„Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece

cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te

uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu
L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem.

O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor,

sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin
rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de
primejdii, de ispite şi de păcate.

Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi
a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de
patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se
mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”