Popescu Eugenia Marilena

Anul l-Amg
Cenzura

Cenzura este prevenirea diseminării informației către public de către un grup de control. De
obicei, cenzura este realizată de guverne, grupuri religioase sau de mass-media, dar există și
alte forme de cenzură. Păstrarea informațiilor secrete oficiale, secretelor comerciale, proprietății
intelectuale și comunicațiilor privilegiate avocat-client nu sunt de obicei descrise ca cenzură,
atâta timp cât rămân în limite rezonabile. De aceea, termenul cenzură poartă deseori o
semnificație de represiune prin secretizarea informațiilor.

Pagini din ziarul Wieczór Wrocławia apărut în martie 1981 în Wrocław, Polonia. Unul dintre
articole, exprimând poziţia sindicatului Solidarność despre greva de la Bydgoszcz, a fost
cenzurat de guvern. Ca răspuns sindicatul a decis să taie și articolul care reprezenta punctul de
vedere oficial.

Motive Modificare

Cenzura este o funcție integrală a oricărui stat care pune în aplicare un sistem de interdicții și
restricții, precum și un mecanism de propagandă. În schimb, în societatea civilă există asigurare
publică și juridică pentru libertatea de exprimare.

Cercetătorii observă o diferență semnificativă între cenzura în statele democratice și totalitare.

Într-un stat de drept democratic, cenzura asigură securitatea internă și externă a țării,
stabilitatea statului și sistemul politic, cu respectarea maximă a drepturilor și libertăților omului.

Prin natura totalitară a puterii, rolul cenzurii se schimbă semnificativ. Într-un astfel de start,
cenzura exercită funcții de control și interzicere, de poliție și de manipulare, în mare parte
coincisând cu funcțiile organelor represive. Cenzura în statele totalitare nu limitează distribuirea
informațiilor indezirabile, ci interferează și în procesul creativ, în sfera profesională și în viața
privată a cetățenilor.

Friedrich von Hayek, laureat al Premiului Nobel explică motivele acestui fenomen prin faptul că
pentru existența unui regim totalitar este necesar ca convingerile externe față de ele să devină
proprii, iar întreaga societate să aibă un scop comun. El scria:

„Pentru ca oamenii să susțină сu certitudine o cauză comună, ei trebuie să fie convinși că atât
scopul cât și mijloacele sunt alese corect....”
Tipuri și forme Modificare
Din punct de vedere istoric, aceste tipuri de cenzură prin natura informațiilor reglementate:
militară
stat
economică
comercială
politică
ideologică
morală
spirituală.
Cenzura este, de asemenea, împărțită în seculare și religioase și, după tip de purtător de
informații, cenzurarea mass-media, a cărților, a teatrului și a cinematografiei, a vorbirii publice, a
perceperii corespondenței etc. Există și alte tipuri de cenzură. Astfel, Arlene Blum notează
"cenzura pedagogică" cu privire la informațiile admise spre publicare, dar limitate în distribuție în
anumite sectoare ale societății, cum ar fi interzicerea utilizării ca lectură școlară.

Conform metodelor de implementare, cenzura preliminară și cenzura ulterioară (punitivă) diferă.

Când este necesară o cenzură anterioară pentru a obține permisiunea de a elibera această sau
acea informație. Forma specifică de punere în aplicare a acestei cenzuri este prezența unei
anumite proceduri oficiale, conform căreia autorul, interpretul sau editorul trebuie să transmită
organismului de cenzură de stat texte, înregistrări audio și video, schițe etc. pentru a obține
permisiunea de a publica, efectua, afișa, difuza pe canale electronice. și așa mai departe.

Cu o cenzură ulterioară, se evaluează informațiile deja publicate și se iau măsuri restrictive sau
prohibitive în legătură cu o anumită publicație sau lucrare: scoaterea din circulație, aplicarea de
sancțiuni împotriva persoanelor fizice sau juridice care au încălcat cerințele de cenzură.

Există, de asemenea, auto-cenzura ca auto-limitare conștientă a autorului în dezvăluirea

informațiilor pe baza unor considerații personale (de exemplu, restricții morale și etice,
conformism intern) sau de teama de a pedepsi pentru încălcarea regulilor de cenzură.
Autocenzura din motive de conformitate sau teamă este una dintre manifestările caracteristice
ale deformarii societății civile.