescu a lost
mi ss pare primul care a sesirat a-
ossstâ trinitate litsrarâ cu care lârâ
ssnsiuni tributare, ci într'un normal
proces de evoluție Hi dspâHirs, lirica
lui Rrunrstti ss înrude?te
Rentrucâ am scris însâ în numărul
scesta äcsprs un anumit tel âs a
cânta transilvania, caracteristic crsa-
torului aräelcan — creâ câ nu reprs-
Änts âscât o completare la acea nota,
citatos ps care Ic însemn sici âintr'un
„Lolinâ" ps csrs Ion Lruirretti îl pu-
blicâ in numărul âe Lrsciun sl „Uni­
versului literar" :
dârbovit cătun
lVoptr âs'upbes prrrsgds.
IVopsile-l aâuu
Lerului sud 2Sgbe.
Ltrâus sud cerul âac
Vântul bun mr-l paxte,
Lârdouit âlbac
lVopti âe'ugbss cuuoaxte.
2spds-i xr 2âduu
Lsrul peste sară.
Kaua uâutul bun
2i âe si mi-o sară.
8'sr putea kârâ înâoialâ scris âss-
prs inoâslitstes âs existenta ps pla­
nul purelor valoni poetice a poemului
âs respirași« nasionslâ-politicâ, pe
marginea acestui colinâ.
Osocamâatâ, ne revine cu târia
unei obsssii întrebarea nessmnikicati-
vâ totuși pentru poetica celor trei
nurns cari limitsa^â orizonturile lmice
âtntrs cele âouâ râ^boas, între cari
s'a korinat generația noastră:—Le-ar
ti kost âscâ /trgbexi ar ki avut ?i ela­
nurile inistics ale lui plaga Hi vir­
tuozitatea lui Barbu?
— Le-ar ki kost âscâ plaga ar L
practicat Hi vekemsnsa painklstarâ a
Iui ârgbsxi Hi aciâitatea intelectuali
a lui Barbu?
— Le-ar ki kost âscâ Barbu ar ti
cunoscut Hi turbursrea instakixicâ a
lui plaga Hi atsHsrnsntul instinctiv Ia
românesc al Iui -Vrgbexi?
Kspst: întrebări nsssmnikicstive
pentru cei trei creatori, âar cărora li­
rica lui VrunLetti râspunâs în bloc,
cu un aâaos. ^.csls al propriului sau
temperament artistic.
L. I. Ll.

IlBLOO^.1 V. L0Bâ : LLlVT'LLL OL ploaie — nââezâsa în «le mal bune

— versuri — (1941. Lâitura
postul I^sculai Lóban, ne aâucs în
noul sau volum âs versuri: „Lântecs
âs acasă", nostalgia pământului pă­
răsit, acum âoi ani, pământului pe
csiL-i Htis cotropit âs boarâs bar­
bare, âorul âs cei âragi râmsHi acolo
krsmântsre âurutâ, lupta Hi revolta
di sâsssaori — cs un curcubeu âupâ
cs poate vor veni. Bxprssia acestui
konâ variat e viguroasa, clocotitoare,
ca Hi stârils sukletsHti ps cari ls în-
kasiHSLLâ, Hi impregnată âe multa cu­
loare locala, âar cu toate acestea
bine încbsgatâ.
8a luam câteva exemple:
„Iristis Basarabeană" — pag- W

lVecuuoscuts semne âeapaua tăcerea luminată

a drarckelor uepre surpbiuits âeparts âe vreme.
Bs acolo umbla alsi pa§i ?i uici o fotă
uu mai âesclriâe iruoâul ârumurilor cu boari iu stemă.

Ls stiup tauri îu lacrimi /ara uaâ,

âepete balairs uu iusioarâ auii pe rârdoi.
^âbia âiu tiuerstea lor purcsâs a-l ârapostei räsack
Osor spre us/iiusă, uxor spre amintirile âiu uoi.
 L5r-i clor Ss sara 'rr care logoâinicils-axteaptâ îmbătrânite,
istorie sâ treacâ ps 1>rut, înspre morminte.
sestrea lor âe Fete cu sarea logoâitâ
sâ plângâ rsveâerea la margini âe cuvi?rs.

»s-u ..Oâinioarâ" — psg. 23 :

Lasarabia începea âin istorii, urice, âin vânt...

âela voivosii cei »nari, âela arcași xi mai
âela râsâxi §i masâli, âin pământ.

Ogoarele uecbi, padini versi rânâuits cn troiti âs vsglrs

â-se urcau stelar în conâsi ^i'n balaââ.
^ar a venit intr'o si moartea la poantă
?r am. Fugit care încotro am putut.
^ata a râmas ca un lraiâuc ou inima moartă
iar mama a plâns pânâ n'a mai văsuț.

Ls âssprinâs âin rânâurils âs msi Is ssts comuna. Dur os putere ars ?

sus, toată nostalNS, tostâ ,pârsrss âs
râu âupâ pământul basarsb — patria
postului — tot âorul âupâ coi âs s-
esZL, ps csrs-1 sirnts triști ?i ne-
mânzâisft, înââtift prin âursrss cs
Oum sâ lupte împotriva urZisi. cânâ
nici o putere âin lume nu a putut-o
opri? Iatâ cs ne «pune, în scsst ssns.
în „Ogracka mea" — paZ. 17 :

Ograâa mea âela coaâa rasului

?rin ea s'a preumblat Oumnsrsu-Oub.
>1 aâiat ca un vânt pe apa abrașului
?i apoi s'a în/unâat în pââurea âs stub.

k»e urma lui a intrat belșugul §i soarele

Ki într'o si cânâ a /ost xi âiminea/a âe Fa^â
§i-a umplut cu grâu toate bambarsle
?i s'a spâlat ps piept cu lumina âin bra/â.

?i într'o si cânâ Fiâovii suâuiau Fârâ rost

s'a tulburat §i ograâa ?i apa'n oglinââ.

Veneau alft stăpâni §i altă împărăție pe a/arâ

^1u plâns.' mama si tata/ satul s'a pornit /ârâ oprire prin stulr
âupâ Feciorii /ug-P peste apâ ^i peste botarâ.
OumnsMu ?i ograâu sâu âsâtrâlNAt va un âuti.

In la^a acestor răsturnări, postului âsni — icoane bassrabs — csri uns

vu-i râmâns âscât iooanels aâunats ori au câipul morilor âs vânt...
în suLst ?i purtate cu el prslutm-

Mori âe vânt, mori âs vânt, âela noi.

mâ clrinus cerul ps care vâ.vââ răstignite
 räiuäe zi färä vestminte cis soi
pareä afi fi äuburi âe moarte „ursite".

«tis ort isu înfszi^sres „pââurlî clin molâsv, cum Is gsslm în vs escunt»
clsrlrsns", ori s întregului pâmsnt as mul fos:
,,^4m ascultat pLâurea clin Oorbana
zi-am plâns sä nu m'auââ vântul sä mi-l ia.
tlineva îmi semânase în sânge o osana
cu care Basarabia âin mine räsurätsa".

»su:
pământ molâav, eu asfințite seri în ci
mi l'au lăsat strămoșii âin urîce
zi ca pe un âar âe preș zi rânâuit la /el
l-am âus în amintire iubirea să-mi urrics

Oânâ îzi smintește âs toste câte îngenuncbe cs pentru lugscruns zi

te-s lässt în urms, sulistul poetului se incbinL:

„Doamne säränä a tării prea dloncke

jis si s'a încliinat copilăria mea zi sie
Țările fi-au încbinat vânturi vagabonâe —
alint truâit viatului lor âs ârumetis.

^tri Doamne pământ, fara âe lacrimi s'o săbii /

Vreau până zi inima celui mai âe pe urmă botár,
â-i IVistru brâu scump, nici funck Basarabii
ci-i cu mult mai pe urmă vecia în oare tot sufletu-mi ar.

llneorl, poetul ss mlrâ cum âs în ssrsb, cu cvârii tui, cu trecutul nu s-

Isfg ststor răsturnări, pământul bs- înckrânst urgis:

Vor fi zi-acuma tot umbrele împlinite în pLâuri

flăcăi voiozi cu seara la pârlacs zi porfi.

poate îi-inima clocot âs sânge în tilxini âs râsuri,

în amintirea ps care ca pe un steag o mai porti.

poetul pLnsâ nu pierâs spsrsnls. propilnâu-ss. Ista cs ne «pune I«!.

M creâe în bilele bune csre su ss psg. 49:
vtnâ, creâe nestrsmutst, le simte s-
Lu ztiu cä mä aztsaptä satul nsgrezit
zi ulițele îi stau proaspete sub vegbe. .
Lâ porsile rămân âescbise amăgit,
^i stelele âesdracă ps casa noastră zi privegbe.

Va fi împoâodită strezina cu nalbe zi cu tei

Llama va purta la brâu năframă molâoveneascâ
 iar /ratele so»-« pe lacrimile er
Vor- săruta pământul Hi T'ara lîomânearcâ.

Va /i tarrru xi Loazele amiara o s'aâaps

vecinii voi- in/lori ia poarca înĂrâsninâ.
i^ä vs^i cinsti cn lacrimi, en âragoste, cn apa
?î m'â^i po/ti pe su/letul âin casa sâ mâ'ntinâ.

O atât âs clara vir.iunoa rsintoar- âin insa?! crsâin^a poetului, âin tot
eori acasâ, atât âe âuioasâ Hi miHcâ- sulistul Iui încărcat âs âorul âs-
toars rovulcrea, atât âe intens trâltâ pârtârilor. Oa tel âs nestrămutat in
In vis, câ trobuo sâ ss inILptuiascâ. croâintu ss câ llasarsbia a t<Nt Hi
klsin toarce rsa âs aci nu. inai este o trcbus sâ iile isr pământ rornânssc.
âorintâ. - ss s căpătat materialitate H sLâm ?i in „Scrisesre" — pas. 44:
înoate într'o ri...
veti avea Hi voi o bncnrie
Hi vecdils dotare iar s'or «ioduri
illata, tata, âaca a-i Hti...
âar nn si-am mai scris âsmnit
nici o scrisoare i
^tin bine ca-mi axtsp^i bncnriiie slovenite
xi visul ?nsu xi ps tins re âoare.
Oa xi ai tâu, mi-s su/istul prea plin âe tumult
prea plin âs gânâurile tale cernite.

âr vârut pânâ acum, âr sxsm pââurlle, â rumuri le Hi petecele âs cer,

plsls alese, in ce consta missui pos-
LÜlnr lui l^scuisi Lorban ?l care <>
tema âe inspirstic. Irvcânâ peste s-
cestea, trebue sâ mai aâăogâm câ
poetul este cântărețul pământului sân
natal, aâunânâu-Hi imsginilo âin pi-
torsseu sau simplu ?i âssavârpt. Os
aceia, in versurile âs ta^â, satul, o-
xraâa, casa părintească, bro/âsle sl
speciile basarsbsne, ne sunt înkâ^i-
?ste âs autor in tablouri âe un calck
colorit, in linii pure Hi âssâvârxits,
siâoma picturilor lui O-riZoreseu.
Incâ o mare calitate pe care trebue
sâ o relevam este simplitatea expre­
siei. ltecare imagine, tiscare gânâ
are conturul său bine âsterminst, âin
slemsntels lui esențiale:

„Llatele ies ps prispe âs blsi visnl sa-l nrce.

sau:

terestrele caselor cn pleoape grele âe viasă

si-ss nitâ în ocbi ca seara s'abnrcs.
sau:
^âranii ânri tocean grnmapi sud cămări âs in
curate ea sufletul /răcesc âsla tastele âe-acasâ.
te ârumuri înoâats cu ruguri xi cu cânt
spre nemurirea rumânescului valsat molckovensc.
Voia ta sta cu arcul la pământ
^i plânge pentru crerul pe care si-l pălesc.
 Os âs imagini mai plastice, ce
âs expresii msi lapiâars â Iodu­
lui sufletesc se pot gâsl? l?s lâogâ
câlâura cs se âsgsjs âin totalitatea
acestor postii, acest element vine
sâ-i implineascâ frumusețea.
Revoninâ acum la cele ce meniio-
nam mai sus: cântare^ al locurilor
nst^Ie, trebus sâ issem c> obiseftuns:
prea meríts cuvinte specifice, care
âacâ contribus intr o oarecare mâ-
sur8 is âsterminarsa atmostsrii lo-
cals lngreuiaLâ posLia. Os exemplu:
dulpave, vârcolau, totóssá, mâ im-
bolâs, abrași, povârns, balaâsls, râH-
luisem, «As?, sic Ossigur câ aceste
cuvinte aocentueaLâ pitvres>c<ul ima-
giuii lnsâ, prlvitâ âin punct âs ve-
âers estetic, poexis se singularixeaxâ,
ixolânâu-se Hi ââruinâu-ss numsi Mi­
nutului căreia apsrftne.
I'ot in cesos privoHte forma, fapt
csre pare s forța muzicalitatea, xgâ-
riinâ unsori urscbes, sunt Hi unele
potriviri âs rime spre exemplu:
„Stub" — pentru s rima cu Oub;
„bra^a" — pentru fsM; „botarâ"
— pentru Parâ, etc.
vu toste acestea poexis lui Kscu-
lsi voban, este o poezie bunâ, scbi-
libratâ; arbitsctonic construitâ, âurâ
unsori, âsr viguroasâ Hi proaspăta,
ps lâogâ noutatea elementului sukle-
tesc, reflectat in fiecare poezie, cs un
cbip in oglinâa unei ape, structural
versurile ssls au in ele Hi pitorescul
locului natal, csre singur ar putea
^ine loc âs lonâ in lnfâptuirsa poe­
tică. pentru toate acestea, cu volumul
âe talâ cs Hi cu cele prsceâente. su-
torul iHi menține locul cucerit in
scrisul românesc âs actualitate, si-
tuânâu-se netsZsâuit in rânâul celor
aleși sâ tragâ brsr:âe in ogorul gân-
âurllor dune.
lOXLLLIl I., vataprajia Rparbiei
ârg,SH în 1824. Oâ. lipogrsfis câr-
plor blsericeHti, lluc. 1942.
/cosst recensământ bisericesc este
cea msi vscbe lucrare in ac?st gen,
referitoare ls întreaga epsrlile srge-
HSSnâ, âsoarece catagrafia âin 1808,
publicata âs Oerecket (v. Lata-
prafra episcopiei ^lrgsHuIui in 1808,
in Revista Riserica Ortoäorä Româ­
na, s. II, an. XO (1922), p. 678-686),
convine numai bisvriciils Hi clericii
âin juâe^ul árgvH, lâsânâ la o parte
juâe^ul Olt.
âuâeMs ^.rge? Hi Olt, cari intrâ
in alcâtuirsa eparbiei Unge;, aveau
in 1824 o altâ configura(is geogra-
ficâ Hi alte margini, âupâ cum se
poate u?or observa atât âin leoturs
numelor âe sate, cât Hi âin cercets-
rss bârfii âela sfârHitul acestei lu-
crâri. ve-i interesant in aceastâ ca­
tagrafie, este câ smcnponeaxâ ps
lângâ bramul Hi materialul lâcsHU-
lui, pe-s oui moHie se aHâ inâltatâ
biserica Hi cari sunt ctitorii. Oe s-
cum se conststâ grija pentru âesci-
frarss insoripftilor bisericilor. 8s
âssprinâs âsci, pe lângâ inter-ssul
statistic Hi economic, un interes nou
acela strict istoric.
vatagrakia âe care ne ocupâm, s-
âuos Htiri Hi asupra situației nume­
rice a bisericilor Hi clericilor.
v-1 lonascu, ca ?i in cslelats lu­
crări tipârite, sâuce Hi acum un
mare serviciu istoriografiei prin âs-
rea la ivsalâ a acestei catagrafii.
^Htsptâm cu viu interes lucrarea s-
supra istoricului acestei eparbii l
IVILI^SL v., vâmpul lui Orago?,
Oucrars âe toponimie vscbs Hi ac-
tualâ âin juâs^ul Heam^, Buc. 1943.
Aceastâ lajâ bisericsascâ sâuce HÍ
acum un bogat material istoric re­
gional. Xs este cunoscutâ activitatea
sa ps târimul istorico-litersr Hi este
o pilââ vreânicâ âs urmat, vu pâ-
i-intole lVlâtasâ se sporsHte Hirul cle­
ricilor incbinaji stuâiilor âsspre tre­
cutul nostru istoric.
 Vucrarea cuprinäs topoinimis mls-
uaiä psntu Valsa licamtului, Valea
^Ibâ, Valea IVssgrâ, Valea Oiacäu-
Iul, Valea vistritei Hi Lâmpul lui
vragoH Hi toponimie actuală clin
Lâmul lui OragoH, pentru 41 sate
nemzene.
locrn III. lVc-ciu.
OR. 6. MlVlLIML-
Ov: scoriile contabile ale lui
Hăis Oeplanque clin IL42.
v-l O. Oemetrescu, ale carul mo-
nogralii clespre L6. cie Oranges Hi la.
Vanuier au lacul obiectul unei a-
manuntile clari cls seama clin par-
te-mi, la pupn timp clupâ apariția
lor, continua seria monograiillor
â-sals in clorinta âs a îniâtiHS, prin
stucliul opsrii personalităților Ls
seama, evoluția Htiintsi comptabile.
vaca tinerea registrelor mai poa­
te ii socotita o artâ, apoi comptsbi-
libatea este, clupâ völauciue, tara în-
âoiaiâ o Htiintâ.
vaca complabilul este Hi uu ftuâ-
tor cie registre, prin aceasta ei uu
este înârsptâtit sa uu ss malte pânâ
la concepția Hliintiiica a rostului
SĂU.
^clministrator, eoonomist Hi iinsn-
ciar, comptsbilul aplica Htiints cal­
culului la aiacerile vierii, âceasts
tiinâ concepția lui Osplan^ue, ol
vecie iu comptabiiitats o ?tiiu^â ma­
tematica, clsoareoe la ba^a si stă
calculul, âevsebinclu-se cie teorsti-
oi-sivii âs mai târziu cari, pe clrcpt
cuvânt, au socotit comp labilitatea o
Htiintâ sociala. Acosta este singurul
lucru, cie care poate ii învinuită con­
cepția largă .^i luminoasă a lui Oe-
planciue.
In aâevâr, simplitatea Hi olsrila-
tc-a sunt calitățile cis temelie pe cari
rtedus sa se clacieascâ ytiiuha
compiabiiitapi.
Iu lături cu limbagiul couveupo-
nal, cunoscut Hi înțeles numai cie s-
âspft, a Ha clupâ cum convențional Hi
nepriceput clecât cie cei inițiali era
piimbagiul primilor MriHti lVIeciicina
a trecut Hi ea prin aceesHi is^â in
evoluția ei, iar un LIolisrs a găsit
subiecte grase pentru comrciiile lui
în reciarsa celebrelor tipuri cie me-
ciici, si căror iimbagiu stârnește as-
t5ri uu numai rasul, clar Hi compă­
timirea.
vn lVlolisrs ai timpurilor noastre
ar ii bine venit Hi p entru corupta -
bilitste, căci mulft âoctori Hi proie-
sori i-ar cla subiecte lot atât cie co-
pioase Hi prilegiuri âe comic tot a-
tât âe nestăpânit, ca Hi msclicina cie
ps vremuri.
vaca o comsclis inspirata cie
comptskili °i comp labilitate uu s'ar
mai putea numi psutru uu IVloliLrs
ai rilslor uoastrs <7onrptnbilnl /ârâ
uoie, căci nimeni nu ss iace iârâ.
voie comp labil, apoi cie buna seama
s'ar pulsa numi Hi încă ioart-s reu-
Hit, voiuptabilul racbipurt.
Oöplancius s'ar ciistra, clar sr racle
mclursrst, el comptsbilul limpscls in
gauclire si simplu iu exprimare, con-
slatâncl cs a grăit Hi scris iu pustiu.
LxcexPs onorabila pentru cl. O-
vsmsdrsscu ale cărui opere coboară,
clirecl clin linia Osplsucius. înrâu­
rirea acestui inaiutaH ss simte ciela
inoeput cle către oricare cititor cle
bun simt Hi âe iuisUgeutâ.
Oe aceea cârtite cl-lui O. Ocme-
trsscu sunt o lectura Hi psutru altit,
ba ioarte plăcuta, uu numai pentru
contrați, cărora, clesigur, le stre­
coară in süllel otelul invidiei, mai
cls grada clecât bucuria luminoasa cs
numai paginile bine scrise p-o pm
procura.
Hlibaiî lorpulcrcu
 KKVI8H KLVI8?LI.0ir

crvvL'r Ll0L,OOVLbiLSc! anul XII — Oomuilor, nălucilor,

blo. I—2, Ianuarie—februarie 1943. Umbrele răscrucilor.
k'osis lunara s societății „Osorge L-
nsscu"-SL1ti. ápars la Ia?i sub äi- <7um să 'mpieâici ploile
rscfts â-lui ?etrs Ltati. I?i înce-ps sä nu-xi /acä volle?
cuprinsul cu articolul Despre conäi-
tia scriitorului, semnat äs Limion
Oum sä-xi sinä Alurexul,
VärLuru. Lelor cari oktsarä äups a-
?rimävara, iurexul?
numite libsrtäft als scrisului, auto­
rul ls arata binsiacsrsa acestei li-
(7um sä'nläntui Lriväsul
bsrtäti într'un trecut nu tocmai în-
Oânâ il scurmă âesmâtul,
âopârtat. „De atunci mai toste eâi-
Lum să lepi vântoasele
turils ss găseau ps mâini străine;
§a nu-?i sună coasele,
Instruments âocils, nu-i a?a âomnule
Oum sâ'n/râui Dââurils
Dovinsscu? lansau cu tam-tamuri,
tlânâ rxi bat securile,
glorioie circumcise, iar rotstivsls 8â-
tilum sâ /ereci maurele
rinâarului împroscau cu veninul cer­
8â uu-xi rupă paurels
nelii lor, pallaâiul tracicilor nosstrs
<7âuâ le-asmusä râsele?
sacre.
„Cereasca Liantul sa Ii manilsstat
Vrefj răspuns mai luminat,
o cât <le ușoara tenâin^â xenotokâ
IZucuros vi l-a? fi âat...
sau sä te ti împins păcatul sä exalai
vreuna âin virtuțile trecutului, erai
taxat ârspt rstrogrsâ, cu veâsri în­ Iau priviri Lkeile ilurrii,
guste si prin urmare, pus la stâlpul Qlasul meu I-auâ .?i surril.
miamiéi ori ostracizat ps vecii ve­
cilor. Dispre total pentru oamenii Iau priviri cum umbla corbii
sentimentelor „tricolore" (iar cu unt- Qâuâul meu mi-I vââ ?i orbii!-
âslsmnul extazierilor rsvârsânâ pe­
ste margini iatâ âs cei colorați în blumârul acesta Lncâinat Ii.râea-
ro?u"... lului âs blorâ ne aâuce lucruri ex­
trem <ls interesante
ssris noua, anul Lublinism articolele: Lcrisul româ­
III februarie 1934. apare ls Libiu nesc âin lírásaiul âe llarâ semnat
conâus âe un comitet âs rsâacPs cle Victor Imcian Valea îl lixea^â în-
balsâa lancului semnata âs leoâor tr'sâsvâr în rânâul marilor noastre
kâura^anu cu ir âs colinâ ?i eu âl- nââejâi. Ilevista ,I-.uceaiâru1" ss
namica âs balaââ ss încâeis: impune oricărui român, bis aâucs o-
ronul muncilor csri iHl reklectssrä
märsfts ssuprs intrsgsi ^äri
. Hi polsrir:ss2â toste gânâurils
Hi löste preocupârils, kis cä ts skli
1s DucursHti, kis cä SHtl irr Lucovins
esu bsssrsbis tis câ lupft pe vls^ä
Hi ps mosrte in Osucsris.
„DDOOVIbl^. râsâri-
ls ?i crsscutâ âin sulist ?1 ârsgosts
Äs slovs in „(ors ksgllor'' sste uns
âin sâptâmânslsls Iltsrsrs Kuns.
Ilm urmsrit-o cu stsnfts, numär
cu numär in uitiinui timp Hi svein
csrlituäinss cs scesstä rsvistä poste
ets cu cinsts in ksts oricârui sLpts-
knsnsl litersr âin Ospilslâ.
<i!olgdorsrsri kruinosss, rnstsrisi
dins siss; stuâii, prv2s, posrie, cro-
nici âin bslHUg, ft peste tot sukist
mult, sukist bucovinssn suklet ro-
mänssc.
Isis âsce orice nurnâr cs ii pri­
mim, ii citim cu plâcers.
Din colsborsrils bogsts Hi siess s-
mintim ps: O. bogkin, Qsorgo Dru-
mur, Ii. b.r. 2sbsris, bl. Icsciuc-
^.lbu, Ion lVIuntesnu, IlâsUns Lârâsi,
Mcolss îâutu, etc. Hi ne bucură mult
coisborsres tinerelor conâes srâs-
ieno O sorge loâorsn 6. Hovssnu,
vlieoiss Rusu H. L.
lin cuvânt bun psntru tslentstul
Hi moâestul oonkrsts Osorgs Dru-
mur conâucâtorul âin umbrâ ?i su-
kistui revistei.
6. 1.
IlRIIIVL RviViLM^SciL, VIII (1942).
Ls ft in tomurile trecute, scessts
revista publics intsrsssnts contribu-
ftuni, msjoritstes privinâ secolul sl
XlX-les, secolul rensHterii nosstrs
nsftonsls. In sesst âs sl VIII-1es tom,
ee sâuc urmâtosrsls Htiri âs estre vs-
loroHii csrcetstori strsnHi in jurul re­
vistei lui lViiksil Xogâinicesnu: Il.u-
rsl V. Lsvu—O moHis Xogâlnicssscâ.
Qoloniftii âin ftnuiul DâpuHnei. Ds
cele cunoscute pânâ scum, cu privire
Is Xogâlnicenii lui Vbibânsscu âin
Linets Hi isvosâs, XXV (1933) ss s-
âuc msri contribuftl ps bsrs mste-
rislulul âocumsntsr âels ^csâemls
komânâ Hi I'unâsfts lVl. Xogâlnlces-
nu; Ilnârsl Rsâulsscu — Din vis-
^s Hi sctivitstes iui. lVlibsll LogLI-
nicesnu in snii 1865—1867. Ușie­
rilor îs âsmlsis ss âin kruntss gu­
vernului Hi ls rsporturlls ssle cu
Domnitorul Lurs ce-su sâus ls scss­
sts âsmlsis, in 26 Ianuarie 1865, âin
csuLS pârerilor âikerits cu privirs ls
rntsrprstsrss Ltstului Hi Is ârepturile
âomnului; Osn Limonsscu, — Hsa-
bilitsrsa litsrstur-il românsHti vsckl
Iltituâini lusts contrs skirmsftilor lui
O. Osbnsscu in Istoris litsrsturii ro­
mâne âels origini Hi pânâ in prezent,
p. 5-7 Hi 11-65 ; Damian D. Dogâan,—
Dssarsbesnul Dolikron Lârcu Hi con-
tribufts lui ls culturs romLnssscs ve­
rbe ; Llens Rââulsscu-Dogonesnu, —
Vssils /âecssnâri Hi Vblbslm âe Xot-
Lsbus. O scrisoare cstrs ^.lecssnâri;
Lonst. lVloisll. — Dn portret msâslis-
tic sl Dosmnsi ülens; <il. Qsns —
Htiri noui âesprs losâsr ft (ilsvril
Oânescu; L. Dobulsscu, — o ps-
gins psntru mânsstires Runcului âin
juâe^ul Hssmî; Victor Llsvsscu, —
bbculse Hu^u Hi Domnitorul Qrigors
vbics; I. lonsHcu — Loresponâen^s
msnâstirii Lorfts in snui 1848 ;
Sscsrâo^ssnu — Incsputurils kunc-
tionsrsHti sie lui Vssils Hlsossnárl;
e. I. Zmârssseu — Dists unor âocu-
monts intrsbuln^sts âs D. -l. Xsno-
polu, „Domnis lui OuLs Voââ"; Lmil
Vârtosu — Lblricsls. Hote âespre
introâucsrss okicislâ s slksbetulut
lstin in Drincipstels HomLno 1858—
1859.
DrmssLâ notsls Hi comunicârils, cs
volumul sâ se incbsis cu un inâics.
Ion AI. âleâa
cäki'ri kiri^HL KLO-veHL

LOHHRá I'IIXOá^ILI RLQái^L ?LXHliI

d-ILRálIIRá HI álilá

ár. 7. Ltllmatraâ — Lortegiul ámintirilor.

6K. Oprescu — Oratica Româneasca în sec. XIX, voi. I.
Ings. ÎVrc. R. Lonstantrncscu — Lnciclopeâia inven^iunilor ted-
ulce voi. II.
O. Laracostca —Expresivitatea limbii române.
iV. Oartozan — Istoria literaturii române vecbi voi. II.
I. âgârbicsanu — b-icean... oâinioara.
OMia La^rmir — á murit luciii, roman.
áron 6otru§ — Rapsoâia Oacâ.
âmiral K. Lr/râ — Singur.
Len^amin i^ranckkin — áutobiograkie.
«^kalccspecirc — Regele Rsar traâ. Oragoy Rrotopopescu.
I'eâT'o Laîâeron âcla. Rarca — Via^a este vis, comeâie în 3 note
traâ. ál. ?op6son-1'e1eg3.
Lusebi?r OcrmiîaT- — Oorânn.

OLI^á LOIIHHá RLiVlII8 LIO^LL

6. ?>aâ — áinintiri 6oin Annimon âin In?i 2 voi. 750 iei.
inaner« Ltuar-t — Stâpânni âin ársvon (roinsn) iei 400.
O. V. La^rosckr — Zaren pâinântuini, iei 140.

LOIIMá LáUlLá HOiViáXLáZLá

Llikair Laâor-eanu eicini I'rnpi ââeri — Voi. I — Isvorni áld 350.

Llrkâ ^acioneaM Voi. II — Ucenicia lui lonnh 350.
Llrkail Lacîovcanu — Voi. III Oainenii Măriei Sale 420.

OLIuá LOII'Hirá eiiQLI'áliLá 6LOR6LSc!II OLI^ál'IláS

OsLar pstresca — Ocdii Strigoiului, roman în 3 voi. lei 750.