Concepte nursing 9

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE

Formularea diagnosticului/diagnosticelor de îngrijire reprezintă finalizarea actului de evaluare a

pacientului, fiind realizată prin organizarea, analiza, sinteza şi rezumarea informaţiilor obţinute despre
pacientul îngrijit.
Problemele actuale (prezente, existente) sau potenţiale de sănătate ale pacientului evaluat, care pot fi rezolvate
specific prin intervenţii de nursing sunt identificate şi definite drept diagnostice de îngrijire.
Diagnosticele de îngrijire nu sunt diagnostice medicale!
Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar formulat care descrie modul individual de
răspuns al persoanei sau grupului evaluat faţă de o problemă de sănătate.
Diagnosticul de îngrijire presupune identificarea de către asistenta medicală a unei probleme de sănătate (a
persoanei sau colectivităţii), în rezolvarea căreia aceasta este competentă şi abilitată să intervină, printr-o
acţiune autonomă.
Ideea diagnosticului de îngrijire nu este un concept nou, premisele teoretice ale acestuia regăsindu-se încă din
expunerile Florencei Nightingale, din a doua jumătate a secolului XIX.
Pe măsura dezvoltării conceptuale şi practice a modelelor şi tehnicilor de îngrijire a bolnavului, decurgând din
practica activităţilor zilnice de asistenţă, s-a demonstrat necesitatea formulării unui diagnostic de îngrijire.
Acesta trebuie să reflecte evaluarea pacientului, direcţionată pe problemele de îngrijire. Totodată, diagnosticul
de nursing trebuie să faciliteze elaborarea unor măsuri specializate şi individualizate de îngrijire, oferind un
cadru unitar activităţii practice autonome a asistentei medicale.
În 1973 în SUA se constituie Asociaţia Nord Americană de Nursing (NANA), care elaborează pentru prima
dată conceptul teoretic al diagnosticului de îngrijire şi formulează primele exemple de diagnostice de îngrijire.
Ulterior, pe măsura dezvoltării conceptuale şi a evoluţiei modelelor teoretice de nursing, în anii 1990 ia
naştere un nou organism profesional, numit Asociaţia Nord Americană pentru Diagnosticul de Nursing
(NANDA), a cărui principal obiectiv îl reprezintă formularea unui cadru conceptual unic pentru diagnosticul
de îngrijire.
Din 1992 diagnosticele de îngrijire descrise anterior ca diagnostice potenţiale au fost reformulate şi reunite în
categoria de “risc crescut pentru”.
Formularea diagnosticului de îngrijire trebuie să includă următoarele aspecte obligatorii:
Definirea problemei de îngrijire;
Definirea manifestărilor caracteristice sau a factorilor de risc. Manifestările caracteristice unui diagnostic
actual de îngrijire includ un cumul de manifestări subiective (simptome) şi obiective (semne), unele majore
(prezente în peste 80% cazuri), altele minore (prezente la 50-79% din pacienţi). Diagnosticele potenţiale de
nursing includ obligatoriu factorii de risc prezenţi.
Factorii asociaţi (factori fiziopatologici, legaţi de tratamentele medicale admnistrate, factori situaţionali sau de
altă natură) ce pot contribui la apariţia sau modificarea stării de sănătate sau la schimbarea acesteia.

Categorii de diagnostice de îngrijire:

În prezent, prin consens internaţional, sunt acceptate patru categorii de diagnostice de îngrijire:
Diagnosticul actual;
Diagnosticul de risc înalt pentru apariţia unei probleme de îngrijire;
Diagnosticul posibil;
Diagnosticul stării de bine.

1. Diagnosticul actual de îngrijire

Acest tip de diagnostic descrie o judecată clinică aplicabilă stării prezente de sănătate a pacientului, fiind
susţinut prin prezenţa semnelor şi simptomelor majore/minore caracteristice.

2. Diagnosticul de risc înalt:

1
Diagnosticul de nursing de “risc crescut” presupune o judecată clinică asupra unui pacient sau a unei
colectivităţii susceptibile să dezvolte o anumită problemă de îngrijire cu o probabilitate mai mare decât a
altora în aceeaşi situaţie dată.

3. Diagnosticul posibil de îngrijire:

Acest tip de diagnostic de îngrijire descrie o problemă de sănătate a cărei existenţă este suspectată clinic, dar
pentru a cărei susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile diagnostice şi pentru a cărei
formulare este necesară obţinerea de date suplimentare, care vor confirma sau infirma ipoteza clinică.

4. Diagnosticul stării de bine:

Diagnosticul de nursing al stării de bine reprezintă o judecată clinică asupra unui individ, familii sau
comunităţi privind tranziţia de la un anumit nivel de sănătate la unul superior.

Formularea diagnosticului de îngrijire

Modul de formulare a diagnosticului de îngrijire trebuie să conţină un enunţ cât mai clar formulat care să
cuprindă, într-o terminologie specifică şi unanim acceptată, starea actuală de sănătate a individului sau
comunităţii îngrijite şi factorii care contribuie la aceasta.
În funcţie de tipul diagnosticului de îngrijire formulat (încadrat în una dintre cele patru categorii posible,
descrise anterior) enunţul diagnosticului de îngrijire poate cuprinde un enunţ compus dintr-un singur element,
din două sau din trei elemente.

Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunţ cu un singur element

În acest tip de formulare se încadrează numai diagnosticele de nursing care se referă la starea de bine.
Acceptate de NANDA din 1992, diagnosticele de nursing ale stării de bine sunt formulate ca un enunţ cu un
singur element, de tipul “potenţial crescut pentru”.

Exemplu de enunţ al diagnosticului stării de bine:

“Potenţial crescut pentru o mai bună educaţie”.
Acest tip de enunţ, al diagnosticului de îngrijire al stării de bine, nu include niciodată afirmaţii asupra
factorilor asociaţi.

Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunţ cu două elemente

Formularea diagnosticelor posibile de nursing şi a diagnosticelor de risc crescut este redactată sub forma unui
enunţ cu două elemente.
Diagnosticul posibil de nursing cuprinde în prima parte a enunţului diagnosticul de îngrijire suspectat (“posibil
+ diagnostic”), urmat de elementul de conjucţie “cauzat de/favorizat de”, iar în a doua parte a enunţului
elementele clinice care atrag atenţia în acest sens.
Acest tip de diagnostic este un diagnostic de etapă, care urmează a fi definitivat prin culegerea de date
suplimentare, transformându-se ulterior fie într-un nou diagnostic actual de îngrijire, fie dispărând de pe lista
de probleme de îngrijire ale pacientului dacă nu obţinem dovezi în acest sens, fie devenind un diagnostic de
risc crescut în condiţiile în care factorii de risc potenţial se definesc cu precizie.

Un exemplu de diagnostic potenţial de nursing este următorul:

“Posibil deficit de autoîngrijire cauzat de incapacitatea utilizării mâinii stângi imobilizate prin perfuzia
intravenoasă continuă”

Diagnosticul de risc crescut cuprinde în prima parte a enunţului sintagma “risc crescut pentru” urmată de
diagnosticul de nursing pentru care pacientul prezintă elemente de risc, elementul de conjuncţie “favorizat de/
cauzat de“ iar în a doua parte a enunţului enumerarea factorilor de risc prezenţi pentru dezvoltarea acestuia.

Iată câteva asemenea exemple de formulări ale diagnosticelor de risc crescut:

2
“Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate favorizat de imobilizarea prelungită la pat secundară
fracturii de coapsă”
“Risc crescut pentru apariţia ulceraţiilor corneene favorizate de dispariţia ocluziei palpebrale în cadrul comei
neurologice”

Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunţ cu trei elemente

Diagnosticele actuale (prezente) de nursing sunt singurele diagnostice de îngrijire redactate sub forma unui
enunţ compus din trei elemente distincte.
Primul elemente este reprezentat de diagnosticul de îngrijire, al doilea este reprezentat de factorii cauzali
(etiologici), introduşi prin formula de legătură “determinat/cauzat de”, iar al treilea element este reprezentat de
manifestările clinice majore sau minore, subiective sau obiective care susţin diagnosticul formulat, fiind
introduse prin elementul de legătură “manifestat prin”, urmat de enunţul acestor manifestări (fie în termenii
unor argumente clinice, fie sub forma direct exprimată de către pacient).

Exemple de formulări ale enunţului diagnosticului actual de îngrijire compus din trei părţi sunt următoarele:
“Anxietate determinată de evoluţia impredictibilă a episoadelor de astm bronşic manifestată prin afirmaţii de
tipul “mă tem că nu voi mai putea respira de loc”, “mă tem că am să mor”;
“Incontinenţă urinară cauzată de diminuarea volumului vezical manifestată prin urinare frecventă şi pierderea
controlului sfincterian”
“Scăderea capacităţii de efort cauzată de insuficienţa de pompă a inimii manifestată prin dispnee la eforturi
fizice mici, fatigabilitate şi astenie musculară”
“Absenţa complianţei la regimul alimentar hipoglucidic cauzată de neînţelegerea raţiunii acestuia în diabetul
zaharat manifestată prin consumul de dulceaţă, ciocolată şi prăjituri”
“Absenţa complianţei la tratamentul medicamentos antihipertensiv prescris cauzată de lipsa mijloacelor
financiare manifestată prin întreruperea tratamentului”
“Absenţa complianţei la tratamentul antihipertensiv cu betablocante cauzată de apariţia unor efecte secundare
medicamentoase manifestate prin impotenţă sexuală”
“Depresie psihică cauzată de modificarea imaginii de sine după intervenţia chirurgicală de histerectomie totală
manifestată prin afirmaţia “nu mai sunt femeie” “

Formularea cât mai precisă, mai detaliată şi mai specifică a problemelor actuale de îngrijire constatate la
pacient asigură o transmitere corectă a informaţiilor între asistentele medicale şi oferă premisele elaborării
unui plan de îngrijire cât mai adecvat şi individualizat pacientului.

Taxonomia diagnosticelor de nursing

Scopul NANDA a fost de a dezvolta un limbaj diagnostic standardizat în nursing, prin dezvoltarea unei
taxonomii specifice. La prima conferinţă NANDA, în 1973, cele 86 de diagnostice iniţiale de nursing au fost
ordonate alfabetic, fără alegerea unui sistem logic de clasificare a acestora.
Primele 6 conferinţe NANDA au menţnut listarea alfabetică a diagnosticelor de nursing dezvoltate şi aprobate
ulterior, teoreticienii începând să acorde atenţie unui sistem de clasificare a acestora. În 2004 NANDA
3
acceptase 173 de diagnostice de nursing pentru uzul clinic. Nursingul psihiatric a solicitat includerea în
această listă la a XI-a Conefrinţă bienală NANDA, în 2005.
NANDA se preocupă de validarea şi revizuirea anuală a diagnosticelor de nursing (http://www.nanda.org).

Experţii comitetului NANDA evaluează diagnosticul propus după următoarele etape şi criterii:

Etapa 1: Trimiterea şi propunerea unui nou diagnostic de îngrijire comisiei de experţi NANDA;
Etapa 2: Acceptarea pentru dezvoltarea clinică (autentificarea/demonstrarea) a diagnosticului propus:
Etapa 2.1: Eticheta, definiţia, caracteristicile definitorii sau factorii de risc, bibliografia şi revizuirea literaturii
de specialitate.
În stadiul acesta eticheta diagnostică este propusă Comitetului pentru Taxonomie pentru clasificare. Este
necesară documentarea teoretică, prin explorarea literaturii de specialitate, care să demonstreze şi să
fundamenteze susţinerea justificată a etichetei diagnostice nou propuse. Revizuirea teoretică trebuie să susţină
eticheta şi definiţia acesteia. Datele teoretice trebuie să discute şi să susţină caracteristicile definitorii sau
factorii de risc (pentru diagnosticele de risc) şi respectiv factorii determinanţi (pentru diagnosticele actuale).
Etapa 2.2 Studiile de caz
Odată ce a fost parcursă etapa anterioară, este solicitat un raport narativ care descrie un caz real care susţine
diagnosticul de nursing şi include caracteristicile definitorii sau factorii de risc. Factorii cauzali, intervenţiile şi
evoluţia aşteptată sunt opţionale.
Etapa 2.3 Studiile cazurilor clinice
Dacă sunt întrunite criteriile 2.1 şi 2.2, urmează descrierea narativă a unei serii de minim 10 cazuri care
demonstrează diagnosticul propus şi include caracteristicile definitorii sau factorii de risc, factorii etiologici,
intervenţiile şi evoluţia aşteptată.
Etapa 2.4 Consensul experţilor în nursing referitor la studiul diagnosticului
Dacă sunt întrunite criteriile anterioare, sunt solicitate opiniile experţilor în nursing asupra componentelor
diagnosticului (validităţii acestora).
Etapa 3.0 Validarea şi testarea clinică a diagnosticului
Etapa 3.1. Studii clinice asupra utilizării diagnosticului, fără generalizare populaţională
Etapa 3.2 Studiu clinic asupra unui eşantion de mici dimensiuni
Etapa 3.3 Studiu clinic asupra unui eşantion de dimensiuni suficient de mari pentru a permite generalizarea
populaţională a diagnosticului propus.

În 2000 NANDA a aprobat 7 diagnostice noi de nursing, incluzându-le în taxonomia clinică şi testarea
validităţii. Au fost modificate etichetele multor diagnostice anterior aprobate; s-a adoptat listarea
diagnosticelor în funcţie de conceptul etichetei acestora.
În 2005 a fost aprobată de către NANDA Taxonomia II a diagnosticelor de nursing, a cărei structură utilizează
7 axe, într-un format conceput să faciliteze adăugarea unor noi diagnostice şi modificarea celor existente.
Cele 7 axe utilizate în acesată taxonomie sunt următoarele:

Axa 1: Conceptul diagnostic;

Axa 2: Timpul (acut sau cronic; termen scurt sau termen lung);
Axa 3: Unitatea de îngrijit (individual, familial, comunitate, grup ţintă);
Axa 4: Vârsta (de la fetus până la vârstnic);
Axa 5: Statusul de sănătate (actual, risc pentru, oportunitate sau potenţial de dezvoltare/ameliorare);
Axa 6: descriptorul (limitează sau specifică înţelesul conceptului diagnostic);
Axa 7: Topografie (parte/regiune a corpului).

Pe lângă modificările axiale introduse de taxonomia II, a fost introdusă şi codificarea diagnosticelor, care
permite utilizarea computerizată a datelor. Aceste modificări permit clinicienilor să sesizeze omisiunile sau
posibilitatea implementării unor noi diagnostice de îngrijire.

Proiectul clasificării şi extinderii diagnosticelor de nursing

4
Proiectul clasificării şi extinderii diagnosticelor de nursing (NDEC = “Nursing Diagnosis Extension and
Classification) a început în 1993, ca o colaborare între NANDA şi o echipă de cercetători ai Colegiului de
Nursing al Universităţii Iowa. Scopul principal al NDEC a fost să evalueze şi să revizuiască diagnosticele de
nursing NANDA, să dezvolte noi diagnostice de nursing şi o nouă terminologie şi să organizeze diagnosticele
NANDA într-o clasificare structurată. Rezultatul acestor cercetări este concretizat în Taxonomia II.
Taxonomia II ordonează diagnosticele de nursing în 11 domenii, fiecare dintre acestea incluzând clase de
diagnostice, cu unul sau mai multe diagnostice de nursing.

TAXONOMIA II: Domenii, clase şi diagnostice de nursing (NANDA 2005)

Domeniul 1: Promovarea sănătăţii: Conştientizarea stării de bine sau normalitatea funcţiilor şi strategiile
utilizate pentru menţinerea şi întărirea stării de bine sau a normalităţii funcţionale.

Clasa 1: Conştientizarea sănătăţii: recunoaşterea funcţiilor corporale normale şi starea de bine.

Clasa 2: Managementul sănătăţii: Identificarea, controlul, realizarea şi integrarea activităţilor de menţinere a

stării de sănătate şi a stării de bine.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00082 Management individual eficient al recomandărilor terapeutice
00078 Management individual ineficient al recomandărilor terapeutice
00080 Management familial ineficient al recomandărilor terapeutice
00081 Management comunitar ineficient al recomandărilor terapeutice
00084 Comportament pro-sanogen (specificat)
00099 Menţinere ineficientă a sănătăţii
00098 Întreţinere inadecvată a locuinţei
00162 Interes pentru ameliorarea recomandărilor terapeutice
00163 Interes pentru ameliorarea nutriţiei

Domeniul 2: Nutriţia: Activităţile de ingerare, asimilare şi utilizare a nutrienţilor cu scopul menţinerii

funcţiilor tisulare, reparării ţesuturilor şi producerii energiei.

Clasa 1: Ingestia: Introducerea alimentelor sau nutrienţilor în organism.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00107: Model de alimentaţie inadecvată a sugarului
00103: Deteriorare a înghiţirii
00002: Deteriorare a nutriţiei: mai puţin decât necesarul organismului
00001: Deteriorare a nutriţiei: mai mult decât necesarul organismului
00003: Risc de deteriorare a nutriţiei: mai mult decât necesarul organismului

Clasa 2: Digestia: Activităţile fizice şi chimice care convertesc alimentele în substanţe potrivite spre a fi
absobite şi asimilate.

Clasa 3: Absorbţia: Actul de preluare a nutrienţilor catre ţesuturile organismului.

Clasa 4: Metabolismul: procesele fizice şi chimice ce survin în organismul viu, ţesuturile şi celulele corpului
pentru dezvoltarea şi funcţiile protoplasmei, producerea deşeurilor şi energiei, cu eliberare de energie pentru
toate procesele vitale.

Clasa 5: Hidratarea: Ingestia şi absorbţia fluidelor şi electroliţilor.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00027: Deficit al volumului fluidic
00028: Risc pentru deficit al volumului fluidic
5
00026: Exces al volumului fluidic
00025: Risc pentru dezechilibru al volumului fluidic
00160: Interes pentru ameliorarea balanţei fluidice

Domeniul 3: Eliminări şi schimburi: Secreţia şi excreţia reziduurilor din organism.

Clasa 1: Funcţia urinară: Procesul de secreţie, reabsorbţie şi excreţie a urinei.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00016: Deteriorare a eliminării urinare
00023: Retenţie urinară
00021: Incontinenţă urinară totală
00020: Incontinenţă urinară funcţională
00017: Incontinenţă urinară de stres
00019: Incontinenţă urinară imperioasă
00018: Incontinenţă urinară reflexă
00022: Risc pentru incontinenţă urinară imperioasă
00166: Interes pentru ameliorarea eliminării urinare

Clasa 2: Funcţia gastrointestinală: Procesul de absorbţie şi excreţie a produşilor rezultaţi din digestie.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00014: Incontinenţă intestinală
00013: Diaree
00011: Constipaţie
00015: Risc pentru constipaţie
00012: Constipaţie percepută

Clasa 3: Funcţia cutanată: Procesele de secreţie şi excreţie ce au loc prin piele.

Clasa 4: Funcţia respiratorie: Procesele de schimburi gazoase şi eliminare a reziduurilor metabolice care au loc
prin pulmoni.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00030: Deteriorare a schimburilor gazoase

Domeniul 4: Activitate/repaus: producerea, conservarea, utilizarea sau echilibrarea resurselor energetice.

Clasa 1: Somn/odihnă: somn, repaus,odihnă, relaxare sau inactivitate.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00095: Deteriorare a tiparului somnului
00096: Deprivare de somn
00165: Interes pentru ameliorarea somnului

Clasa 2: Activitate/exerciţiu: Mişcarea părţilor componente ale corpului (mobilitate), a face treabă sau a
executa acţiuni, deseori (dar nu totdeauna) împotriva unei rezistenţe.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00040: Risc pentru sindrom de disutilizare
00085: Deteriorare a mobilităţii fizice
00091: Imobilizare la pat
00089: Imobilizare în cărucior
00090: Deteriorare a abilităţii transferului
00097: Deficienţa a activităţii diversionale
6
00100: Întârziere a recuperării chirurgicale
00168: Stil de viaţă sedentar

Clasa 3: Balanţa energetică: Statusul de echilibru dinamic dintre aportul şi cheltuiala resurselor.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00050 Tulburarea câmpului energetic
00093 Oboseala

Clasa 4: Răspunsul cardiovascular/respirator: Mecanismele cardio-respiratorii care susţin activitatea şi

repausul.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00029 Scăderea debitului cardiac
00033 Alterarea ventilaţiei spontane
00032 Respiraţie ineficientă
00092 Alterarea toleranţei la efort
00094 Risc pentru alterarea toleranţei la efort
00034 Răspuns ventilator disfuncţional
00024 Perfuzie tisulară ineficientă (specificarea tipului: renală, cerebrală, cardiopulmonară, gastrointestinală,
perferică).

Clasa 5: Autoîngrijire: Capacitatea de a desfăşura activităţile de autoîngrijire corporală şi funcţiile fiziologice

ale organismului.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00109 Deficit de autoîngrijire privind îmbrăcarea/ţinuta
00108 Deficit de spălare/igienă personală
00102 Deficit de hrănire
00110 Deficit de toaletă individuală

Domeniul 5: Percepţie/Cunoaştere: Sistemele umane de prelucrare a informaţiei cuprind atenţia, orientarea,

senzaţiile, percepţiile, cunoaşterea şi comunicarea.

Clasa 1: Atenţia: Interesul mental de a percepe, a observa.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00123 Neglijare unilaterală

Clasa 2: Orientarea: Cunoaşterea timpului, locului, persoanelor.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00127 Sindrom de interpretare alterată a mediului
00154 Rătăcire

Clasa 3: Senzaţie/percepţie: Recepţionarea informaţiilor cu ajutorul simţurilor (tactil, gustativ, miros, auz, văz
şi kinestezic) şi înţelegerea datelor conducând la numirea, asocierea şi/sau recunoaşterea tiparelor/modelelor.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00122 Alterarea percepţiei senzoriale (specificarea tipului: vizuale, auditive, kinestezice, gustative, tactile).

Clasa 4: Cunoaşterea: Utilizarea memoriei, învăţării, gândirii, rezolvării problemelor, abstractizării, judecăţii,
reflecţiei, capacităţilor intelectuale, calculului şi limbajului.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

7
00126 Deficit de cunoaştere (cu specificarea deficitului)
00161 Potenţial pentru ameliorarea cunoaşterii (cu specificarea domeniului)
00128 Confuzie acută
00129 Confuzie cronică
00131 Alterarea memoriei
00130 Tulburarea proceselor gândirii

Clasa 5: Comunicarea: Primirea şi trimiterea de informaţii verbale şi non-verbale.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00051 Alterarea comunicării verbale
00157 Potenţial pentru o mai bună comunicare

Domeniul 6: Percepţia sinelui: Cunoaşterea de sine.

Clasa 1: Conceptul de sine: Percepţiile asupra propriei persoane.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00121 Tulburarea identităţii personale
00125 Neajutorare
00152 Risc pentru neajutorare
00124 Descurajare
00167 Potenţial pentru ameliorarea imaginii de sine.

Clasa 2: Respectul de sine: Evaluarea propriei valori, capacităţi, importanţe, a succesului personal.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00119 Scădere cronică a respectului de sine
00120 Scădere situaţională a respectului de sine
00153 Risc pentru scăderea situaţională a respectului de sine.

Clasa 3: Imaginea corporală: reprezentarea mentală a propriului corp.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00118 Alterarea imaginii corporale.

Domeniul 7: Roluri şi relaţii: Conexiunile pozitive şi negative şi asocierile dintre persoane sau grupuri şi
mijloacele prin care se realizează acele conexiuni.

Clasa 1: Rolul de îngrijire: Model comportamental social aşteptat de la persoanele care acordă îngrijiri, fără a
fi profesionişti din domeniul sănătăţii.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00061 Suprasolicitare a rolului de îngrijire
00062 Risc pentru suprasolicitare a rolului de îngrijire
00056 Alterarea relaţiei parentale
00057 Risc pentru alterarea relaţiei parentale
00064 Potenţial pentru ameliorarea relaţiei parentale.

Clasa 2: Relaţiile familiale: Asocierea unor persoane înrudite biologic sau prin liberă alegere.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00060 Întreruperea proceselor familiale
00159 Potenţial pentru ameliorarea proceselor familiale
00063 Procese familiale disfuncţionale – alcoolism
8
00058 Risc pentru alterarea ataşamentului parental/filial

Clasa 3: Îndeplinirea rolurilor: Calitatea şi funcţionalitatea unui comportament social aşteptat.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00106 Alăptare eficientă
00104 Alăptare ineficientă
00105 Întreruperea alăptării
00055 Performanţă ineficientă a rolului
00064 Conflict al rolului parental
00052 Alterarea interacţiunii sociale

Domeniul 8: Sexualitate: Identitatea sexuală, funcţia sexuală şi reproducerea.

Clasa 1: Identitatea sexuală: Recunoaşterea apartenenţei persoanei la un anumit sex/gen.

Clasa 2: Funcţia sexuală: Capacitatea sau abilitatea de a participa la un act sexual.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00059 Disfuncţie sexuală
00065 Model sexual ineficient

Clasa 3: Reproducerea: Orice proces soldat cu producerea unei fiinţe umane.

Domeniul 9: Adaptarea/Toleranţa la stres: Mulţumirea faţă de evenimentele şi procesele vieţii.

Clasa 1: Răspunsul post-traumatic: Reacţiile ce survin după trăirea unui stres psihic sau psiho-social.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00114 Sindromul stresului de relocaţie
00149 Risc pentru sindromul stresului de relocaţie
00142 Sindromul postraumatic după viol
00144: Sindromul postraumatic după viol: reacţia tăcută
00143: Sindromul postraumatic după viol: reacţia complexă
00141: Sindrom postrtraumatic
00145: Risc pehntru sindrom postrtraumatic.

Clasa 2: Răspunsul de adaptare: Procesul de a face faţă stresului exercitat de mediu.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00148 Teamă
00146 Anxietate
00147 Frica de moarte
00137 Tristeţea cronică
00072 Negarea ineficientă
00136 Anticiparea doliului
00135 Doliu disfuncţional
00070 Alterare a adaptării
00069 Adaptare ineficientă
00074 Compromiterea adaptării familiale
00071 Adaptare defensivă
00077 Adaptare comunitară ineficientă
00158 Potenţial pentru o mai bună adaptare (individuală)
00075 Potenţial pentru o mai bună adaptare familiala
00076 Potenţial pentru o mai bună adaptare a comunităţii
00172 Risc pentru doliu disfuncţional
9
Clasa 3: Stresul neuro-comportamental: Răspunsuri comportamentale care reflectă activitatea nervoasă
periferică şi centrală.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00009 Disreflexie autonomă
00010 Risc pentru disreflexie autonomă
00116 Comportament infantil dezorganizat
00115 Risc pentru comportament infantil dezorganizat
00117 Potenţial pentru o mai bună organizare a comportamentului infantil
00049 Scăderea capacităţii adaptative intracraniene

Domeniul 10: Principii de viaţă: Principiile care fundamentează atitudinea, gândirea, comportamentul
exprimate prin acte, obiceiuri, ori instituţii percepute ca adevărate sau cu valoare intrinsecă.

Clasa 1: Valori: Identificarea şi ierarhizarea modelelor preferate de conduită sau atitudinea vizând stările
terminale.

Clasa 2: Convingeri: Opţiuni, aşteptări sau judecăţi asupra unor acte, obiceiuri sau instituţii percepute ca
adevărate sau cu valoare intrinsecă.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00068 Potenţial pentru o mai bună stare de bine spiritual

Clasa 3: Valori/Credinţe/Acţiuni congruente: Corespondenţa sau echilibrul dintre valorile dobândite, credinţe
şi acţiuni.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00066 Distres spiritual
00067 Risc pentru distres spiritual
00083 Conflict decizional (specificarea conflictului)
00079 Noncomplianţă (specificarea noncomplianţei)
00170 Risc pentru alterarea religiozităţii
00169 Alterarea religiozităţii
00171 Potenţial pentru ameliorarea religiozităţii

Domeniul 11: Siguranţă/Protecţie: Lipsa pericolului, injuriilor fizice sau afectării sistemului imun, prevenirea
unei pierderi, protecţia siguranţei şi securităţii.

Clasa 1: Infecţii: Răspunsul organismului gazdă faţă de invazia patogenă.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00004 Risc pentru infecţie

Clasa 2: Injurii fizice: Leziuni corporale.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00045 Alterarea integrităţii mucoasei orale
00035 Risc pentru lezare
00087 Risc pentru leziuni poziţionale perioperatorii
00155 Risc pentru căderi
00038 Risc pentru traumatisme
00046 Alterarea integrităţii cutanate
00047 Risc pentru alterarea integrităţii cutanate
00044 Alterarea inetgrităţii tisulare
10
00048 Alterarea dentiţiei
00036 Risc pentru sufocare
00039 Risc pentru aspiraţie
00031 Ineficienţa clearence-ului respirator
00086 Risc pentru disfuncţie neuro-vasculară periferică
00043 Protecţie ineficientă
00156 Risc pentru sindromul morţii subite infantile

Clasa 3: Violenţă: exercitarea unei forţe sau constrângeri excesive, generatoare de leziuni sau abuzuri.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00139 Risc de auto-mutilare
00151 Auto-mutilare
00138 Risc pentru hetero-violenţă
00140 Risc pentru auto-violenţă
00150 Risc suicidar

Clasa 4: Hazarduri de mediu: Surse de pericol aflate în împrejurimi.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00037 Risc de otrăvire

Clasa 5: Procesul de apărare: Procesele prin care individul se apară de sine şi de alţii.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00041 Răspuns alergic la latex
00042 Risc pentru răspuns alergic la latex

Clasa 6: Termoreglarea: Procesele fiziologice de reglare a căldurii şi energiei din organism, cu scopul
protejării acestuia.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00005 Risc pentru alterarea temperaturii corporale
00008 Alterare a termoreglării
00006 Hipotermie
00007 Hipertermie.

Domeniul 12: Confortul: Sentimentul stării de bine fizice, mentale sau/şi sociale.

Clasa 1: Confortul fizic: Stare de bine fizic şi absenţa durerii.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00132 Durere acută
00133 Durere cronică
00134 Greaţă.

Clasa 2: Confort de mediu: Stare de bine raportată la mediul înconjurător.

Clasa 3: Confort social: Stare de bine în mediul social.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00053 Izolare socială.

Domeniul 13: Creştere/Dezvoltare: Creştere a dimensiunilor fizice , maturare a organelor şi sistemelor şi

progresie a dezvoltării corespunzătoare vârstei.
11
Clasa 1: Creşterea: Creşterea dimensiunilor fizice şi maturarea sistemelor viscerale.

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00111 Întârziere a creşterii şi dezvoltării
00113 Risc pentru creştere disproporţionată
00101 Lipsă de prosperitate a adultului

Clasa 2: Dezvoltarea: Progresia/regresia într-o succesiune recunoscută .

Diagnostice de îngrijire aprobate:

00111 Întârziere a creşterii şi dezvoltării
00112 Risc pentru întârziere a creşterii şi dezvoltării.

Diagnosticele de îngrijire nu reprezintă diagnostice medicale!

Profesia de medic şi cea de asistent medical sunt înrudite prin caracterul lor liberal şi implicarea comună în
realizarea asistenţei de sănătate a populaţiei. Nu trebuie să uităm însă nici un moment că ele rămân profesii
distincte, autonome, independente, între ele neexistând automat relaţii de subordonare, ci de colaborare.
Reprezentanţii celor două profesii sunt parteneri cu roluri diferite ai echipei multidisciplinare complexe
implicate în realizarea asistenţei de sănătate.
Diagnosticele de îngrijire şi diagnosticele medicale sunt categorii diferite de diagnostice, având caractere
conceptuale, calitative şi pragmatice distincte.
Diagnosticele de îngrijire se referă la modul individual, particular de reacţie al pacientului/comunităţii faţă de
o anumită situaţie de sănătate/boală. Modelul conceptual utilizat de asistenta medicală în formularea
diagnosticului de îngrijire este focalizat asupra pacientului, axat pe modalitatea în care boala modifică calitatea
vieţii acestuia şi gradul de satisfacere al necesităţilor fundamentale ca fiinţă umană. Din acest punct de vedere,
rolul asistentei medicale faţă de pacient ar putea fi descris drept “avocat al pacientului şi necesităţilor sale”.
Diagnosticul de îngrijire este în permanenţă susceptibil de schimbare în funcţie de modul de răspuns al
individului/comunităţii la măsurile de îngrijire elaborate şi aplicate. Din acest motiv diagnosticul de îngrijire
trebuie periodic reevaluat.
În formularea diagnosticului de îngrijire există în prezent o terminologie fixă, recomandată de NANDA asupra
modului de redactare a enunţului acestui diagnostic.
În elaborarea diagnosticului de îngrijire asistentei medicale îi revine o atribuţie exclusivă şi autonomă.
Diagnosticul de nursing determină tipul intervenţiilor de îngrijire acordate în mod autonom de către asistenta
medicală şi permite identificarea problemelor conexe, de colaborare cu medicul pentru realizarea actului
complex, de echipă al îngrijirii medicale a pacientului.
Diagnosticele medicale sunt formulate în exclusivitate de către medic şi reprezintă descrierea procesului
patologic prezent la pacientul asistat medical. Modelul conceptual utilizat de doctor în elaborarea
diagnosticului medical este focalizat asupra bolii, medicul regăsind la pacient manifestăriloe acesteia. Din
acest punct de vedere, rolul medicului faţă de pacient ar putea fi descris drept “aliat al pacientului în lupta
împotriva bolii”.
Diagnosticul medical are o formulare unitară, bine standardizată şi unanim acceptată pe baza criteriilor
medicale de diagnostic, fundamentate ştiinţific, având la bază caracterele generale de manifestare a bolilor la
specia umană.
De regulă diagnosticul medical nu se modifică, eventual la diagnosticul iniţial adăugându-se alte diagnostice
medicale, în cazul apariţiei unor complicaţii ale bolii de bază sau noi îmbolnăviri asociate.
În formulare diagnosticului medical nu sunt de regulă incluşi factorii cauzali ai bolii (exceptând infecţiile sau
alte situaţii etiologice particulare).
Diagnosticul medical este utilizat pentru stabilirea tratamentului medical al pacientului.

Gruparea diagnosticelorşi modelul clinic bifocal de abordare a pacientului

12
O grupare de diagnostice presupune îmbinarea pe o listă comună a diagnosticelor de îngrijire şi a problemelor
medicale de colaborare, prin asocierea elementelor clinice validate pentru un anumit pacient asistat medical.
Astfel, enumerarea diagnosticelor de nursing formulate, alături de diagnosticele medicale sau chirurgicale ale
pacientului îngrijit facilitează evaluarea, identificarea, realizarea şi evaluarea actului de îngrijire.
O asemenea alăturare de diagnostice oferă o completare a diagnosticului medical şi nu o înlocuire a acestuia.
Astfel, alături de fiecare diagnostic medical al pacientului se pot formula diagnosticele de îngrijire şi lista
problemelor de colaborare între asistenta medicală şi medic, precum şi potenţialele probleme care pot surveni,
legate de starea de sănătate, investigaţiile diagnostice aplicate şi intervenţiile terapeutice realizate.
Acest mod de abordare a problemelor pacientului (atât din punct de vedere medical, cât şi al îngrijirilor
acordate) reprezintă un model bifocal de practică clinică.
Un asemenea model clinic bifocal generează avantaje pentru calitatea actului de asistenţă medicală, în
beneficiul pacientului şi al serviciilor de sănătate.

Intervenţiile de îngrijire:

Intervenţiile de îngrijire reprezintă acţiunile practice întreprinse de asistenta medical1 (sau personalul auxiliar)
în beneficiul stării de sănătate a pacientului.
După conţinutul lor decizional (din care derivă responsabilitatea) şi modul de îndeplinire, intervenţiile de
îngrijire pot fi împărţite în două categorii distincte:
Intervenţii autonome, prescrise şi realizate de asistentele medicale, în cazul în care responsabilitatea le revine
integral;
Intervenţii delegate, prescrise de medic şi realizate autonom, dar şi delegat de către asistentele medicale, în
cazul cărora responsabilitatea revine în principal celui care delegă. În cazul intervenţiilor delegate,
responsabilitatea poate fi delegată de către medic asistentei sau de către asistentă personalului auxiliar de
îngrijire.
În cadrul intervenţiilor autonome se înscriu toate măsurile de îngrijire, prevenirea anumitor diagnostice de
nursing, formularea acestora, dar şi urmărirea şi monitorizarea stării de sănătate a pacientului şi observarea
evoluţiei acestuia, pentru a sesiza la timp orice schimbare semnificativă survenită, precum şi educaţia pentru
sănătate a pacientului. Urmărirea evoluţiei bolnavului are ca scop identificarea şi monitorizarea evoluţiei
problemelor de colaborare cu medicul în acordarea asistenţei pacientului îngrijit.

Problemele de colaborare şi complicaţiile potenţiale

Problemele de colaborare cu medicul se referă la schimbările survenite în evoluţia stării de sănătate a

pacientului îngrijit, sesizate de asistenta medicală. Ele trebuie semnalate cu promptitudine doctorului, deoarece
implică reevaluarea şi deseori modificarea atitudinii terapeutice.
Problemele de colaborare nu se referă în nici un caz la eventuale relaţii interumane tensionate în cadrul echipei
de profesionişti implicaţi în acordarea asistenţei medicale şi îngrijirea pacientului
Intervenţiile prescrise de medic în cadrul actului de îngrijire medicală sunt reprezentate de explorările
diagnostice şi tratamentele medicale.
Tratamentele medicale sunt prescripţii complexe (igieno-dietetice şi farmacologice) recomandate de doctor
pentru soluţionarea problemelor de sănătate ale pacientului.
În cazul apariţiei unei probleme de colaborare sesizate de asistentă, medicul intervine prin acte diagnostice şi
terapeutice, iar tratamentele medicale sunt de obicei executate şi urmărite de asistenta medicală.
Asistenta medicală ia decizii independente atât în identificarea problemelor de colaborare medicală, cât şi în
ceea ce priveşte diagnosticele de îngrijire.
Formularea enunţului pentru problemele de colaborare sesizate de către asistentă într-o anumită situaţie clinică
concretă este desemnată sub titlul generic de complicaţie potenţială, ca în exemplele următoare:

Tratament anticoagulant
Complicaţie potenţială: hemoragii;

Pneumonie
Complicaţie potenţială: insuficienţă renală;

13
 Tratament cu digoxin
Complicaţie potenţială: aritmii ventriculare

Explorare angiografică
Complicaţie potenţială: hemoragie la locul puncţiei arteriale

Insuficienţă cardiacă
Complicaţie posibilă: tromboză venoasă profundă a membrelor inferioare

Gripă
Complicaţie posibilă: miocardită cu tulburări de ritm cardiac

Interveţie chirurgicală cezariană

Complicaţie posibilă: tromboză venoasă profundă a membrelor inferioare

Problemele de colaborare definesc deci complicaţii ale stării de sănătate a pacientului. În detectarea apariţiei
acestora şi în monitorizarea evoluţiei lor un roli indispensabil revine asistentei medicale. Asistentele medicale
abordează soluţionarea acestor probleme de colaborare prin aplicarea prescripţiilor recomandate de medic, cât
şi prin aplicarea unor intervenţii autonome (prescripţii recomandate de asistentă). Rolul ambelor tipuri de
intervenţii este cel de a minimaliza şansa apariţiei sau amploarea complicaţiilor medicale respective.
Diferitele tipuri de relaţii dintre intervenţiile prescrise de medic şi cele prescrise de asistentă în acordarea
îngrijirilor medicale sunt ilustrate în Tabelele 1 şi 2.

Intervenţii prescrise de Diagnostic de îngrijire Intervenţii

asistentă
Schimbarea poziţiei la
fiecare 2 ore
Masajul uşor al zonelor
vulnerabile
Reducerea presiunii în
zonele de sprijin
prescrise
de medic
Risc crescut pentru
alterarea integrităţii
cutanate cauzat de Nici una
imobilizarea prelungită
la pat prin fractura de
şold

Tabel 1 – Intervenţii autonome ale asistentei medicale derivate din diagnosticul de îngrijire formulat

Intervenţii prescrise de Problemă de Intervenţii prescrise

asistentă colaborare de medic

Asigurarea unei hidratări Perfuzie intravenoasă (tipul

orale adecvate soluţiilor, cantitatea, debitul
perfuziei)
Monitorizarea stării de
hidratare
Monitorizarea semnelor Complicaţie
vitale potenţială:
Monitorizarea incretei şi Alterarea echilibrului
excretei hidro-electrolitic Examene de laborator
Monitorizarea greutăţii
Monitorizarea electroliţilor
Menţinerea perfuziei la
debitului recomandat

14
Asigurarea/încurajarea
igienei orale corecte

Tabel 2 – Intervenţii autonome şi delegate ale asistentei medicale derivate din apariţia unei probleme de
colaborare

Înregistrarea diagnosticelor de îngrijire şi lista problemelor de îngrijire:

Diagnosticele de îngrijire formulate, împreună cu complicaţiile potenţiale vor fi înregistrate atât în planul de
îngrijire al pacientului, cât şi pe lista de probleme de îngrijire ale acestuia. Această listă de probleme reprezintă
un veritabil index sau cuprins al dosarului de îngrijire.
Definim drept problemă de îngrijire orice situaţie care ameninţă sau ar putea ameninţa starea de sănătate a
pacientului, implicând o intervenţie de îngrijire din partea unui membru al echipei de îngrijire.
Pe această listă problemele de îngrijire sunt ierarhizate şi numerotate, fiind utilizate atât în elaborarea planului
de îngrijire, cât şi în consemnarea notelor asupra evoluţiei pacientului, folosite pentru evaluarea eficacităţii
îngrijirii.

15