Pilda talantului sau ce facem cu talentul și calitățile noastre

Material scris de Daniela Tulbure pe blogul https://peoplegrow.ro/pilda-talentului-sau-ce-

facem-cu-talentul-si-calitatile-noastre/

Una dintre poveștile biblice ne vorbește despre talantul sau talanții pe care fiecare
dintre noi îi primim la venirea în această lume. Talantul era o monedă de aur sau de argint, cu
valoare variabilă, folosită în Grecia antică iar în această poveste semnifică talentul într-o
meserie ori într-un anumit domeniu de activitate sau diferitele calități pe care fiecare dintre
noi le avem încă de la naștere.
Povestea este foarte simplă și spune că, un om oarecare s-a hotărât să plece într-un loc
îndepărtat, pentru un timp îndelungat și înainte de a pleca și-a chemat oamenii pe care îi avea
ca ajutoare și le-a împărțit toată avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și celui de-al
treilea unu, fiecăruia după puterea lui. Cel care a primit cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat
alți cinci iar cel care primise doi talanți i-a folosit și a câștigat alți doi. Acela care a primit un
talant a făcut o groapă și l-a ascuns în pământ. După multă vreme a venit proprietarul
talanților să facă socoteală cu ei. Cel care a primit cinci talanți, a adus cu el alți cinci iar ca
răsplată a primit să fie responsabil peste multe alte lucruri, cel care a primit doi talanți, a adus
cu sine alți doi primind o răsplată asemănătoare celui dintâi iar cel care primise un singur
talant a venit doar cu acesta. Ca răspuns, atunci când a fost întrebat despre cum l-a folosit, a
spus ca s-a temut știindu-l pe proprietar om aspru și ca să nu-l piardă a considerat că este mai
bine să-l ascundă în pământ. Astfel, pe lângă că a primit apostrofarea proprietarului pentru că
nu i-a înmulțit talantul, i l-a luat înapoi și l-a dat celui care avea mai mulți.
Unii dintre noi avem nevoie de perioade mai lungi de timp pentru a ne cunoaște ori
pentru a ne recunoaște talentul sau aptitudinile primite, alții reușim să facem acest lucru de
timpuriu. Mai devreme sau mai târziu, însă, majoritatea dintre noi ajungem să-l aflăm, să-l
recunoaștem. Din acel moment, cred că este important să facem tot ce depinde de noi pentru a
ne îmbogăți sau spori talentul, pentru a-l pune în slujba celor din jurul nostru și pentru a ne
bucura de împlinirea darului și a harului primit.
Sigur, există percepția conform căreia, orice meserie se învață și atunci ne putem
întreba cum putem știi care este, de fapt, darul și harul nostru. Crezul meu este acela că, acolo
unde ceea ce ai învățat faci cu inima, când faci fără să simți că depui efort sau când orele trec
așa de repede încât ai ajuns la sfârșitul zilei fără să-ți dai seama, acolo este talent, acolo este
dar și har primit și sporit.
Sunt mai multe aspecte care pot să reiasă din această poveste, inclusiv că, atunci când
reușești să-ți înmulțești anumite calități reușești să dobândești altele suplimentare, la care nici
nu te gândeai să le ai vreodată dar pe care le-ai acumulat, pe parcurs, ca rezultat al efortului
depus în celelalte arii.

Un exemplu poate fi, un specialist într-o profesie tehnică care, se dezvoltă atât de mult
profesional încât ajunge să devină manager al unei echipe, apoi coordonator al unui întreg
departament și, după o altă perioadă, leader-ul unei întregi organizații. Acesta, fără să-și
propună vreodată este invitat să povestească și altor oameni cum a ajuns să atingă
performanțe împreună cu echipa sa. Devine, practic, un povestitor. Își dezvoltă cu acest prilej
abilitățile de a vorbi în public, abilități pe care nu credea sau nu-și propusese să le
dobândească. Sunt foarte multe exemple în realitate, unele poate mai elocvente, care vin să
întărească această poveste.
Unii pot să spună: sigur, celui care a primit cinci talanți îi este mai ușor pentru că are
mai multe calități. Aici vin să dau exemplu unui artist plastic sau muzician. Primul primește
calitatea unică de a picta, cel de-al doilea talentul de a cânta, să spunem, la pian. Fiecare
dintre aceștia ajung la performanțe înalte, apreciate și recunoscute pretutindeni unde merg. La
ei este suficient un singur talent care înmulțit îi poartă prin experiențe, în locuri și situații pe
care chiar cu imaginația lor liberă și bogată le-a fost imposibil să le zugrăvescă. Un singur
talent înmulțit.
Aduc si exemplul unui om simplu, bunicul meu patern, care și-a facut meseria de
cizmar cu drag și pasiune timp de peste 50 de ani. A lucrat pentru Casa Regală a României dar
și pentru oameni obișnuiți, și-a iubit meseria pe care, de foarte multe ori, a dus-o la nivel de
artă. A fost bucuros și mulțumit cu ceea ce făcea. Chiar dacă avea perioade în care lucra multe
ore pe zi își găsea energie și timp pe care să-l petreacă cu familia și prietenii. Un cizmar
simplu care, ne-a lăsat declarația lui de mulțumire față de viața pe care a trăit-o știind să-și
sporească și să-și prețuiască talentul și calitățile.
În ceea ce mă privește, chiar dacă școala sau educația nu m-au susținut, inițial, să-mi
găsesc talentul, am avut șansa să ajung încă de la începutul activității profesionale acolo unde
îmi era locul. Cu toate acestea, am trecut prin momente de căutări, am simțit uneori îndoieli și
chiar unele negări pentru ca să ajung astăzi să simt că, drumul pe care sunt îmi place, mă
reprezintă, este rodnic, divers și presărat cu intersecții bogate și valoroase. În același timp,
realizez că, este nevoie să lucrez constant cu talanții primiți și sunt extrem de recunoscătoare
pentru că pot să fac asta.
Aflarea și înmulțirea talentului se întâmplă uneori de la sine, alteori după negări sau
prin căutări și încercări, prin acceptare sau schimbare. Pe parcurs, poate să fie un drum lin sau
unul anevoios dar este sigur un drum însoțit de străduință și stăruință. Indiferent, însă, de
situație sau circumstanțe este nevoie să ajungem să ne cunoaștem sau recunoaștem talentul ,
să-l sporim, să-l punem să lucreze în beneficiul nostru și al aproapelui nostru, să fim
recunoscători pentru darul primit. Toate acestea pentru ca, să putem spune, când încă suntem
pe drum sau la final că: A MERITAT.