Professional Documents
Culture Documents
Bibi 79
Bibi 79
APARATULUI CARDIOVASCULAR
Inima
Cele doua fețe se unesc printr-o margine mai ascuțită, marginea dreaptă.
Marginea stângă, rotunjita, vine în raport cu plămânul stang. Baza inimii este
situată posterior şi la dreapta a găsindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii
se află atriile , iar spre vârf, ventriculele. Pe suprafațat inimii se găsesc o serie de
şanturi: doua interventriculare și două atrioventriculare, numite şi şanturi coronare,
între atrii şi ventricule. Figura I,1
-7-
Cavităţiile inimii
Figura I,2
-8-
Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul
atrioventricular .Pereții lor nu sunt netezi, ci prezintă, pe fața internă, trabecule. La
baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare – drept și stâng -, fiecare
prevăzut cu valva atrioventriculară
Orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept cu
trunchiul pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevăzut cu trei valvule
semilunare sau sigmoide, care au aspect de cuib de rândunică. Cele două ventricule
sunt separate prin septul interventricular.
Structura inimii
Din punct de vedere structural, inima este alcătuită din trei tunici care, de la
exterior spre interior, sunt: epicardul, miocardul și endocardul.
Miocardul, stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde miocardul
contractil, de execuție, și miocardul embrionar, de comandă – țesut nodal. Fibrele
miocardului contractil sunt dispuse circular în atrii și oblic in ventricule.
-9-
Țesutul nodal cuprinde:
Inima este irigată de cele două artere coronare (stângă şi dreaptă), cu originea
în aorta ascendentä. Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale, care sunt
de tip terminal, irigând anumite teritorii din miocard, fără a se uni cu ramurile
colaterale vecine. Dacă una din aceste colaterale se obstruează, teritoriul respectiv
nu mai este vascularizat, se necrozează şi se produce infarctul. Sângele venos al
inimii este colectat de sinusul coronar, situat în şanțul atrioventricular stâng și care
se deschide în atriul drept.
Inervația extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci, proveniți din vag
şi de simpaticul cervical.
Arborele vascular
Arborele vascular este format din artere, vase prin care sângele circulă dinspre
inimă spre tesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul cărora
- 10 -
se fac schimburile între sânge și diferitele tesuturi și vene, prin care sângele este
readus la inimă.
Tunica internă – intima, este alcătuită dintr-un ränd de celule endoteliale turtite,
aşezate pe o membrană bazală. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor.
Structura capilarelor
- 11 -
Sunt vase de calibru mic (4 – 12μ), răspândite în toate țesuturile și organele. În
structura lor, se disting, la exterior, un strat format din țesut conjunctiv cu fibre
colagene și de reticulină, în care se găsesc și fibre nervoase vegetative, iar la
interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite, așezate pe
membrana bazală.
Figura I,3
Circulația mică
- 12 -
Circulația pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei
pulmonare, care duc sângele cu CO2 spre rețeaua capilară din jurul alveolelor,
Circulația mare
Sistemul aortic
Este format din artera aortă și din ramurile ei, care irigă toate țesuturile și
organele corpului omenesc. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta
ascendentă, din care se desprind cele două artere coronare. După ce urcă 5 – 6 cm,
se curbează și formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă,
subîmpărțită în toracală și abdominală. Terminal, aorta abdominală se bifurcă în
arterele iliace comune, stângă și dreaptă.
Dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera
carotida comună stângă şi artera subclaviculară stânga. Trunchiul brahiocefalic se
imparte apoi în artera carotidă comună dreaptă și artera subclaviculară dreaptă.
Ambele artere carotide comune, stângă și dreaptă, urcă la nivelul gâtului până în
- 13 -
dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera carotidă
externă și internă. La acest nivel există o mica dilatație, sinusul carotic (carotidian),
bogată în receptori.
- 14 -
Figura 1,4
Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe fata anterioară a coapsei,
devenind artera femurală, care irigă coapsa. Se continuă cu artera poplitee, care
se afla în fosa poplitee (fata posterioară a genunchiului). La se împarte în două
artere tibiale: 1. Artera tibială anterioară irigā fața anterioară a gambei și laba
piciorului şi se termină prin artera dorsală a piciorului, din care se desprind
- 15 -
arterele digitale dorsale; 2. Artera tibială posterioară irigă fața posterioară a
gambei şi, ajunsă în regiunea plantară, se împarte în cele două artere plantare,
internă şi externă, din care se desprind arterele digitale plantare.
Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru peretii bazinului şi ramuri
viscerale pentru organele din bazin (vezica urinară, ultima portiune a rectului) şi
organele genitale – uter, vagin, vulva, prostata, penis.
Sistemul venos
Sistemul venos al marii circulații este reprezentat de doua vene mari: vena
cava superioară şi vena cava inferioară.
Vena cavă superioară. Stränge sângele venos de la creier, cap, gât, prin venele
jugulare interne, de la membrele superioare, prin venele subclaviculare, și de la
torace (spatiile intercostale, esofag, bronhii, pericard și diafragm), prin sistemul
venos.
De fiecare parte prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară, iau
naştere venele branhiocefalice stângă și dreaptă, iar prin fuzionarea acestora se
formează vena cavă superioară.
Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul
membrelor superioare. Sângele venos al membrelor superioare este colectat de
două sisteme venoase, unul profund şi unul superficial.
- 16 -
Vena cavă inferioară. Adună sângele venos de la membrele inferioare, de la pereţii
şi viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la
peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cât şi de la ficat (venele
hepatice). Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stangi
cu cea dreaptă. La rândul ei, fiecare venā iliacă comună este formată prin unirea
venei iliace externe cu vena iliacă internă. Vena iliacă internă colectează sângele
de la pereţii şi viscerele din bazin.
Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la
nivelul membrului inferior. Ca şi la membrul superior, se disting vene superficiale
și vene profunde (cu aceleaşi caracteristici).
O venă aparte marii circulții este vena portă, care transportă spre ficat sânge
încărcat cu substante nutritive rezultate în urma absorbţiei intestinale. Ea se
formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară, mezenterică inferioară şi
splenică.
Sistemul limfatic
Prin sistemul limfatic circula limfa, care face parte din mediul intern al
organismului şi care , în final, ajunge în circulaţia venoasă.
- 17 -
• Pereții vaselor limfatice sunt mai subţiri decât cei ai vaselor sangvine.
Canalul toracic:
Este cel mai mare colector limfatic şi începe printr-o dilatație numită
cisternă chyli, situată în faţa vertebrei L2. Urcă anterior de coloana vertebrală,
înapoia aortei, străbate diafragma şi pătrunde în torace, deschizându-se în
unghiul venos format prin unirea venei jugulare interne din stânga cu vena
subclaviculară stângă; are o lungime de 25-30 cm, fiind prevăzut cu valve în
interior. El strânge limfa din jumătatea inferioară şi din patrimea superioară
stângă ale corpului.
- 18 -
Vena limfatică dreaptă:
Organism;
- 19 -
acestuia la inimă, iar microcirculaţia (arteriole, metarteriole, capilare, venule),
teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze.
Fiziologia inimii:
Ea poate fi considerată ca fiind alcătuită din două pompe dispuse în serie (pompa
stângă şi cea dreaptă), conectate prin circulaţiile pulmonară şi sistemică.
Fiecare parte a inimii este echipată cu două seturi de valve care, în mod
normal, impun deplasarea sângelui într-un singur sens.Valvele atrio-ventriculare
(mitrală şi tricuspidā), care separa atriile de ventricule, se deschid în timpul
diastolei, permiţând sângelui să treacă în ventricule. Aceste valve se închid în
timpul sistolei, interzicând trecerea sângelui înapoi în atrii. Valvele semilunare
(aortice şi pulmonare) se deschid în timpul sistolei, permiţând expulzia sângelui în
artere şi se închid în diastolă, împiedicând revenirea sângelui în ventricule.
- 20 -
frecvenţa cardiacă poate crește până la 200 de bătăi pe minut, iar volumul-bătaie
până la 150 ml, determinând o creştere a debitului cardiac de la 5 la 30 litri, deci
de 6 ori. În somn, debitul cardiac scade; în febră, sarcină şi la altitudine, creşte.
Funcţia de pompă a inimii se realizează cu ajutorul proprietăților mușchiului
cardiac.
- 21 -
diastolei, cu atât ea poate pompa un volum de sânge mai mare în sistolă
următoare.
Ciclul cardiac:
atrio-ventriculare
Figura 1.5
- 22 -
Sistola atrială este urmată de diastola atrială care durează 0,70s. În paralel şi
corespunzător începutului diastolei atriale, are loc sistola ventriculară care
durează 0,30s şi se desfășoară în două faze: faza de contracţie izovolumetrică şi
faza de ejecţie. Prima începe în momentul închiderii valvelor atrio-ventriculare şi
se termină în momentul deschiderii valvelor semilunare.
Pentru scurt timp, ventriculele devin cavităţi închise (diastolă izo- volumetrică). În
acest timp, presiunea intraventriculară continuă să scadă până la valori inferioare
celei din atrii, permiţând deschiderea valvelor atrio- ventriculare. În acest
moment, începe umplerea cu sânge a ventriculelor. Urmează o perioadă de 0,40s
numită diastolă generală, în care atriile şi ventriculele se relaxează. La sfârşitul
acestei faze, are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.
- 23 -
În timpul activităţii sale, cordul produce o serie de manifestări electrice,
mecanice si acustice.
Manifestările electrice reprezintă însumarea vectorială a bio-curenţilor de
depolarizare şi repolarizare miocardică.
Zgomotul II, diastolic, este mai scurt, mai acut şi mai puțin intens. Este produs, la
începutul diastolei ventriculare, de închiderea valvelor semilunare.Zgomotele
cardiace pot fi înregistrate grafic, rezultând o fonocardiogramă.
- 24 -
Fiziologia circulaţiei sangelui:
- 25 -
OBIECTIVUL II
2.1 DEFINIȚIE
Figura II,1
2.3 ETIOPATOGENIA
- 26 -
Miocarditele infecțioase- sunt majorate
virus gripal, virus citomegalic, virus Epstein-Barr, HIV, rujeola, rubeola, varicela.
- parazitare-tripanosoma, toxoplasma.
- intoxicaţii cu toxice
- arseniu, cobalt.
- postiradiere.
- 27 -
2.4 CLASIFICARE
- 28 -
Miocardita poate prezenta simptome grave de insuficiență ventriculară stângă
acută, cu edem pulmonar acut: dispnee extremă, tuse, expectoratie abundentă și
spumoasă, respirație stertoroasă, transpirații profuze, piele palidă, umedă și rece.
Unele forme de miocardită evoluează cu colaps şi/sau șoc. Alteori prezintă
simptome de insuficiență cardiacă globală: colorație cianotică a extremităților,
jugulare pulsatile, dispnee, hepatomegalie. Alteori bolnavii pot prezenta o
oboseală extremă, neobişnuită şi neexplicabilă însoţită de o creştere a frecvenței
bătăilor inimii.
2.6 DIAGNOSTIC
Diagnosticul este dificil de pus, simptomele fiind înşelătoare (nu sunt specifice
acestei boli). Se efectuează următoarele investigații:
EXAMENE DE LABORATOR ȘI PARACLINICE
- semne de inflamație acută: -VSH;
- fibrinogen;
- PCR crecute;
- determinările virale crescute pot arăta o infecție virală recentă, dar nu certifică
etiologia vială a miocarditei;
- creşterea enzimelor serice de origine miocardica: CK-MB, AST.
Examenul radiologic poate fi normal sau poate arăta un cord mărit cu pulsații
reduse și stagnarea sângelui în plămâni (cordul nu mai poate să pompeze tot
sângele, excesul de sânge
întorcându-se în plămâni).
Electrocardiograma:
- poate fi normală sau poate prezenta modificări difuze, nespecifice;
- modificările sunt de obicei evolutive în timp;
- 29 -
- pot apare: diverse aritmii sau diverse tulburări de conducere recent instalate
(blocurile atrio-ventriculare sunt de obicei tranzitorii şi se vindecă fără sechele,
dar uneori se asociază cu moarte subită.
Ecocardiografia:
- este nespecifică, dar un examen normal exclude miocardita difuză;
- în cazurile severe poate apare dilatare cardiacă sau chiar cheaguri de sânge în
interiorul cordului.
Rezonanta magnetică nucleară: poate decela focarele de inflamație activă.
Teste imunologice:
- importante mai ales în miocardita virală se dozează anticorpii dezvoltați de
organism împotriva agentului viral;
- mai pot arăta anticorpi antifibre miocardice, celule lupice (în cazul lupusului
eritematos sistemic).
Scintigrafia miocardică:
Se administrează radioizotop (galiu), care se fixează în zonele din miocard
inflamate şi apoi prin scanarea organismului, secțiune cu secțiune, se construieşte
o hartă pe care se urmăresc zonele care au fixat radioizotopul.
Biopsie
- se examinează un fragment din muschiul inimii;
- este singura procedura pentru confirmarea diagnosticului.
2.7 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
Evoluția este spre autolimitare în 95% dintre miocardite (dispare de la sine) cu
vindecare în 1-2 săptămâni.
- Simptomele dispar ăn 1-2 săptămâni, dar leziunile la nivelul miocardului pot
persista câteva luni.
- Modificările pe electrocardiogramă pot persista și ele câteva săptămâni.
- 30 -
- Bolnavul este declarat vindecat dacă la 6 luni investigațiile paraclinice sunt
normale.
-La 5% dintre bolnavi, evoluția se poate complica prin:
- moarte subită prin aritmii maligne (dereglări grave ale ritmului normal al inimii).
Această evoluţie este posibilă în special în miocarditele bacteriene şi toxice.
- dezvoltarea unei insuficiente cardiace acute severe – inima nu mai poate
împinge sänge în tot corpul;
- dezvoltarea unei cardiomiopatii dilatative postmiocarditice – muschiul cardiac
este slăbit, cavitățile inimii se dilată și nu se mai pot contracta pentru a trimite
sânge în organism. Boala apare la 1-3 ani de la episodul miocarditic, după o
aparentă vindecare.
Prezența hipertensiunii pulmonare secundare este un element de prognostic
negativ, pentru fiecare creştere cu 5 mmHg a acestei valori mortalitatea se
dublează.
Valoare predictivă pentru evoluția nefavorabilă o mai au si: sincopa, blocurile de
ramură și fracţia de ejecţie < 40% (parametru care măsoară funcţia de pompă a
inimii).
2.8 TRARAMENT
- 31 -
- antiinflamatorele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen), deşi se folosesc încă pe
scară largă, studiile din ultimii ani au arătat că nu au nici o eficieanță, ci chiar pot
agrava boala (pot accentua procesul miocarditic și cresc mortalitatea). Alți autori
susțin că totuși în faze tardive antiinflamatoarele nu au efecte adverse .
Imunosupresoarele (corticosteroizi, ciclosporina, azathioprina) – benefice în
forme particulare la copii pe perioadă scurtă.
3.Tratamentul suportiv (moderează simptomatologia)
- măsuri generale – evitarea efortului fizic (inclusiv repaus la pat în formele
severe), regim alimentar hiposodat;
- monitorizare electrocardiografică;
- terapie antiaritmică – se tratează în funcție de tipul aritmiei.
4. Terapia insuficientei cardiace congestive cuprinde:
- IEC;
- Diuretice cu prudență-beta-blocante Carvedilol;
- Digitala (Digoxin) – cu mare prudenţă;
- transplantul cardiac se poate încerca la cei la care funcția de pompă nu se
ameliorează, deşi, mai ales în primele 4 luni, există o frecvență crescută a
episoadelor de rejet acut (organismul respinge cordul strain).
5. Terapie anticoagulantă orală -se indică urmatoarele categorii de pacienţi:
1. Trombi intracardiaci;
2. Fibrilaţie atriala;
Miocardita este o afecțiune ce apare în special la persoanele tinere (vârsta medie
a pacienților este de 42 de ani), la pacienții imunodeprimați și femeile însărcinate.
- 32 -
OBIECTIVUL III
Rolul autonom
In procesul inflamator –asistenta medicală are rolul de a colabora cu
pacientul şi de a-l examina clinic, aceasta fiind o datorie profesională realizând un
mediu favorabil pentru relaţia medic-pacient-asistentă,
Pentru a realiza aceasta,asistenta medicală va ține cont de următoarele sarcini :
- să ofere suport fizic şi psihic pacientului;
- să pregatească materialele si instrumentele necesare examinăriilor la care va fi
supus pacientu;
- să pregătească documentele medicale (fişa de consultatii , foaia de observație
clinică, rezultatele examinărilor).
- asigurarea repausului fizic si psihic pentru reducerea ischemiei si a zonei de
necroză
- asigură bolnavului condiții optime, cameră bine aerisită, asigură condiţii de
confort şi supraveghere permanentă a stării generale
- prevenirea complicațiilor majore si a morţii subite asează bolnavul în decubit
dorsal, în repaus absolut (nu vorbeşte, nu se mişcă)
- educă pacientul /familia în vederea aplicării măsurilor de recuperare şi
redobândire a autonomiei.
Rolul delegat
În ceea ce priveşte interventiile delegate ale asistentei medicale,aceasta va
aplica la indicația medicului :
- Recoltarea unor produse patologice pentru laborator;
- Pregătirea pacientului pentru investigații radiologice.
- Administrare medicației prescrise
- 33 -
- Reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică
- Pregătirea preoperatorie fizică şi psihic
Cu alte cuvinte rolul asistentei medicale constă în ușurarea restabilirii complete a
pacientului, până la starea avută anterior, deci obținerea independenții acestuia
în vederea realizării nevoilor fundamentale.
FIȘE TEHNICE
Electrocardiograma
Figura II,2
- 34 -
Pregătirea pacientului: asistenta pregătește bolnavul din punct de vedere psihic
pentru a înlătura factorii emoționali;
Figura II,3
Locuri de masurare – orice artera care poate comprimată pe un plan osos: artera
radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă, poplitee etc.
Materiale necesare: - ceas cu secundar, creion roşu sau pix cu mină roşie, foaia
de observaţie.
- 36 -
Pregătirea psihică: - se anunţă bolnavul, i se explică necesitatea tehnicii şi se ia
consimţământul;
Pregătirea fizică:
3. Se aşează bolnavul într-o pozitie confortabilă (decubit dorsal sau în şezut);
4. Asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute.
Tehnica: -se spală mâinile;
- se reperează artera;
- 37 -
Adult 60-80 p/m;
Scop:
- terapeutic.
- explorator -se administrează substanţe de contrast radiologic
Soluții administrate:
- sol izotone;
- sol hipertone.
Resorbția este instantanee
Loc de elecție:
- 39 -
- aplicăm garoul elastic şi înclinam brațul pacientului în jos, abducție și
extensie maximă;
- solicităm pacientului să-și strângă bine pumnul sau să închidă și să deschidă
pumnul de mai multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasă;
- masăm brațul pacientului dinspre pumn către plica cotului;
- tampotăm locul pentru puncție cu două degete:
- încălzim brațul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apă caldă sau prin
introducere în apă caldă;
Utilizarea garoului:
- garoul elastic se aplică la aproximativ 10 cm deasupra locului puncției,
pentru plica cotului la nivelul unirii treimii inferioare a brațului cu cea
mijlocie;
Îngrijirea ulterioară:
- se menține compresiunea la locul injecției câteva minute;
- se supraveghează în continuare starea generală.
Considerații speciale:
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și starea generală;
- vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puțin 24h ,de aceea nu
se vor repeta injecțiile în acceași venă la intervale scurte;
- dacă pacientul are o singură venă disponibilă și injecțiile trebuie să se repete,
puncțiile se vor face întotdeauna mai central față de cele anterioare;
- 41 -
- dacă s-au revărsat, în țesutul perivenos, soluțiile hipertone – va fi inștiințat
medicul pentru a interveni, spre a se evita necrozarea țesuturilor.
De evitat încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului,
pentru că acesta , prin volumul său, deplasează traiectul obișnuit al venei.
-poziția pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal,
Trendelenburg 150° cu capul întors contralateral;
-abordul venos profund este realizat de către medic în condiții tip protocol-
operator:- vena jugulară internă, vena femurală, vena subclaviculară.
- 42 -
- embolie gazoasă, uleioasă prin injectarea unei cantități mari de aer brusc în
sistemul vascular sau prin greșirea căii de administrare a soluțiilor uleioase –
se produce decesul bolnavului /evitarea
- 43 -
OBIECTIVUL IV
Acordarea îngrijirilor specifice bolnavului cu miocardită
ROLUL PROPRIU
- 45 -
- Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o
alimentație lichidă cu ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă
moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
Se interzice fumatul.
ROLUL DELEGAT
- 46 -
Printre sarcini se mai numara si:
- adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar
- dezbracarea si imbracarea pacientului
- aducerea bolnavului in conditii necesare examinarilor
- deservirea medicului cu instrumente
- asezarea bolnavului in pat dupa examinare
- 47 -
OBIECTIVUL V
PLAN DE INGRIJIRE
1. CULEGEREA DATELOR
Sursa de date:
PACIENTUL: X
ECHIPA MEDICALǍ: X
FOAIE DE OBSERVATIE : X
Locuieşte: Botoșani
RH – negativ (-)
Date Antropometrice
- 48 -
Greutate – 82 kg
Înălțime – 1, 72 cm
Elemente biografice legate de sănătate;
Durere retrosternala
Fatigabilitate accentuată
Dispnee de repaus
Ortopnee
Febra
Istoricul bolii
Cu o lună anterior internării pacientul prezinta viroză respiratorie
tratată ambulator cu Augmentin 2*1 g / pe zi
Simptomatologia nu se remite , se asociază cu fatigabilitate progresivă și
dispnee.
În 23 .1.2023 se prezintă la spitalul Sf. Spiridon și i se recomandă tratament
cu Ceclor și Codeină. În ziua următoare simptomatologia se accentuează,
apare dispneea paroxistica nocturnă. Pacientul este îndreptat spre secția de
cardiologie.
Elemente de dependență: TA=170/120 mmHg
Puls: 100 pulsații/minut T=38,5° C
R=30 respirații/minut
- 49 -
Diagnostic medical la internare
Miocardită acută
Durata internǎrii ; 23.1.2023- 29.1.2023
- 50 -
2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR: NEVOILE FUNDAMENTALE
- 51 -
4. A se mișca Exerciții fizice -Tahicardie -Modificarea funcției
ușoare -Restricția cardiace
mobilității –Diminuare mobilității
- 52 -
8. A fi curat, -Tegumente intacte si -Norme de igienă -Spitalizare;
îngrijit curate; perturbate; -Imobilitate;
-Culoarea -Dezinteres fata -Lipsa de
tegumentelor normală; de masurile de cunostinte;
igiena; -Durere;
9.A evita -Prevenire a infectiilor -Risc de -Proces inflamator
pericolele nosocomiale; complicații -Anietate
-Salubritatea mediului; -Expresia durerii; -Fatigabilitate
-Temperatura ambianta -Neincredere in
intre 18 °C--22 °C sine;
- 53 -
12. A se realiza -Imagine de sine -Incapacitate de a -Schimbarea
pozitiva ; se ocupa cu modului de viață;
-Dorinta de a activități în -Spitalizare;
participa la vederea realizării; -Frustrare;
diverse activitati -Stare depresiva;
in vederea -Neacceptarea
realizarii bolii;
personale;
- 54 -
PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE
DIAGNOSTICE NURSING :
- 55 -
- Disconfort fizic din cauza leziunilor la nivelul celulelor miocardului manifestate
prin dureri precordiale
- Stare generală alterată din cauza scăderii debitului cardiac manifestată prin
fatigabilitate
- 56 -
2 Scăderea Pacientul sa -Asigur repaus la pat -Înregistrez - În urma
debitului pentru vindecarea EKG-ul îngrijirilor
prezinte o
sistolic. mușchiului cardiac; recomandat de acordate,
respiratie -ascult bătăile inimii medic TA și
pentru a detecta pulsul sunt
adecvata
eventualele schimbări în limite
ale zgomotelor ; - normale,
monotorizez TA și debit
pulsul ; cardiac
normal..
-măsor zilnic greutatea
pacientul;
- educ pacientul să
întrerupă consumul de
alcool și tutun
- 57 -
4. Hipertermie Pacientul să -măsor temperatura și -recoltez analize În urma
aibă o notez în FO ; în stabilirea intervențiil
temperatură -asigur o hidratare diagnosticului:V or
optimă corespunzătoare, mai SH, aplicate,
ales în perioada HLG,Fibrinogen, temperatu
febrilă; T examen urina. ra corpului
-feresc pacientul de -administrez este
curenții de aer antitermice la normală.
-asigur îmbrăcăminte indicația
lejeră și menținerea medicului.
igienei corporale. Algolcamin 1g/2
ml i.v -
Paracetamol
1g/6h p.o.
5. Intoleranță Se va crește Instruiesc pacientul -Recoltez S-a
la activitate. toleranța la privind creșterea analizele observat o
activitate și progresivă a mișcării recomandate creștere a
participarea -Recomand evitarea de medic; - toleranței
la activități sportului , imunizări Administrez la efort a
prin vaccin . medicația pacientului
-educ familia în a oferi recomandă de
sprijin pacientul medic.
-învaț pacientul
tehnici de relaxare. -
discut cu pacientul
despre boala sa.
- 58 -
6. Anxietate Se va urmări -Încurajez pacientul -administrez Pacientul
diminuarea în a vorbi despre anxiolitice la prezintă
anxietății îngrijorările și fricile recomandarea confort psihic
sale privind boala și medicului: și fizic
tratamentul; xanax 0,5 mg
-supraveghez în per os .
permanență
bolnavul;
-Învăț pacientul
tehnici de relaxare
- asigur un climat
liniștit.
- 59 -
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
- 60 -
TRATAMENT ADMINISTRAT
5 Paracetamol 1000mg/8h,po
- 61 -
OBIECTIVUL VI
- 62 -
- Bolnavul să combată sedentarismul prin antrenament fizic efectuat cu
regularitate prin mișcare, gimnastica , sporturi ușoare
- Prezentarea la control periodic
- Urmărirea efectului tratamentului să evite stresurile inutile, emoțiile care ar
putea influența negativ procesul evolutiv favorabil al bolii
- Se va încerca să se restabilească la acești bolnavi încrederea în sine,
readucerea la capacitatea lor de muncă anterioară îmbolnăviri
- Evitarea persoanelor cu infecție virală inclusiv gripa până se recuperează
- Respectarea unei igiene adecvate, spălatul regulat pe mâini poate ajuta
împotriva răspândirii bolilor
- Reducerea expunerii la căpușe ,se recomandă purtarea unor bluze cu mâneci
lungi și pantaloni lungi celor care petrec mult timp în zone infestate cu căpușe
- Vaccinarea conform recomandărilor, inclusiv împotriva covid-19, rubeolei și
gripei, boli care pot cauza miocardita. O bună educație a bolnavului ridică
șansele unei decompensări sau agravări a bolii .
- 63 -
BIBLIOGRAFIE
- 64 -