LIVIU POF !ONUT-FLORIN POPA STELIAN IOAN VIDU DREPT CIVIL bligatiile (Th) h Sualinieu Witit ValTitlul |. Consideratii generale cu privire la obligatiile civile Capitolul |. Notiunea si structura obligatiei civile §1. Definitie si terminologie Terminologie. Termenul .obligatie” provine din dreptul roman si isi are originea in cuvantul 1 obligare sau obligatio, care in latina veche inseamna a lega (ligare) pe cineva .din pricina” (0b, obs), in vederea obtinerii a ceva sau a realizérii unui anume scop'. Considerat de multi autori ca o creatie fundamentals in stiinta dreptului, conceptul de obligatie a avut o gestatie complexa. in vechiul drept foman, termenul .obligatie” indica o legatura pur material. corporala (vinculum corporis) intre doua ersoane, adicd intre debitor si creditorul sau, conferind creditorului un drept asupra insesi persoanei debitorului (ius in personam), asemanator cu dreptul proprietarului asupra lucrului sau (ius in re). Pe masura maturizarii dreptului roman, acest raport a fost reconfigurat ca legaturd juridicd (vinculum iris), adicd un raport juridic in temeiul caruia creditorul putea cere executarea prestatiei ce i se datora, iar in caz de neexecutare avea dreptul s4 recurga la forta de constrangere (adstringimur), ceea ce insemna executarea silt’ asupra bunurilor debitorului. Definitia astazi citatd si care constituie modelul definitillor moderne este cea prezenta in Insttutiones Il.13: obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura?, Evolutia ultetioard a conceptului nu marcheaza niciun adaos intelectual semnificativ la aceasta definite, Astazi, prin obli- gatie se intelege, in general, o relatie intre doud persoane, in virtutea careia una are dreptul sa pretindd celeilalte, iar cealalta are indatoricea de a executa ce i se pretinde?. Definitia obligatiei. V.C. civ. nu definea obligatia civila*, astfel incat doctrina 2 juridicd a elaborat definitii diverse. Noul Cod civil a optat pentru definirea obligatiei 1, Zimmermann, p. 1, nr. 1 V. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didacticd si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p, 345. . % 7 intr-o versiune a traducerii: ,Obligatia este o legaturd juridicd in temeiul careia suntem constransi 8 facem o prestatie in conformitate cu dreptul cetatit noastre” (lustniant insttutionesinsttufile tui lustinian, trad, si note de V. Hanga, M.D. Bob, UniversulJuridic, Bucuresti. 2009, p. 277). >, Zimmermann, p. 1. nf. 1 4 Asemeni altor coduri contemporane (C. civ. fr. din 1804, C. cv. austriac din 1811, C. federal elvetian al oblizatilor din 1911, C. cv. it. din 1942). Alte coduti oferd obligate’ civile o defnitie mai mult sau mai putin precisd (cazul § 241 BGB, at. 1.088 C. civ. spaniol). i DY, ep. D. Alexandresco, Explicaliunea teoreticd si practied a dreptulu civil roman in comparatiune cu legile vec si cw principalelelegslafuni strdine, t. V, Tipografia Nationals lasi, 1898, p. 6: Cantacuzino, ed. 1921, p. 404; Popescu/Anca, p. 9: |. Albu, Drept civil. Introdueere in studiul obligatilor, Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 14; Statescu/Birsan, ed. 1994, p. 10: Nicolae, v. Il p. 176 utr... 65 urm, (in special pp. 181-182). In ceea ce priveste doctrina straina, v. M. Planiol, G. Ripert, avec le concours de J. Boulanger, Tralté clémentaie de droit civil, 2 éd,, t. Il, LG.D4., Paris, 1947, p. 1; TercéSimlerLequette/Chénedé, ed, 2018, p. 1, nr. 2; Mazeaud/Chabas, t. Il, pp. 4-5: Flour/Aubert/Savaux, L'act juridique, p. 27. nt. 38. lonuf-Florin Popa 8 =~ vvainicu wit Val2-3 Titlul |: Consideratii generale cu privire la obligatiile civile in textul art. 1.164 (,Obligatia este o legatura de drept in virtutea céreia debitory) ote finut s4 procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul s& obting brestts datorata”). Rezults cA obligatia este intotdeauna un raport juridic care se naste fs exista intte cel putin dou’ persoane. Traditional. se considera c4 acest raport esty alcatuit din doud laturi inseparabile': una pasiva, adicd un debitor si un element a pasivului s4u patrimonial (datoria), si una activa. intelegand pe creditor si un element al activului s4u patrimonial (creanta)?. Definitia legald oglindeste aceste dous perspec. tive ale raportului obligational. Din perspectiva creditorului. raportul de obligatii apare caun drept de creant4, iar din punctul de vedere al debitorului apare ca 0 datorie?, §2. Structura obligatiei Precizari introductive. in identificarea structurii obligatiei, se confrunta, in general, doud doctrine: una monistd (cf. céreia obligatia include un singur raport juridic, in temeiul céruia creditorul este ‘indreptatit sa pretinda sist obtina executarea prestatiei datorate de debitor)* si alta dualistd (cf. careia obligatia ar include dous raporturi juridice - unul pur obligational, in temeiul céruia creditorul poate pretinde executarea prestatiei, $i unul institutional, in virtutea céruia creditorul Poate cere gj ‘obtine executarea silit’ a prestatiei neexecutate voluntar)*. In sistemul nostru de drept, prima conceptie este dominant. Ea include ins ambele elemente indicate de cea de-a doua, atestand cé, in realitate, cele doud teorii nu sunt incompatibile. Astfe|, in analiza structurii raportului obligational, se distinge intre patru elemente compo. nente: subiectele, continutul, obiectul si sanctiunea*. in continuare, le vom trece in revista. A. Subiectele raportului juridic de obligatii. Pot fi subiecte ale unui raport obligational toate persoanele fizice si persoanele juridice. Subiectul activ (creditoru) este 0 persoand determinata sau cel putin determinabild in momentul nasterii rapor- tului de obligatii; in schimb, subiectul pasiv (debitorul) trebuie sa fie intotdeauna 0 persoand determinaté la nasterea obligatiei. In raporturile de obligatii unilaterale, o parte este numai creditor, iar cealalt parte este numai debitor (eg., raporturile obligationale izvorite dintr-un contract de donatie, comodat, mandat gratuit). Cele mai numeroase raporturi de obligatii sunt ins4 bilaterale, fiecare subiect avind simultan dubla calitate de creditor si debitor (e.g., raportul ndscut dintr-o vanzare, dintr-un schimb, dintr-o inchiriere etc.). Pentru calitatile generice de creditor si 1¥. Pop, Obligaile, p. 5. 7, Flour/Aubert/Savaux, L’acte juridique, p. 27, nt. 38. > v, Schlechtriem/Schmidt-Kessel, p. 1, nt. 2. 4 Specifca dr, roman (v..€g., J. Albu, op. eit, p. 25: Pop, Obligatile, p. 18, nr. 8). » Specifica dr. german, care distinge intre Schuld (legatura obligationala propriu-zisa ~ Verbindlichteit, care presupune obligatia debitorului de a executa voluntar prestafile fata de creditor) si Haftung (legatura obligationals prin care se garanteazé cu concursul mijloacelor institutionale executarea obligatiei de crt este finut raspunzitor debitorul), V. C. Griineberg, H. Sutschet, in Bamberger/Roth, p. 809, nr. 16 um: ‘SchlechtrienvSchmidt-Kessel, p. 14 utm., nt. 21; adde Nicolae, v. I, p. 183 urm., nt. 69 urm. | V, Popescu/Anea, pp. 9-13; I, Albu, op. cit, pp. 31-50; Pop, Obligaile, p. 19, | 4 Jonut-Florin PopaCapitolul |: Notiunea si structura obligatiei civile 3 debitor exista si denumiri specifice, generate de natura particulara a raportului juridic in cauza, adesea ele incorporénd dubla calitate (e.g., vanzator/cumparator, copermu- tant, donator/donatar, insaricit/imbogitit, solvens/accipiens, gerant/gerat, persoan’ Prejudiciata sau victima/autor al prejudiciului ori persoana responsabilé etc.). B. Continutul raportului de obligatii. Prin continutul raportului juridic de obli- gatii intelegem drepturile de creanta si indatoririle care apartin sau, dupa caz, incuba subiectelor acestuia', Din punctul de vedere al continutului, raportul de obligatii poate fi simplu, in care o parte are numai drepturi, iar cealalt’ numai obligatii (eg., donatia), sau bilateral, in situatia in care ambele ori toate subiectele au simultan atat drepturi, cat si obligatii (e.g., vanzarea). Continutul raportului obligational este, de regula, subiectiv, deoarece este stabilit prin vointa pértilor. Prin exceptie, continutul raportului de obligatii este obiectiv, in sensul ca este stabilit prin norme imperative (eg., toate normele imperative care instituie obligatii, atat din sfera contractelor — v. obligatia de bund-credinta -, cat si din sfera faptelor licite sau ilicite — v. obligatia comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepus). Sintetic, in continutul raportului de obligatii includem, din perspectiva activului: a) drepturile de creanta, care formeaza una dintre cele dou’ categorii traditionale de drepturi civile patrimoniale, alaturi de drepturile reale?, Drepturile de creanta se reali- zeaz4 mediat sau mijlocit, adic’ numai printr-o anumita activitate, atitudine sau un anumit comportament al debitorului (e.g.: dreptul vanz3torului la incasarea pretului, dreptul chiriasului la folosinta bunului inchiriat, dreptul la despigubiri pentru preju- diciul cauzat prin delict etc.). Spre deosebire de drepturile de creanta, drepturile reale sunt drepturi cu exercitare sau realizarea directa, nemijlocita (e.g., dreptul de uzufruct sau abitatie); b) in acelasi continut obligational trebuie inclusa o categorie aparte — asa-zisele drepturi potestative>. Dreptul potestativ este puterea conferité unei per- soane de a modifica sau stinge o situatie juridicd preexistenta ori de a recrea o situatie juridica prin vointa sa unilaterala. Exercitarea unui asemenea drept se obiectiveazi ‘ntr-un act juridic unilateral (e.g.: dreptul de a alege prestatia intr-o obligatie alter- nativa, dreptul de a denunta unilateral un contract, dreptul de a invoca un pact comi- soriu in cazul neexecutirii etc.). Din perspectiva pasiva, la fel de sintetic, se poate retine cA intra in continutul raportului obligational indatoririle debitorului corelative drepturlor de creanta (eg.: obligatia de plata a pretului, obligatia de garantie contra evictiunii, obligatia de predare a bunului vandut, obligatia de neconcurenta etc.). *V.1. Albu, op. cit. p. 47. 2 Cu privre Ia deosebirie dintre cele dova categorii de drepturi,v. V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Humanitas, Bucuresti, 2004, v. I, pp. 99-112; Pop. Obligatile, pp. 23-27. jn legatura cu drepturile potestative, selectiv, v. V. Stoica, Drepturile patrimoniale atipice, in Dreptul rr, 3/2003, p. 55 utm.; |. Reghini, Consideratii privind drepturile potestative, in PR nt. 4/2003, p. 236 urm.; M. Nicolae, Tratat de preseriptie extinetivd, Universul Juidic, Bucuresti, 2010, p. 436 utm.; Nicolae, v. Il, .166 urm., nr 61 urm. (in conceptia autorului, acestora le corespund obligatile de a lasa ase face ceva — . 195 urm., nr. 77); L. Najjar, Le droit d’option. Contribution & étude du droit potestatif et de acte unilatéral, LG.DJ. Patis, 1967; St. Valory, La potestativité dans ls relations contractuelles, P.U. d'Aix-Marseille, 1999; Pop, LM. Harosa, Drept civil. Drepturile rele principale, Universul Juridc, Bucuresti, 2006, p. 46 urm. lonuf-Floin Popa 15 vuainicu wittt Calitl: Consideratii generale cu privire la obligatiile civile minatorii, care au In i atorii? (sau ,aplicarea de penalitati”, cum iL Menzily, terese moratorii (V. art. 1.535-1.536 C. ciyy qunese ST exec. yenalitatile com! daunelor comin: i), daunele-interes 622 urm. C. pr. civ.) senee tidice in care sanctiunea obligatiei civile consta in mi tumeroase si ele implicé asa-numitele obligati’ perf ‘ndous mijloace juridice ofensive: actiunea tn je Se 4 si raporturi de obligatii, mai putin frecvente, a les ‘i cxecitareversbid este asiguratd numai pe cale indirect, adicd defensivg — aoe Shigattor naturale, in c2zul c3rora, desi creditorul nu poate recurge la niciun mie juridc de constrangre a debitorului pentru a-sirealiza creanta, el poate refuza rx Festituirea executirii — adic poate utiliza un mijloc defensiv (v. art. 1.47) 7 "Restituirea nu este admis’ in privinta obligatillor naturale care au fost executate bunavoie"). / de b) Mijloacele juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libe datorie. Creditorul are dreptul, dar si indatorirea de a primi prestatia de la dehn’ fiind obligat si se comporte fata de acesta cu buna-credinta. Refuzul nejustif itor, creditorului de a primi plata este o dovada a relei sale credinte. in fata unei ast } situatii, debitorul nu este lasat de lege la bunul plac al creditorului. Pe de alti ee pot exista si imprejurari care constituie obstacole pentru creditor de a primi ats Atat in ipoteza in care creditorul nu vrea si primeasca plata, cat si atunci ind ny , poate primi din anumite motive obiective, debitorul poate avea interesul si se liberee de datoria sa scadenta. In acest scop, legea fi confera anumite prerogative: punerea in intdrziere a creditorului (art. 1.510-1.511 C. civ.), oferta reala de plata, urmati de consemnatiune (art. 1.512-1.513 C. civ., respectiv art. 1.006-1.013 C. pr. civ.) fr fel, debitorul se libereaza de datorie. + civ). In acest C. pr. civ.) Pi cominatorii i da art. 906 C. pr. ci tarea silt? (v. ar Raporturile ju ofensive sunt cele mal Mi sunt insotite de cel put! executarea silit8. Sunt ins ijloace iutiieg ——seT 5: ep Cod 1037-1288 lonut-Florin Popa cu wiu Cal veuaiCapitolul Il. Clasificarea obligatiilor civile Despre clasificarea obligatiilor. Astfel cum vom putea observe mai departe, distingerea intre tipurile obligatillor se dovedeste 0 operatiune utilé si necesard din punct de vedere practic. Clasificarea bazaté pe aceast operatiune este cea care dicteazs regimul juridical obligatilor si de aceea este prezenta si la nivel legal (v..€1 amt. 1.527-1.529 C. ci ft. 1.420-1.482 C. civ. ete.). Criteriile de clasificare prezente in doctring sunt extrem de numeroase. Ne optim ins4 doar asupra acelora care, direct sau indirect. prezint4 semnificatie legals: originea obligatilor, obiectul lor si sancti- unea care le insoteste. Clasificarea obligatiilor dupa originea acestora. Obligatii nascute din acte juridice $i obligatii nascute din fapte juridice. O clasificare traditionala a obliga- tiilor, mostenita din dreptul roman, distingea intre obligatiile contractuale, cvasicon- tractuale, delictuale si cvasidelictuale’, dupa cum sursa obligatiilor era contractul, cvasicontractul, delictul sau cvasidelictul, care erau vazute ca izvoare ale dreptului in V.C. civ, Aceasta clasificare, denuntaté ca artificiala?, a fost abandonaté implicit de noul Cod civil, urmand tendinta prezenta in majoritatea codurilor adoptate dupa intrarea in vigoare a C. civ. fr.. Abandonul vechii clasificari este evidentiat de regle- mentarea cuprinzatoare a izvoarelor obligatiilor (v. art. 1.165 C. civ.). Urmand aceasta optic4, ast4zi insusité si de legiuitor, doctrina a di intre obligatii ndscute din acte juridice (din acte juridice unilaterale — eg., oferta irevocabila de 2 contracta, angaja- mentul unilateral; din contracte - e.g., obligatiile rezultate din contractele de vanzare, mandat, donatie etc.) si obligatii ndscute din fapte juridice* (din fapte juridice licite — gestiunea de afaceri, plata nedatorata, alte fapte de care legea leaga nasterea unei obligatii; din fapte juridice ilicite ~ obligatiile de reparare nascute din angajarea raspunderii delictuale). Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor: obligatii de a da, obligatii de a face si obligatii de a nu face. Preluata din dreptul roman’, indelung contestata® si chiar " V, NM.K. Gomaa, Théorie des sources de ‘obligation, L.G.D.J., Paris, 1968. 1, Mazeaud/Chabas, tI p. 12; flour/AubertSavaur, Uacte juridique, p. 37 utm. nt. 55 urm. > Dintre aceste codut, civ. german (BGB),intrat in vigoare Ia 1 ianuarie 1900; C. federal elvetian al oblizatilor din 1917; C. civ. it. din 1942; solutia este retinutd si de versiunea reformata (in anul 2016) a att. 1.100 C. civ. f. 4'V. Popescu/Anca, p. 20: StatescufBirsan, ed. 1994, pp. 4-5: Pop. Obligatile, pp. $3-54; Carbonnier, ed, 2000, p. 30; Terte/Simlerflequette, p. 4 urm., nr, 5; Yv, Buffelan-Lanore, Droit civil, deuxiéme année, Armand Colin, Paris, 2002, p. @; Flour/Aubert/Savaux, L'acte juridique, p. 62; Bénabent, p. 2. nr. 3. Baudouinobin/Vézina, p. 46, nr. 40 urm. : 7 * Digesta, Paulus XLIV, Vil, 3. Obligationum substantia non in eo consist, ut aliquod corpus nostrum ‘aut servitutem’ nostzam faciat, sed ut alium nobis obstringat ad dandum aliquid vel faciendum vel roestandum. Peer, Mi. Fabre-Magnan. op. cit. pp. 85107; J. Huet, Des différentes sortes obligations et, plus porticulérement, de (obligation de donner, fa mal nommée, la mal aimée, in .Mélanges Ghestin”, L.G.D. 2001, p. 425 urm.; StarckRoland/Boyer, Contzat,p. 426 utm., nt. 1005 urm.; Malauie/Aynes, pp. Unele coduri au imbratisat optica negatieiobligatiei de a da: Codul civil din Québec a inclus obligatile de a da in sfera obligatilor de a face. V. BaudouinJJobin/Vézina,p. 22, nr. 19. lonuf-Florin Popa 9 vvuaiicu wiur Cal6-7 Titlul |: Consideratii generale cu privire la obligatiile civile aceasta riméne clasificarea cu cea mai mare semnii o ati sje inte prestatile de a da, a face, a nu fat abandonata de unele coduri, eae SN fost insusita si de legiuitorul roman (v, art. 1273 ae eee a ee sg.1.529 C. ci). Uni autori adaugd in cadrul acestei ca fit categoria i atillor de a lasa sa se facd ceva, ca un corespondent al dren, Reni scteeora : Pe obligatiile de a da sunt desemnate acele obligatii care ay G tteet Romsratores sau eonstituirea unui dept real asupia unui anumt bun obiect lransmiterea de a transfera proprietatea, prev. de ae 1 72 i art. 167) cbligatia vanzatoruul O situto garantie, prev. de att. 1.487 C. civ, o igatia de ad, 6 See abla oe cote art, 1488 C. civ). Potivit principiului consensualismuly, foveal sau stituirea drepturilor reale se produce de plin drept, ex lege, in er ae oeontractului, in cazul bunurilor certe, si in momentul indie Feet bea ior in cazul celor generice [v., €g., art. 1.273 alin. (1), art, 1.482, dualizati puna cceptie, transferul si constituirea drepturilor reale asupra imo: art h674 Cc Pitea funciara se realizeaz8 numai prin inscrierea in cartea funciarg nae pases ear alin. (3), art. 1.676 C. civ.]. Prin obligatii de a face se intelege Ua nal care au ca obiect indatoriea debitorului de a indeplini o prestatie cae see are capiu, persoana debitorulu. E2 poarta asupra a ceea ce numim astig oecir® Gog obligate izvorate dn contractul de antrepriz8 sau din contact ay i Ee obhgaie de a nu face implica indatorirea debitorului de a se abtine pi atie de neconcurenta, obligatis dea nu fegocia cu tertil pentnive peek cermin de timp, rezultati dinr-un acord precontractual de negociere etc) ificatia practicd a acestei clasificari este patenta la nivelul executarii voluntare erases lz celal remedilor pentru neexecutarea obligatilor(u. at. 1.482-1.489, on 1527-1529, art, 1.535-1.536 C. civ). Existenta insisi a acestor remedii justitis atit legal, cat si logic persistenta acestei clasficdri (eg., existenta garantiei contr evictiunii atest suma unor remedii pentru neexecutarea obligatiei de a da). 7 0 altd clasificare a obligatiilor dupa obiectul lor: obligatii de rezultat s obligatii de mijloace. Provenita din dr. fr. si preluati de doctrina roméneasci aceastd diviziune a fost consacrata expres de art. 1.481 C. civ. V. supra, nr. 3.C. 2V, Nicolae v. I, p. 195 urm., nr. 77, *'V. LP. Chazal, S. Vicente, Le transfert de propriété par Veet des obligations dans le Code civil, n RID. civ. nt. 3/2000, pp. 477-506. 2.0.4. in cadrlaceste categorise vorbeste side categoria specaldaobligatilor de praestare(v.G. igare op. cit. pp. 41-76). {Ptr autora, v. R. Demogue Traité des obligations en général. Sources des obligations, tl, iba Batt Rousseau, Paris 1925, p. 338 urm.: v. de asemenea: H, Mazeaud, Lobligaton générale de prudent ef dliigence et les obligations déterminées, in RI.D. civ. 1936, p. 1 urma J. Frossard. De la distheton da obligations de moyens et des obligations de résutat, these, Lyon, 1965: tarck/Roland/Boyer, Contrat, p. 436 Coes anata TerésSimlertequetterChéned. p. 7 unm. nr. 6; Malautie/Aynés,p. 17; Ho/Bubertora. Uacte juridique, p. 31 urm.. nt. 43 urm. J. Bellissent, Contribution analyse de la distinction des obioains de moyens et des obligations de résiltat,LG.D4., Pais, 2001, p. 223 uma, nv. 497 arm (perspec: citi), * V. Popescu/Anca, pp. 11-12; I. Obligatiile Albu, op. cit., pp. 104-111; Pop, Obligatiile, . 62-74; Vasilescu, PP. 10-11; BorovAnghelescu, p, 67 urm. etc. a onus Florin Popa cu wii Cal veuaiCapitolul Il: Clasificarea obligatiilor civile 7 Obligatiile de rezultat (determinate) sunt acele raporturi juridice in care debitorul este indatorat, prin conduita sa pozitiva sau negativa, sd obtind un anumit rezultat, precis determinat. in favoarea creditorului sau [v. art. 1.481 alin. (1) C. civ.] si garan- teazé creditorului obtinerea acestui rezultat (e.g.: obligatia de plata a pretului sau a chiriei, obligatia de predare a bunului vandut, obligatia transportatorului de per- soane sau bunuri, obligatia de a obtine consimtamantul unui tert la incheierea unui contract etc.). Datorita faptului ca gradul de intensitate a garantiei de executare este diferit, in doctrina s-a sugerat o subclasificare’ in: a) obligatii de rezultat absolute - in cazul lor, debitorul rémane indatorat chiar si atunci cénd rezultatul promis nu a fost obtinut din cauza de forts majora (e.g.. executarea obligatiei de plata a unei sume de bani nu este afectata de forta majora); b) obligatii de rezultat relative — in cazul lor, obligatia inceteaza ca urmare a survenitii fortei majore (e.g., obligatia transportatorului nascuté dintr-un contract de transport de persoane inceteaza in ipoteza survenirii unei forte majore) — si c) obligatié de rezultat intermediare — sunt acele obligatii care trebuie executate de debitor in anumite cazuri de fort majora, determinate printr-o clauzé contractuala sau dispozitie legala (e.g., asumarea de catre debitor prin contract a executarii obligatiilor sale si intr-unul sau mai multe cazuri determinate de forta majora). Se considera ca intrd in categoria obligatillor de rezultat toate obligatille de a da (in natura sau pecuniare), o parte a obligatiilor de a face si toate obligatiile de a nu face. Obligatiile de mijloace (de diligenté sau prudentd)? sunt cele prin care debitorul este indatorat s4 utilizeze si s4 puna in valoare toate mijloacele necesare si posibile, dand dovada de diligent si prudenta, pentru a obtine un anumit rezultat in favoarea creditorului sau a persoanei determinate de acesta [v. art. 1.481 alin. (2) C. civ]. Debitorul nu garanteazé creditorului c4 rezultatul urmarit va fi obtinut si ca, in caz contrar, ii va repara prejudiciul cauzat. in masura in care debitorul a recurs la mijloa- cele necesare si posibile si a dat dovads de diligent si prudenta in conduita sa, facand tot ceea ce era in stare sd faca pentru obtinerea rezultatului urmarit. se considera cd prestatia la care este indatorat a fost executatd, indiferent de rezultat. Angajarea raspunderii debitorului pentru neexecutarea prestatiei sale este posibila numai in situatia in care creditorul dovedeste ca rezultatul promis nu a fost obtinut deoarece debitorul nu s-a folosit de toate mijloacele necesare si posibile ori ca, in loc sa fie diligent, a fost neglijent si c4, in loc sa fie prudent, a fost imprudent (e.g.: obligatia avocatului de a depune toate diligentele profesionale in vederea asistarii corecte a clientului; obligatia medicului de a depune diligentele necesare pentru imbunatatirea starii sAnatatii sau pentru vindecarea pacientului s4u etc,). Se considera 4 intra in aceasta categorie o parte a obligatiilor de a face. in pofida clasificarii de mai sus, in practica, se poate observa c4 numeroase obli- gatii au 0 natura mixta. Ele includ prestatii specifice att obligatiilor de mijloace, cat si celor de rezultat (e.g., avocatul trebuie s4 depund diligentele necesare castigarii proce- "V. L. Pop. in Pop/Popa/Vidu, p. 31. Alti autori disting intre obligatile de rezultat agravate (cind debitorul réspunde si ptr. forta majora) si obligaile de rezultat atenuate (cind debitorul nu rdspunde ptr. forta majora). V. Viney/lourdain, Les conditions de la responsabilité, ed. 2013. p. 604 urm., nr. $34 urm. 7, Flour/AubertSavaux, L'acte juridique, p. 31 urm., nt. 43 urm.; PopesculAnca, pp. 11-12; |. Albu, op. cit. pp. 105-106: Pop. Obligatille,p. 64 urm. lonut-Forin Popa a VvLaINicu with CalT=8 Titlul f: Consideratii generale cu privire la obligatile civile 'deauna termenele pentru formularea céilor ds urs ambivalenta. Exemplul tipic este cel 3 obligafiilor de securitate. Acestea sunt obligatii de a face prin care se garantezzy creditorul impotriva riscurilor vatamarii sanatatii sau integritatii corporale!. Dacg garantia este legala, se considera ca aver de a face intotdeauna cu obligatii de rezuttay? (Le: obligatia din sfera raspunderii pentru produse defectuoase - v. L. nr. 245/200 privind securitatea generala a produselor si L. nr. 240/2004 privind raspundereg producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte; din sfera trans. portului de persoane — v. art. 2.004 C. civ.: din sfera raporturilor de munca ~ y, art. 175-182 C. muncii), in timp ce, daca garantia este conventionala, se apreciazs uneori c4 obligatia poate fi de rezultat sau de mijloace (eg., securitatea izvorata din contractele de club — care confera accesul la un patinoar, la 0 pista de atletism, laun parc de distractii etc). in al doilea caz, evaluarea naturii obligatiei se apreciazs cs trebuie facuta retroactiv, tinandu-se seama de participarea sau nu a victimei Ia evenimentul care a generat vatamarea sa corporala>. ; ‘Aceasta clasificare a obligaillor prezinté importanfa practicd pe terenul réspun- deri civile si al probatiunii. in mod traditional, se afirma ca, in cazul obligatillor de tezultat, neobtinerea rezultatului la care este indatorat debitorul antreneaza raspun- derea acestuia fata de creditorul sau (eg. garantia contra evictiunii sau a viclor | ligatillor de mijloace, se spunea cd raspunderea ascunse). Dimpotriva, in ipoteza ol QF I T debitorului pentru neexecutarea prestatiei datorate este eminamente subiectiva, jntemeiat4 pe culpa sau vinovatia dovedita de catre creditor (e.g.. obligatia de asis- tent profesionala acordata de avocat). Pentru a simplifica distinctia dintre cele doua categorii de obligatii. legit ul a prevazut cateva criterii de delimitare in art. 1.481 alin. (3) C. civ. (stipulatiile contractuale, caracteristicile contraprestatiei si natura con- tractului, gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului si influenta pe care creditorul o are asupra executrii obligatiei)*. Cu toate acestea, tot legiuitorul a mini- mizat semnificatia reald a acestei clasificari in materie contractual, prin introducerea art. 1.548 C. ci enerala de vinovatie a debitorului este , potrivit cdruia o prezumtie g generata de simplul fapt al neexecutérii, incluzind aici deopotriva obligatiile de rezultat $i de mijloace, © alt clasificare a obligatiilor dupa obiectul lor: obligatii in natura si obligatii pecuniare. Tot in functie de obiectul lor, sub influenta fenomenelor de transformare economica care afecteaz valoarea prestatiilor®, s-a impus distingerea sului, dar este obligat s8 respecte intot atac), Anumite obligatii au uneori o nat ———e————ES 1 V, Viney/Jourdain, Les conditions de la responsabilité, pp. 453-469. Ptr. istoric si evolutie. v Starck/Roland/Boyer, Contrat, pp. 449-453; Terré/Simler/Lequette, p. 614 urm., nr, 568; Malaurie/Aynts, p. 480-482; |. Albu, op. cit. pp. 102-103; 1. Popa, Obligatia de securitate ~ mijloe de protectie @ consumatorului, in Dreptul nr. 3/2003, pp. 71-73; Pop. Obligatile, pp. 71-74. 7, Viney/Jourdain, Les conditions de (a responsabilité, p. 467 urm., nt. 457 ur rm. ijurisprudenta citata. 5 V, Starck/Roland/Boyer, Contrat, p. 431; Viney/Jourdain, Les conditions de la responsabilité, p. 553 | urm., nt, 501-1. «Per, criterii, legale si complementare, v. Pop, Obligatille, pp. 66-71. $V, Carbonnier, p. 35 urm., nr. 10; Terré/Simler/Lequette/Chénedé, p. 8, nr. 6. p. 532 urm., nt. 499 2 Jonut-Florin Popa cu wil Cal vvalCapitolul II: Clasificarea obligatiilor civile 8 intre: obligatiile in naturd — acele obligatii care au ca obiect o prestatie pozitiva sau negativa, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de bani (e.g.: obligatia de predare a unui bun cert sau a unor bunuri generice, altele decat sume de bani; obligatia de prestare a unui serviciu) — si obligatiile pecuniare sau monetare — acele obligatii care au ca obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului sau repre- zentantului sau (e.g.: obligatia de restituire a imprumutului binesc, obligatia de plata a pretului vanzarii, obligatia de plata a chiriei, obligatia de despagubire a victimei unui delict, obligatia de plata a rentei viagere etc.)!. Adesea, in acelasi context al clasificarii, este indicata si o obligatie cu continut echivoc ~ datoria de valoare -, care nu este nici jin natura, nici pecuniara si totusi imprumuta trasaturi ale ambelor?, Datoriile de valoare sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare exprimata intr-o suma de bani pe care debitorul o datoreaz creditorului, suma care este supusi modificarii in toate cazurile in care, intre momentul nasterii si cel al plati, prestatia nu mai reprezinta acea valoare din cauza fluctuatiilor monetare. Cu alte cuvinte, in obligatione, nu este vorba de o suma de bani; banii au rol doar la executarea prestatiei, adicé in solutione>. in interiorul raporturilor generate de datoriile de valoare, bani nu constituie obiectul obligatiei; ei au un rol secundar, dar important, acela de instru- ment de plata. Datoria de valoare este intotdeauna o obligatie de rezultat. Debitorul este indatorat sa procure creditorului un anumit rezultat, indiferent care va fi pretul in bani al acelui rezultat. in alti termeni, datoria de valoare are ca finalitate mentinerea in stare de echivalenta a valorii prestatiei datorate, indiferent de fluctuatiile, in crestere sau in scadere, ale banilor (e.g.: obligatia de reparare a unui prejudiciu, obligatia de restituire, obligatille ,alimentare” ~ obligatia de intretinere, obligatia de plata a rentei de intretinere, obligatia nascuta dintr-un contract de imprumut de consumatie, obli- gatia coproprietarului de a-i plati celuilalt coproprietar cheltuielile facute cu amelio- rarea sau sporul de valoare a bunului aflat in coproprietate, obligatiile nascute din raportul si reductiunea liberalitatilor in materia mostenirii etc.4), iintre categoriile de obligatii expuse existi deosebiri importante sub aspectul regimului lor juridic’. Astfel, obligatiilor pecuniare li se aplic& anumite reguli speciale * Banii, desi bunuri generice, nu au valoare intrinsecd; insusirea lor de a fi bunuri este data de lege. gi ru de natura lor material. V. Carbonnier, p. 35 urm., nt 10. ” Originea notiunil se egaseste in dr. german (Geldwertschuld), unde se subliniaza c8 banii sunt doar tun criteriu de evaluare a prestatiei (. Schlechtriemn/Schmidt-Kessel, p. 121, nt. 240). Notiunea a fost preluata de dr. fr. (v. Carbonnier, p. 31; .M. Durand, La dette de valeur, thése, Paris I, 1972; P. Raynaud, les dettes de valeur en droit francais, in .Mélanges Brethe de la Gressaye”, Brie, Bordeaux, 1967, p. 614: Flour/Aubert/Savaux, Uiacte juridique, p. 28; Malaurie/Aynés. pp. 389-390) si, prin aceasta filers, de doctrina romana (v. . Albu, op. cit., p. 120; M. Burzo, Efectele devaloriadrii monetare in raporturile civile patrimoniale, tez8 de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 1998, p. 218; Pop, Caiteva consideraii generale referitoae la categoria datorior de valoare, in Dreptul nr. 9/2002, p. 68: I. Deleanu, Fictiunile juridice, All Beck, Bucuresti, 2005, p. 404; F. Rosiory, Datorile de valoare, teza de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 2011). > Schilechtriemy/Schmidt-Kessel, p. 121, nr. 240; Malaurie/Aynés, p. 590: Pop, Obligate, p. 78 urm. “'V, Malaurie/Aynés, p. 590; Terré/Simler/Lequette/Chénedé, p. 1209 urm., nr. 1134; R, Libchaber, Recherches sur la monnaie en droit privé, L.G.D.., Pati, 1992, p. 250. 5, C, Bruneau, La distinction entre les obligations monétaire et les obligations en nature, these, Pais I, 1974; I Albu, op. cit, pp. 111-120; Pop, Obligatile, pp. 74-77. lonut-Forin Popa a veuainicu wiur Cal8-9 Titlul |: Consideratii generale cu privire la obligatiile civite cu privire la plata, cu privire la executarea prin echivalent, cu privire Ig reste (v. art. 1.488-1.489, art. 1.535 C. civ.); ele sunt intotdeauna de rezultat; intrzie, a plata determina prezumt! existentei prejudiciului, care este stabilit legal (v, ay a4 in art. 1.535 C. civ); in principiu, aceste obligatii pot fi executate intotdeauna in fae Cat timp debitorul este solvabil; de aceea. de regula, forta majora nu afecteazs ‘ura, cutarea acestor obligatii: in principiu. acestea nu sunt afectate de devalorizarea tara [v. art. 1.271 alin. (1) C. ci., care insttuie principiul nominalismului mong. prin exceptie putand fi supuse adaptarii c urmare a impreviziunii [v. art. ia alin. (2)-(3) C. civ). Prin relativa opozitie, obligatile in natura beneficiazs te ake reguli in materie de plata sau de executare (v. art. 1.482-1.487 C. civ,): in cazul Neexe. cutérii, intinderea daunelor-interese se stabileste de instanta de judecats, nef e evaluate de lege; daca debitorul dovedeste ca prestatia datorata nu poate fi cece din cauza de fort2 majors, obligatia sa inceteaza fortut, cu exceptia obligatior exe au ca obiect predarea de bunuri generice; cu toate ca impreviziunea poate afecta 5 aceste obligatii,revizuirea lor pentru acest motiv nu este tipica. in ceea ce priests datorille de valoare, principala semnificatie a acestora este aceea cd prestatia cae constituie obiectul lor reprezinté o valoare supusé revizuiti si aceasta este regula ne exceptia. Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor: obligatii perfecte si obliga naturale. Criteriul distinctiei consta in prezenta sau nu a sanctiunii' in structurg obligatiei. Acele obligatii care beneficiaza de sanctiune sunt numite perfecte, iar cele carora le lipseste acest element, dar care implica mijloace defensive in favoarea creditorului lor, sunt considerate imperfecte sau naturale. Obligatiile perfecte sunt inzestrate cu mijloace juridice ofensive pentru realizarea lor. Creditorul are la dispozitie mijloacele juridice ofensive, la care poate recurge impotriva debitorului (ie. punerea in intarziere, actiunea in justitie, pena litatile cominatorii, daunele-interese moratorii si executarea silit8), pentru a obtine realizarea dreptului siu de creant, in cazul in care debitorul nu execut’ voluntar prestatia sau prestatiile datorate. Obligatiile perfecte se mai numesc si obligati ‘inzestrate cu actiune in justitie, intrucdt actiunea in justitie este cel mai important mijloc juridic ofensiv care insoteste obligatiile perfecte (e.g.: obligatiile izvorate din orice contract, cat timp dreptul la actiune pentru executarea lor nu s-a presctis; obligatia de reparare a prejudiciului cauzat prin delict, daci actiunea in rispundere nu s-a prescris etc.). 1 V, supra, nr. 3 D. in acelasi sens si cu observatia ci sanctiunea obligatiilor evidentiaza aspectul dinamic al acestora, v. C.E. Zamsa, op. cit., pp. 10-11. 7 in doctrina se distinge intre obligatii perfecte, obligatiiimperfecte (categorie in care se evita incu- derea obligatilor degenerate ca urmare a pierderii dreptului la actiune ca efect al prescrptei) si obit naturale propriu-zise (Nicolae, v. Il, p. 204 urm., nr. 81 urm.). O dezbatere asupra categorii obigatior naturale care a avut o influent decisiva in analizele ulterioare se regaseste in G. Ripert, La régle morale dans les obligations civiles, 4° éd., L.G.D,., Paris, 1949, p. 363 urm., nr. 186 urm.; pt. dezbaterea up? categoriilor obligatie naturala/datorie de constiintd, uv. A.N. Buciuman, Obligatile naturale, tezi de doc torat, Facultatea de Drept, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 2013, p. 19 urm ca lonut-Florin Popa vvual cu with CalCapitolul Il: Clasificarea obligatiilor civile 9 Obligatiile naturale! sunt acele obligatii neinzestrate cu actiune in justitie’. Sunt acele raporturi juridice de obligatii cérora le lipseste mijlocul juridic ofensiv (Le, creditorul nu poate obtine executarea lor silité si nu poate formula o achune in justitie pentru executarea lor) si a céror sanctiune consta doar intr-un smijloc juridic defensiv, adica in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea pres- tatiei primite de la debitor, care a facut plata voluntar’, Desi creditorul nu are niciun mijloc juridic ofensiv la care ar putea recurge, obligatiile naturale produc totusi efecte juridice. in ipoteza in care debitorul executa voluntar prestatia datorat4, plata este valabila, definitiva 41 ireversibil4; el nu poate cere $1 obtine restituirea prestatiei, deoa- sece a platit ce datora, De aceea, se spune ca ele ocupd 0 zond intermediard intre obli- gatiile morale, lipsite de orice efect juridic, si obligatiile civile perfecte, care sunt pe deplin viabile +i eficace’, in doctrina, se opereaza adesea o subclasificare a obligatiilor naturale ins; obligayit civile imperfect 4i obligaii naturale — ,,datorii de constiin{a”?. 4) Oblizatile civile imperfecte sunt acele obligatii naturale care nu s-au putut najte sau, dupa caz, nu au putut ,.supravietui” ca obligatii civile perfecte, din cauza unui obstacol juridic, prezent la momentul nasterii sau, dupa caz, intervenit pe durata fiinfei lor. Se cons evista dour categorii de obligatii imperfecte: i. obligatii avortate — acele obliyatii care, din cauza unui obstacol juridic, s-au nascut in viata juridica fara vitalitate, adica lipsite de dreptul creditorului de a accede la mijloace juridice ofensive pentru a objine ceea ce i se datoreaza pe cale de constrangere (e.g.: obligatia naseuta dintr-un contract de joc sau pariu®; obligatia contractuala asumata de tun _minor in apropierea virstei de majorat; obligajia contractual a unei persoane puse sub interdictic 41 allate sub tutela, care gi-a dat consimfamantul intr-un moment de luciditate; obligatia mogtenitorului de a executa un legat verbal sau stipulat de cate autora sau inte-un testament nevalabil din cauza unui viciu de form’; obligatia contractuala rezultata dinte-un contract lovit de nulitate relativa pentru un viciu de consimlamint care intre timp a incetat, situatic in care plata facuta ulterior de catre debitor in cuno;tina de causa ar putea si nu dea dreptul de a obfine restituitea ei ete,) ~ ql IL obligatil degenerate! ~ care sau nascut perfecte, ulterior pierzindu-si eficacitatea 1 vitalitates, adica dreptul la actiune in justitic, precum si celelalte mijloace juridice ofensive care le insofeau, ca efect al prescriptiei extinctive sau ca urmare a unei hotarin judecatoresti Intrate in puterea lucrului judecat", Dacd debitorul execut’ "Wie analiza aceatel catego de obliga iv, Starch/olandtoyer, Contiat, p, 817 urn. nt. 918 urmas M, Gobert, Cival sat te role de Fobiigation matwelfe, these, Paris, 1957, prétace Js Hour; Carbonniet, P31 ui, au, 9; Malauie/Aynés/tollel Munch, 699 unm, nt. 243 urons Bénabent, p. 3,1. 5: L Albu, pelt, yp. S114; Pop, Olga, WY un “San aaportinh obligationale tO sane{iune® (Verblulichheiten ohne Haftury) sau ,impettecte” (uwvallbomnenen Verbinlichelten) sau tnatitate® (Naturatobligationen) ~ v, SehlechttienvSehimidt-Kessel, p10 7, ooo sea exceiel sa apni 2 orol/nghelesc, 12). +V stareh/tolanltlayer, Conta, 11; Wenabent, op. elt, ps starch tolandAayer, Contra, pA, a, 19Y6 uM, nit, w Nicolae, v. Mp 222,04, 1M, moa 549 gl tucrdlle lta ail 1V starckAtolandMlayer, Conta, 1009, 08, 1919 * Ihidem, (2 20, mf, 1920, tnchiterea obligation cALOra te lipseste actlunea fn justitie din pricina /rescriptiel In aceasta categorie exte contestata (¥, Nicolae, vs, 220, 1, a), Aonu Florin Popa % VvLaInicu with Cal9 Titlul |: Consideratii generale cu privire la obligatiile civile voluntar prestatia care face obiectul unei asemenca obligatii, el nu are Gteptut g obtine restituirea a ceea ce a platit. Aceste obligatii naturale sunt consecutive“? i i om tive up obligatii perfecte’; ele continua sd existe, dar sunt lipsite de Vitalitate in viata juriq 0) Obligate naturale ~ ator de constinfd sunt obligate care gy nga suportul in resursele spirituale si morale ale fiintei umane (e.g.: obligatia Datura celui care a primit o donatie de a asigura donatorului locuinta ‘in propria s3 ca 4 dint-un sentiment de recunostnt2 donatoru ind in neve: obigaia de inten in sarcina unei persoane fata de un copil natural $i nerecunoscut; obligatia dea pan un prejuici cauzat altia, desi conditile de angajare a réspunderi cvle ny sys m sentiment de corectitudine: obigatia unui amant de 2 aco cei s-a admis actiunea in tagada paternit Pre a Asa cum am aratat, desi sunt lipsite de vitalitatea obligatiilor civile Perlecte, obligatiile naturale produc urmatoarele efecte juridi 7 a)nu sunt Supuse repetitiuni . daca debitorul execuld voluntar prestatia care face obiectul obligatiei naturale, el fee o plata valabila si ireversibild(. art. 1.471 C. civ. of. clruia .restituirea nu este admis in privinta oblgatilor naturale care au fost executate de bundvoie” - reproduces aproape fideld a textului art. 1092 alin, 2 V.C. civ.). In ceea ce priveste obligate degenerate prin prescriptie extinctiva, solutia este identicd [v. art. 2.506 alin, () C. civ: .Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie 5-3 implinit nu are dreptul 8 ceara restituirea prestatiei, chiar dacd la data executati nu stia ca termenul prescriptiei era implinit"}; b) unele obligatii naturale pot fi confimate expres, prin vointa unilaterali a debitorului, cu efectul transformarii lor in obligatii civile perfecte? (mecanismul confirmarii echivaleaza, in acest caz, cu cel al novatieit Este cazul unor obligatii avortate care sunt supuse confirmarii in conditiile art. 1.263 C. civ., printr-un act expres sau in maniera tacita, eventual, prin executare (eg., obligatiile nscute din acte juridice incheiate de un minor, care intre timp a devenit major si care, in cunostint3 de cauza, le-a confirmat expres; obligatiile niscute din acte juridice anulabile pentru un viciu de consimtamént care, intre timp, a incetat si executate ulterior incetari viciului etc.). O asernenea confirmare poate avea loc si prin renuntarea expres sau tacita la prescriptia implinita (cf. art. 2.507-2.511 C. civ) Renuntarea expres echivaleaz’ cu o recunoastere expresi a dreptului creditorulu, adic& a obligatiei [eg., recunoasterea dreptului prin act scris la care face referre art. 2.506 alin. (4) C. civ.]. Renuntarea tacita trebuie si fie neindoielnic’ si s& rezulte din manifestari neechivoce [e.g.. constituirea de garantii de citre debitor in folosul titularului dreptului a cérui actiune este prescrisa produce efectele renunt&rii tacite la 1V,Flour/Auber/Savaux, Le rapport obligation, p. 63, nt. 71. ?V. Starck/Roland/Boyer, Contrat, p. 820, nt. 1921. *'V. M, Planiol, G. Ripert J. Boulanger, op. cil, pp. 301-302; Starck/Roland/Boyer, Contrat, p. 765: Malaurie/Aynés, | pp. 687-688; I Albu. op. cit, p. 134; contra, A.N. Buciuman, op. cit, p. 211 utm, “ Care permite novarea unei obligaii anulabile (v. Statescu/Birsan, p. 350, nr. 277; Pop. Obligate, p. 299 urm., nt. 117). % lonuf-Florin Popa cu with Cal vvualCapitolul lasificarea obligatilor civile 9-10 prescriptie, cf. art. 2.506 alin, (4) C. civ.}'; ¢) pot fi transformate in obligatii civile perfecte prin novatie?. Novatia este o conventie prin care partile sting o obligatie veche si dau nastere simultan la o obligatie noua, care ia locul celei vechi?. Prin exceptie, cf. art. 2.264 alin. (3) C. civ., obligatiile izvorate din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de recunoastere de datorie si nici de novatie; d) sunt transmisibile — obligatiile naturale se pot transmite in structura in care se gasesc prin mijloace comune (succesiune, cesiune de creant, de datorie, de contract); e) sunt neutre — semnificd faptul c4 obligatiile naturale nu sunt susceptibile de stingere prin com- pensatie legala si compensatie judiciara (v. art. 1.616-1.623 C. civ.), pentru conside- rentul principal ca in aceste situatii nu exist o plata voluntara (eg., obligatia de plata a pretului pentru care s-a prescris dreptul la actiune nu se poate compensa cu obligatia creditorului pretului de a-l despagubi pe debitor pentru prejudiciul cauzat acestuia printr-un delict). Totusi, nimic nu se opune ca obligatiile naturale si poata face obiectul compensatiei conventional; f) neutralitatea obligatiei naturale nu atrage, astfel cum corect s-a observat in doctrina*, si consecinta caracterului ineficient al posibilelor garanfii de executare a unei asemenea obligatii: asemenea garantii pot fi jin realitate, constituite chiar si pentru a garanta executarea obligatiilor naturale? si, mai mult, garantiile nu se sting ca efect al prescrierii actiunii pentru creanta principala garantata®. O eventuala constituire de garantii - ipoteca, gaj etc. — este posibila si legala si cu privire la obligatiile naturale. Allte clasificari ale obligatiilor. in doctrina, se opereaza numeroase alte clasi- ficari ale obligatiilor. Am considerat ca importanta acestor clasificari, desi nu intot- deauna secundara, nu isi gaseste locul intr-o lucrare de dimensiunea celei prezente. O enumerare indicativa rimane insé util’. Astfel, de exemplu, este prezenta uneori si 0 alta clasificare a obligatiilor dup’ obiectul lor, in obligatii de plata a unei sume de bani " Aspect criticat in doctrina pentru considerentul c8, daca recunoasterea pura i simpli a obligate naturale nu este insotita de o promisiune de plata, ea nu poate implica transformarea obligaiei naturale in obligatie perfecta (Nicolae, v. Il, p. 227, nota $56) 7 Y, Flour/Aubert/Savaux, L'acte juridique. p. 65, nt. 73 (care pun la indoiala necesitatea mecanismului rnovatiei si favorizeaza un act juridic unilateral producétor de efecte juridie); in acelasi sens, A.N. Buciuman, op. cit, p. 218 urm.; idem, Angajamentul unilateral, in ,Liber amicorum Liviu Pop", Universul Juric, Bucuresti, 2015, p. 134 urm.; Nicolae, v. Il, p. 225 (unde este criticata teza novatiei ca improprie); ptr. discutie, adde LF, Popa, in acest volum, infra, nr. 471; ptr. versunea traditional, v. StatescuBirsan, p. 373, nt. 275; Pop, Obligaiile, p. 84: P. Perju, Sintezé teoreticd a jurisprudentei Curfii de Apel Suceava in domeniul dreptului evil procesualeivil si dreptului muncit, in Dreptul nr. 11999, p. 102. > Cu privte la novatie si regimul sau juridic, v. Pop, Obligate. p. 296 urm. 4Y, Nicolae, v. Il, pp. 228-229, nota 556. 5 jn ceea ce priveste fideiusiunea, v, art. 2.288 C. civ.; in ceea ce priveste toate garantiile, art. 2.323 C. civ. nu distinge intre obligatii perfecte si imperfecte: in ceea ce priveste ipoteca, art. 2.369 C. civ. nu distinge nici el in privinta creantelor garantate. In ceea ce priveste retentia, in conditille actualei regle- mmentéri (v. art. 2.495-2.499 C. civ), credem c, in continuare, ptr. nasterea dreptului este necesard exis- tenta unei creante certe, lichide si exigibile. V., in vechea reglementare, S. Vidu, Dreptul de retente in ‘aporturilejurdice cvile, UniversulJuridic, Bucuresti, 2010, p. 49 urm.; in actuala, S.1. Vidu infra, nr. 634, Cf art. 2.504 C. ci., prescripfia dreptului la actiune privind creanta garantata nu atrage gi stingerea dreptului la actiunea ipotecara lonut Florin Popa 2 veuainicu 10 n wiult Val10 Titlul |: Consideratii generale cu privire la obligatiile civile ' ieatii dare a unui bun cert, obliga ide gen, obligatii de pre un cert, obligati q ea Predare @ el a ‘sbligati de a nu face’ Gist Ea ae indeobste a, a4 S igatiei de a da. Dupa sursa lor, se utilizeazs un are neaga existenta obligatiel ie ee eo Sasteares obiigatior in obligatii conventionale, obligatii legale, obligatiirezultae gi, fapte juridice?. Clasificarea obligatiilor mai poate, urma lated aportuly lor (obligatii unilaterale si bilaterale: simple, complexe sau multiple)?. V. M, Fabre-Magnan, op. cit., p. 85 urm.,.nt. 77 urm.; Pop, Obligatiile, p. 60 urm., nt. 31. 2 V, Flour/AubertSavaux, Late juridique, p. 36 urm., nr. 52 urm. > V. Pop, Obligatile, p. 54 urm., nr. 28 urm. Obligatile complexe pot fi clasificate in obligati obiect” complexe (conjunctive, alternative sau facultative) si obligatii subiectiv complexe (conjuncte, solidare 52 indivizibile). V. Vasilescu, Obligatile, pp. 12-21. a ‘onut-Florin Popa cu win Cal vvual11-12 Capitolul IIL Izvoarele obligatiilor _Notiune. Izvorul unei obligatii const in ,,faptul care ti da nastere”’, De aceea, 11 Notiunea analizata ne duce la ideea de fapte juridice, adic’ de fapte de care legea leagi anumite efecte juridice, in doctrina de specialitate, faptele juridice, in sensul cel mai larg al acestui concept, sunt definite ca fiind toate imprejurarite — actiuni omenesti si evenimente sau fenomene naturale - carora legea le confera eficacitate juridica, in sensul cd dau nastere, modificd sau sting raporturi juridice? Clasificarea cvadripartita a izvoarelor obligatillor in textele V.C. civ. (ie. con- tracte, cvasicontracte, delicte, cvasidelicte), mostenitd din dreptul roman, a fost si este considerat’ necuprinzatoare si nestiintifica, fiind supusa unor critici severe?, care reclamau 0 reasezare a textelor legale. Acest eveniment s-a produs odata cu intrarea ‘in vigoare a noului Cod civil. Izvoarele obligatiilor in textele noului Cod civil. in linia sistemelor de drept_ 12 moderne’, noul Cod civil a operat o enumerare lipsita de echivoc. Izvoarele obligatiilor sunt enumerate cuprinzittor in art. 1.165 C. civ., care prevede: , Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leagi nasterea unei obligatii”. Legea enumerd expres numai acele izvoare de obligatii a cdror existent este necontestata. De asemenea, sunt cuprinse in enumerarea legal imbo- gatirea far justa cauza si actul juridic unilateral, ca izvoare distincte, de sine stata- toare si bine conturate de obligatii civile. $i mai mult, formularea din finalul textului, {in sensul c& obligatiile pot izvori si ,din orice alt act sau fapt de care legea leagi nasterea unei obligatii”, este atat de larga si cuprinzatoare, incat permite includerea in categoria izvoarelor de obligatii si a unor fapte ori imprejurari prevazute in alte texte ale Codului civil, precum si in alte legi, in afara celor numite si enumerate expres in art. 1.165 C. civ. eg.: cauzarea de prejudicii de ctre animalele si lucrurile pe care le avem in paza noastra juridicd - art. 1.375-1.377 C. civ.; cauzarea de prejudicii prin ruina unui edificiu — art. 1.378 C. civ.; alte fapte care sunt prevazute in legi speciale — cauzarea de prejudicii de catre defectele produselor puse in circulatie - L. nr. 240/2004; cauzarea de prejudici prin erorijudiciare — art. 52 alin. (3) din Constitutia Roméniei etc.] in Cartea a V-a, Titlul Il, art. 1.166-1.395 C. civ., sunt atent reglementate toate izvoa- rele obligatilor expres enuntate de art. 1.165, in ordinea enumeratii lor, consacrandu-se 1, Flour/Aubert/Savaux, Uacte juridique, p. 35, nt. 51. 2V. §, Brédeanu, V.D. Ziatescu, Faptul si actu juridic ea izvoare ale raportuluijuridic civil, in .Tratat de drept cil, v1 Partea generals”, Ed, Academie, Bucuresti, 1967, p. 236; D. Cosma, Teoria generald a ‘actului jurdie civil, Ed. Stintfics, Bucuresti, 1969, p. 5. > Carbonnier, pp. 29-31: M. Planiol, G. Ripert, J. Boulanger, op. cit. 5 H. Capitant, Traité de droit civil t Il, Dalloz, Paris, 1959, p. 293; Hamangiu/Rosett-Balénescu/Buicoianu, ed. 1998, . 463 urm., nt, 1120 urm.; Popescu/Anca, pp. 19-20; Pop, Obligaile, pp. 12-113. ‘4V,. ptr. dr. german, Schlechtriem/Schmidt-Kessel, p. 3 urm., nr. 6 lonup Florin Popa 2 vvuainicu wittt Cal30 R Titlul i: Considerati generale cu Prive la obligate civile fel: Capitolul | (art. 1.166-1.323) constituie se i fiecdruia cate un capitol separat. Ast i iu! legal al contractului si al regimului su juridic general; Capitolul It (art. 1.32413 reglementeazi actul juridic unilateral: Capitolul Ill (art. 1.330-1.348) este consae’ faptului juridic licit (sub aceasté denumire sunt reglementate: gestiunea de ee art. 1.330-1.340 -, plata nedatoraté ~ art, 1.341-1.344 — si Imbogitirea farg jue cauzi — art. 1.345-1.348); Capitolul IV (art. 1.349-1.395) cuprinde reglementates ceea ce se numeste raspunderea civila, care const in raporturi juridice obligetional 4 cate debitorul are indatorirea de a repara un prejudiciu injust cauzat victime print.y fapta ilicita a omului sau prin alte fapte care nu sunt conduite umane, dat ex potrivit legii, dau nastere unor Punerea in discutie a izvoarelo' asemenea efecte. r sbligatilor sia insesiraporturilorjuridice de obi gatii in acest manual va fi desfasurata respectandu-se ordinea in care sunt replemen, Rae extele noului Cod civit astfel, analiza va incepe cu contractul ~ cel my important iavor de obligatii-. va continua cu actut juridic unilateral, faptele juries Vee si se va incheia cu abordarea regimului juridic 2 rispunderiicivile delictiae, constand in obligatile de reparare a unui prejudiciu injust cauzat unei persoane : fapte umane ilicite sau prin alte fapte care nu sunt conduite umane, dar de produce : cirora legea imperativa leag’ astfel de efecte juridice. oa lonut-Forin Popa veal cu with Cal13-14 Titlul I. Contractul civil Subtitlul |. Formarea contractului Planul de studiu. Reglementarea. Contractul reprezint cea mai importanta. 13 llor civile. De aceea, contractul face obiectul celei mai importante teglementari din cadrul Cartii a V-a a Codului civil, intitulata Despre obligatii”, si constituie primul izvor juridical obligatiilor reglementat sistematic de Codul civil in cadrul Titlului Il, ,,lzvoarele obligatiilor". Numeroase texte legale dedicate contractului tegasim ins& si cu ocazia reglementarii raspunderii civile (in Capitolul IV din Titlul II al Cartii_ a V-a) si mai ales a executarii, respectiv neexecutarii obligatiilor (Titlul V al Cartii a V-a). Aceasta reglementare o putem considera definitorie pentru o teorie general a contractului. Cu aceasta coexist o parte speciald a contractului, care include normele specifice contractelor numite: intreg Titlul IX al Cartii a V-a este dedicat contractelor speciale (contractelor de vanzare, schimb, furnizare, report, locatiune, antrepriz3, socie- tate, transport, mandat, agentie, intermediere, depozit etc.). Bineinteles ci prevederi disparate privind contractul se regasesc in toate celelalte carti ale Codului civil. intreg Titlul I al acestei lucriri este dedicat teoriei generale a contractului civil gi implica formarea contractului (Subtitlul |), efectele contractului (Subtitlul II) si remediile neexecutarii contractului (Subtitlul Ill), Capitolul |. Notiunea de contract civil Notiunea de contract civil. Preluand definitia preexistent’ in doctrina’, 14 legiuitorul defineste contractul ca fiind ,acordul de vointe dintre dou’ sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic” (v. art. 1.166 C. civ.)?, reluand partial art. 942 V.C. civ.?. in acceptiunea legiuitorului, termenul 1 V, Hamangiu/Rosetti-Balinescu/Béicoianu, p. 484, nr. 1186; Popescu/Anca, p. 21; R. Sanilev op. cit, p. 18; Stitescu/Birsan, 1997, p. 19; L. Pop, Teoria general a obligatilor, Lumina Lex, Bucuresti 2000, p. 29: Albu, op. cit, p. 217 2 Codifcaile moderne se feresc si ofere o definite concreta a contractului, Lisind mai degraba si se {nfeleagi prin alte norme care este conceptia legiuitorului (cazul PDEC, al DCER sau al P, UNIDROMT). Alte legislatit opteazd insd ptr. defincea contractului (v. at. 1.378 C. civ. Q. sau art. 1.321 C. civ it care, de altfl, sunt si modelul de inspiratie al legiuitorului roman: ,II contratto é laccordo di due o pill parti per costituire, regolae o estinguere tra loro un rapporto giuridico patrimoniale”) 2 Care reproducea art. 1.098 V.C. civ. it. V. Pop, Contractul, p. 13, nr. 1 si doctrina citat’ cu aceasta ocazie, lonut-Florin Popa 3t vvuainicu wittt Cal14-16 Titlu Il: Contractul civil inte”. in doctrina si, pe alocuti, chiar cord de voint conventie”, despre care se tilizarea termenului tract”. contract” este sinonim cu expresia $i in noua reglementare regasim si u! stabilise cd este sinonim celui de con 7 2, Asa cum se poate const, a mitele sale’. F mnstata incipiul libertatii contractuale ¢ tui este acordul de voin din i cel et lm partion. Brin acord de vointe se intel@ge Inte sce efecte iuridice’, In acest med vointe individual insti in manifestarea de de a pl contractul se deosebeste juridice. je?, cu ti ic unilateral, o de roduce efecte juridice. vein 9 une singurepersoane cUIMEETES 0° sub emnul libertatit contractual k i continutul contrac ied ine continutul aces il ai je sun bere me ncheie orice comeracte $1 5 eae ‘at 1 ca. in iatble impuse de lege. de ordinea publica si de ot Peo aii Gaeta te Consecinta imediata a principiulul €S° ‘contract, este necesar si tind la pe st principiu nu exist, nu putem Servanda). Acordul de vointe, pent oe solcaea aestu pincipi inte patie Se, Das cen pe orbi de un contract, ci de manlfestift © toa chestiunil formériicontractulu, ; a seord?, Vom relua acest principiu cu 0ca2" mma Teoretizarea libertatii contractuale contractuale. _ lib It nomie de voint’®, ale cirui valente ceptului de auto! Fundamentele libertal corespunde celei a crearii con 1994, p- 20: Pop. Contractl,p. 29. Potrivt unor auto Tv PopeseusBnca, p21 Sti 0 eo one tontrac. cate este. speca este_necesar 8 se distin’, ott comet oe “sc crept CL V, Cantacuzino, ed. 1921, p. 392 Ur Or item in dr. fr. (v. L. Boyer, Contrats et eonventions in Bucur 1924, v1 p45 ume distin se gt. 2010, nr. 1 unm: Flou/AuberSavaus, Uae Rép, civ. Dalloz. aout 100 ta este oarecum conservatd si de dr. german. fare cconsiderd cd poate primi Jaq p.m 80), Disney (vraglihesShuldverhlin) numa rouse 4 on hgech) 2 oe oe in suma a_cel putin doud declaratii de voints (Wilersertérngen) cpu reisnd-sein $31 BB (v. V. Emmerich, in Manchener Kommentar, p. 1581 arangUnberathjJohnston, p.25 ur Oe ete 1 endo VO) ea soins fennratle de comet interationa, in Oreptl or. 171997, pp.6-13 |. Albu Prep eivil. Contract se underea contractual, Oacia. Clj-Napoca, 1994. p. 24 urm. Pop. Contractul, p. 45 urm.. nt. 13; Feerareccu,fuoarele obligatilr in Codul civil ~ art. 7.164-1.395. Analiza crtid st ‘comparativé a noilr tote normative, CH. Beck, Bucuresti, 2013, p. 34 urm. romative CH err sete doar unul cntre elementele car duc spre o definite a contractului find de mute or dseutabil dacd un act colectivtrebui si fie califieat drept contract (L, Boyer. op. cit, nr. 4 urm) or dscura doc rir de 2 produce efecte juriice prin acordul lor este considerata de uni autori cu adevarat definitorie ptr. contract (v. Mazeaud/Chabas, t. Il, nr. 55, p. 52). 5 Consacrata de aproximativ toate ‘codurile din ultimele dou’ secole. V., €.g., modelul german, unde se distngs Impede Inte liberates de 2 alge parteneri contractual, de a negocia, de a inchea sau nu un contract (Abschlussfreiheit) si libertatea de a-i stabili continutul (Inhaltsfreiheit). V. V. Emmerich, in Minchener Kommentar, p. 1440 urm., nr. 1 ur. ‘'situatia actelor de curtoazie sia actelor de complezent baza si-pe un acord de vointe, fird ca totuyi si produ w See p. 212 urm., nr. 435 urm.). ‘orta obligatorie, pandant al libertatii contractual inchei (v. Markesinis/Unberath/johnston, p. 26; Mazeaud/Chabas, ieee laa aoe Vv. A. lonascu, Vointa jurdied, Studia Napocensis, Ed. Academiei realtate, egitura dintre expunerea ieilor filsofice si a celor juidice nu este ri tescu/Birsan. ed. 1 despre care se poate constata ci se pot efecte juridice de natura contractual’ Bucuresti, 1974, p. 49. In pe departe evidenti = fonut-Florin Popa vvuainicu wittt CalCapitolul |: Notiunea de contract civil 16-17 filosofico'-juridice? coincid istoric cu aparitia codurilor moderne. in esenta, in conceptia clasica aplicabila notiunii de contract, se aprecia c& vointa individuala (adicd »autonoma”) este adevaratul izvor de drepturi si obligatii. Contractul poate lua nastere numai printr-un acord de vointe realizat in mod liber, pentru cd omul este, prin natura sa, liber. Ingrédirea sau limitarea libertatii sale - se spunea in doctrina clasicd — std doar in puterea si vointa sa. Cu toate acestea, viata in societate face necesard 0 anumita ingradire a acestei libertati, in limitele si in conditiile determinate prin ,contractul social”. Asadar, omul renunta de bunavoie la o parte a libertatii, in vederea asigurérii ordinii sociale. Cand oamenii isi asumd obligatii prin contract, ei isi limiteazé libertatea prin propria vointa. De aceea, vointa individuala isi trage puterea creatoare de obligatii din ea insasi, si nu din lege, si, in acest sens, ea este declarata autonomd. De aceea, se considera c’ ceea ce omul decide pentru sine nu poate fi decat just. In sfarsit, economic vorbind, contractul liber incheiat se considera c& este instru- mentul cel mai adecvat de realizare a intereselor economice ale partilor?. Autonomia de vointa si libertatea contractual se traduc in planul dreptului prin urmatoarele: a) contractul este principalul izvor al obligatiilor, toate celelalte find secundare; b) normele referitoare la contracte trebuie si fie, in principiu, dispozitive sau supletive si numai in mod exceptional imperative; c) eventuala prezenta a nor- melor imperative este menita sa asigure libertatea de vointa; d) contractele se incheie prin simplul acord de vointe, eventualele exceptii fiind menite si protejeze aceeasi libertate. inteza juridicd a acestor consecinte ne face s& constatim ca teoria autonomiei de vointa reprezinta si in prezent sursa ideologica a trei principii elementare ale con- tractului: principiul libertatii contractuale (libertatea de a se obliga contractual si de a stabili continutul contractului), principiul consensualismului (libertatea de forms), principiul fortei obligatorii a contractului (care, la randul sau, este urmarea primelor dout principii in conceptia autonomiei de vointa)°. Actualitatea autonomiei de vointa. Provocarile dreptului modern generate de 17 aparitia contractelor de adeziune, de fenomenul concurentei neloiale si de chestio- area severi a liberalismului economic din perspectiva notiunii de piatd autoreglemen- tata au dus la reconfigurarea notiunii de autonomie de vointa, fara insa a-i nega resortul de baza, care este libertatea de vointa°. Ca orice concept echivoc, autonomia J. Gordley, The Philosophical Origins of Modem Contract Doctrine, Clarendon Press, Oxford, 2011, in special p. 161 urm). VV. JJ. Rousseau, Du contrat social ou principes du droit politique, in ,Euvtes completes”, Gallimard, Paris, 1964, p. 349 urm,, in special p. 360 urm.; I. Kant, Critica rafiunié practice, intemeierea metafzicit rmoravurilor, Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2010, p, 159 urm., p. 249 urm. 2 V, Starck/Roland/Boyer, Contrat, ed. 1993, p. 4 urm., nt. 6 urm.; A. Weill, Fr. Terr, Droit civil Les obligations, Dalloz, Paris 1975, p. 51; Terré/Simler/tequette, p. 32 urm., nr, 20 urm. 3, JS. Mil, On Liberty, Cosimo, New York, 2005, p. 67 utm 4, Starel/Roland/Boyer, Contrat, ed. 1993, p. 5 urm., nt. 9 urm.;L. Boyer, op. cit, nt. 12 urm. 5 V, Carbonnier, ed. 2000, p. 53 urm., nr. 16: L. Boyer, op. cit, nt. 12 urm.; similar, Terré/Simler/ Lequette/Chénedé, p. 34 urm., nr. 24 urm.; Malaurie/ynés/Stoffel-Munck, p.177 urm., nr. 401 urm. 6 V, Mazeaud/Chabas, tI, p. 93 urm.; StarelRoland/Boyer, Contrat,p. 8, nt. 19, lonuf-Forin Popa 3 ovanineu-wrorCalW Titlul ll: Contractul civil + trade critice, in special din partea autotilor frag, Fidei teorieiclasice, adaptand-o la noileexigente pra pentru ambele parti ale confruntatii ¢§ a esse a x *tr-g pozitie de egalitate economica si socialy3 partie contact = peri 58 impund legea lor celor sabi, lntingyt exist posi i 2 esiertatea, De ceed, se spune C4 .nimeni nu pari econyg sever sau inlaturdndu-le oi, pard indoiald, interesul individual este un fc, prea liberal 1m forma Pa rmice, dar un oarecare dirjism economico-juidic ae aerial x aa ca o necesitate chiar si in cadrul doctrinelor celor mj in viziune . liberale>, imaginea dreptului este astazi complet diferita fata de cea de acum doug Desigur, erie surse ale obligatiilor a crescut considerabil (¥. multiplicares secolets te multiplicarea formelor de raspundere obiectiva), numétul si inten obligatiilor legale, erative au sporit si ele (Uv. exemplul dreptului consumului say 3} sitatea normelor imp Tin schimb, reglementarile moderne sunt o proba a dectnuly acetal eae a proba 2 conserva autonomiei de voint, compensaté deg ne ic or valitatlor contractuale (mai ales in sfera contractelor de consum). jn multiplicare a aire observat ca dreptul contractelor se aflé intr-un amply proces de aaa generat oPsimuenta sic in cele din urmé, de transpunerea unui dept | contractelor”. 2 maine de a incheia aceasta sectiune dedicata fundamentelor contractului, trebuie si amintim cA ultimul secol a fost ‘martorul aparitiei mai multor curente doctrinare care au avut ca mizi si redefinirea notiunii de autonomie de vointa sau negarea scesteia. Este, astfel, de refinut teoria dreptului pur, potrivit cdrela autonomia de aoe are oviginea in lege, infeleasd in sens larg. O altd teorie moderna care "Vz in special: E. Gounot, Le prineipe de autonomie de (a volonté en droit privé contribution & ude ‘que de Finalvidualisme juridique, thése, Dijon, 1912, sau, in sinteza: La libeté des contrats et ses juts se Seine scdes qetatee, 1938. p. 321 urm.: G. Rouhette, Contribution a tude ertqu de i these, Paris, 1965, ra ee Fayek, individualism and Economic Order, University of Chicago Press, 1980 (ed. prima 1948), p. 107 um: The Road to Serfdom, Routledge, 2001 (ed. primara 1944), p. 123 urm.; dar mal aes ‘The Constitution of Liberty, Routledge. 2006 (ed. primars 1960), p. 115 urm.; Law, Legislation and Libey, Routledge, 2013 (ed. primara 1982), p. 90 urm. > Y, Starck/Roland/Boyer, Contrat, p. 9 urm., nr. 23 urm.; Malaurie/Aynés/Stoffel-Munck, p. 177 um; Terré/Simler/Lequette, p. 36 urm., nr. 33 urm 4, Starck/Roland/Boyer, Contrat, p. 8, nr. 22 5 Nivelul si calitatea interventionismului separa insa in mod radical conceptille. © Vy, Malaurie/Aynes/Stoffel-Munck, p. 178 urm., nr. 401 urm.; Terré/Simler/Lequette, p. 41 urm, ni, 34 urm. 1. Albu, op. cit. p. 32. 7, J. Basedow, Un droit commun des contrats pour le Marché commun, in Revue Internationale de Droit Comparé, 1998, p. 7 urm. C. Ap. de Vincelles, La recherche d'une cohérence en droit européen: de acquis communautaire & lébaucke d'un droit européen des contrats, in ,Droit européen du contrat et diits du contrat en Europe. Quelles perspectives pour quel équilibre?”, Litec. Paris, 2007, p. 7 utm. 'V. H. Kelsen, Reine Rechtslehre, Mohr Siebec/Verlag Osterreich, Tubinger/Viena, 2017 (ed. inital 1934; trad. rom. Teoria purd a dreptului, Humanitas, Bucuresti, 1992), in special, p. 310 urm., p. 461 urm.; in ceea ce priveste teoria contractului, v. H. Kelsen, La théorie juridique de la convention, in Archives de philosophie du droit, 1940, p. 33 urm. (un eseu in care formarea contractului este descrisi ca o delegare &¢ de vointd a fost supusa unei a timp ce alti autori au rimas fide! ale dreptului2, Ramane ins& limpede 7 lonut-Florin Popa vveainicu with CalCapitolul Notiunea de contract civil "7 marcat ideologic notiunea de contract a fost si este asa-numitul solidarism contrac- tual, cu originea in dr. fr.1, dar receptat si in doctrina roman3?. Aceast teorie are semnificatia, asa cum o numese chiar autorii sii, a unui principiu demonstrativ”> al dreptului contractelor si al soiutiilor pe care acesta le poate oferi. in esenta, principiul invocat poreste de la ideea ci interesul” partilor contractante este adevaratul »motor” al raporturilor contractuale4 si ca, prin incheierea contractului, el trebuie si se manifeste ca un , interes comun” care implicd increderea reciprocd in realizarea sa. Asumarea ,,interesului comun” genereazi o stare de dependent’ reciproca a pirtilor contractului, care transcende pretinsul antagonism” sustinut de tezele autonomiei de vointa, generand 0 forma de ,solidaritate” a partilor, Solidarismul contractual a generat si interpretari hazardate, depasind cu mult cadrul demonstrativ descris mai sus’, In fine, in mod paradoxal, pornind de la aceleasi repere ca $i teoria tocmai prezentata, in spatiul dreptului anglo-american a fost formulat’ asa-numita teorie economicd a contractului, al cérei principiu de baz const in ideea repartizarii juste” a resurselor economice prin intermediul contractelor si in baza criteriului concu- rentei*. Concurenta intre contracte, vizute ca simple valori economice si, totodat, ca din partea legivitorului, prin care nowma contractuald ajunge 8 fie conectata la Ecourile (cel putin terminologic) se regasesc si in doctrina francez V.G. Rouhette, teza cit. supra, Contribution & étude critique de la notion de contrat (pt. care contractul este, gratie puterii pe care legiuitorul i-a confert-o, creatorul unei norme bilaterale — v. p. 636 urm,): JL Aubert, Le contrat, Dalloz, Paris, 1996, p. 25 urm. (care vorbeste de .actjuridic normativ"); intt-o anumita masura, la nivelul limbajului juridic, v. P. Ancel, Force obligatoire et contenu obligationnel du contrat, in RT.D. civ. 1999, p. 772 urm. (in special p. 787): R. Libchaber, Réflexions sur les effets du contrat, ‘in Mélanges offerts 3 Jean-Luc Aubert. Propos sur les obligations et quelques autres thémes fondamentaux du droit”, Dalloz, Paris, 2005, p. 211 urm. (¢f. ciruia .norma contractuala” echivaleaza cu obligatile cérora contractul le da nastere); P. Vasilescu, Relatvitated aetului juridie evil. Repere pentru 0 noud teorie generalé a actului de drept privat, Rosetti, Bucuresti, 2003, seeditata la Universul Juri Bucuresti, 2008 (unde se regiseste varianta kelseniand aplicabild tuturor ipotezelor in care vointa poate produce efecte juridice recunoscute ca valide, adica ,norme private” —v..eg.,p. 95 urm.). "V. J. Ghestin, in special La formation du contrat, nr. 223, p. 200; C. Jamin, Plaidoyer pour te solidarisme contractue, in ,Le contrat au début du XXI*siéle. Etudes offertes a Jacques Ghestin’, L.C.D, 2001, p. 441 urm.; sau, intr-o perspectiva comparatisté: H. Muir Watt, Analyse économique et perspective solidarste, in ,La nouvelle crise du contrat” (ed. Chr. Jamin, D. Mazeaud), Dalloz, 2003, p. 183 urm.; P. Ancel, Force obligatoire t contenu obligationnel du contrat, op. cit, p. 772 urm.; J. Rochfeld, Cause et type de contrat, L.G.D,., Paris, 1999: S. Le Gac-Pech, La proportionnalité en droit privé des eontrats, L.C.DJ. Paris, 2000; AS. Courdier-Cuisinier Le solidarisme contractuel, Litec, Paris, 2006. 2 V. Pop, Contractul, p. 57 urm., nr. 17 urm.: L. Pop, Executarea contractului sub autoritatea prineipiului solidarismului contractual, in Dreptul ne. 7/2011. p. 71 urm. 3, AS. Courdier-Cuisinier, op. ct. p. 249 urm., nf. 382 urm. 4 Ibidem, p. 39 utm., nt. 51 ut. 5 Prin utilizarea unor termeni ca ,amitié", .fraternité", .amour” intre contractanti (v. A. Sériaux, Droit des obligations, PUF, Paris, 1998, nt. 55, p. 62 urm. C. Thibierge-Guelfucci, Libre propos sur la transformation du droit des contrats, in R.T.D. civ. 1997, p. 382 urm.). Ptr. 0 analiza a acestui fenomen, JP. Chazal, Les nouveaux devoirs des eontractants. Es-onallé trop loin? in ,La nouvelle ctse du contrat”, op. cit, p. 99 urm., sau D. Mazeaud, Les nouveau instruments de 'équilibre eontractuel. Ne risques-on pas daller trop loin?. in La nouvelle crise du contrat", op. cit, p. 135 urm, Ptr. critica teorei, +, Malaurie/AynésiStoffel-Munck, p. 358 urm,, nt. 751; Carbonnier, nr. 114; Terré/Simler/Lequette, nr. 40- 41. i FeV, tucrarea unvia dint fondatoritacestei geal: RA. Posner, Economie Analysis of Law. Little Brown and Company, 1986; apoi tezele jurstilor care reprezint8 curentul Law and Economies: W. Bishop, lonuFlorin Popa % veuainicu wius Cal18 |: Contractul civil 17-18 une i oate genera, in anumite cond... Jor economice, P' dit vehicule pentru repartizarea reset contractual, dacé un alt raport concurens | fa dreptul unei parti de a parasl 2 mal prftabl ‘cess a-numit dovedeste mai eficient Soe ead in conditile une scope coe | bene eee ate arti de intreruperea relatiei con| fac 7 le. Desi a ied prejudiciului cauzat celeilal te tl «ntinental, céteva argument = ae acest considerata incompatibila Sat in areptul privat european prin ieee Pe care si-au creat propriul loc distit aide Referint® pentru Dreptul Privat Europes Cea or i a contractului, n forma sa exter, aceast te (OCFR)'. La nivelul fortel o i at a aeta out seruand, coping ent relativizeaza principiul ea principiului ‘sau de refuzul Sed in naturs ois ae ae ale ri ca Prediul daunelor-interese ~ de altel, chests obligatiilor contractua 5 ed dreptului anglo-american’. de a contracta si de a stabili continuty, sti [a baza contractului, este necesar « contractului, Inilerent dere mratice de constructie a teoriei contractuy 2 abservam cd in toate deat ale, Asadar, fe cA aceast libertate este limitatsd regiseste ideca libert embri ai societafii (autonomia de vointa), fie ci este dati de libertatea celal alune conferit de norma de drept (pozitivismul juridic) fe ¢ spatiul libertatii de fi ‘uridic si economic al celorlalti, care trebuie Sa se afle intr-up ee in vonaltate ‘cu interesul celui despre a carui libertate Se vorbeste raport de picrridic), solutia practica este aceeasi. De aceea, in toate sistemele de telidasterme regasin ia nivel normativ, o reglementare principiala identicd ale. rep asim, tractuale? _ a tibe tatea contractuala are un sens multiplu: a) libertatea dea contracta — dreptul rat tuali si de a negocia cu acestia continutul viito. it -si alege partenerii contrac! i oe ° itbertatea de continu ~ care const in dreptul partilor de a stabitin Observatii concluzive. Libertatea © Cholee of Remedy for Breach of Contract, in Journal of Legal Studies nr. 14/1985, p. 299 um; | is ese penis ne Option Pricing. in Journal of Legal Studies nr. 24/1995, p.139 um: foe chat ale unor autort europeni: G. Apa. A. Giampiesi. Law and Economics and Method Anais The Contractual Damages Issue, in Cardozo Law Bulletin, 1995, p. 698 urm.; teza economismuly) | Contractual a cistiat si eativa autor romani care incearcd sd explice fenomenul contractual din perspects | ‘exclusiv economics: C. Paziue, Raspunderea contractual. O analiza juridicd si economica, Universul Juric, Bucuresti, 2019 (pentru bazele economice ale acestei cercetari, v. pp. 28-70); D, Carémidariu, Contract standard in ofaccri. Teza de doctorat, Universitatea de Vest din Timisoara, 2020 (pentru ideologiaaferent, u.,in special. pp. 17-88). | "V. G. Wagner (¢d,). The Common frame of Reference: A View from Law & Economics, Seis, Munchen, 2009. Dar nu numai la nivelul DCFR. V. E. Kraizberg, M. Arenst. Efficient Contract Remedies and the European Unification, in European Journal of Law and Economics nr. 10/2000, p. 93 urm. ?V. EA. Farnsworth, Damages and Specific Relief, in 27 American Journal of Comparative Law, 1979, p.247 urm, * V. fostul art. 1.134 C. civ. fr, devenit art. 1.102 (ca urmare a reformei din anul 2016), § 311 BGB, art. 1.322 C. civ. it., art. 1.255 C. civ. spaniol, recentul art. 6:248 C. civ. olandez, art. I]. - 1:102 DCFR. Py Libertatea de a incheia sau nu un contract (positive und negative Abschlussfreiheit — v. V. Emmerich, in Miinchener Kommentar. p. 1440 urm., nt. Schlechtriem/Schmidt-Kessel, p. 34 urm., nr. 50 urm). * lonut-Florin Popa veancu with CalCapitolul |: Notiunea de contract civil 18-19 mod liber continutul contractului (ie. de a defini contractual drepturile si obligatiile care servesc intereselor acestora, determinand in acest mod si efectele contractului'); ©) libertatea de forma sau consensualismul — care consta in posibilitatea de a da nastere unui raport contractual prin simplul acord de vointe al partilor; d) libertatea de proba — ‘in sensul c4, dincolo de exceptiile expres indicate de legiuitor, ca o consecinta naturala a libertatii de forma, exist’ si posibilitatea probari libere a existentei si continutului contractului; e) libertatea de alegere a normei aplicabile - in sensul c4 partile pot determina continutul contractului si prin indicarea normelor incidente, iar in contextul normelor conflictuale in spatiu, pot alege liber legea aplicabila contractului (0 expresie a libertatii cu relevanta speciala in contextul dreptului international privat)?. Cele cinci aspecte ale libertatii contractuale se regasesc astazi si in dreptul pozitiv: .Partile sunt libere si incheie orice contracte si si determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri” (art. 1.169 C. civ.) Intro maniera si mai generala, care depaseste granitele contrac- tului, ,Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede in mod expres altfel” fart. 12 alin. (1) C. civ.]. O suma de alte reglementéri au rolul de a asigura functionarea acestui principiu si de a garanta aplicabilitatea sa (v., in acest sens: art, 26 C. civ. privind principiul ocrotirii si garantarii drepturilor si libertatilor civile; art. 30 C. civ. privind principiul egalitatii in fata legii civile etc.). Dimpotriva, numeroase alte norme au functia de a limita libertatea contractualé [v. art. 14-15 C. civ., care consacra principiul exercitarii drepturilor cu bund-credinta si condamna abuzul de drept; art. 12 alin. (2) C. civ., care limiteaza capacitatea de a dispune a per- soanei aflate in insolvabilitate etc.]. insé cea mai considerabila limitare a principiului libertatii contractuale, 0 limitare care le include in sine pe toate celelalte, este data de dezideratul cuprins in art. 11 C. civ., care prevede ca ,Nu se poate deroga prin con- ventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publicd sau de la bunele moravuri”. De aceea, pentru a stabili in mod corect conturul libertatii con- tractuale, dupa ce am stabilit continutul de baza al acesteia, vom trece la analiza limitelor sale. Limitele libertatii contractuale. Ordinea public’ si bunele moravuri. 19 Libertatea contractuala nu este absoluta. Ea cunoaste doua limite generale: ordinea publica si bunele moravuri. Legiuitorul include intre limitele libertatii contractuale si legea (v. art. 1.169 C. civ.), ceea ce nu era neaparat necesar. in conditile in care legea este inclusi in domeniul ordinii publice pozitive. Pe de alta parte, principiul fortei obligatorii a contractului, principiu fundamental in dreptul privat continental, urmare a principiului libertati de a contracta, este operational numai cu condita ca libertatea si fie exercitata in limitele legii - cu alte cuvinte, contractul sa fie ,.valabil incheiat". Tocmai de aceea, art. 1.270 alin. (1) C. civ. dispune: ,,Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”. Valabilitatea contractului este subordonaté respectarii ordinii publice si bunelor moravuri cu prilejul incheieri contractului. 1 Sau lbertatea de fond (v. Baudouin/jobin/Vézina, p. 119, nr. 81). 2, art 3 din Regulamentul Roma I privind legea aplicabils obligatilor contractuale: GP. Callies, in GP. Callies, Rome Regulations. Commentary, Wolters Kluwer, 2015, p. 76 urm.; A. Oprea, Observati privind principal autonomiei vont in dreptulnteraational privat al contactelor, in RRDP nr. 5/2012, p. 90 urn. lonu-Florin Popa a vuainicu wittt Calctul civil ul I; Contra 20 Titl te o notiune dificil de circumscrs! fy, ir tinut imperativ, presen. Ordinea publicé jlor care au un cont Be anne DReScy ts entaril 7 = rie, : cipal, ea include totalitatea a ent, Intra in aceasth categorie ‘in pi ea sau prohibind un anumit co Constitutia, legil , legile Fiscal au pr ic: Cone aii publice este extrem de varabil, tui tu! publi normele care alcatuiesc drept 3 ordini t le i licatie 3 © ile si le legiuit t legile penale etc. Domeniul de ap! sociale si economice ale legit ‘orului, fin jile politice. " x schimba in functie de concept Pe ini publice. Varetatea extrem’ 2 nome discutabils defnirea apodictil OT pigs sa apelam Ia un sister Pent 2 nce regulior nenormate Ce ° rT ice Ordinea publics ‘vid o sintezé a elementelor ordinl! Pl" e erpatia colectivitatii asupra individului 2 conceptia nr autorh SUPPOSE cel putin restita ea mai impae dupa altii, ,antiteza ae yale’, adic supunerea Sa regulilor imperative edictate dy tan dud bet Conta er eprezinta suma locurlor comune gy comunitatea u tea membrilor unei comunity, in care t1aieste eee in mentalital : valente normative care se regasesc In s, sunt mai degraba legate qe i, S- us a moravuri, sa SP Xt 5 legate moment dat. In acest serish j imediata®. Trebuie sd observam cA, in realitate, Prima obicei decat de 0 norma $ nofiun’ y in dreptul nostru sunt tratate distinct. i tul nostr : iune o include pe a dou , desi ee 5; ! . Dreptul modern si P! de codificare amalgameazi cele i roi ee deptul international privat si in dreptul ue gi acelagifenomen este constors ig de sintetizare a regullor de ordine public (g Pastrandu-se insd in orbita tre Tr iil, astfel cum ea este sugerata de art. 1), care se include si conceptia CON i ee este aceea a unei ,interdictii sociale" retinem c& functia de baz & 3, interdictie social’ aflat’, mai cu seam vo es ingrideasci libertatea contractual, inte a % mae toto au - bunele moravuri -, dar si prin intermediul dreptuly prin intermi Cee permanentd schimbare si reevaluare a unora dintre normele ca european, intr ea publica?. _ ; : _ eas e opereaz o clasificare a ordinii publice in functie de diverse criteri, Retinem trei dintre acestea: ' sdinea publicd clasicd si ordinea publicd modemé, in Dreptul nr. 12/2019, p. 9um, Vata rier p43. ny 69: Catala, A propos de ordre public, in ,Mélanges offets& Pere Dia 2, Carbonnier, cule centre deux millénaires”, Dalloz, 2000, p. 511 urm. 7 aoe ean dauser. J), Lemouland, Ordre public, in Rép. civ. Dalz, mars 2004 (dern. mise & jour jun 4. Ordinea publica es 2011), nr. 23. '1V, Ghestin/Loiseau/Serinet, La formation 1, p. 378, nr. 514. $V, Carbonnier, p. 144, nr. 68. 6; Flour/Aubert/Savaux, Uacte juridique, p. 268, nr. 277. 7 jn dr. german, sub notiunea de guten Sitten, prev. de § 138 alin. 1 BGB; v. Wolf/Neuner, p, 534 um; art. 3 alin. (3), (4), at. 9 din Regulamentul Roma | privind legea aplicabila obligatillor contractuale, unde definirea normelor de ordine publici nu presupune nicio prevedere distinct legata de bunele moravui V. J. Haris, Mandatory Rules and Public Policy under the Rome I Regulation, in , Rome | Regulation. The Law Applicable to Contractual Obligations in Europe” (eds. F. Ferrari, St. Leible), Sellier, Minchen, 2009, p. 269 utm, : *V. Pop, Contractul, p. 369, nr. 140. °V, Terré/Simler/Lequette/Chénedé, p. 560, nr. 486; Ghestin/Loiseau/Serinet, La formation 7, p. 381 um. 519 um: G Pigrar, Et sion parla de ordre publi (contractuel)?, in R. Contrats ax 1/2013, p. 251 utm,; ¥. Lequette, Les mutations de ordre public contractuel (Actes du colloque ~ Pe Ouverture, in R. Contrats, 2012, p. 262 urm. DE . lonuf-Florin Popa veaiicu wiul Cal