Professional Documents
Culture Documents
Biochimie - Curs Universitar
Biochimie - Curs Universitar
BIOCHIMIE
Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă.
CRAIOVA, 2010
1
2
CUPRINS
3
4
Tema nr. 1
GLUCIDE
UnităŃi de învăŃare:
• Monoglucide: structură, proprietăŃi, rol metabolic.
• Oligoglucide naturale
• Poliglucide: clasificare, structură, rol biochimic
Obiectivele temei :
2 Cunoa&terea aspectelor biochimice privind structura, izomeria,
proprietăŃile si rolul metabolic al glucidelor
2 Studiul principalelor oligoglucide naturale, structura si rolul lor
biochimic
2 Studiul structurii si al proprietăŃilor fizico2chimice ale
poliglucidelor.
2 Utilizarea de metode, tehnici &i procedee specifice laboratorului de
biochimie pentru determinarea cantitativa si calitativa a glucidelor
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Glodeanu E., 1997 2 Biochimie Metabolica, Ed Gorjeanul
4. Marinescu G., Glodeanu E., 19952 Biochimie Generală, Ed.
Universitaria, Craiova
5. NeamŃu G., Cimpeanu Ghe., Socaciu C., 19932 Biochimie Vegetală, Ed.
Didactică &i Pedagogică Bucure&ti.
5
H–C=O CH2 – OH
| |
H – C – OH C=O
| |
CH2OH CH2 – OH
aldehida glicerică dihidroxiacetona
Retinem: monoglucidele prezintă mai multe tipuri de izomerie:
Izomeri datorită grupării carbonilice; Acesti izomeri sunt determinaŃi de
natura grupării carbonilice. Se întâlnesc aldoze &i cetoze.
Izomeri datorită activităŃii optice i stereoizomeria D i L ; Monoglucidele
având în molecula lor atomi de carbon asimetrici prezintă izomerie optică.
Ele pot roti planul luminii polarizate spre dreapta (dextrogire) se notează cu
(+) sau pot roti planul luminii polarizate spre stânga, sunt levogire &i se
notează cu (2). Din motive de sistematizare, glucidele s2au împărŃit în două
serii D &i L după configuraŃia lor înrudită cu D–gliceraldehida sau L–
gliceraldehida. Se consideră că ozele care au configuraŃia atomului asimetric
cel mai îndepărtat de gruparea carbonil, identică cu cea a carbonului
asimetric din D–gliceraldehida aparŃin seriei D, iar cele având configuraŃia
ultimului atom de carbon asimetric cel mai îndepărtat de gruparea carbonil
din molecula identică cu cea a atomului de carbon asimetric din L–
gliceraldehidă, aparŃin seriei L. Izomerii optic activi au acelea&i proprietăŃi
cu excepŃia sensului de rotire a luminii polarizate. Amesctecul în părŃi egale,
din enentiomerul dextrogir &i cel levogir al aceleia&i substanŃe se nume&te
amestec racemic &i este optic inactiv prin compensaŃie
Izomeri datorită structurii moleculare. Monoglucidele prezintă două
structuri: aciclică &i ciclică. Forma ciclică ia na&tere printr2o reacŃie de
semiacetalizare (adiŃie de alcool la gruparea carbonil) intra2moleculară.
Semiacetalizarea are loc între grupa carbonil &i hidroxilul alcoolic din
molecula respectivă, care conduce la formarea unui ciclu fără tensiune.
Astfel iau na&tere formele semiacetilice, heterociclice, cu ciclu de 6 atomi ce
derivă de la heterociclul piran, numite forme piranozice &i formele cu ciclul
de 5 atomi ce derivă de la heterociclul furan, numite forme furanozice.
OH
OH
H HC H C
C O
H C OH H C OH H C OH
O
HO C H HO C H HO C H O
H C H C OH H C OH
H C OH H C OH H C
H2C OH H2 C OH H2 C OH
α2D2glucofuranoza D2glucoza α2D2glucopiranoza
H2 C OH H2 C OH H2 C OH
C C O C
HO C H HO C H HO C H
O
H C OH H C OH H C OH O
H C H C OH H C OH
H2 C OH H2 C OH H2 C
D2fructofuranoza D2fructoza D2fructopiranoza
6
O
D2glucofuranoza D2glucopiranoza
O O
D2fructofuranoza D2fructopiranoza
Izomeri datorită hidroxilului semiacetalic. După poziŃia hidroxilului
semiacetalic din molecula monoglucidelor ciclice, se cunosc doi
stereoizomeri. Când hidroxilul semiacetalic se găse&te în partea dreaptă a
catenei de carbon (in partea de jos la formulele perspectivice) se obŃine
izomerul α, iar când hidroxilul semiacetalic se găse&te în partea stângă (în
partea de sus la formulele perspectivice) se obŃine izomerul β. Trecerea
izomerilor α în izomeri β se face prin intermediul formei carbonilice. Ace&ti
izomeri α &i β se numesc anomeri.
O O
α2D2glucopiranoza β2D2glucopiranoza
O O
H C OH C O HO C H
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH
H C OH H C OH H C OH
H2 C OH H2 C OH H2 C OH
7
ReacŃia de oxidare. Produ&ii de oxidare ai monoglucidelor depind de natura
oxidantului. Folosind oxidanŃi slabi, energici sau prin oxidare protejtă
rezultă: acizi aldonici, acizi zaharici &i acizi uronici.
Oxidare blândă OxidanŃii slabi în mediu alcalin oxidează gruparea carbonil
obŃinându2se acizi aldonici sau “onici”. Cetozele sunt stabile la oxidare.
COOH C OOH C OOH
H C OH H C OH HO C H
HO C H HO C H HO C H
H C OH HO C H H C OH
H C OH H C OH H C OH
H2 C OH H2 C OH H2 C OH
H C OH H C OH HO C H
HO C H HO C H HO C H
H C OH HO C H H C OH
H C OH H C OH H C OH
Dezoxiglucide
Sunt derivaŃi ai monozaharidelor care au o grupă –OH înlocuită cu un atom
de hidrogen. Dintre acestea mai importante pentru organismele vii sunt: 22
Dezoxi2β2riboza, 62Dezoxi2Galactoza &i 62Dezoxi2L2Manoza.
Dezoxiriboza intră în structura ADN.
8
H C O H C O
HO C H
O H C OH
H C OH
H C OH
H C OH
HO C H
HO C H
HO C H
CH
C H3
22dezoxiriboza 62dezoxi2L2galactoza 62dezoxi2L2manoza
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Prin reducerea fructozei se obŃine:
a) D2 glucoză
b) Acid aldonic
c) D2sorbitol &i D2manitol
d) D2 glucoză si D galactoză
e) α2D2glucopiranoza
Rezolvare : c
De rezolvat:
2. Ce reprezintă următoarea formulă?
a) α2D2fructofuranoza
b) β2D2 fructofuranoza
c) α2D2glucopiranoza
d) α2D2 glucofuranoza
e) acid glucuronic
Rezolvare:
9
1.2. Oligoglucide naturale
O
H O
O O
H H
Diglucide nereducătoare
Zaharoza Zaharoza 22[ α2D2glucopiranozil]2β2D2fructofuranoza,
este răspândită în multe organe vegetale (fructe, seminŃe, frunze). Este un
dizaharid nereducător, constituit dintr2o moleculă de α2D2glucopiranoză &i
una de β2D2fructofuranoză unite printr2o legătură α2β 122 dicarbonilică.
O
H
O
O
10
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care dintre următoarele oligoglucide au caracter reducător ?
a) maltoza si lactoza,
b) maltoza si celobioza
c) zaharoza si celobioza
d) maltoză &i zaharoză
e) lactoză &i celobioză
Rezolvare : a, b, e
De rezolvat:
2. Ce substanŃe se formează la hidroliza maltozei ?
a) 2 molecule de α glucoză
b) 2 molecule de β glucoză
c) o molecula de α glucoză si o moleculă de β glucoză
d) 2 molecule de α fructoză
e) o molecula de α glucoză si o o moleculă de β fructoză
Rezolvare:
11
ReŃinem: Amidonul nu este o substanŃă unitară. Granulele sale sunt formate
din două componente: amiloză &i amilopectină care se găsesc uniform
repartizate. Aceste componente se deosebesc între ele atât sub aspect
structural cât &i prin proprietăŃile fizice &i chimice.
Amiloza este alcătuită dintr2un număr mare de molecule de α2D(+) glucoză,
unite între ele α2glicozidic în poziŃiile 1–4. Are o structură liniară. Masa
moleculară variază în funcŃie de natura plantei, fiind cuprinsă între 10000 &i
100000. Amiloza se dizolvă u&or în apă rece. Cu apa caldă formează coca
caracteristică amidonului. Cu iodul dă o coloraŃie albastru2închis care
dispare la cald &i reapare la rece.
12
Celuloza
Celuloza este constituentul principal al pereŃilor celulelor vegetale.
Este cea mai răspândită substanŃă organică în natură. Celuloza în general se
află sub formă de fibre amestecate cu alte substanŃe ca: lignina,
hemicelulozele, materiile pectice, lipide, ră&ini, taninuri, pigmenŃi, săruri
minerale &i alte substanŃe încrustante.
ReŃinem: Celuloza este formată prin policondensarea unui număr mare de
molecule de β2glucoză, gradul de policondensare este diferit în funcŃie de
provenienŃă. În macromolecula celulozei resturile de β2glucoză sunt unite β2
glicozidic în poziŃiile 1 – 4.
O O
H O H O
O O O O
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Din ce molecule este formată amiloza?
a) β2glucoză unite β2glicozidic în poziŃiile 1–4.
b) α2glucoză unite α2glicozidic în poziŃiile 1–4.
c) α2glucoză unite α2glicozidic în poziŃiile 1–6.
d) β2glucoză unite β2glicozidic în poziŃiile 1–6.
e) α2glucoză &i β2glucoză unite glicozidic în poziŃiile 1–1.
Rezolvare : b
13
De rezolvat:
2. Din ce molecule este formată celuloza?
a) β2glucoză unite β2glicozidic în poziŃiile 1–4.
b) α2glucoză unite α2glicozidic în poziŃiile 1–4.
c) α2glucoză unite α2glicozidic în poziŃiile 1–6.
d) β2glucoză unite β2glicozidic în poziŃiile 1–6.
e) α2glucoză &i β2glucoză unite glicozidic în poziŃiile 1–1.
Rezolvare :
Rezumatul temei
Glucidele sunt biomolecule, universal răspândite în lumea vie. Cu
excepŃia unor derivaŃi azotaŃi glucidele sunt substanŃe ternare formate din
carbon, hidrogen &i oxigen. După reacŃia de hidroliză, glucidele se împart în
două grupe: oze &i ozide. Ozele se mai numesc &i monoglucide iar ozidele
sunt substanŃe formate din mai multe molecule de monoglucide prin
eliminare de apă. După structura moleculară, ozidele se împart în două
grupe: oligoglucide &i poliglucide. Oligoglucidele sunt formate dintr2un
număr mic de resturi de monoglucide (228) iar poliglucidele sunt formate
dintr2un număr mare de resturi de monoglucide.
Ozele sau monoglucidele sunt compu&i cu funcŃiuni mixte care
conŃin în molecula lor o grupare carbonil &i grupări hidroxil alcoolice.
Monoglucidele prezintă mai multe tipuri de izomerie. Se prezintă în formă
ciclică sau aciclică. Monoglucidele conŃinând în moleculă grupări carbonil
&i hidroxil (alcoolic sau glicozidic) vor prezenta proprietăŃile chimice
caracteristice acestor grupări funcŃionale. Dintre reacŃiile specifice grupării
carbonil amintim: reacŃiile de hidrogenare, oxidare, condensare. Gruparea
carbonil din oze prezintă &i o serie de reacŃii prin care se poate identifica &i
doza.
Oligozidele sunt produ&i de condensare a 2 până la 8 molecule de
oze. În funcŃie de felul grupei OH glicozidic care participă la reacŃie se pot
forma legături α &i β2glicozidice. Dintre diglucidele reducătoare cele mai
raspândite amintim celobioza, maltoza &i lactoza iar dintre cele
nereducătoare zaharoza.
Poliglucidele sunt compu&i macromoleculari constituiŃi dintr2un
număr mare de resturi de monoglucide legate între ele prin legături
glicozidice. Clasificarea poliglucidelor se face după structura lor în:
homopoliglucide &i heteropoliglucide. Amidonul este un poliglucid foarte
răspândit în regnul vegetal si din punct de vedere structural nu este o
substanŃă unitară. Granulele sale sunt formate din două componente:
amiloză &i amilopectină. Aceste componente se deosebesc între ele atât sub
aspect structural cât &i prin proprietăŃile fizice &i chimice. Raportul dintre
amiloză &i amilopectină în granule de amidon variază în funcŃie de plantă.
Celuloza este formată prin policondensarea unui număr mare de
molecule de β2glucoză, gradul de policondensare fiind diferit în funcŃie de
provenienŃă. În macromolecula celulozei resturile de β2glucoză sunt unite β2
glicozidic în poziŃiile 1 – 4.
14
Tema nr. 2
LIPIDE
UnităŃi de învăŃare :
• Acizi grasi.
• Lipide simple: clasificare, structură, rol biochimic.
• Lipide complexe: clasificare, structură, rol biochimic.
Obiectivele temei :
2 Cunoa&terea aspectelor biochimice privind clasificarea, structura &i
proprietăŃile lipidelor.
2 InŃelegerea conceptelor &i analizarea corelatiei structură, proprietăŃi, rol
biochimic.
2 Cunoa&terea principalilor reprezentanŃi ai lipidelor simple si ai lipidelor
complexe.
2 Dezbaterea metodelor si procedeelor de caracterizare calitativă &i
cantitativă a lipidelor
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Campbell P.N, Smith A. D., 20042 Biochimie ilustrată, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti
4. Cristea Popa E., Popescu A., TruŃia E., Dinu V., 1991, Tratat de
biochimie medicală, Ed Medicală, Bucuresti,
5. Gârban Z., 1999, Biochimie Tratat comprehensiv, vol I, ediŃia 2, Ed.
Didactică &i Pedagogică Bucure&ti
6. Leninger A.L., 1987, Biochimie, vol. I, Ed. Tehnică, Bucure&ti
15
acizi gra&i se găsesc în celule &i Ńesuturi în stare liberă, fiind disociaŃi la pH2
ul optim al mediului. În plantele superioare predomină cantitativ acizii
lauric, miristic, palmitic &i stearic. În uleiurile vegetale acizii gra&i saturaŃi
se găsesc în cantitate mult mai redusă, decât acizii gra&i nesaturaŃi.
TEST DE EVALUARE
16
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care sunt cei mai importanŃi acizi gra8i esenŃiali?
a) acid stearic si acid oleic
b) acid stearic si acid palmitic
c) acid oleic si acid palmitic
d) acid stearic, acid lauric si acid palmitic
e) acid linoleic si acid linolenic
Rezolvare : e
De rezolvat:
2. In structura acidului stearic intâlnim:
a) 20 atomi de carbon in moleculă si o dublă legătură
b) 16 atomi de carbon in moleculă
c) 18 atomi de carbon in moleculă
d) 18 atomi de carbon in moleculă si o dublă legătură
e) 16 atomi de carbon in moleculă si două duble legături
Rezolvare:
CH2 O C R CH2 OH
O
CH OH R C O C H
CH2 OH CH2 OH
α2monoacilglicerol β2monoacilglicerol
O
O
CH2 O C R
CH O C R
O HO C H O
R C O C H
CH2 O C R
CH2 OH
αβ 2diacilglicerol αα'2diacilglicerol
17
CH2 O CO R1
CH O CO R2
CH2 O CO R3
Trigliceridă mixtă
18
În contact cu oxigenul &i vaporii de apă din atmosferă, gliceridele
naturale suferă o serie de transformări nedorite, complexe care duc la
râncezirea acestora.
Steride
Steridele sunt esteri ai sterolilor cu acizii gra&i. Alcoolii din steride
sunt alcooli policiclici numiŃi steroli. Ei sunt esterificaŃi de obicei cu acizii
palmitic, stearic sau oleic. Sterolii sunt monoalcooli secundari care derivă de
la hidrocarbura numită steran.
Steran
Sitosterol Stigmasterol
Colesterol
Ceride
Ceridele sunt esteri naturali ai acizilor gra&i cu monoalcooli
superiori. În regnul vegetal se găsesc sub formă de cutină pe suprafaŃa
fructelor, frunzelor, florilor, constituind un înveli& protector împotriva
evaporării apei, a căldurii &i luminii excesive &i ca un strat protector
mecanic. Îndepărtarea cerurilor de pe suprafaŃa fructelor la recoltare
mic&orează foarte mult rezistenŃa lor la păstrare. Cerurile animale se găsesc
atât la mamifere cât &i la insecte &i păsări. Ceara de albine este formată din
ceroat de ceril &i palmitatul de miricil (33%).
Formula generală a unei ceride este
19
Etolide
Etolidele sunt esteri intermoleculari ai unor hidroxiacizi superiori. Se găsesc
numai în regnul vegetal, predominant în cerurile unor conifere. În structura
unei etolide se găsesc două resturi de molecule ale aceluia&i hidroxiacid, dar
la formarea etolidelor participă &i 325 molecule de hidroxiacid.
TEST DE EVALUARE
2. Care este cel mai răspândit si cel mai important sterol din
organismul animalelor superioare ?
Răspuns
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care este starea de agregare a triacilglicerolilor in funcŃie de
compoziŃia in acizi gra8i?
a) cele in care predomină acizi saturati sunt solide
b) cele in care predomină acizi saturati sunt lichide
c) cele in care predomină acizi nesaturati sunt lichide
d) cele in care predomină acizi nesaturati sunt solide
e) cele in care predomină acizi saturati sunt atât lichide cât si solide
Rezolvare : a, c
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele reacŃii sunt date de trigliceride?
a) aditie de hidrogen daca in moleculă există resturi de acizi gra&i
nesaturaŃi
b) reacŃie de hidroliză (bazică, acidă sau enzimatică)
c) aditie de hidrogen daca in moleculă există resturi de acizi gra&i
saturaŃi
d) reacŃie de oxidare
e) aditie de halogen daca in moleculă există resturi de acizi gra&i
saturaŃi
Rezolvare :
20
2.3 Lipide complexe
CH2OCOR
CH2OCOR
CHOCOR"
CHOP
CH2OP
CH2OCOR
α – Fosfatida β – Fosfatida
în care R &i R’ reprezintă resturi de acizi gra&i saturaŃi sau nesaturaŃi, iar R”
restul de aminoalcool, aminoacid sau inozitol. Toate fosfatidele vegetale
sunt optic active.
Principalii aminoalcooli care intră în compoziŃia fosfatidelor
vegetale sunt: colamina, colina, sfingozina &i fitosfingozina.
Glicerofosfolipide
Glicerofosfolipidele la hidroliză formează glicerină, două molecule
de acid gras, acid fosforic, aminoalcool sau inozitol. În cadrul
glicerofosfolipidelor se include: acizii fosfatidici, etanolaminfosfatide
(cefaline), colinfosfatide (lecitine), serinfosfatide, inozitolfosfatide,
acetalfosfatide (plasmologenii) &i fosfatidiglicerolii. Glicerofosfolipidele
sunt cele mai răspândite lipide complexe, se găsesc în plante în cantitate
mare în cloroplaste &i seminŃe.
21
Acizii fosfatidici
Acizii fosfatidici sunt cele mai simple lipide complexe &i sunt
substanŃa de bază a glicerofosfolipidelor. Acizii fosfatidici conŃin în
molecula lor glicerină esterificată cu două molecule de acizi gra&i, cea de2a
treia grupă hidroxil a glicerinei fiind esterificată cu acid fosforic.
CH2 – O – CO – R1
|
R2 – OC – O – CH O
|
CH2 – O – P – OH
|
OH
Acid fosfatidic
Colinfosfatidele (lecitinele)
Colinfosfatidele (lecitinele) sunt cele mai răspândite lipide complexe. În
plante se găsesc în embrionii seminŃelor de leguminoase &i de cereale, în
proporŃie de 2%.
ReŃinem: Sunt formate dintr2un rest de acid fosfatidic legat de
aminoalcoolul colină [OH − CH 2 − CH 2 − N + (CH 3 ) 3 ]OH Lecitinele sunt
substanŃe cu caracter bipolar
CH2 – O – CO – R
|
R 2 OC – O – CH O
|
CH2 – O – P 2 O − CH 2 − CH 2 − N + (CH 3 ) 3 ] OH −
|
OH
Fosfatil colina
CH2 – O – CO – R
|
R 2 OC – O – CH O
|
CH2 – O – P 2 O − CH 2 − CH 2 − N + (CH 3 ) 3
|
OR
Structura amfionică a fosfatidil colinei
22
ObservaŃie: Comportarea faŃă de apă &i grăsimi se explică prin
caracterul hidrofil al componentului fosforic &i caracterul hidrofob al
restului moleculei.
Lizolecitine 2 Prin lizolecitine se înŃeleg lecitine, cu puternică acŃiune
hemolitică, care se obŃin prin hidroliza enzimatică parŃială a lecitinelor,
cauzată de lecitinaza A.
CH2OCOR
|
CHOH
| O
CH2OP – OCH2CH2N(CH3) 3
||
O
Lizolecitină
Etanolaminfosfatide (Cefaline)
Etanolaminfosfatidele sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu restul de
acid fosforic esterificat cu colamină HO2CH2–CH2–NH2 (etanolamină). Ele
însoŃesc lecitinele în organismele vegetale &i animale.
CH2 – O – CO – R
|
R 2 OC – O – C 2 H O
|
CH2 – O – P 2 O − CH 2 − CH 2 NH 2
|
OH Etanolaminfosfatida
CH2 – O – CO – R
|
R 2 OC – O – CH O
|
CH2 – O – P 2 O − CH 2 − CH 2 − NH 3+
|
OR
Structura amfiionica a cefalinei
Serinfosfatide
Serinfosfatide sunt compu&i cu molecula formată din acid fosfatidic în care
restul de acid fosforic este esterificat cu serină. Similar cefalinelor &i
lecitinelor, esterificarea se poate face în poziŃia α sau β.
23
CH2 – O – CO – R
|
R 2 OC – O – CH O
|
CH2 – O – P – O – CH2 – CH – COOH
| |
OR + NH3
Serinofosfatida
Inozitolfosfatide
Inozitolfosfatidele sunt lipide complexe în structura cărora se află
resturi de acid fosfatidic &i inozitol. Aceste lipide complexe se află în
cantităŃi mici în diferite Ńesuturi, în cantităŃi mai mari găsindu2se în lipide
din creier &i mu&chi. Fosfatide vegetale conŃinând inozitol au fost găsite în
fasolea soia, germenii de grâu, arahide, pere, mazăre, fasole, boabe de
porumb, bacterii acidorezistente.
Sfingolipidele
Sfingolipidele sunt lipide complexe în constituŃia cărora intră un
aminoalcool, un acid gras, acid fosforic, bază azotată sau un glucid.
Aminoalcoolii pot fi sfingozina sau derivaŃi ai acestuia: sfinganina
(dihidrosfingozina) sau fitosfingozina (4hidroxi–sfingozina). În sfingolipide
acidul gras este legat amidic la grupa –NH22 a sfingozinei.
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Prin ce tip de legătură este legat acidul gras in structura unei
sfingozine?
a) legătură eterică de tip alcoolic
b legătură eterică de tip glicozidic
c) legătură amidică
d) legătură esterică
e) legătură de hidrogen
Rezolvare: c
24
De rezolvat:
2. Care este aminoalcoolul din structura unei cefaline?
a) colină
b) etanolamină
c) serină
d) inozitol
e) sfingozină
Rezolvare:
Rezumatul temei
25
Tema nr. 3
PROTIDE
UnităŃi de învăŃare :
• Aminoacizi; Structură generală, clasificare, proprietăŃi
chimice. Peptide.
• Proteine; structură &i proprietăŃi
• Holoproteine &i heteroproteine.
Obiectivele temei :
2 Cunoa&terea aspectelor biochimice privind structura proteinelor
2 InŃelegerea conceptelor &i analizarea corelatiei structură, proprietăŃi, rol
biochimic.
2 Dezbaterea metodelor si procedeelor de separare, identificare &i dozare a
proteinelor
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Campbell P.N, Smith A. D., 20042 Biochimie ilustrată, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti
5. Dinu V., Trutia E., Cristea Popa E., Popescu A., 2002, Biochimie
medicală, Mic tratat, Ed Medicală, Bucuresti,
6. Garban Z. 1981, Tratat elementar de biochimie, Ed Mirton Timisoara
CH NH2
COOH
26
ObservaŃie: Nu toŃi aminoacizii proteici sunt sintetizaŃi de către organismul
animal. Dintre aminoacizii proteici, 8 aminoacizi sunt absolut necesari
organismului animal &i uman, dar ei nu pot fi sintetizaŃi de aceste
organisme, sunt sintetizate doar în organismele vegetale. Aminoacizii
esenŃiali sunt: valina, leucina, izoleucina, lisina, metionina, treonina,
fenilalanina &i triptofanul.
ReŃinem: După structura chimică aminoacizii pot fi clasificaŃi astfel:
Aminoacizi monoaminomonocarboxilici alifatici
CH2 COOH CH3 CH COOH
NH2 NH2
Acid aminoacetic Acid α2aminopropionic
Glicocol (glicina) (Gly) Alanina (Ala)
CH CH COOH CH CH2 CH COOH
CH3 NH2 CH3 NH2
Aminoacizi monoaminodicarboxilici
Acidul aspartic &i acidul glutamic sunt aminoacizii iar asparagina &i
glutamina sunt amidele lor.
Aminoacizi diaminomonocarboxilici:
H2N CH2 (CH2 )2 CH COOH H2N CH2 (CH2 )3 CH COOH
NH 2
NH2
Acid α, δ2diaminovalerianic Acid α, ε2diaminocapronic
Ornitina Lisina (Lis)
HN C HN (CH2)3 CH COOH
HN C NH2
NH2 NH 2 NH2
27
Aminoacizi cu alte grupe functionale:
CH CH COOH
CH2 CH COOH
OH NH2 OH NH2
Acid α2amino2β2hidroxipropionic Acid α2amino22βhidroxibutiric
Serina (Ser) Treonina (Thr)
S S N
CH2 CH COOH
CH NH2 CH NH2 N NH2
H
COOH COOH
Cistina Acid α2amino2βimidazolil propionic
Histidina (Hys)
OH
CH2 CH COOH
NH2 CH2 CH COOH
NH2
Acid α2amino2β2fenil propionic Acid α2amino2β(parafenil)propionic
Fenilalanina (Phe) Tirozina (Tyr)
H2C CH2 HO HC CH2
H2C CH COOH H2C CH COOH
N N
H H
CH2 CH COOH
N NH2
H
28
La pH2ul fiziologic, ca &i în stare cristalină, aminoacizii prezintă o astfel de
structură amfiionică. Datorită caracterului lor amfoter, aminoacizii se
comportă în mediu acid ca baze iar în mediu bazic ca acizi.
R R
+ +
H C NH3 + H3O+ H C NH3 + H2O
COO2 COO H
R R
+ 2 +
H C NH3 + HO H C NH2 H2O
COO2 COO 2
29
ReacŃii datorate ambelor grupări funcŃionale
Aminoacizii participă la reacŃii de condensare &i policondensare formând
peptide &i protide. Peptidele sunt produ&i de policondensare a două sau mai
multe molecule de aminoacizi. Resturile de aminoacizi sunt legate prin
legătură amidică, numită legătură peptidică. Sunt substanŃe naturale care se
găsesc în plante în stare liberă sau apar ca intermediari la hidroliza
proteinelor. Structura &i funcŃiile peptidelor sunt determinate de secvenŃa de
aminoacizi din moleculă.
Peptidele se clasifică în:oligopeptide &i polipeptide
Oligopeptidele se formează din condensarea a 2 până la 10 molecule de
aminoacizi (dipeptide, tripeptide, etc.) iar polipeptidele prin condensarea
unui număr mai mare de 10 molecule de aminoacizi.
Din două molecule de aminoacizi se formează o dipeptidă:
R CH COOH + R 2 H2O
CH COOH R CH CO NH CH COOH
NH2 NH2 NH2 R
În celule glutationul se poate găsi sub formă redusă G2SH, ca tiol cât &i sub
formă oxidată, ca disulfură G2S2S2G. Trecerea glutationului din forma
redusă în forma oxidată este un proces reversibil &i constituie unul din cele
mai importante siteme de oxidoreducere din celule.
22 H
G SH G S S G
+2 H
30
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele reacŃii chimice sunt datorate grupării
amino?
a) reactia de hidroliză
b) reactia de esterificare
c) reactia de decarboxilare
d) reactia cu ninhidrina
e) reactia de acilare
Rezolvare :
31
structurală există interdependenŃă &i împreună determină particularităŃile
structurale &i proprietăŃile funcŃionale specifice fiecărei proteine.
Structura primară
Structura primară este dată de numărul, felul &i secvenŃa resturilor
aminoacizilor din moleculă. În legătura peptidică există efectul de rezonanŃă
care conduce la un caracter parŃial de dublă legătură pentru legătura dintre
azot &i carbon.
H H
+
C N C N
O R 2O R
C N H C N C N H
H
R1 R3
Structura secundară
Structura secundară define&te orientarea spaŃială a lanŃului
polipeptidic. Pauling &i Corey (1951) au postulat două structuri secundare
pentru lanŃurile polipeptidice: modelul α elicoidal (α2helix) &i structura β
(planuri pliate). O structură elicoidală distinctă de cea descrisă de Pauling
este întâlnită la colagen, care are o compoziŃie aminoacidică particulară.
Modelul α,helix. Acest model prevede dobândirea de către o catenă
polipeptidică a unei conformaŃii elicoidale numită α2helix, rezultată &i
stabilizată prin legături de hidrogen intracatenare. Legăturile de hidrogen
sunt dispuse aproape perfect paralel cu axa α2helixului. Radicalii R ai
aminoacizilor constituenŃi ai α2helixului sunt a&ezaŃi alternativ, deasupra &i
sub planurile legăturii peptidice &i proiectate radial în jurul elicei.
32
LanŃurile polipeptidice se a&ează în foi. Structura secundară β în foaie pliată
este întâlnită în proporŃie de aproape 100% în proteina din mătase, fibroina.
Structura terŃiară
Această structură reprezintă un stadiu avansat de organizare spaŃială a
proteinelor &i constă în replierea catenelor polipeptidice elicoidale asupra lor
în&ile. Catena polipeptidică suferă o înfă&urare spontană, având loc o
repliere ordonată combinată cu plieri care nu sunt regulat ordonate în spaŃiu.
Structura terŃiară se constituie pe baza unor legităŃi &i este menŃinută prin
stabilirea unor legături &i interacŃiuni diferite. Aceste legături sunt de
următoarele tipuri:
2 Legături covalente disulfurice2S2S2, sunt legături care se stabilesc între
două resturi de cisteină, la nivelul grupărilor tiolice 2SH
2 Legături ionice 2 aceste legături se stabilesc între grupări polare de sens
contrar.
2 Legături de hidrogen2
2 InteracŃiuni dipol2dipol.
2 ForŃe Van der Waals &i interacŃiuni hidrofobe. Acestea sunt stabilite
între radicalii hidrocarbonaŃi ai aminoacizilor.
Structura terŃiară prezintă un grad mare de labilitate în raport cu diferiŃi
factori fizici &i chimici, desfacerea legăturilor implicate în organizarea
structurii terŃiare determină denaturarea proteinelor, proces însoŃit de regulă
de pierderea proprietăŃilor biologice.
Structura cuaternară
Structura cuaternară a unei proteine oligomere indică modul în care
lanŃurile polipeptidice individuale, se asociază, se asamblează pentru a
realiza structura proteinei date, structura sa funcŃională. Structura cuaternară
este un nivel de organizare care rezultă prin interacŃiunea dintre lanŃurile
polipeptidice independente care au deja o structura primară, secundară &i
terŃiară bine definită. Suprastructura cuaternară reprezintă asocierea unor
catene polipeptiodice numite protomeri într2un ansamblu sau agregat numit
oligomer. InteracŃiunile prin care se asamblează agregatul molecular nu sunt
de natură covalentă, ci sunt legături de hidrogen &i legături electrostatice. Un
exemplu tipic pentru organizarea structurii cuaternare este globina din
hemoglobină (Hb) care are o moleculă tetrameră formată din patru lanŃuri
polipeptidice, fiecare cu structura sa primară, secundară &i terŃiară bine
definită, legate între ele prin legături de hidrogen, forŃe Van der Waals &i
legături polare. FuncŃia specifică a unei proteine oligomere se manifestă
numai la nivelul structurii cuaternare, protomerii separaŃi sunt inactivi.
33
ProprietăŃile proteinelor
ProprietăŃi fizice
Solubilitatea Proteinele fibrilare sunt insolubile în apă, pe când cele
globulare prezintă grade diferite de solubilitate. SoluŃiile apoase ale
proteinelor sunt soluŃii coloidale în care diametrul particulelor variază între
52100 milimicroni. Proteinele au caracter amfoter. Aceasta se datorează
grupărilor acide sau bazice din resturile de aminoacizi mono2
aminodicarboxilici sau diaminomonocarboxilici. La pH2ul fiziologic toate
aceste grupări acide sau bazice sunt ionizate &i proteina apare ca un
poliamfolit. În soluŃie apoasă, în funcŃie de pH proteina migrează în câmp
electric &i pe această proprietate se bazează separarea &i purificarea
proteinelor prin electroforeză.
ObservaŃie: Există un pH la care proteina apare cu sarcină electrică
nulă, numit punct izoelectric sau pH izoelectric când numărul sarcinilor
negative este egal cu numărul sarcinilor pozitive &i proteina nu mai
migrează în câmp electric. Datorită caracterului lor amfoter proteinele
îndeplinesc în organism rol de soluŃii tampon. Ele contribuie la menŃinerea
echilibrului acido2bazic.
Precipitarea. ConformaŃiile native ale proteinelor pot fi u&or
perturbate sub acŃiunea unei multitudini de agenŃi care afectează
interacŃiunile necovalente din cuprinsul moleculei. Precipitarea unei
proteine este provocată de diferiŃi factori fizici &i diferiŃi agenŃi chimici.
Precipitarea poate fi reversibilă &i ireversibilă.
ProprietăŃi chimice
Proteinele dau numeroase reacŃii chimice datorită grupărilor amino &i
carboxil libere ale aminoacizilor constituenŃi, legăturii peptidice &i diferiŃilor
radicali din moleculă. Pe baza unora dintre proprietăŃile chimice ele se pot
identifica &i determina cantitativ. Proteinele sunt substanŃe macromoleculare
care hidrolizează în mediu acid, bazic sau sub acŃiunea enzimelor
proteolitice. Hidroliza proteinelor poate fi totală sau parŃială. Hidroliza
totală duce la obŃinerea de aminoacizi iar hidroliza parŃială la obŃinerea de
fragmente polipeptidice.
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care sunt tipurile de legături si interacŃiuni care menŃin stabilitatea
structurii terŃiare a unei proteine?
a)legături covalente disulfurice
b) legături ionice
34
c) legături de hidrogen
d) legături prin forŃe Van der Waals
e) interactiuni dipol2dipol
Rezolvare : a, b, c, d, e
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate?
a) proteinele prezintă caracter amfoter
b) proteinele nu migrează in câmp electric
c) proteinele prezintă proprietăŃi imunologice
d) proteinele precipită reversibil sau ireversibil
e) proteinele sunt molecule mici foarte solubile in apă
Rezolvare :
Clasificarea holoproteidelor
Datorită complexităŃii structurii lor, clasificarea proteinelor nu se
poate face după un criteriu unic. La baza clasificării stau de obicei două
criterii: conformaŃia tridimensională (globulare &i fibrilare) &i constituŃia lor
chimică.
ReŃinem: După solubilitate &i caracterul lor chimic proteinele
globulare se clasifică în: albumine, globuline, prolamine, gluteline, histone
&i protamine.
Albumine. Albuminele sunt proteine cu caracter acid, solubile în apă &i în
soluŃii diluate de electroliŃi.
Globuline Globulinele sunt proteine cu caracter acid mai pronunŃat datorită
prezenŃei acidului aspartic &i acidului glutamic în structura lor. Sunt
insolubile în apă dar se dizolvă în soluŃii diluate de electroliŃi.
Prolamine. Prolaminele au fost identificate numai în seminŃele de
graminee, sunt proteine vegetale cu caracter acid pronunŃat datorită
conŃinutului ridicat în prolină, acid glutamic &i acid aspartic. Prolamine sunt
insolubile în apă, în soluŃii neutre de electroliŃi salini &i în alcool absolut.
Sunt u&or solubile în soluŃii apoase alcaline &i alcool 70%. Gluteline.
Glutelinele sunt proteine cu caracter acid pronunŃat datorită conŃinutului
ridicat în acid glutamic &i acid aspartic. Sunt insolubile în apă, alcool &i
soluŃii de săruri neutre. Se dizolvă în soluŃii bazice si precipită din aceste
soluŃii la acidulare.
Histone. Histonele sunt proteine cu caracter bazic care predomină în regnul
animal. Au un conŃinut ridicat de arginină &i lizină. Se dizolvă u&or în soluŃii
diluate de acid sulfuric.
Protamine Protamine sunt proteine cu caracter bazic pronunŃat datorită
conŃinutului în aminoacizi bazici: lizină, histidină &i mai ales arginină.
Protaminele sunt proteine care se găsesc numai în regnul animal.
Scleroproteine Scleroproteinele sunt proteine fibrilare, alcătuite aproape
exclusiv din aminoacizi monoaminomonocarboxilici. Ele au proprietăŃi
mecanice bune &i un rol plastic &i de susŃinere în organismele animale., sunt
de consistenŃă solidă, sunt insolubile în apă, soluŃii acide sau bazice &i sunt
stabile faŃă de acŃiunea enzimelor proteolitice.
35
Heteroproteide
Heteroproteidele sunt proteide complexe formate dintr2o
holoproteidă &i o grupare de natură neproteică numită grupare prostetică.
ObservaŃie: Gruparea prostetică se leagă de componenta proteică prin
legături covalente, ionice, legături de hidrogen sau forŃe Van der Waals,
legături care sunt mai slabe decât legăturile peptidice. Prin hidroliză totală
pun în libertate aminoacizi &i diferite grupări prostetice.
Heteroproteidele se clasifică în funcŃie de natura grupării prostetice în
2 Fosfoproteide;
2 Glicoproteide;
2 Lipoproteide;
2 Cromoproteide;
2 Metalproteide;
2 Nucleoproteide;
Fosfoproteide, sunt heteroproteide în care componenta prostetică este acidul
ortofosforic legat esteric cu gruparea 2OH din serină (cel mai frecvent) sau
din treonină.
CH2 O PO3H2
HN CH CO
ObservaŃie: Fosfoproteidele au un caracter acid datorită restului fosforic
din moleculă. Sunt substanŃe solide, insolubile în apă &i în acizi. Se dizolvă
în baze diluate. Sunt substanŃe care se găsesc în organismele animale &i în
microorganisme, in plante neientificându2se decât în polenul de porumb.
Cele mai importante fosfoproteide sunt cazeina din lapte &i vitelina din
gălbenu&ul de ou.
Glicoproteide, sunt heteroproteide în care componenta prostetică este
formată din glucide, de obicei poliglucide complexe. Ele sunt proteide
caracteristice regnului animal, dar s2au identificat &i în plante.
Lipoproteide ,sunt heteroproteide în care componenta prostetică este
formată din lipide (acizi gra&i, gliceride, lecitine, cefaline, etc.) se găsesc în
toate organismele vegetale &i animale. În lipoproteide legăturile stabilite
între lipide &i partea proteică sunt de obicei de natură ionică &i se stabilesc
între grupe 2COO2 libere din proteine &i grupe 2NH3+din colină sau restul
fosforic al fosfolipidelor &i 2NH3+ din proteină. Lipoproteinele sunt substanŃe
de constituŃie ale celulelor, mitocondriilor, membranelor celulare.
Metaloproteide, sunt heteroproteide care au ca grupare prostetică metale
(Fe, Cu, Mg, Zn, Mn, etc.) Ele au un rol însemnat în depozitarea &i
transportul diferitelor metale. Metalul sub formă ionică este legat complex
prin stabilirea unor legături coordinative între metal &i anumite grupări din
componenta proteică. Dintre metalproteide cele mai importante sunt cele cu
rol enzimatic. În cloroplaste se află feredoxina, enzimă care conŃine fier în
moleculă &i are rol important în reacŃiile de oxido2reducere.
Cromoproteide, sunt heteroproteide care au ca grupare prostetică o
substanŃă colorată. Se găsesc în toate organismele animale &i vegetale, fiind
universal răspândite în lumea vie. După structura grupării prostetice
cromoproteidele se împart în
2 a) cromoproteide porfirinice, care au drept grupare prostetică un nucleu
porfirinic
2 b) cromoproteide neporfirinice
36
După rolul pe care îl îndeplinesc în organism ambele grupe se împart în
cromoproteide cu funcŃie respiratorie &i cromoproteide fără funcŃie
respiratorie.
a) Cromoproteide porfirinice
Această clasă de cromoproteide are drept componentă prostetică un
nucleu porfirinic. Din punct de vedere biochimic sunt importante
cromoproteidele cu funcŃie respiratorie: hemoglobina, citocromii, catalazele,
peroxidazele. La plante cromoproteidele feroporfirinice s2au identificat în
boabele de grâu, ovăz, migdale, în drojdia de bere. Grupa cromoproteidelor
porfirinice fără funcŃie respiratorie cuprinde cloroplastinele, ficoeritrinele &i
ficocianinele.
Toate cromoproteidele porfirinice au in gruparea prostetică un inel
porfirinic, care se formează din patru nuclee pirolice unite prin grupări
metinice. Prin introducerea unui atom de metal în interiorul porfirinelor se
obŃine gruparea prostetică. Cromoproteidele se deosebesc între ele prin
natura componentei proteice &i prin atomul de metal din gruparea prostetică.
Dintre cromoproteidele porfirinice fac parte &i hemoglobina &i cloroplastina.
B) Cromoproteide neporfirinice
Sunt cromoproteide care conŃin o grupare prostetică colorată de
natură neporfirinică. Din grupa cromoproteide neporfirinice cu funcŃie
respiratorie fac parte hemocianinele, flavinenzimele. Hemocianinele conŃin
cupru în moleculă. Din grupa cromoproteide neporfirinice fără funcŃie
respiratorie fac parte carotenoproteidele &i flavinproteidele.
Nucleoproteide2 sunt heteroproteide formate dintr2o proteină cu caracter
bazic &i o grupare prostetică constituită din acizi nucleici. Deoarece
componenta proteică are in majoritatea cazurilor caracter bazic iar gruparea
prostetică caracter acid pronunŃat, nucleoproteidele pot fi considerate săruri
ale acizilor nucleici. Nucleoproteidele se clasifică după tipul acidului
nucleic din constituŃia sa în ribonucleoproteide &i deoxiribonucleoproteide.
Se găsesc în toate celulele vegetale &i animale, în protoplasmă &i în lichidele
biologice, formează masa principală a nucleelor celulare &i a materialului
cromatic.
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate?
37
a) în fosfoproteide componenta prostetică este acidul ortofosforic
legat esteric de gruparea 2OH din serină
b) fosfoproteidele au caracter bazic
c) glicoproteidele au drept componentă prostetică glicerolul
d) globulinele sunt proteine cu caracter bazic foarte u&or solubile in
apă
e) globulinele sunt proteine cu caracter acid, greu solubile in apă
Rezolvare : a, e
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate?
a) albuminele sunt proteine cu caracter acid solubile in apă
b) globulinele sunt proteine cu caracter acid, solubile in soluŃii de
săruri
c) glutelinele sunt proteine cu caracter acid &i au conŃinut ridicat de
acid glutamic
d) nucleoproteidele au drept componentă prostetică acizi nucleici
e) nucleoproteidele au drept componentă prostetică nuclee aromatice
Rezolvare :
Rezumatul temei
Protidele sunt cele mai răspândite biomolecule din celulele vii. Ele
sunt esenŃiale pentru toate aspectele structurii &i funcŃiilor celulare. Cea mai
mare parte din informaŃia genetică este exprimată prin proteine. Structura
moleculelor proteice &i relaŃia structurii cu funcŃia lor biologică &i cu
activitatea lor sunt probleme centrale ale biochimiei.
Proteinele au o structură polipeptidică. Complexitatea proteinelor a
impus introducerea mai multor trepte de organizare structurală denumite
structură primară, secundară, terŃiară &i cuaternară astfel că structura de
ansamblu a unei proteine este dată de existenŃa &i interacŃiunea acestor
structuri. Între aceste nivele de organizare structurală există interdependenŃă
&i împreună determină particularităŃile structurale &i proprietăŃile funcŃionale
specifice fiecărei proteine.
Structura primară este dată de numărul, felul &i secvenŃa resturilor
aminoacizilor din moleculă. Structura secundară define&te orientarea
spaŃială a lanŃului polipeptidic. Structura terŃiară reprezintă un stadiu avansat
de organizare spaŃială a proteinelor &i constă în replierea catenelor
polipeptidice elicoidale asupra lor în&ile. Structura terŃiară se constituie pe
baza unor legităŃi &i este menŃinută prin stabilirea unor legături &i
interacŃiuni diferite. Structura cuaternară a unei proteine oligomere indică
modul în care lanŃurile polipeptidice individuale, se asociază, se asamblează
pentru a realiza structura proteinei date, structura sa funcŃională.
Proteinele dau numeroase reacŃii chimice datorită grupărilor amino &i
carboxil libere ale aminoacizilor constituenŃi, legăturii peptidice &i diferiŃilor
radicali din moleculă. Datorită complexităŃii structurii lor, clasificarea
proteinelor nu se poate face după un criteriu unic. La baza clasificării stau
de obicei două criterii: conformaŃia tridimensională (globulare &i fibrilare) &i
constituŃia lor chimică.
38
Tema nr. 4
ACIZI NUCLEICI
UnităŃi de învăŃare :
• Structura bazelor azotate. Structura nucleozidelor si
nucleotidelor.
• Tipuri de acizi nucleici
Obiectivele temei :
2 Cunoa&terea si studiul principalilor componenŃi ai acizilor
nucleici
2 Cunoa&terea aspectelor biochimice privind proprietăŃile si rolul
metabolic al acizilor nucleici
2 Explicarea si interpretarea corecta a structurii lanŃului
polinucleotidic
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Campbell P.N, Smith A. D., 20042 Biochimie ilustrată, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti
4. Dumitru I. F., Biochimie, 1980, Ed Didactică si Pedagogică, Bucuresti
5. Marinescu G., Glodeanu E., 19952 Biochimie Generală, Ed. Universitaria,
Craiova
39
β2riboza 22dezoxi2β2riboza
HO N HO N
HO N
40
Nucleozide
Nucleozidele sunt compu&i care rezultă prin stabilirea unei legături
N2glicozidice între hidroxilul semiacetalic (de la C1’) al pentozei &i atomul
de azot din poziŃia 9 a unei baze purinice sau din poziŃia 3 a unei baze
pirimidinice. Bazele azotate se leagă β glicozidic de pentoză.
Ribonucleozidele conŃin ca pentoză riboza iar dezoxiribonucleozidele conŃin
2’2dezoxiriboza. În structura nucleozidelor atomii de carbon ai pentozei se
notează cu 1'25' pentru a se deosebi de cei ai bazelor azotate.
Adenozina Guanozina
Nucleotide
Nucleotidele sunt esteri fosforici ai nucleozidelor în care acidul
fosforic este esterificat la gruparea alcool de la C5', C3' sau C2' ai ribozei
sau C5' sau C3' ai dezoxiribozei. În structura acizilor nucleici intră
predominant nucleozid 5' fosfaŃi.
41
Adenozin 25'2monofosfat (AMP)
(Acid adenilic)
42
Dacă un nucleozid sau un dezoxinucleozid este di sau trifosforilat se
obŃin nucleozid sau dezoxinucleozid di &i trifosfaŃi. De exemplu în cazul
adeninei se obŃin adenozin2difosfatul (ADP) &i adenozin2trifosfatul (ATP).
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care dintre următoarele substanŃe intră în constituŃia acizilor
nucleici?
a) uracil si timină
b) timină si riboză
c) ribuloză &i dezoxiriboză
d) adenină si guanină
e) citozină si dezoxiglucoză
43
Rezolvare: a, b, d
De rezolvat:
HO P O
O
O Baza
O
HO P O
O
O Baza
O
HO P O
O Figura 3. Structura primară a unui lanŃ
O Baza polinucleotidic dezoxiribonucleic.
(fragment de ADN)
O
HO P O
O
O Baza
44
I.D.Watson, F. Willkins &i F.H.C.Crick, în 1953, pe baza unor date
experimentale privind spectrometria cu raze X propun pentru ADN structura
de dublu helix. Modelul este confirmat ulterior de numeroase date
experimentale fapt pentru care ace&ti cercetători au primit premiul Nobel.
ReŃinem: Analiza cromatografică efectuată pe molecule de AND stabile&te
o anumită relaŃie cantitativă între cele patru baze azotate. În toate tipurile de
ADN studiate s2a demonstrat că bazele purinice &i pirimidinice se găsesc în
cantităŃi echimoleculare, A+G=T+C &i A/T=1, G/C=1. Molecula de ADN
este formată din două lanŃuri polinucleotidice complementare &i antiparalele,
răsucite elicoidal spre dreapta în jurul unei axe comune de simetrie.
45
sunt plasate spre interiorul dublului helix cu planurile ciclurilor în poziŃii
orizontale, reciproc paralele &i perpendiculare pe axa helixului.
Acizii ribonucleici
Sunt produ&i macromoleculari rezultaŃi prin policondensarea
ribonuceotidelor. Ribonucleotidele care alcătuiesc molecula de ARN
stabilesc legături fosfat diesterice între gruparea OH din poziŃia 3' a unui
nucleotid &i gruparea OH din poziŃia 5' a nucleotidului succesiv. ARN
conŃine guanina, citozina, adenina &i uracilul. Pe lângă aceste baze, ARN
conŃine &i baze a&a2zise "minore" rezultate prin metilări sau tiolări ale
bazelor "majore". Componenta glucidică din ARN este riboza. În lanŃul
ribonucleotidic al moleculei de ARN, raportul A/U &i G/C nu mai este 1,
întrucât nu există un lanŃ complemantar ca &i la AND. Cantitatea de ARN
spre deosebire de cea de AND, variază de la o celulă la alta &i chiar în cadrul
aceleia&i celule, în funcŃie de intensitatea procesului de biosinteză a
proteinelor la un moment dat.
HO P O
O
O Baza
O
HO P O
O
O Baza
Figura 5. Structura primară a unui lanŃ
polinucleotidic ribonucleic. (fragment de
O
HO P O ARN)
O
Baze azotate: guanina, citozina, adenina &i
O Baza
uracil.
O
HO P O
O
O Baza
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate?
a) ADN are structura de dublu helix.
b) ADN are structura monocatenară
c) Adenina se leagă de timină prin două legături de hidrogen iar
guanina de citozină prin trei legături.
d) Adenina se leagă de timină prin trei legături de hidrogen iar
guanina de citozină prin două legături.
e) Bazele pereche sunt adenina2timina &i guanina2citozina
Rezolvare : a, c, e
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate?
a) In ARN raportul A/U &i G/C este 1
b) In ARN raportul A/U &i G/C este diferit de 1
c) ARN conŃine guanina, citozina, adenina &i uracilul.
d) ARN conŃine guanina, citozina, adenina &i timină.
47
e) In ADN bazele purinice &i pirimidinice se găsesc în cantităŃi
echimoleculare
Rezolvare :
Rezumatul temei
48
Tema nr. 5
VITAMINE
UnităŃi de învăŃare :
• Vitamine liposolubile
• Vitamine hidrosolubile
Obiectivele temei :
2 Cunoa&terea aspectelor biochimice privind clasificarea, structura &i
proprietăŃile vitaminelor
2 Analizarea corelatiei structură, proprietăŃi, rol biochimic.
2 Cunoa&terea principalelor vitamine naturale
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Campbell P.N, Smith A. D., 20042 Biochimie ilustrată, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti
4. Leninger A.L., Biochimie, 1992, vol. II , Ed. Tehnică, Bucure&ti
5. Marinescu G., Glodeanu E., 19952 Biochimie Generală, Ed. Universitaria,
Craiova
49
Vitamina A (Retinol)
Vitaminele A se găsesc în natură atât ca atare cât &i ca provitamine.
ReŃinem: Se cunosc vitaminele A1 (retinol) &i A2 (dehidroretinol). Cea mai
importantă este vitamina A1, vitamina antixeroftalmică sau vitamina
cre&terii. Vitamina A2 se găse&te frecvent în pe&tii de apă dulce. Vitamina A1
pură este o substanŃă de culoare galbenă, cristalizată iar vitamina A2 este un
ulei galben.. Ti vitamina A1 &i vitamina A2 sunt autooxidabile, termostabile
în absenŃa aerului, sensibile la acŃiunea oxidanŃilor &i a luminii în special a
radiaŃiilor UV. În regnul vegetal, vitaminele A se găsesc predominat sub
formă de provitamine. Provitaminele A sunt carotenoizii α, β &i γ din care la
nivelul peretelui intestinal are loc formarea vitaminelor A printr2o scindare
oxidativă în prezenŃa enzimei carotinază.
ObservaŃie: Vitaminele A au un rol important în cre&terea
organismelor tinere, în protejarea Ńesuturilor epiteliale &i în procesul vederii.
În avitaminoză A se opre&te cre&terea organismelor tinere, se produc
dereglări ale Ńesuturilor epiteliale, din tubul digestiv, din aparatul respirator
&i aparatul urogenital. Se produc tulburări oculare &i apare xeroftalmia
(orbul găinilor) Lipsa vitaminei A în organismul omului determină
incapacitatea de regenerare a rodopsinei (purpura retiniană) urmată de
tulburări oculare specifice, cum sunt pierderea vederii crepusculare sau
tulburări de adaptare a vederii la întuneric.
Vitamine D
Ca &i vitaminele A, vitamina D are mai multe vitamine &i mai multe
provitamine D. Ele se găsesc în natură mai ales în regnul vegetal.
ReŃinem: Din punct de vedere structural, provitaminele D sunt
steroli care diferă între ei prin catena laterală fixată în poziŃia 21.
Transformarea sterolilor în vitamine D se face în piele &i Ńesutul subcutanat
sub acŃiunea energiei solare, a radiaŃiilor UV (2562313nm) printr2un proces
fotochimic cu consum de energie.
Vitaminele D sunt termostabile &i rezistente la acŃiunea oxigenului.
În cantitate mai mare se găsesc în uleiul de pe&te, ficat, unt, ouă, lapte, piele,
drojdie de bere.
ObservaŃie: Vitaminele D se mai numesc &i antirahitice, deoarece previn &i
vindecă rahitismul. Vitaminele D favorizează absorbŃia calciului &i a
fosforului &i formarea sistemului osos. În avitaminoze D apare rahitismul la
copii &i osteoporoza &i osteomalacia la adulŃi. Osteomalacia se manifestă
prin înmuierea oaselor, mic&orarea lor în volum &i deformarea lor.
Osteoporoza se caracterizează prin rarefierea sitemului osos. Excesul de
vitamine D duce la demineralizare oaselor &i apariŃia calculilor (renali,
hepatici, etc)
Vitamine E (Tocoferoli)
Vitamina E se mai nume&te &i tocoferol. Aceste nume este legat de
principala ei funcŃie biologică de a favoriza fertilitatea (în grece&te tokos =
na&tere &i pherin = a purta) . Tocoferolii sunt sintetizaŃi în plante &i se găsesc
în frunze, uleiuri vegetale, seminŃe în stare de germinaŃie.
ReŃinem: Tocoferolii sunt derivaŃi ai benzopiranului, numit croman. Se
cunosc mai mulŃi tocoferoli, notaŃi cu litere grece&ti α, β, γ, etc., toŃi având
ca structură de bază tocolul. Tocoferolii intervin în în procesul de fertilitate,
asigurând la masculi formarea spermatozoizilor iar la femele influenŃează
favorabil procesul de gestaŃie. Se mai nume&te vitamina antisterilităŃii
deoarece la animale lipsa vitaminei E duce la sterilitate. Vitamina E
stimulează biosinteza proteinelor &i manifestă activitate antioxidantă,
50
protejând împotriva oxidării acizii gra&i nesaturaŃi, carotenoizi, retinolii.
Avitaminoza E determină la om &i animale scăderea capacităŃii de
reproducere, sterilitate, dereglări metabolice, decalcefiere, slăbirea
rezistenŃei organismului la infecŃii, stări nervoase. De asemenea apar
tulburări la nivelul ficatului &i al glandelor suprarenale.
Vitamine K
Vitaminele K se mai numesc vitamine antihemoragice sau vitamine
pentru coagularea sângelui. Lipsa lor din organism, la om &i animale duce la
hemoragii. Vitaminele K sunt sintetizate numai de plante &i de
microorganismele din tubul digestiv. Această floră intestinală constituie o
sursă importantă de vitamina K pentru organismul animal.
ReŃinem: Nucleul de bază al vitaminelor K este format din 1,42
naftochinonă substituită. Ca &i celelalte vitamine liposolubile, vitamina K
are mai multe vitamine cu structuri chimice asemănătoare. Mai importante
sunt vitaminele K1, izolată din vegetale &i K2 izolată din Ńesuturi animale &i
bacterii intestinale.
Cea mai importantă funcŃie a vitaminei K în organism este
implicarea ei în procesul coagulării. Este implicată în biosinteza
protrombinei &i a altor factori de coagulare, biosintetizaŃi în ficat sub forma
unor precursori inactivi, care sunt activaŃi prin intervenŃia vitaminei K.
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care este numele dat vitaminei K datorită acŃiunii sale?
a) vitamina antixeroftalmică sau vitamina cre&terii.
b) antirahitice
c) vitamina antisterilităŃii
d) vitamine antihemoragice
e) vitamina antipelagroasă
Rezolvare: d
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele proprietăŃi sunt prezentate de vitamina D?
a) au un rol important în cre&terea organismelor tinere &i în procesul
vederii.
b) favorizează absorbŃia calciului &i a fosforului &i formarea
sistemului osos.
51
c) in avitaminoze D apare rahitismul la copii &i osteoporoza &i
osteomalacia la adulŃi.
d) intervin în în procesul de fertilitate,
e) cea mai importantă funcŃie în organism este implicarea ei în
procesul coagulării.
Rezolvare:
Complexul B
În grupul vitaminelor B intră mai multe substanŃe cu structură
chimică diferită. Vitaminele B intră ca atare sau puŃin modificate în
structura enzimelor alcătuind coenzime sau grupări prostetice. Din grupa
vitaminelor B fac parte: vitamina B1, B2, B12, acidul pantotenic,
nicotinamida, acidul paraaminobenzoic, acizii pteroilglutamici, biotina,
mezoinozitolul, etc. Drojdia de bere &i cortexul cerealelor conŃin în cantitate
mare vitamine din complexul B. .
Vitamina B1 (tiamina)
Vitamina B1 se mai nume&te tiamină, aneurină sau vitamină
antiberiberică. Majoritatea microorganismelor sunt capabile să o sintetizeze
total iar câteva specii vegetale primesc tiamina de la organismele simbiotice.
Vertebratele, ciupercile &i unele microorganisme sunt incapabile de sinteză.
Vitamina B1 se găse&te în drojdia de bere, seminŃele cerealelor &i
leguminoaselor, în cojile de orez, frunze, flori, polen, etc.
ReŃinem: Vitamina B1 este formată dintr2un nucleu pirimidinic &i unul
tiazolic unite printr2o grupare metilenică. Principala funcŃie a vitaminei B1
este cea de coenzimă, sub formă de tiaminpirofosfat (TTP), pentru enzimele
participante la metabolizarea α2cetoacizilor &i α2cetolilor. Lipsa vitaminelor
B1 din hrană produce la animale polinevrită iar la om se manifestă prin
tulburări ale sistemului nervos, pierderea apetitului, oboseală, tulburări
gastrointestinale. Boala beri2beri apare în cazul avitaminozelor prelungite.
Ea se manifestă prin tulburări pshihice, digestive, nervoase, cardiace.
Vitamina B2 (lactoflavina, riboflavina)
Vitamina B2 se mai nume&te &i riboflavină datorită structurii sale de
flavină (pigment galben).
ReŃinem: Vitamina B2 este formată dintr2un nucleu izoaloxazinic &i
din ribitol. În organism riboflavina formează cu ATP două flavinnucleotide
numite flavinmononucleotid (FMN) &i flavinadenindinucleotid (FAD).
Vitamina B2 se găse&te în aproape toate celulele vegetale &i animale
atât în formă liberă cât &i sub forma celor două coenzime nucleotidice. La
mamifere ficatul, rinichiul, inima, splina &i creierul sunt organele în care
riboflavina se găse&te în cantitate mare. De asemenea cantităŃi importante se
găsesc în ficatul pe&tilor, retină, glandele lacrimale &i lacrimile mamiferelor.
În cazuri de avitaminoză, organismele au o slabă rezistenŃă la infecŃii, se
produc dereglări ale epidermei, căderea părului, conjunctivite.
Nicotinamida (Vitamina PP)
Vitamina PP este vitamina antipelagroasă (pellagra preventiae).
Numele de niacină corespunde structurii chimice de niacină, acid nicotinic.
Aceea&i acŃiune vitaminică antipelagroasă o are &i amida acidului nicotinic,
nicotinamida sau niacinamida. Vitamina PP se găse&te în tărâŃele cerealelor,
ciuperci, lapte, ficat. Ambele substanŃe sunt vitamine PP. Formele active ale
52
vitaminei PP sunt cofactorii NAD + &i NADP+ implicaŃi în marea majoritate
a reacŃiilor de oxido2reducere din organismele vii.
CarenŃa de vitamină PP duce la simptome caracteristice bolii numite
pelagră. Pelagra apare în urma unui consum îndelungat de porumb sau in
urma unui consum excesiv de alcool &i melasă. Simptomele acestei boli
cuprind leziuni ale pielii, mucoaselor, afecŃiuni ale sistemului nervos central
&i periferic &i degenerescenŃă hepatică grasă. Ca simptome caracteristice
sunt dermatita, diareea &i demenŃa, simptomele celor trei "D". Necesarul
zilnic de vitamina PP este de 15 mg.
Vitamina B6
Numele de piridoxină corespunde structurii chimice a vitaminei B6
deoarece ea este un alcool cu inel piridinic. Se mai nume&te adermină sau
vitamina antipelagroasă a &obolanului.
ReŃinem: Cele mai importante sunt piridoxina, piridoxalul &i piridoxamina.
Aceste trei substanŃe sunt mult răspândite în natură, de obieci împreună &i se
pot transforma reciproc una în alta. Toate formele vitaminei B6 sunt
fotosensibile. Vitaminele B6 sunt larg răspândite în organismele vegetale &i
animale. Ca toate vitaminele complexului B se găse&te în cantităŃi mari în
drojdia de bere. CantităŃi importante se află &i în coaja bobului de orez,
polen, seminŃele cerealelor, ficatul animalelor, pe&te, gălbenu&ul de ou.
Lăpti&orul de matcă este foarte bogat în piridoxină (5000 g/g) &i în alte
vitamine ale complexului B. În stări carenŃiale se produc modificări
cutanate, tulburări nervoase, anemie. In cauza abundenŃei vitaminei în
alimente &i a biosintezei acesteia de către flora intestinală, stări de carenŃă se
evidenŃaiză rar. Pentru unele microorganisme vitaminele B6 constituie
factori de cre&tere.
Vitamina B12
Vitamina B12 îndepline&te rol de vitamină antipernicioasă pentru om
&i este factor de cre&tere pentru microorganisme. Are o importanŃă deosebită
în cre&tere, hematopoeză &i funcŃionarea celulei nervoase.
ReŃinem: Se mai nume&te cianocobalamină, datorită structurii chimice,
fiind formată dintr2un nucleu porfirinic care conŃine central un atom de
cobalt &i o grupare cian, grupări metilice &i amidice legate de nucleii pirolici,
un nucleu dimetilbenzoimidazolic, riboză, acid fosforic &i alcool izopropilic.
Rolul biochimic &i fiziologic al vitaminei B12 este îndeplinit de coenzima
B12. Aceasta participă drept coenzimă în procesele de carboxilare, la
biosinteza hemului, la biosinteza ADN, în biosinteza proteinelor &i lipidelor.
CarenŃa în vitamina B12 produce anemia pernicioasă, demineralizări ale
sistemului nervos &i întârzieri în cre&terea organismelor tinere. Necesarul
zilnic de vitamina B12 este de 30mg.
Acidul pantotenic (Vitamina B3)
Acidul pantotenic poartă acest nume (în grece&te, pan = tot, peste
tot) pentru că este foarte răspândit în Ńesuturile vegetale &i animale cu toate
că nu este sintetizat decât de plante &i microorganisme. În cantitate mai mare
se găse&te în lăptilorul de matcă, făina de fasole, soia, drojdia de bere,
arahide, migdale.
ObservaŃie: Principalul rol al acidului pantotenic este cel de component al
coenzimei A. Coenzima A participă la numeroase procese biochimice
fundamentale, atât de biosinteză cât &i de degradare.
La om nu a fost evidenŃiată o avitaminoză provocată de acidul
pantotenic, aceasta explicându2se probabil prin faptul că se găse&te în
aproape toate alimentele &i pentru că este sintetizat &i în organism de flora
53
intestinală. Stările de hipovitaminoză care se pot instala, sunt de cele mai
multe ori datorate unei policarenŃe generale sau alterării capacităŃii de
absorbŃie intestinală. Necesarul zilnic pentru omul adult este de 425mg.
Biotina
Unele organisme necesită în mediul de cultură prezenŃa unor factori
de cre&tere denumiŃi bios. Ulterior s2a constatat că biosul este alcătuit din
mai multe substanŃe printre care &i un grup de trei vitamine hidrosolubile:
mezoinozitolul, biotina &i acidul pantotenic. Aceste trei vitamine sunt &i
factori de cre&tere pentru animalele superioare. În structura biotinei intră un
ciclu tetrahidrotiofenic substituit. Există două biotine naturale α &i β cu
activitate vitaminică. Biocitina reprezintă forma vitaminică naturală cea mai
activă &i mai răspândită. Biotina are un rol important în cre&terea &i
funcŃionarea normală a organismelor animale &i vegetale, intervenind în
metabolismul glucidelor, lipidelor &i proteinelor, precum &i în metabolismul
energetic, face parte din structura unor sisteme enzimatice implicate în
biosinteza acizilor gra&i &i a unor aminoacizi &i glucide. Este factor de
cre&tere pentru drojdii &i numeroase microorganisme. Biotina are capacitatea
de a lega peptide &i proteine, formând complexe stabile care nu se absorb la
nivelul intestinului.
ObservaŃie: Un exemplu este complexul inactiv biotinavidină format cu
avidina din albu&ul de ou. Hipovitaminoza cauzată de insuficienŃa
alimentară a biotinei este foarte rară. Stările de carenŃă biotinică sunt bine
descrise &i sunt cunoscute sub numele "sindromul deficitului carboxilazic",
manifestate prin: dermatite, leziuni cutanate, mi&cări insuficient coordonate.
Acizii folici (acizi pteroilglutamici)
Acizii folici sunt cofactori esenŃiali hidrosolubili, produ&i de
organismele vegetale. Grupul generic al "acizilor folici" este constituit dintr2
un complex de vitamine, corelate din punct de vedere structural cu acidul
pteroilglutamic. Au acŃiune hematopoetică &i leucopoetică dar se
diferenŃiază prin acŃiunea specifică pe care o au asupra diferitelor specii de
animale &i microorganisme. Din acest grup fac parte acidul folic &i derivaŃii
săi acidul folinic, acidul tetrahidrofolic, acidul dihidrofolic, vitaminele U.
Acidul folic este larg răspândit în natură, atât în Ńesuturile vegetale cât &i
animale. Simptomul deficienŃei în folaŃi este anemia megaloblastcă care se
caracterizează prin apariŃia de celule gigantice &i a unor eritrocite imature, în
măduva spinării. Ca efecte secundare apar ulceraŃii, infecŃii, tulburări gastro2
intestinale, neuropatii periferice. Dintre toate acestea cele mai caracteristice
sunt modificările hematologice.
Acidul para?aminobenzoic (PABA)
Acidul para2aminobenzoic se nume&te &i vitamina H. Este un factor de
cre&tere pentru numeroase microorganisme. Este sintetizat de flora
intestinală în cantităŃi suficiente pentru om. Se găse&te liber sau combinat cu
anumiŃi aminoacizi sau în structura acizilor folici. Acidul p2aminobenzoic la
animale previne depigmentarea pielii &i a părului. Se presupune că are o
acŃiune antiinfecŃioasă generală.
Vitamina C
Vitamina C, acidul ascorbic este una din cele mai cunoscute vitamine. Are o
largă răspândire în natură fiind biosintetizată atât de organismele vegetale,
animale (cu excepŃia omului, maimuŃei &i cobaiului) cât &i de numeroase
microorganisme. Se găse&te în stare liberă &i asociată cu proteinele, formând
un complex proteină2acid ascorbic, numit ascorbigen, care serve&te ca
54
rezervă. Se găse&te în toate plantele, iar în cantitate mai mare se află în
fructele citrice, măce&e, coarne, coacăze negre, cătină, nuci necoapte, mere.
ReŃinem: Acidul ascorbic este γ lactona acidului 2,32dienol2L2gulonic, are
formula brută C6H8O6, &i are 4 atomi de hidrogen mai puŃin decât o hexoză.
Este o substanŃă optic activă, dextrogiră. Vitamina C are activitate
antiinfecŃioasă activând sistemul imun al organismului. Acidul ascorbic
stimulează răspunsul imun al leucocitelor &i apărarea antibacteriană prin
cre&terea mobilităŃii acestor celule &i prin protecŃia membranei acestora faŃă
de agenŃi oxidanŃi.
Acidul ascorbic &i acidul dehidroascorbic formează în celule un
sistem redox foarte important, care ia parte în numeroase procese
metabolice din organism.
O C O C
HO C 22H + O C
HO C O O
+2H + O C
HC O C
HO CH HO CH
CH2OH CH2OH
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care este numele dat vitaminei B1 datorită acŃiunii sale?
55
a) se mai nume&te tiamină, aneurină sau vitamină antiberiberică.
b) este vitamina antipelagroasă (pellagra preventiae)
c) se mai numeste piridoxamina sau piridoxal.
d) este vitamina antipernicioasă
e) vitamina antixeroftalmică
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Care dintre următoarele proprietăŃi sunt caracteristice vitaminei C?
a) principala funcŃie este aceea de coenzimă, sub formă de
tiaminpirofosfat (TTP)
b) formele active ale vitaminei sunt cofactorii NAD + &i NADP+
c) formează în celule un sistem redox foarte important,
d) se găse&te în stare liberă &i asociată cu proteinele, formând un
complex proteină2acid ascorbic
e) protejează diferite substanŃe contra agentilor oxidanŃi
Rezolvare
Rezumatul temei
56
Tema nr. 6
ENZIME
UnităŃi de învăŃare :
• GeneralităŃi despre enzime, structura &i specificitatea
enzimelor.
• Mecanisme generale de actiune &i clasificarea enzimelor
Obiectivele temei :
Bibliografie recomandată :
1. Babeanu C., 2003, 2 Biochimie vegetală, Ed Universitaria, Craiova
2. Babeanu C., 2010, – Biochimie. Manual universitar pentru învăŃământul
la distanŃă. Editura Universitaria, Craiova
3. Babeanu C., 2006, Biochimie metabolică, Editura Universitaria, Craiova
4. Campbell P.N, Smith A. D., 20042 Biochimie ilustrată, Ed. Academiei
Romane, Bucuresti
5. Dinu V., Trutia E., Cristea Popa E., Popescu A., 2002, Biochimie
medicală, Mic tratat, Ed Medicală, Bucuresti,
6. NeamŃu G., Cimpeanu Ghe., Socaciu C., 19932 Biochimie Vegetală, Ed.
Didactică &i Pedagogică Bucure&ti
57
Enzime cu structură proteică
Enzime cu structură proteică sunt relativ puŃine. În cazul acestor
enzime atât legarea substratului cât &i cataliza se realizează de către
grupările funcŃionale ale resturilor de aminoacizi. Se caracterizează, sub
aspect structural prin existenŃa anumitor zone, denumite situsuri,
caracterizate printr2o anumită secvenŃă de aminoacizi &i o conformaŃie
caracteristică, zone care sunt esenŃiale pentru manifestarea activităŃii
catalitice (situs catalitic) sau pentru funcŃia de reglare (situs alosteric).
ObservaŃie: În structura moleculară a enzimelor există anumite
regiuni sau zone, formate dintr2un număr restrâns de aminoacizi care se
numesc situs catalitic sau situs activ.
Substratul enzimelor (S) reprezintă un compus chimic care se poate lega
specific, la o enzimă (E) . În urma acŃiunii enzimei substratul este
transformat în produ&i (P)
58
Cofactori enzimatici
ReŃinem Termenul cofactor se utilizează pentru totalitatea compu&ilor
neproteici din structura heteroenzimelor. Termenul coenzimă se utilizează
numai pentru componentele neproteice de natură organică care se leagă prin
legături foarte slabe, labile de apoenzime &i care sunt u&or disociabile de
această.Termenul de grupare prostetică se utilizează tot pentru cofactori de
natură organică dar care se leagă de apoenzime prin legături puternice,
inclusiv covalente.
Sisteme multienzimatice
În cazul unor căi metabolice toate enzimele care catalizează reacŃii
individuale sunt asociate în formă de complexe multienzimatice. Enzimele
sunt fixate prin legături slabe, într2o ordine corespunzătoare intrării lor în
acŃiune, pe o proteină centrală. Se asigură pe ansamblu o viteză mai mare
decât cea corespunzătoare acŃiunii enzimelor neasociate.
Izoenzime
ReŃinem: O parte din enzimele care au structură cuaternară se prezintă sub
mai multe forme moleculare. Pentru o enzimă dată, formele moleculare sub
care ea apare se numesc izoenzime. Toate izoenzimele unei enzime
catalizează aceea&i reacŃie &i î&i au originea în aceea&i celulă, Ńesut sau lichid
biologic dintr2un anumit organism. Izoenzimele prezintă configuraŃii
spaŃiale diferite &i se deosebesc între ele printr2o serie de proprietăŃi fizico2
chimice (mobilitate electroforetică, compoziŃie în aminoacizi, cinetică de
reacŃie, tipuri de inhibiŃie).
ObservaŃie: Izoenzimele apar din diferenŃe determinate genetic, în structura
primară a enzimei respective. Nu pot fi considerate izoenzime acele forme
moleculare rezultate prin modificarea aceleia&i structuri primare.
Specificitatea enzimelor
O proprietate remarcabilă a enzimelor este înalta lor specificitate. O enzimă
are capacitatea de a selecta numai un substrat sau un număr limitat de
substraturi asupra cărora acŃionează condiŃionând o reacŃie bine definită.
Enzimele prezintă o specificitate dublă: specificitate de substrat &i
specificitate de acŃiune.
Specificitatea de substrat
Specificitatea de substrat este o proprietate caracteristică enzimelor
&i constă în capacitatea lor de a acŃiona preferenŃial numai asupra unui
anumitor substraturi. Această specificitate include mai multe tipuri:
Specificitate absolută
Enzima acŃionează strict asupra unui anumit substrat: de exemplu
enzima ureaza acŃionează numai asupra ureei ca substrat. Ca variante ale
specificităŃii absolute sunt stereospecificitatea &i specificitatea geometrică.
Specificitate relativă de grup
Enzima acŃionează asupra unui grup de substanŃe care au o
constituŃie chimică asemănătoare &i care conŃin acela&i tip de legătură
chimică.
Specificitate absolută de grup
Enzimele care prezintă acest tip de specificitate catalizează reacŃia unui grup
de substrate care conŃin acela&i tip de legătura dar &i o anumită structură a
unei părŃi din substrat.
Specificitate de acŃiune
Enzimele, în funcŃie de specificitatea lor pentru substrat &i de modul
de acŃiune asupra acestuia, catalizează un anumit tip de reacŃie, bine
59
determinată. Un substrat sub acŃiunea unor enzime care catalizează reacŃii
diferite formează produ&i diferiŃi de reacŃie.
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care dintre următoarele proprietăŃi aparŃin izoenzimelor?
a) toate izoenzimele unei enzime catalizează aceea&i reacŃie
b) î&i au originea în aceea&i celulă, Ńesut sau lichid biologic
c) se deosebesc între ele printr2o serie de proprietăŃi fizico2chimice
d) izoenzimele apar din diferenŃe determinate genetic,
e) forme moleculare rezultate prin modificarea aceleia&i structuri
primare.
Rezolvare: a , b, c, d
De rezolvat:
2. Ce reprezinta centrul catalitic in cazul unei enzime?
a) în cazul enzimelor holoproteice centrul catalitic este sinonim cu
situsul catalitic.
b) reprezintă ansamblul grupărilor chimice active care participă
efectiv la reacŃia catalizată.
c) centrul catalitic include situsul catalitic &i regiunea din moleculă la
care se ata&ează cofactorul (coenzima &i/sau metal)
d) în cazul enzimelor heteroproteidice centrul catalitic este sinonim
cu situsul catalitic.
e) reprezintă apoenzima sau cofactorul care separat manifestă
activitate catalitică
Rezolvare:
60
6.2 Mecanisme generale de actiune 8i clasificarea enzimelor
61
TEST DE EVALUARE
ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care din următoarele afirmaŃii privitoare la modul de actiune al
enzimelor sunt adevărate ?
a) în orice reacŃie catalizată enzimatic formarea intermediarului
enzimă substrat, [ES] este obligatorie.
b) modelul clasic: lacăt2cheie presupune o rigiditate a structurii
enzimei în zona centrului activ.
c) modelul clasic: lacăt2cheie presupune o flexibilitate a structurii
enzimei în zona centrului activ.
d) modelul centrului activ indus presupune o flexibilitate a zonei în
care acesta se află
e) inhibitorii enzimatici pot afecta fie situsul catalitic fie altă regiune
a moleculei de enzimă, în ambele cazuri legarea substratului fiind
afectată
Rezolvare: a, b, d, e
De rezolvat:
Care dintre afirmaŃiile următoare sunt adevărate in cazul
mecanismului centrului activ indus?
a) în enzima liberă centrul activ are o configuraŃie spaŃială u&or diferită de
cea necesară fixării substratului.
b) apropierea substratului induce o modificare conformaŃională a zonei
centrului activ realizându2se configuraŃia optimă fixării.
c) formarea complexului ES se realizează prin legarea esterică a substratului
la la situsul alosteric al enzimei
d) mecanismul se bazează pe complementaritatea structurală reciprocă intre
molecula de substart si enzimă
e) potrivirea riguroasă a substratului la situsul catalitic in enzima liberă
conduce la formarea complexului ES
Rezolvare:
62
Rezumatul temei
63
TEST RECAPITULATIV
C C O C
HO C H HO C H HO C H
O
H C OH H C OH H C OH O
H C H C OH H C OH
H2C OH H2 C OH H2C
1 2 3
64
a) 1 si 3 b) 2 si 3 c) 1 si 2 d) 1 e) 3
O
H O
65
15. Molecula de ADN are:
a) structură monocatenară
b) structură dublu catenară
c) structură în straturi pliate
d) structura helicoidala
e) structura care prezinta izomerie geometrica (cisd2trans)
16. Urmatoarea formula reprezinta:
CH2– O– CO–R
|
R 2OC–O–CH O
|
CH2– O–P –O–CH2 – CH–COOH
| |
OR + NH3
66
BIBLIOGRAFIE
67