2023

Metodele în Analiza
Chimică: Explorarea
Compoziției Materiei
SORIN-CRISTIAN CONDURACHE
Cuprins:
1. Introducere

2. Metodele Clasice de Analiză

3. Metodele Spectroscopice

3.1 Spectroscopia Infraroșie (IR)

3.2 Spectroscopia Ultravioletă-Visible (UV-VIS)

3.3 Spectroscopia de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)

4. Metodele Cromatografice

4.1 Cromatografia lichidă (HPLC)

4.2 Cromatografia gazelor (GC)

5. Metodele Electrochimice

5.1 Potențiometria

5.2 Voltametria

5.3 Conductometria

6. Spectrometria de Masă

7. Analiza Termică

7.1 Calorimetria Diferențială de Scanning (DSC)

7.2 Analiza Termogravimetrică (TGA)

8. Concluzie
1. Introducere

Domeniul analizei chimice joacă un rol esențial în chimie, permițând oamenilor de știință să exploreze și
să înțeleagă compoziția materiei. Într-o lume în care substanțe noi sunt descoperite în mod constant,
este esențial să se dezvolte metode precise și fiabile pentru identificarea și cantificarea compușilor
chimici. Acest eseu se concentrează asupra studiului metodelor utilizate în analiza chimică și a impactului
lor în avansarea cunoștințelor științifice.

2. Metodele Clasice de Analiză

Una dintre primele metode utilizate în analiza chimică este analiza clasică, care implică separarea,
identificarea și cantificarea componentelor dintr-un amestec. Gravimetria este o metodă clasică care se
bazează pe măsurarea masei unui compus chimic pentru a determina concentrația acestuia. O altă
metodă clasică semnificativă este volumetria, care implică măsurarea volumului unei soluții de reactiv
pentru a determina concentrația unei alte soluții. Aceste metode clasice au servit drept fundament al
analizei chimice timp de decenii și au furnizat rezultate extrem de precise.

3. Metodele Spectroscopice

Cu progresele tehnologice, s-au dezvoltat metode spectroscopice sofisticate, revoluționând analiza

chimică. Aceste metode se bazează pe interacțiunea dintre lumină și materie, permițând identificarea și
cantificarea compușilor chimici prin analiza spectrelor de absorbție, emisie sau dispersie a radiației
electromagnetice. Spectroscopia infraroșie (IR), spectroscopia ultravioletă-visible (UV-VIS) și
spectroscopia de rezonanță magnetică nucleară (RMN) sunt doar câteva exemple de metode
spectroscopice utilizate în analiza chimică. Aceste metode sunt extrem de sensibile și capabile să
detecteze chiar și cantități infime de substanțe chimice.
3.1 Spectroscopia Infraroșie (IR)

Spectroscopia infraroșie implică studiul interacțiunii dintre radiația infraroșie și materia analizată.
Nivelele de energie vibratorie ale legăturilor chimice dintr-un compus determină absorbția anumitor
lungimi de undă infraroșie, oferind informații valoroase despre grupurile funcționale și structura chimică.
Prin analiza spectrului infraroșu al unei probe, chimiștii pot identifica prezența diferitelor legături și
grupuri funcționale, contribuind la identificarea și caracterizarea compușilor.

Exemplu de spectru IR

Figura 1: Exemplu de spectru infraroșu care prezintă benzi de absorbție caracteristice.

3.2 Spectroscopia Ultravioletă-Visible (UV-VIS)

Spectroscopia UV-VIS utilizează absorbția sau reflexia luminii ultraviolete și vizibile de către compuși
chimici. Această tehnică este utilă în special în studiul compușilor cu sisteme conjugate, precum compușii
aromatici și complecșii de metale de tranziție. Prin analiza spectrului de absorbție al unei probe, chimiștii
pot determina prezența anumitor cromofori, cuantifica concentrația unui compus și investiga tranzițiile
electronice din cadrul moleculei.

Exemplu de spectru UV-VIS

Figura 2: Exemplu de spectru UV-VIS care ilustrează vârfurile de absorbție.

3.3 Spectroscopia de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)

Spectroscopia RMN exploatează proprietățile magnetice ale nucleelor atomice, în special ale celor care
au un număr impar de protoni sau neutroni. Prin supunerea unei probe la un câmp magnetic puternic și
aplicarea radiației de radiofrecvență, spectroscopia RMN oferă informații despre mediul chimic și
conectivitatea atomilor dintr-o moleculă. Spectrul rezultat în urma spectroscopiei RMN permite
chimiștilor să determine structura moleculară, să identifice grupurile funcționale și să studieze procesele
dinamice, cum ar fi mișcarea moleculară.

Exemplu de spectru RMN

Figura 3: Exemplu de spectru RMN care prezintă vârfuri de rezonanță.

4. Metodele Cromatografice

O altă familie importantă de metode în analiza chimică este cromatografia. Aceste metode implică
separarea componentelor dintr-un amestec în funcție de interacțiunile acestora cu o fază mobilă și o fază
stationară. Cromatografia lichidă (HPLC) și cromatografia gazelor (GC) sunt cele mai utilizate tehnici
cromatografice în prezent. Aceste metode sunt cruciale în analiza compușilor organici și anorganici și
găsesc aplicații în domenii diverse, cum ar fi farmaceutica, analiza mediului și știința alimentară.

4.1 Cromatografia Lichidă (HPLC)

Cromatografia lichidă utilizează o fază mobilă lichidă și o fază stationară solidă sau lichidă pentru
separarea componentelor în funcție de comportamentul lor diferit de partitionare. HPLC reprezintă o
variantă de performanță înaltă care utilizează pompe cu presiune ridicată pentru a obține separări mai
rapide și rezoluție mai mare. Este utilizată în mod obișnuit pentru analiza amestecurilor complexe,
inclusiv în domeniul farmaceutic, în analiza mediului și a fluidelor biologice.

Exemplu de cromatogramă HPLC

Figura 4: Exemplu de cromatogramă HPLC care prezintă separarea vârfurilor.

4.2 Cromatografia Gazeelor (GC)

Cromatografia gazelor utilizează o fază mobilă gazoasă și o fază stationară solidă sau lichidă pentru
separarea compușilor volatili. Probă este vaporizată și transportată de un gaz inerțial printr-o coloană,
unde separarea are loc în funcție de diferențele de volatilitate și interacțiunea cu faza stationară. GC este
utilizată în mod frecvent în analiza compușilor organici volatili, contaminanților din mediu și probelor
forensice.

Exemplu de cromatogramă GC

Figura 5: Exemplu de cromatogramă GC care ilustrează rezoluția vârfurilor.

5. Metodele Electrochimice

Metodele electrochimice implică studiul reacțiilor chimice care implică transferul de electroni la
electrozi. Aceste tehnici furnizează informații valoroase despre proprietățile redox, cinetica și
concentrația speciilor electroactive. Potențiometria, voltametria și conductometria sunt metode
electrochimice frecvent utilizate în analiza chimică.

5.1 Potențiometria

Potențiometria măsoară diferența de potențial dintre un electrod indicator și un electrod de referință

pentru a determina concentrația ionilor în soluție. Această tehnică se bazează pe principiul că potențialul
unui electrod variază în funcție de concentrația ionilor prezente. Potențiometria este utilizată în analiza
pH-ului, determinarea concentrațiilor ionilor metalici și monitorizarea reacțiilor redox.

Exemplu de setup pentru potențiometrie

Figura 6: Exemplu de configurație pentru măsurători potențiometrice.

5.2 Voltametria

Voltametria implică măsurarea curentului electric generat de o reacție electrochimică la un electrod de

lucru în funcție de potențialul aplicat. Această tehnică oferă informații despre comportamentul redox al
compușilor și permite determinarea concentrației speciilor electroactive. Voltametria se aplică în analiza
electrochimică, detectarea și cuantificarea metalelor grele și studiul proceselor redox.

Exemplu de setup pentru voltametrie

Figura 7: Exemplu de configurație pentru măsurători voltametrice.

5.3 Conductometria

Conductometria măsoară conductivitatea electrică a unei soluții, care este influențată de prezența și
concentrația ionilor. Prin monitorizarea modificării conductivității în timpul unei reacții chimice sau a
unei titrări, chimiștii pot determina concentrația ionilor specifici sau punctul final al unei titrări.
Conductometria găsește aplicații în analiza electroliților, măsurătorile de pH și reacțiile de precipitare.

Exemplu de setup pentru conductometrie

Figura 8: Exemplu de configurație pentru măsurători conductometrice.

6. Spectrometria de Masă

Spectrometria de masă este o tehnică analitică puternică care măsoară raportul dintre masa și sarcina
ionilor. Aceasta implică ionizarea unei probe, separarea ionilor în funcție de raportul lor masă-sarcină și
detectarea lor. Spectrometria de masă oferă informații despre greutatea moleculară, modelele de
fragmentare și elucidarea structurii compușilor. Găsește aplicații într-o gamă largă de domenii, inclusiv
descoperirea de medicamente, metabolomica și analiza mediului.

Exemplu de setup pentru spectrometrie de masă

Figura 9: Exemplu de configurație pentru măsurători de spectrometrie de masă.

7. Analiza Termică

Tehnicile de analiză termică implică studiul proprietăților termice ale materialelor și compușilor chimici.
Aceste metode furnizează informații despre comportamentul substanțelor în funcție de temperatură și
pot dezvălui procese precum tranziții de fază, degradarea termică și reacțiile chimice.

7.1 Calorimetria Diferențială de Scanning (DSC)

Calorimetria Diferențială de Scanning (DSC) măsoară diferența de căldură absorbite sau eliberate de o
substanță în timp ce este supusă unei variații de temperatură controlate. Această tehnică furnizează
informații despre tranzițiile termice, precum punctele de topire, solidificare sau transformări structurale.
Prin analizarea curbelor DSC, chimiștii pot determina stabilitatea termică a compușilor și pot obține
informații despre reacțiile chimice care au loc în timpul încălzirii sau răcirii.

Exemplu de curba DSC

Figura 10: Exemplu de curba DSC care ilustrează tranzițiile termice.

7.2 Analiza Termogravimetrică (TGA)

Analiza Termogravimetrică (TGA) măsoară variația masei unei probe în funcție de temperatură sau timp.
Această tehnică permite monitorizarea proceselor de degradare termică, descompunere sau oxidare a
compușilor. Prin analiza curbelor TGA, chimiștii pot determina stabilitatea termică, conținutul de
umiditate, conținutul de cenușă și compoziția unui material.

Exemplu de curba TGA

Figura 11: Exemplu de curba TGA care prezintă variația masei în funcție de temperatură.

8. Concluzie

Metodele de analiză chimică descrise în acest eseul demonstrează diversitatea și importanța lor în
studiul compoziției și proprietăților materiei. Metodele clasice de analiză, precum gravimetria și
volumetria, au stabilit bazele analizei chimice și au fost fundamentale pentru dezvoltarea metodelor
ulterioare. Metodele spectroscopice, cromatografice, electrochimice și termice au adus o revoluție în
domeniul analizei chimice, permițând identificarea, cantificarea și caracterizarea compușilor chimici într-
un mod precis și fiabil.

Aceste metode au găsit aplicații într-o gamă largă de domenii, de la farmaceutică și analiza mediului până
la cercetarea fundamentală în chimie. Utilizarea lor combinată și complementară a condus la o înțelegere
mai profundă a structurii și comportamentului materiei, facilitând inovația și progresul în domeniul
chimiei.