~ 1 0

1/1". I,.k'
- "

Y
/'10 LO
,I',~

MttQOPottA -ot TENIEI

CUPRINSUL REVISTA OFICIALA A ARHIEPISCOPIEI CRAIOV.EI
SI A E P IS COP 1E1 R IMN I (: U LUI SI AR G E S U LU1
1. - ARTICOLE
t>r.' Pi'bf. PETRU ~EZUS, Principiile ortodoxe ale propovaduirii .. . . . 3
Pr. Praf. AL. L CIUREA, Clerici si personalitati ale Bisericii Ortodoxc Române
din Transilvania si 'Banat, memvri ai Academiei Romane înainte de 1918 ]:1 ,
RADU CRETEANU,M~~ntelp TPlig;nnSe-Ilepe valea Rîului DQf1.1E-~ 36
' II. - ANIVERSARI
Pr. D. BALASA, Unirea Principatelor Române' si Pr~clamatia din 27 lianua-'
rie 1859 47
III. -' INSEMNARI
t'r. IOAN IONESCU, Despre primul locas al Mitropoliei Tarii Românesti din
CUTtt:.1o.o. '. ,. . ... . . . . . . . . -55 II
ST. ANDREESCU:si MAl.!:.! CAZAC1J, Biserica Mînastirii Visina, un monument
I din veacul al XIV-lea? . . . . . .' . . . . .' 61 ii!- "
'VAsILE CARAB1S, O lamurire în legatura 'cu Schitul Teius-Gorj . " 6;;
VUtOIL MOLIN, A intentionat Rîmnicul sa infiinteze o tiparnita în Banat? U7
, IV. -DOCUMENTE ..
t>r. IJ. BALAsA, Pr. D. BUZA TU,' Un hrisov inedit de la Mihai Viteazul 72
. V. ,. ACTUALITATI TEOLOGICE I
I'rOf. NIKOS A. NISSIOTIS, Crestinatatea ortodoxa. Bise1ica una si ecume~
nismut, trad. si. prezentoare de IOAN L ICA 74
VI. - INDRUMAR OMILETIC
hhId. IOAN ZAGREAN, PT6dica la Duminica a XXXII-a dupa Rusaiii [.3
t>rot. SIMION RADU, Sfîntul Ioan Botezatorul . . . . . . 91>
VII. - CRONICA BISERICEASCA
~scop ANTIM TIRGOVISTEANUL; Vizitarea 'Bisericilor Vechi Orientale din
Egipt, India si Etiopia de catre Prea Fericitul Patriarh Justini,an I . 100
MITROPOLIA OLTENIEI
'~. oIt. NICOLAESCU, Sarbatorirea patronului Seminarului ,teologic-Craiova 104
ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
fir. TEODOR POPESCU, Dare de seame'! asupm sfintirii bisericii Zanoaga-Dolj 101
Pr. GH. NICOLAESCU, Lucrarile Adunarii", Eparhiale a Sfintd Athiepiscopii
a Craiovei . .'. .... 107
Pr. GH. NICOLAESCU, Sarbatorirea Anului nou . 1]0
.. EPISCOPIA RIMNICULUI SI ARGESULUI
Jlr. MARIN BRANISTE, Redeschiderea bisericii do1.nnestiSfîntul Gheorghe din
, Pitesti . . .,.
' ' 114
IJt4mul Catedralei episcopale din Rîmnicu-Vîlcea . . '. 116
LUcrarile Adunarii Eparhiale a Sfintei Episcopii a Rîmnicului si Argesului 116
VIIL -
BISERICILE ORTODOXE SURORI
PATRIARHIA IERUSALIMULUI, ~ 119
IUSERICA ORTODOXA RUSA, ' . I. 123 ANUL XXI, Nr. 1-!2 IANUARIE - FEBRUARIE1geo
!USERICA.ORTODQXA BULGARA, . 12G
tUSERICA
I ORTODOXA A CIPRULUI, de Diac. AN. LEFTER 128

..
SECTIA
.
CULTURALA
REDACTIA SI ADMINISTRATIA:
A SFINTBI ABBI.."OO.II A OaAIOVBI
\ .

" l'
.. '\
,~'Y ., '/
./

',0
 ,1
,.. H

,
\
/--
",- '"

..

'-. i~\.
~ \ PRINCIPIILE ORTODOXE
. ",.
ALE PROPOV ADUIRII
.
~

"
. cuvîntului lui Dumnezeu sa i se acorde acestui factor revelational,o deo-
\..,
..
-L.---
COMITETUL DE REDACTIE
\ \"~i
Ptt!sedlnte: L p, S, FIRMILIAN, Mitropoli1Ju1 Olteniei.
Vltt!presedlnte: p, S, IOSIF, Episcopul Rimnicului si ArgesuluI.
Membri: P. C, Arhim, GHERMANO DINEATA, Vicarul Sf. Episcopii a
Rtmniculul si Argesului; P. C. Pr. 1. IONESCU, Profesor la Semi-
narul teologic - Craiova; P. C. Pr. ILIE D. BUTAN, Profesor
ta Seminarul teologic - Craiova; P., C. Pr. D. BUZATU- Craiova;
1>.C. Pr. MARIN M. BRANISTQ - Pitesti.
Îedactori responsabili: P. c. Pr. GHEORGHE NIC0LAESCU, Consilier'
'cultural la Arhiepiscopia Craiovel; P. C. Pr. VICTOR IONESCU,
}'~J
t
r Dumnezeu-Fiul a învatat calea spre mîntuire prin cuvînt; El însusi
)iind Logosul cel etern. Cuvîntul era mijlocul cel mai potrivit de a des-
coperi credinciosilor existenta si voia lui Dumnezeu. Tot asa au procedat,
la vremea lor, si patriarhii, profetii, Apostolii, Sfintii Parinti si scriitori
bisericesti, folosind acelasi mijloc de a exprima adevarurile divine, cum
si gîndurile si simtamintele lor. Cuvîntul a devenit, astfel, un factor de-
terminant în procesul de descoperire si de raspîndire a vointei lui Dum-
nezeu, primind anumite sarcini doctrinare si îndeplinind anumite functii
revelationale, care au fost precis delimitate în cadrul teologiei crestine.
A fost de la sine înteles deci ca din primele clipe ale Descoperirii
/
sebita atentie. Instrumentul revelational - patriarhul, proorocul, apo-
stolul - cauta sa fixeze voia lui Dumnezeu într-o forma cît mai precisa
si mai clara, avînd constiinta misiunii sale. Cuvîntul si graiul sufereau
o actiune continua de limpezire si de cristalizare revelationala, ajungîn-
du-se pîna la anumiti termeni consacrati, cunoscuti tuturor credinciosilor. .
Cuvîntul celui ce reprezenta pe Dumnezeu trebuia sa sune altfel în. ure-
chile ascultatorilor si sa fie plin de autoritate, mergind drept la inimi.
'Cultivarea în mod special a cuvîntului si a graiului a atins, astfel, înal-
. tele trepte ale limbilor sacre si ale cultului dumnezeiesc, în care expre-
sia lingvistica este distilata la maximum printr-un proces religios de
veacuri si printr-o folosire necurmata de sute de generatii.
Pentru a se ajunge la acest stadiu formal de învesmîntare a Desco-
peririi divine, a fost necesara o munca intensa din partea mijlocitorilor
' revelationali care comunicau voia lui Dumnezeu credinciosilor. Acestia \,
trebuia sa respecte nivelul religios al adresantilor, fondul lor aperceptiv,
sa le cultive însusirile lor sufletest~ si sa depuna un efort intens de cau-
1, tare si aflare a expresiei religioase cea mai potrivita, pentru a se face
1"~i întelesi si a-si îndeplini misiunea lor. Si tot asa si din partea ,credincio-
'silor. Acestia primeau pe caile obisnuite ale învataturii - deci prin viu
r grai si utilizînd cuvinte - noile notiuni revelate. Ei trebuia sa se urce
pîna la înaltimea lor; trebuia sa depuna un efort de întelegere. Efortul
mijlocitorilor de predare se conjuga cu efortul credinciosilor de primire,'/
-,
avîndu-se în vedere acelasi rezultat: comunicarea voii lui Dumnezeu.
_ Interveneau si intervin înca - dupa cum este de asteptat - fel de
fel de piedici în calea acestui proces de raspîndire a Descoperirii divine,
I

,.,;
Consilier cultural la Episcopia RiInniculul si Argesului.
r legate în mod special de cuvînt si de grai. Aceste piedici, Ideterminate de
nivelul religios al credinciosilor, de diversele lor stari sufletesti, cum si
---
.' 't

~
 J

I
5
~ Pr. Prof. PETRU REZUS PRINCIPIILE ORTODOXE ALE PROPOVADUJRII

de împrejurarile externe, pricinui au însusiri partiale, fragmentare, ale ade-
varului descoperit, confuzii si rastalmaciri ale lui, care aduceau enorme
IJrejudicii Revelatiei divine, sau îi mai aduc înca. Inainte de a fi arta
deci, cuvîntul a fost mod de expresie si ca mod de expresie el si-a avut
toata importanta în procesul de descoperire si de raspîndire a cuvîntului
lui Dumnezeu.
Din aceste multe motive, in cadrul propovaduirii Revelatiei divine
1 se acorda cuvîntului o atentie deosebita, fixîndu-i-se amanuntit sar-
cinile sale doctrinare, functiile sale revelationale, cît. si conditiile utili-
zarii sale cu maximum de folos. In cele ce urmeaza, vom încerca sa sin-
tetizam principiile învataturii ortodoxe cu privire la cele de mai sus.
Revelatie si propovaduire. - Cuvîntul este purtatorul mesajului di-
vin 1. Dumnezeu, dupa învatatura crestina, a folosit, pentru a intra in
legatura cu credinciosii, graiul lor 2. El a folosit si alte «minuni si semne»,
dupa cuvintele Sfintei Scripturi: «In multe rînduri si în multe chipuri
graind Dumnezeu odinioara parintilor nostri prin prooroci, în zilele ace-
stea din urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor al
tuturor, prin Care a facut si veacurile» (Evrei 1, 1-2) si : «Stefan, fiind
IJlin de credinta si de putere, facea minuni si semne mari în popor>-
(tapte VI, 8).
Nu numai mijlocitorul revelational, dar si Dumnezeu-Tatal si Dum-
nezeu-Fiul au folosit, spre a-si crescoperi vointa Lor, cuvintele graiului,
adresindu-se credinciosilor asa cum ei erau obisnuiti, spre a fi întelesi.
IJumnezeu a folosit mijloacele naturale de relatie intre credinciosi, ex-
lJeriabile prin simturi, spre a-si comunica voia Lui. Revelatia divina su-
IJranaturala avea nevoie pentru cunoasterea ei si întelegerea cuprinsului
sau doctrinar si moral de mijlocul natural de relatie între credinciosi,
care era graiul. Tot graiul a fost folosit deci si de catre Dumnezeu, cît si
de catre mijlocitorii revelationali, cu preferinta fata de alte mijloace
folosite.
Considerata ca act din partea lui Dumnezeu, Revelatia devenea cu-
110scuta prin cuvînt; considerata ca cuprins doctrinar si moral, Revelatia
lsi depozita tezaurul sau în cuvinte. Si într-un caz si într-altul, cuvîn-
tul folosit devenind elementul de legatura dintre Dumnezeu si credin-
dosi, sau dinboe Revelatia divina si credinciosi, trebuia sa împlineasca
anumite conditii revelationale.
Atunci cînd cuvintele învesmintau un cuprins descoperit de Dum-
l1ezeu, credinciosii acordau o atentie deosebita mesajului divin, deose-
bindu-l de mesajel~ obisnuite care se faceau prin cuvinte. Descoperirea
divina era expresia existentei si voii lui Dumnezeu, de aceea si cuvintele,
In care era exprimata, îsi aveau pretul pe masura autorului lor. .
Mai întîi de toate Descoperirea divina era adresata tuturor credin-
tiosi1or, nu numai unuia. Descoperirea divina nu cunoaste privilegiati.
tJnivetsalitatea descoperirii impunea folosirea cuvintelor celor mai adec-
\rate
---- acestui scop, deci cuvintele care aveau o circulatie universala au fost
1. Cf. V. Gainâ. Teoria Reuela/iunii, 1899. p, 12 s.u,
2. Ibidem.
folosi te cu prioritate în fata celor cu o circulatie restrînsa. Au fost folosite
apoi si cuvinte cu amplitudine mai mare, cuvinte mai expresive, cuvinte
mai pregnante, adica acele cuvinte care prezentau cele mai sigure garan-
tii ca-si vor îndeplini misiunea lor revelatoare 3. Ramîneau nefolosite sau
erau înlaturate din uzul vorbirii religioase cuvintele calpe, fara valoare,
cuvintele grosiere, cuvintele triviale, cît si cele cu un cuprins inexpresiv,
limitate, care nu puteau cuprinde bogatia doctrinara si morala a mesa-
jului. Revelatia divina a utilizat, astfel, cuvintele cele mai expresive ale
limbilor în care s-a petrecut actul subiectiv de descoperire a existentei
si voii lui Dumnezeu 4,
Originar, asemenea acte de descoperire subiectiva a lui Dumnezeu
s-au petrecut în limba ebraica, cea dintii limba sacra care primeste me-
sajul divin, apoi s-a continuat în limbile greaca si latina, cînd si-au în-
ceput Sfintii Apostoli misiunea lor evanghelizatoare, pentru a se sfîrsi
într-o raspîndire universala, prevestita de Mîntuitorul prin testamentul
Sau misionar: «Drept aceea, mergînd, învatati toate neamurile bo-
tezîndu-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh (Matei
!XXVIII, 19).
Intr-un mod minunat, functiunea de a vorbi in alte limbi li s-a dat
Sfintilor Apostoli de la Duhul Sfînt, in ziua pogorîrii Sale: «Si s-au um-
plut tati de Duhul Sfînt si au început. a grai în alte limbi, precum le da
lor Duhul a grai» (Fapte II, 4). Minurre'a vorbirii în limbi prevestea deci
raspîndirea Evangheliei în toate limbile pamîntului. Procesul initial re-
velational, petrecut la poporul lui Israel, prin folosirea limbii ebraice, s-a
continuat si s-a desavîrsit prin folosirea tuturor limbilor pamîntului, pen-
tru a se face cunoscuta fiinta si voia lui Dumnezeu.
In decursul veacurilor de folosire religioasa a cuvintelor s-au crista-
lizat anumite semne sau note caracteristice, numite «criterii revela ti 0-
nale» (Merkmale, Kennzeichen, Glauburiirdigkeitsmotiv), cu ajutorul
carora putem identifica, deosebi si cunoaste Revelatia divina. Aceste
criterii se refera la forma Revelatiei în mod obisnuit, deoarece pri-
vesc cuvîntul sau vesmîntul descoperirii dumnezeiesti. Intrucit însa
cuvîntul îmbraca gîndirea, deci este purtatorul unui mesaj doctrinar si
moral, criteriile privesc - într-atît cit au tangenta - si fondul Revela-
,\
tiei divine. In sfîrsit, cuvintele fiind folosite de mijlocitorul rev.elational,
A acesta are anumite obligatii fata de ele, care trebuie respectate,:si dupa
care cunoastem pe adevaratul mijlocitor, de cei mincinosi. Criteriile reve-
lationale precizeaz&, astfel, semnele sau notele caracteristice ale Revela-
tiei din punct de vedere al folosirii cuvîntului cu privire la forma si la
fondul Revelatiei, cît si cu privire la mijlocitorul ei.
Cu privire la forma Revelatiei divine, criteriile revelationale interne
sînt pozitive sau negative. Cele pozitive arata cum trebuie sa fie cuvin-
tele folosite, din punat de vedere calitativ. Adresînd credinciosilor un
3. Vezi: V. Cosmao. Euange/isalion el lallgage, tn .Lumlcre el vie>, lome XVII. No. 88.
Lyon, Mal.Julllel, 1008, p. 79-94.
4. ConsulU si: F. M, Genuyl, Peul.on parler de Diell 7, In .Lumi"re el vie>, lome XVII,
No, 88. Lyon. Mal'.lulilel. 1968~p. 43-78.
 6 .,
Pr. Prof. PETRU REZUS-
cuprins doctrinar si moral divin, Revelatia trebuie sa fie facuta în cu-
vinte dare, precise, cu o circulatie cit mai mare, deci cunoscute, cu o
amplitudine cit mai larga. deci corespunzatoare doctrinei si moralei des-
coperite. Forma propovaduirii Revelatiei divine trebuie sa fie simpla, li-
neara, asa cum este si adevarul descoperit; frumoasa si aleasa, pe masura
sublimitatii mesajului divin 5.
Criteriile formale negative ale Revelatiei divine arata ceea ce nu
trebuie sa cuprinda forma sa. Cuvintele nu trebuie sa fie obscure, pro-
lixe, ambigue, triviale. Dublu înteles, întunecimea cuprinsului, pornogra-
ficul si obscenul, sînt straine de forma adevaratei Revelatii clivine. Daca
criteriile formale pozitive afirma calitatile Revelatiei, criteriile formale
negative sînt eliminatorii; ele identifica ,erorile si falsul si le scot din
circulatia religioasa. E util de subliniat aici ca falsele revelatii si semne
se remarca mai cu seama prin obscuritate, prolixttate, ambiguitate etc.,
nerezistînd unei cercetari stiintifice teologice 6.
Criteriile revelationale cu privire la fondul Descoperirii divine pre-
cizeaza calitatile si defectele cuvintelor în raport cu cuprinsul doctrinar
si moral. Din punct de vedere pozitiv, cuvintele trebuie sa fie cît mai po-
trivite, pentru a reda la maximum voia lui Dumnezeu. Aici se are în ve-
dere expresivitatea cuvintelor, amplitudim~a lor si puterea lor circulato-
rie. Sublimitatea, frumusetea si armonia doctrinara si morala a Revela-
tiei divine trebuie sa rezulte si din forma folosita. Se va evita tot ce
poate întuneca sau împiedica, din rostul sau doctrinar si moral, Revelatia
divina. Cuvîntul plUt, fara rezonanta, lipsit de emotie, sters, fara valoare
sugestiva, ca si fara autoritate, va fi evitat. Procesul de învesmîntare for-
mala a ideilor religioase cere, astfel, o sfortare continua, o munca deo-
sebita din partea mijlocitorilor revelationali, cît si din partea credin-
ciosilor.
Acestia, si cu ei se sfîrsesc si criteriile revelationale ale cuvîntului,
trebuie sa-si aleaga forma de expresie, adica cuvintele, carora le vor atri-
bui o misiune educativa sau o sarcina doctrinara si morala. Nu oricare cu-
vînt este potrivit unei anumite idei. Verbalismul sau formalismul sec este
una dintre primejdiile cele mai mari care ameninta buna îndeplinire a
misiunii învatatoresti a Bisericii. Pentru aceasta, mijlocitorul revelatio-
nal va folosi cuvintele cele potrivite, cautîndu-le pe cele care corespund
scopului urmarit, evitîndu-le pe cele care îl îndeparteaza de el. Revela-
tia divina trebuie sa fie înteleasa de credinciosi si trebuie sa-si îndepli-
neasca scopul sau major, care este mîntuirea. In vederea acestor teluri,
mijlocitorul va face o opera de selectie si de valorificare continua si con-
stienta a cuvîntului rostit 7.
Sfînta Scriptura, prin zeci de exemplificari plastice ale celor de mai
sus, este martora în aplicarea acestor principii de catre autorii sacri, în
munca lor evanghelica de propovaduire a cuvîntului lui Dumnezeu. Asa,
5. Vezi pe larg: Pr. Praf. P. Rezus. ',!Ua/atura crrslind despre cuvint, mijloc de expresie
tn cele trei confesiulli, in <ortodoxia», XI (/959), nr. 1, p. W.
6. Ibidem.
7. Ibidem, p. 57 s.U
,
I
\
-\
PRINCIPIILE ORTODOXE ALE PROPOVADUJRII 1
necesitatea învatatoreasca a cuvîntului lui Dumnezeu este aratata expli-
cit prin textul: «Scris este ca nu numai cu pîine va trai omul, ci cu orice
cuvînt al lui Dumnezeu» (Luca III, 4). Puterea hranitoare a cuvîntului
este comparata, in mod plastic, cu aceea a pîinii, caci asa cum ea asigura
viata trupului, tot asa si cuvîntul lui Dumnezeu asigura viata sufletului.
Intr-alt loc este scoasa în evidenta greutatea ce-o întîmpinau Apo-
stolii în întelegerea unora dintre cuvintele Mîntuitorului: «Puneti în ure-
chile voastre cuvintele. acestea, ca Fiul Omului se va da în mîinile oame-
nilor. Iar ei nu intelegeau cuvîntul acesta si era ascuns fata de ei, ca sa
nu-l priceapa, si se temeau sa-L întrebe de cuvîntul acesta» (Luca IX,
44-45). Aici vedem în mod lamurit ca insusi Mintuitorul, Care desco-
perea Apostolilor anumite adevaruri despre moartea Sa, nu era inteles,
cuvîntul avind sensuri ascunse înca pentru ei, pe care ei se temeau sa
le adînceasca si sa le afle: Aceasta întîmplare arata o parte din functiile
revelationale ale cuvintului, în raport cu autorul si cu primitorii Descope-
ririi divine. Cuvîntul revelat cere o anumita pregatire sufleteasca din
partea primitorului, deci el trebuie sa aiba un fond aperceptiv. In cazul
acesta, Apostolii au înteles mai tirziu cuvintele de mai sus si anume
atunci cînd a trebuit, ceea ce nu a împiedicat însa pe multi sa se depar-
teze de la Domnul: «Deci multi din ucenicii Lui, auzind acestea, au zis:
Greu este cuvîntul acesta. Cine poate sa-I asculte ?... De atunci, multi
din ucenicii Lui s-au departat si nu mai umblau cu El» (Ioan VI, 60; 66).
Sarcina doctrinara a cuvîntului poate astfel întrece puterea de înte-
legere a credinciosilor, asa cum s-a întîmplat si pe timpul Mintuitorului,
cînd unii dintre ucenicii Sai s-au departat si n-au mai umblat cu El. Fap-
tul acesta nu s-a petrecut din pricina ca acele cuvinte despre moarte,
despre înviere sau despre impartasirea cu Sfîntul Trup si Sfîntul Sînge
al Mîntuitorului nu erau clare, precise si adevarate, ci din pricina ca sta-
rea sufleteasca a primitorilor acestor cuvinte n-a fost favorabila însu-
sirii lor. Aici trebuie scos in evidenta ca mîntuirea crestina este un pro-;-
I ces sufletesc de libera determinare. Fiecare este slobod a crede sau ~ nu
crede, nefiind silit la aceasta. In asemenea cazuri deci, nu cuvîntul pre-
zinta unele piedici sau scaderi în calea însusirii învataturii lui Dumne-
1 zeu, ci însasi starea sufleteasca specifica a credinciosului, de care trebuie
sa se tina seama în procesul de propovaduire, «caci cel ce este de la Dum-
nezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu» (Ioan VIII, 47), si : «Eu le-am d~t
cuvîntul Tau si lumea i-a urit, pentru ca ei nu sînt din lume, precum nu
sînt Eu din lume» (Ioan XVII, 14).
Transcendenta cuvîntului revelat iese în mod luminos din cele:! de
mai sus, impunind anumite exigente din partea primitorilpr. Acestia tre-
buie sa stie ca, asa cum Domnul nostru Iisus Hristos nu este, dupa firea
sa dumnezeiasca, din lumea aceasta, asa nu este nici cuvîntul Sau din
lumea aceasta. Primirea cuvintului depinde deci de credinta în Domnul
nostru Iisus Hristos; in asemenea caz cuvîntul revelat devine mîntuitor,

ft Pr. Praf. PETRU REZUS
ta expresie doctrinara în lume a Celui ce l-a spus, adica a Mîntuitorului,
sau asa cum relateaza Faptele Apostolilor: «Deci, primind ei cu dragoste
cuvintul lui, s-au botezat si s-au adaugat in ziua aceea ca la trei mii de
suflete» (II, 41).
Acesti factori de ordin natural si' supra natural determina propovadui-
tea cuvîntului lui Dumnezeu, asa cum relateaza tot Faptele Apostolilor:
«Si cuvîntul lui Dumnezeu crestea, si se înmultea numarul ucenicilor în
Ierusalim foarte, si multa multi1ne de preoti se supuneau credintei» (VI,
7). Acest cuvînt al lui Dumnezeu era trimis tuturora: «Cuvîntul pe care
l-a trimis Dumnezeu fiilor lui Israel, binevestind pace prin Iisus Hristos;
acesta este Domn al tuturor. Voi stiti cuvîntul care a fost prin toata Iu-
deea, începînd din Galileea, dupa botezul pe care l-a propovaduit Ioan,
I>eIisus cel din Nazaret» (Fapte X, 36-38).
Sfinta Scriptura, care este expresia genuina a cuvîntului lui Dumne-
zeu, precizeaz_a peste tot, acolo unde se are in vedere oficiul de descope-
rire si de propovaduire a învataturii mîntuitoare, care sînt functiile reve-
tationale ale cuvintului. Ea arata ca cuvîntul este mijlocul de descoperire
siraspindire a învataturii, ne atrage atentia asupra sarcinii
hare si a~pra procesului sufletesc de aderare la mesajul sau doctrinar
si moral, cum si la lucrarea mintuirii noastre în strînsa dependenta de
~tedinta noastra. Ca expresie traditionala a învataturii Domnului nostru
!Isus Hristos, împreuna cu Sfînta Traditie, Sfînta Scriptura ne pastreaza
J>inaastazi cuvintele Mîntuitorului si ale Sfintilor Apostoli, pline de toata
seva lor mîntuitoare si gata oricînd de a ne deschide tezaurul lor inepui-
zabil de învataturi si principii morale relevate.
2. Doctrina si propovaduire. - Cuvîntul, ca detinalor
tevelate, trebuie sa asigure posibilitatea insusirii exacte a adevarului,
I>entru lucrarea mîntuirii subiecti ve. Pentru asigurarea acestei misiuni
a cuvintului, de care este strîns legata mîntuirea, Dumnezeu, atunci cînd
si-a descoperit mijlocit fiinta si voia Sa, a ales anumiti mijlocitori reve-
lationali, care s-au bucurat de asistenta Duhului Sfint, spre a nu gresi
atunci cînd au fost in exercitiul propovaduirii cuvîntului divin.
Mijlocitorii revelationali adevarati sînt, dupa învatatura ortodoxa,
numai aceia care se bucura de electiunea divina si de inspiratia Duhu-
I
lui Sfint 8. Oficiul doctrinar al cuvîntului nu trebuie sa fie împiedicat
I>rin nimic, avîndu-se în vedere importanta sa deosebita în munca de în.
\ ! susire si de rodire a învataturii Domnului nostru Iisus Hristos.
II
I
Intr-adevar, t1!întuirea presupune implicit si initial cunoasterea doc-
trinara si morala, iar cunoasterea doctrinara si morala este indisolubil
legata de cuvînt. De felul cum este folosit cuvîntul cel mai potrivit, mai
I
clar, mai plin de rezonanta sufleteasca, mai patrunzator la inimile cre-
8. V. Gaina. op. cit., p. 16 s.u.
I
I
L_\l
l'
PRINCIPIILE ORTODOXE ALE PROPOVADUIRII
9
dinciosilor, depinde în larga masura aducerea la indeplinire a sarcinilor
doctrinare si morale.
Invatatura Domnului nostru Iisus Hristos a fost încredintata cuvin-
telor. Din aceasta învatatura o mare parte s-a scris, alcatuind Sfinta Scrip-
tura, iar alta mare parte a ramas sa fie învatata prin viu grai, alcatuind
Sfînta Traditie. Cuvîntul si într-un caz si într-altul, cuprinde învatatura
descoperita de Mîntuitorul, bucurîndu-se, în Biserica Ortodoxa, de aceeasi
pretuire si cinstire.
Este de la sine înteles ca Mîntuitorul, atunci cînd a încredintat înva-
tatura Sa cuvintelor, a ales pe cele mai exepresive si mai corespunza-
toare scopului urmarit. Cristalizarea doctrinara si morala a învataturii
Sale cunoaste pilde de exceptionala lapidaritate si de pregnanta stili-
stica, fiind destul sa amintim celebra predica de pe munte, sau rugaciu-
nea Tatal nostru. Cuvîntul se dovedea într-adevar nimerit si potrivit
scopului propus, adica învataturii credinciosilor si în consecinta a fost
folosit cu predilectie. Metoda cea mai des utilizata de Mîntuitorul, în
învatarea adeptilor Sai, a fost predica, pe care a desavîrsit-o oriunde i.
sale doctri- s-a oferit prilejul.
Raportul deci între cuvînt si invatatura revelata a fost raportul din-
tre Fiul lui Dumnezeu si mijlocul natural de expresie sau de intrare în
legatura cu credinciosii, pentru organizarea religiei în general. Fara
aceasta legatura, care s-a manifestat mai cu seama prin folosirea cuvîn-
tului vorbit si scris, nu ar fi putut exista Revelatia divina, deci nu ar fi
putut exista nici religia crestina.
Revelatia divina utiliza mijlocul natural de expresie a cuvintului,
al invataturii spre a se face cunoscuta credinciosilor, iar acestia, folosind acest mijloc
în mod obisnuit, puteau lua cunostinta pe aceasta cale de fiinta si voia
lui Dumnezeu, fie în mod direct, cînd s-a descoperit El însusi, fie în mod
indirect, prin mijlocirea organelor revelationale (patriarhii, profetii, Apo-
stolii, Sfintii Parinti) 9. Cuvîntul devine astfel, legatura indisolubila din-
tre Dumnezeu si credinciosi, prin care ei iau cunostinta de existenta si
voia Sa. Fara cuvînt, Revelatia divina ar fi inexpresiva si neinteligibila,
chiar daca ar fi utilizate alte cai si alte mijloace pentru patrunderea ei
la inimile credinciosilor.
Acestea dintr-un punct de vedere strict structural, avîndu-se înainte
procesul de descoperire a adevarurilor divine. Cînd însa se raporteaza
doctrina si morala revelata la cuvînt, rezulta alte considerente esentiale
cu privire la realizarea si cuprinderea învataturii divine. Aici trebuie de
precizat ca, dupa învatatura ortodoxa, Dumnezeu foloseste numai cu-
vîntul de exprimare externa a voii Sale, cu toate implicatiile procesului
educativ, însa nu coboara adevarul supranatural, nu-l naturalizeaza prin
folosirea cuvintului. Din acest punct de vedere este tipica incredintarea
9. Vezi pe larg: Pr. Praf. P. Rezus, Formele de expresie ale religiei cresllne. tn cMltropoUa
Banatului., XIV (1964). IIr. 9-10. p. 492-,.00.
 10 Pr. Prof. PETRU REZUS PRINCIPIILE ORTODOXE ALE PROPOVADUJRII 11
,
(de catre Dumnezeu sau de catre mijlocitorii revelationali) cuvintelor unor
adevaruri ca: Sfînta Treime, Intruparea, Maternitatea divina a Maicii o deosebita grija in pastrarea si raspindirea învataturii Mîntuitoru-
lui a aratat-o Sfinta Biserica. Ea a cautat ca sa nu se strecoare eroarea
Domnului, Sfinta Impartasanie etc., care sînt si ramîn necuprinse de min-
tea credinciostlor to. doctrinara si a avut un rol hotarîtor În cristalizarea dogmatica a acestei
Si în cazul acestor adevaruri escntiale ale religiei crestine cuvintele învataturi. Pentru ca învatatura Mintuitorului, adica sa nu fie rastalma-
sînt aceleasi pe care le folosesc de obicei credinciosii, numai sarcina doc- cita sau îndepartata de scopul sau pur soteriologic. Biserica, exercitîndu-si
trinara supranaturala le Întrece. Aceasta sarcina doctrinara supranaturala oficiul sau invatatoresc, s-a întrunit in sinoade ccumenice si a stabUlt În
cerc de la credincios folosirea credintei mÎntuitoare. Cuvîntul cuprinde forme precise adevarul de credinta sau dogma.
deci, dupa învatatura ortodoxa, sarcini doctrinare care trebuie Însusite Cuvîntul cunostea, în utilizarea sa religioasa, o forma noua: el era
prin credinta. precizat într-o înlantuire doctrinara oficiala, socotita ca cea mai expre-
Cuvintul se dovedeste În stare, astfel, a cuprinde si supranaturalul siva, deoarece se producea sub asistenta Duhului Sfint (jure divino).
revelat. Intre el si revelatie nu este un dezacord, o dezarmonie, care .ar Anumite cuvinte intrau; astfel, În componenta Simbolurilor de credinta
putea împiedica procesul de revarsare iubitoare a lui Dumnezeu, cunoas- si erau învatate ca rugadunile, pe de rost, generalizindu-se În vietuirea
terea voii Sale si deci mîntuirea credinc'iosilor. Hevelatia divina utilizeaza crestina si devenind norme pentru credinta. Faza aceasta a cuvîntului
cuvîntul necesar pentru a se face cunoscuta, chiar daca supranaturalul nu este faza intrarii sale în Simbolurile de credinta, apoi în dogmele Bise-
este înteles În întregimea sa, desi se folosesc mijloacele obisnuite ale ricii, stabilite de cele sapte Sinoade Ecumenice. Fata de cuvintele cu-
exprimarii si întelegerii. Religia crestina, pentru a ramine o .religie supra- prinse într-o dogma de credinta, credinciosul este obligat expresiei ofici-
naturala, cuprinde aceasta realitate stl'llcturala ca pe o conditie vitala a ale bisericesti, de care este strins legata ortodoxia credintei sale. Si ase-
existentei sale, caci altfel ar fi naturalizata. II
menea cuvinte, decretate oficial de diferitele sinoade ecumenice, sînt des-
Implinirea sarcinilor doctrinare si morale ale cuvintului sint, astfel, tul de numeroase. Si În cazul dogmatizarilor Însa, credinciosul trebuie
decisive în procesul mintuirii. Mîntuirea depinde deci si de felul cum ne sa se conduca dupa Învatatura ortodoxa. Dupa aceasta învatatura, cuvin-
este adresat cuvîntul mîntuitor, si de felul cum il primim, si de felul cum tul dogmatic nu este un scop în sine, adica munca sinoadelor ecumenice
patrunde el in adîncul sufletelor noastre, si de felul cum rodeste el în- nu s-a desfasurat pentru gasirea si fixarea lor terminologica sau etimo-
sutit. Ca purtator al unui mesaj divin, cuvîntul revelat este mereu viu logica, ci pentru ferirea Învataturii mintuitoare de erori, deci În ultima
în sînul Bisericii Ortodoxe si este adresat mereu întinerit credinciosilor analiza pent.ru asigurarea unei desfasurari normale a lucrului soterio-
sai, pentru ca el sa gaseasca tarina cea roditoare a Evanghelistului. logic. Cuvîntul si in aceasla privinl,a serveste scopului major: mîntui-
3. Principiile propol'i'iduil"ii. - Fara a se stabili În privinta aceasta rea; el este numai un vehicul al invataturii si tocmai din cauza aceasta a
un «cod de vorbire» religioasa 11, desi in decursul veacurilor multe cu- suferit procesul sau de cristalizare si codificare dogmatica. \
vinte s-au îmbiscricit, primind o mireasma specifica sfintelor carti de Dar Sfînta Biserica si în aceasta privinta urmeaza cu credinciosie \
slujba si cazaniilor bisericesti, totusi s-au observat anumite principii in pilda Mîntuitorului si a Sfintilor Apostoli, care au fixat, la vremea s~,
folosirea cuvintului revelat. conditiile utilizarii cuvîntului. Asa lapidaritatea cuvîntului iese pregnant
Acest cuvînt, descoperit de Dumnezeu, s-a pastrat si redat, dupa pu- în relief în textul care spune: ..Ci sa fie cuvîntul vostru: Da, da; nu, nu;
tinta, cu cea mai mare fidelitate, spre a purta nediformata sarcina lui doc- iAr ce este mAi mult decit aceasta, de la cel rau este» (Matei V, 37), iar
trinara si morala. Ne sint În aceasta pt'ivinta marturie credincioasa Sfin- responsabilitatea utilizarii lui, În t.ext.ul urmator: ..Si oricui va zice cuvint
tele Evanghelii sinoptice, În care relatarile faptelor istorice si Învataturii Împotriva Fiului Omului, se va ierta lui, dar oricui va zice împotriva
Mîntuitorului se fac adesea cu aceleasi cuvinte. Avcm deci deplina încre- Duhului Sfînt, nu se va ierta lui, nici în veacul de acum, nici În cel ce
dintare ca in Evanghelii suna cuvintul Mîntuitorului, asa cum a sunat el va sa fie» (Matei XII, 32).
În timpul predicarii pe malurile lacului Ghenezaret, pc diferitele dru- Sublimitatea deosebita a cuvintului revelat si caracterul sau supra-
muri ale Tarii Sfinte, pe munte, ori În mijlocul discipolilor si credin- natural sînt scoase în evidenta de Sfîntul Apostol Pavel în urmatoarele
ciosilor.
10. CI. A. C"morosall. Prelegeri dIn DI'grrralieu orlortoxd. Par/ea Specil/ld. 1899. p. 12.
II. A se consolta I'c larg: F. Trlcaod. V"iI~. langage, Iradi/ion el sir uelurc, III eLumiere
~
~
rînduri:
înduplecare
.<Si cuvîntul meu si propovaduirea
ale întelepciunii
mea nu stau în cuvinte de
omenesti, ci în aratarea Duhului si a pu-
terii, pentru ca sa nu stea credinta voastra în întelepciunea oamenilor,
) I

,,1 vi".. tome XVII. No. bB. Lyon. Mal.Julllet. 1968. p. 9-26. ci în puterea lui Dumnezeu» (1 Cor. II, 4-5).

~:.'.,,~"' ,...--
 "
'.

J2 ~
Pr. Prol. PETRU REZUS

Cuvintul revelat are valoarea sa deosebita soteriologica, asa dupa cum

învata acelasi Apostol: «Vrednic de credinta este cuvîntul, caci de
am murit împreuna cu El, vom si vietui împreuna cu El,> (II Tim. II,Il).
Cît priveste eventualele rastalmaciri ale cuvîntului si rolul celor fle-
cari în aceasta privinta,. Sfinta Scriptura cuprinde si în acest sens locuri
clasice. Asa, Sfîntul Apostol Petru spune: «Cum vorbeste despre toate
acestea în toate episoadele sale (iubitul nostru frate Pavel), în care sînt
Unele lucruri anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntariti le ras-
talmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare» (II Petru III,
16); iar Sfîntul Apostol Iacov, ref.erindu-se la înfrînarea limbii, spune
tnerorabilele cuvinte: «Cu ea (cu limba) binecuvîntam pe Domnul si Ta-
tal si cu ea blestemam pe oameni, care sînt facuti dupa asemanarea lui
:
bumnezeu. Din aceeasi gura ies binecuvîntarea si blestemul. Nu trebuie,
~
fratii mei, sa fie acestea asa» (III, 9-10).
In locurile acestea tipice, cît si-n altele, Sfinta Scriptura arata chiar
In amanunt principiile propovaduirii cuvintului relevat, asa cum el a fost
folosit de însusi Domnul nostru Iisus Hristos, de Sfintii Apostoli, apoi de
Sfintii Parinti.
Inintuirii noastreUtilizarea
12. corecta a cuvîntului revelat este o garantie a
.!
Pr. Prof. PETRU REZUS
~
I îndoiala este interesant sa urmaresti pas cu pas istoria dezvoltarii acestui venembH
,
, I
1,
l'"
I ale unor generosi, care, prin donatiile lor depuse cu darnjcie .1a dispozitia acestui
I!
CLERICJ SI PERSONALITATI ALE BISERICII ROMÂNE DIN
TRANSILVANIA SI BANAT, MEMBRII AI ACADEMIEI ROMÂNE,
INAINTE DE 1 DECEMBRIE 1918
Academia Republicii SociaUste România este astazi, fara îndoiala prima si
suprema institutie culturala - si totodata forul carturaresc cel mai înalt de la noi,
care se îndeletniceste cu dkijarea, coordonarea si stimulat'ea întregii acbivitati
stiintifice, lit>erare si artisti ce din patria noastra.
Ea a dobindit, cu osebire în anii puterii popuL8ire', un incontestabil caracter
de organism viu, intim legat de viata tarii, de factor dinamic de categorica eEici-
enta si multilaterala propasire a poporului nostru, de insti.tutie reprezentativa prin
excelenta, atît in ceea ce priveste elitele spirituale ale colectivitatii noastre natio-
nale, cît si în domeniile de stradanie stiintifica, l.itera.ra sau artistica, pe care le
însumeaza în vasta, organica si complexa sa componenta.
Dar, pîna a ajunge aici, 1a epoca luminoasa pe care o traieste în zilele noastre,
i-a trebuit sa strabata o cale de un veac, precum si inteJ'ventia dasavksitoare a o
sumedenie de factori si mai ales a celor din vremea ultimelor doua decenii. Fara
asezamînt central pentru dezvoltarea c.ulturii unitare a poporului nostru, mai întîi,
asa cum ea s-a urzit în mintea acelor entuziasti jertfitol'Î dintru început, de din-
coace si de dincolo de Carpa.ti', si dupa aoeea ca înfaptuire concreta izvorîta din
~dorul de unire culturala .a,l poporului nostru, care, bmpreuna cu unimtea reli-
gioasa a românilor de pretutindeni, avea sa constituie gajul cel mai sigur al undtatÎi
politice si statale de mai ttrZLU.Si nu-i de loc !ipsit d~ in~res sa constati, ca aceasta
prestigioasa institutie de stat de astazi are la baza gîndul sJ initiatiV'a foa!"te mo-
desta a cîtorva patrioti !ii oameni de bine, precum si mijloacele materiale modeste
templu 181 culturii nationale, întocmai ca cei ce au înzestrat bisericile si mînasti-
rile din trecut, n--au voit deCÎ<tsa contribuie la uniiiicarea, înaltarea si înnobilarea
-------
1. Pentru felul cum este organi..! a.tazi acest important asezam!nt, Institutiile in subor-

I
li
. dine, membrii titulari. onorifici si corespondenti. a ~e vedea lucrarea: Academ;a Republicii popular'
Române, organizarea.

j('gatura cu «Societatea
Uni/ati de cC:/~etare. Bucuresti.
2. Axente Bauciu, Primele (:dramizi /a temeli" Academiei
fiiosofie3sca a Neamu!ui românesc
1965.
Romtine, Brasov, 1936. p. 3, face o
din Mare Prin1ipatul Ardealului- din
,I 1195, din care a Iacut parte si Enachila Vâcarescu. in l;urnele fralilor de peste fiunll. La fel,
'1 1. Bianu, Tncl!)Jdlorii ACudemiei Române de la /866-/867, Bucuresti, 1922, p. 311-372, care vorbeste
Si de «Asociallunea pentru lileratura romand si cultura poporului roman», infiintata în 1860 sub
conducerea mitropolit ului Andrei Saguna.
I 12. CI.
nr. 10-12. p. Pr. Prol. P. Rpzus, Cuutn/ul lui Dumnezeu,
446-449. In eMltropolia Banatului>, XVI (1966), 3. Ioafl Blanu, Pomenirea donatori/of Academiei Romtine, În sedinta plpnara de la I iunie
J
1Q22, Bucuresti, 1922, p 2.
I
I