FIŞĂ DE LECTURĂ – Kir Ianulea

 
Am început lectura: 03.12.2021 Am terminat lectura: 05.12.2021

Titlul operei literare: Kir Ianulea

Autorul: I. L. Caragiale

Opera face parte din volumul: Nuvele și povestiri

Editura: CORINT Books
Anul apariţiei volumului: 2019 (1907 prima publicare în România)
Alte opere ale autorului cuprinse in acest volum: O făclie de Paște, Păcat, La hanul lui Mănjoală, Pastramă
trufanda, În vreme de război, Grand Hotel „Victoria Română”, Calul Dracului, Două loturi, Canuță, om sucit

Opera e structurată în: -

Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: București
Timpul desfăşurării acţiunii: “acu vreo sută și nu știu câți ani”

Naratorul: autorul

Personaje: Aghiuță/ Kir Ianulea, Acrivița, Negoiță

Personaj principal: Aghiuță/ Kir Ianulea

Rezumat / Idei principale:

“Acu vreo sută și nu știu câți ani, a dat porunca Dardarot, împăratul iadului, să s-adune dinainte-i diavolii, de
la mare până la mic: unul să nu fie lipsă, că-i scurtează coada și-i lungește urechile”. Problema este că
împăratul iadului vrea să știe toate gândurile oamenilor, pentru a-i putea asupri mai bine. Misiunea îi este
încredințată lui Aghiuță care trebuie să devină om, să trăiască zece ani cu o nevastă, apoi să moară și, revenind
la forma de drac, să povestească tot ce ar fi aflat în acest răstimp.

Aghiuță ia comoara de o sută de mii de galbeni și ajunge la București, ca om “în puterea vârstei, frumos și
arătos”. În lumea în care trăiește, printre negustori și oameni cu stare, o cunoaște pe Acrivița “fata a mai mare
a lui Hagi Cănuță” și se căsătorește cu ea.

Pentru că planul Acriviței este să foloseasc averea lui Kir Ianulea pentru a le face zestre surorilor ei, lucrurile
merg într-o singură direcție: “a tot băgat Kir Ianulea măinile în lada cu bani, a tot luat cu pumnul, la loc nu a
mai pus nimic, pân-a dat într-o zi cu unghiile de fundul lăzii”. În același timp, cumnații lui, trimiși cu marfă la
Smirna, Lipsca, Brașov, nu se mai întorc. Așa că, în pragul falimentului fiind, negustorul trebuie să fugă
pentru a scăpa de cei cărora le datora bani. De furia acestora îl scapă Negoiță, pe care Kir Ianulea decide să îl
ajute să se pricopsească: dracul urma să intre în diferite femei, neveste sau fete de negustori, iar Negoiță urma
să îl scoată descântându-le pe acestea la ureche. Când Aghiuță cere, prin vocea uneia dintre “paciente” ca
Negoiță să fie pedepsit, acesta se preface că are nevoie de ajutorul Acriviței Ianuloaia – la simpla pomenire a
acestui nume, Aghiuță pleacă, iar fata se vindecă. Ca urmare, Negoiță îi încredințează și Ianuloaiei secretul
prin care poate alunga demonii – și anume, pomenind vorbe de alint către Kir Ianulea. Una dintre vindecările
reușite ale Ianuloaiei marchează și sfârșitul șederii lui Aghiuță pe pământ.

Coborât din nou în iad, Aghiuță îi cere lui Dardarot două lucruri: să nu îi primească pe Negoiță și pe Acrivița
în iad și să fie lăsat să doarmă “trei sute de ani de acu încolo fără să îl mai supere nimini cu nimic”.
Moduri de expunere

Naraţiune: da, de exemplu:

“Eu sunt de felul meu din părțile dinspre Sfântagora. Părinții mei, oameni de jos, se țineau cu o livadă mică de
măslini. Pe când împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialâc. Și așa, după c e
au făcut rost de ceva parale, m-au luat împreună și ne-am dus călarfe pe catâri până la portul Salonicului.
Acolo, ne-am suit pe o corabie mare, care aștepa cu pânzele ridicate vânt, ca să pornească spre miazăzi, către
Iafa. N-a trecut mult, a început să sufle vântul așteptat, s-ua umflat pânzele și am pornit. Trei zile cu soare și
trei nopți pe lună am mers tot drept înainte fără nici o supărare. "
Dialog: da, de exemplu

- Mă, neicuță, a întrebat unul, nu văzuși dumneata adineauri trecând p-aici un negustor, așa și așa?
- N-am văzut.
- Ți-am da un bacșiș bun, să ne spui încotro a apucat.
- Păi, dacă nu l-am văzut...
- Spune, mă! a zis un slujitor ridicând gârbaciul.
- Dumneata mă poți și omorî!...da dacă nu l-am văzut...
- Dacă n-a văzut omul, n-a văzut, zice altul... Hai degrabă înainte, că pierdem vremea degeaba

Descriere: da, de exemplu:

“Gândind astfel, cum a picat în București, a tras în miezul târgului, la hanul lui Manuc. Acolo, a chemat îndată
un samsar și i-a spus să-i găsească fără zăbavă o pereche de case frumoase, cu încăperi multe pentru stăpâni,
musafiri și slugi, la aer curat, cu grădină și fântână-n curte, cu pimnițe, bucătării, spălătorii, cu grajduri și
șoproane, în sfârșit cu toate câte trebuiesc pentru așezarea cuviincioasă a unui negustor chiabur. La vreo
câteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul – niște case mari, în mahalaua Negustorilor, și slugi peste
slugi, și cai la grajd, și calești în șopron.“

Titlul operei: face trimitere la personajul principal, omul în care se transformă Aghiuță pentru a-și îndeplini
misiunea pe pământ.

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurile lor):

- Hagialâc = Călătorie a creștinilor la locurile sfinte de la Ierusalim. Călătorie a musulmanilor la

locurile sfinte de la Meca. Pelerinaj. 
- Arvanit = Albanez
- Gârbaci = Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de
bou. Lovitură dată cu acest bici.
- Samsar = Persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare; misit. Persoană care face din
orice lucru obiect de negoț.

Citate preferate :
”Asta e un fel de boală care bântuie mai cu samă în postul Paștelui la christianii răsăriteni... Greșesc oamenii –
c-așa e bietul om, supus greșelii – mănâncă întâi ridiche și pe urmă fasole... Vezi bine, ridichea își repede
tăria-n sus, iar fasolea își năvălește puterea spre partea dimpotrivă. Una-mpinge, alta nu se lasă. Se-ncinge
luptă cu iuțeală mare în măruntaie, cârcei peste cârcei, până se face încurcătură în mațe, de se sparge praporul
– și se prăpădește omul de hurdukarismos – așa zic grecii la năprasnica asta de boală.”
Note de lectură

Nuvela m-a făcut să mă gândesc că oamenii sunt greu de înțeles chiar și pentru diavoli, și poate de aceea un
om simplu și inteligent le poate veni acestora de hac.

M-a încântat și surprins faptul că Aghiuță devenit om este un bărbat dominat de nevastă, condus și manipulat,
neputincios și naiv. Acrivița este atât de rea, egoistă și greu de mulțumit, încât ajungi să îl compătimești pe
bietul diavol.

Am fost curios să văd cum avea să se descurce Aghiuță mai ales după ce este urmărit de negustorii cărora le
datora bani si, mai ales, cum avea să îl ajute Negoiță să iasă din încurcătură.

Am admirat umorul cu care scriitorul aduce povestea diavolului venit ca om pe pământ în plină epocă
fanariotă, în Valahia începutului de secol XIX, ăntr-un București cu aspect și moravuri orientale.