Chimia ca so inveti, O,draga “Ester”!!!

Trebuie so intelegi,
O,dragă ester,
Chiar de ti se pare greu,
Cea cu miros de măr.
Trebuie sa ai tupeu,
Tu eşti unica pe lume,
Compunem si dizolvam,
Dar mai rănit,pe bune.
Substantele le formam,
Chimia o invatam!
Mai strecurat prin eprubete,
Adăugîndu-mi săruturi milimetre.
Prin atomii rari,nevii,
Nu ştim nimic despre atom
Ne-am comportat ca niste copii.
Doar… cât e învăţat de om.
Atomul este micul infinit,
Ne frămîntă doruri multe
De mic e mic, dar nesfârşit,
Cu dureri mărunte.
De toţi e sfârtecat un pic,
Cu inimile amîndouă,
Şi laolaltă toţi au un nimic.
Alcătuim o nomenclatură nouă.
Ce este atomul bună oară,
Necunoscuta de la şcoală?
Unindu-ne împreună,
Sau e prezentul în mişcare,
Vom forma o reacţie de esterificare bună.
În universul de la soare?
Astfel, prin incălzire,
Atomul mic e în mişcare,
Vom decurge pînă la slăbire
Şi în mişcarea de atomi,
Si vom forma o nouă iubire.
Din mic de tot va creşte mare,
Cum creşte... mugurul la pomi.
Şi peân’ce-o fi… îmbătrâneşte,
Din mic mare creşte, creşte,
Până când plecând în trombă,
Va exploda într-o zi din bombă.
Cine şi-a permis măcelul,
De începu prăpeăd răzbelul?
Fost-a… test de avertizare,
Pentru omenirea viitoare?
Atomul e misterul omenirii,
În slujba marilor imperii!
Sau marile imperii plătesc,
Ca jertfă ţelul omenesc?
E întrebarea ce ne doare,
Dacă atomul este floare,
Ce aduce-un rău mai mare,
Sau groază… nimicitoare?
E micul blând nespus de tare,
Ce nu se vede în mişcare,
Dar are atât de mult de spus,
Că niciodată, nu va fi răpus.