CAPITOLUL 1

Mereu mi-am imaginat cum este sa ai parte de afectiunea parinteasca,pe care

multi copii o au si pur si simplu o ignora fara vreo retinere.Deoarece parintii mi-au
fost luati la nastere de langa mine mi-am petrecut aprope intreaga copilarie in
orfelinate.Mi s-a spus ca mama a murit imediat ce m-am nascut ,iar tata nu a
putut suporta durerea asa ca a ales sa isi ia viata,iar de bunicii mei nu stiu mai
nimic doar ca bunicii din partea mamei au rupt legatura cu ea dupa ce au aflat ca
ramasese gravida,iar tata nu si-a cunoscut nici o data parintii.Deci sunt doar eu
acum.Maine este ziua mea.Voi face 16 ani.Dupa ziua de maine nu voi mai avea
unde sa stau,ma vor da afara deoarece dupa parerea lor copiii ar trebui sa se
descurce singuri o data cu implinirea varstei de 16 ani.Si din pacate nu sunt
singura in situatia asta.Sunt sunte de copii orfani care acum sunt singuri pe strazi
implorand pentru o bucata de mancare.Mereu am stiut ca aceasta zi va veni,dar
inca nu sunt pregatita.Sirul gandurilor imi este intrerupt atunci cand aud niste pasi
pe hol iar usa camerei se deschide instant.In camera isi fac aparitia un barbat de
varsta mijlocie imbrcat la costum,impreuna cu o injrijitoare de la orfelinat.

-Buna ,Hannah,spune pe o voce groasa barbatul care sta in fata usii,are un aer
ciudat de familiar.

-Buna...,imi fac curaj si spun.

-Hannah,spune bland femeia,domnul acesta dragut a venit sa te adopte.

Raman o secunda fara aer.Am auzit eu bine sau tocmai a spus ca vrea sa ma
adopte?

***

Totul se intapla atat de rapid incat nici nu am timp sa ma dezmeticesc si sa realizez

cele intamplate.Parca numai acum cateva secunde eram in camera orfelinatului
facandu-mi griji pentru ziua de maine,iar acum sunt in msina barbatului misterios
care a venit sa ma adopte in drum spre noua mea casa.Nu stiu nimic despre acest
barbat deoarece nu mi-a adresat nicio vorba tot drumul,dar are o prezenta
impunatoare care ma face sa raman tacuta.Privesc pe geamul masinii si ma
desprind de realitate atunci cand ma uit la picaturile de ploaie ce se scurg usor pe
suprafata lina a geamului.Aud motrul masinii oprindu-se si il vad cum se da jos din
masina,dar nu apuc sa intreb nimic caci usa se inchide la loc.Peste vreo 20 de
minute de asteptat in masina il vad ca se intoarce cu un plic galbui in mana,dar nu
intreb nimic,iar masina porneste din nou,iar eu ma cufund din nou in transa.Vocea
groasa si aspra a barbatului ma trezeste din transa cand tuseste scurt facandum-i
semn ca pot sa cobor.Ma uit in jur si imi dau seeama ca am ajuns intru-un palat
deoarece casa barbatului este atat de impunatoare,iar gradinila ce inconjoara casa
este imensa.Cum am ajuns eu de la mobila veche si prafuia a oreflinatului la toate
minunatiilea astea?imi spun in gand.Intram in casa unde se afla si mai multe
lucruri fascinsnte,ceea ce ma face sa ma intreb de ce aceste om m-a ales tocmai
pe mine?Il urmez in liniste pe holurile gigantice pana cand aprope ma lovesc de el
cand acesta se opreste brusc in fata unei usi mari din lemn.O deschide iar in
spetele ei se afla cea mai frumoasa camere vazuta vreo data.

-Aceasta va fi camerata,imi spune pe un ton neutru.

-Va multumesc din suflet,domnule!

-Te rog, spune-mi Tom.

-Ok

Da sa plece dar spun repede:

-De ce m-ai scos din acel loc?

Sta pe ganduri cateva clipe apoi spune cu sfiala:

-Aveai nevoie de o casa nu?

-Mda...,spun nemultumita de raspunsul sau.

-Atunci nu mai pune tot felul de intrebari stupide si culca-te,maine dimineata

mergi la liceu

-Poftim?intreb scoata,cand a avut timp sa ma si inscrie la liceu?

-Astazi dupa ce te-am luat de la orfelitat am fost si am depus cererea pentru

inscrierea ta la liceul local,iar directoarea a spus ca poti sa incepi de maine.Ai vreo
problema cu asta?

Nu mai fusesem nici o data la scoala pana acum,dar maicutele care mai vizitau
orfelinatul ne-au invatat sa scriem,sa citim si sa adunam.Imi place sa citesc,in
fiecare saptamna primeam cate o carte noua pe care asteptam cu nerabdare sa o
citesc si sunt familiarizta cu astfel de chetsii,dar gandul da fi in compania altor
adolescenti de varsta mea ma face sa ma simt foarte ciudat,desi mereu imi
dorisem sa merg la scoala.

-Nu,chiar deloc va multumesc domnu...Tom.

-Pentru putin.Acum dute la culcare,se face traziu.

-Bine.

-Noapte buna, Hannah.

-Noapte buna