CAPITOLUL 1

TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Transformatorul electric este un dispozitiv electromagnetic care funcţionează pe baza legii

inducţiei electromagnetice, fiind destinat să transfere puterea electromagnetică de la un
circuit cu w1 spire la un alt circuit cu w2 spire, transfer caracterizat prin schimbarea valorilor
tensiunii şi ale curentului primar u1, i1, la valorile tensiunii şi ale curentului secundar u2, i2,
frecvenţa procesului rămânând constantă. Transformatoarele se folosesc, în principal, în
sistemele energetice şi în reţelele de distribuţie a energiei electrice.

1.1. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE TRANSFORMATORULUI

În construcţia unui transformator distingem 5 sisteme: sistemul magnetic, sistemul electric,

sistemul de răcire, sistemul de reglare a tensiunii şi de protecţie şi sistemul mecanic.

SISTEMUL MAGNETIC

Pentru un transformator, sistemul magnetic este alcătuit din miezul magnetic prin care
circulă fluxul magnetic. Miezul magnetic este format din coloane (porţiunile de miez pe
care sunt dispuse înfăşurările) şi juguri (porţiunile dintre coloane care servesc numai la
închiderea fluxului magnetic). Miezul magnetic se confecţionează uzual din tole de oţel
electrotehnic aliat cu siliciu de grosime (0,2 … 0,35) mm. Tolele sunt izolate cu lacuri sau
cu oxizi ceramici (carlit). Miezurile magnetice din tole se construiesc cu coloane (Fig. 1.1),
putând fi monofazate sau trifazate. Asamblarea miezului transformatorului se face prin
ţeserea jugurilor de coloane la 90o sau la 45o (Fig. 1.2).

coloana jug superior coloana

    
A B C
jug inferior

a. b.

Fig. 1.1. Schema transformatorului electric cu coloane coplanare: a - monofazat; b - trifazat.

15
 o
45 o
30

a. b. c. d.

Fig. 1.2. Ţeserea miezurilor magnetice trifazate cu 3 coloane: a - la 90 cu două cicluri;
b - la 90 cu trei cicluri; c - la 45; d - la 45  15.

SISTEMUL ELECTRIC

Sistemul electric al transformatorului este format din înfăşurările acestuia şi toate

conexiunile care-i permit racordarea atât la reţeaua primară (de alimentare), cât şi la reţeaua
secundară. Înfăşurările transformatorului sunt construite din conductor de cupru sau
aluminiu (mai rar); conductoarele sunt izolate electric între ele cu email, ţesătură de sticlă
sau bumbac. Înfăşurările sunt izolate faţă de toate elementele cu care vin în contact.

Din punct de vedere al dispunerii înfăşurărilor pe coloană acestea pot fi clasificate în două
categorii; înfăşurări cilindrice concentrice (Fig. 1.3.a şi b) şi înfăşurări alternate
(Fig.1.3.c).

inalta
tensiune (IT)

joasa
tensiune (JT)
a. b. c.

Fig. 1.3. Aşezarea înfăşurărilor transformatorului pe coloană: a - cilindrice concentrice;

b - cilindrice biconcentrice; c - în galeţi alternaţi.

SISTEMUL DE RĂCIRE

Înfăşurările transformatorului fiind parcurse de curenţi, în ele se produc pierderi sub

formă de căldură care trebuie evacuată. După modul în care se face răcirea se
deosebesc transformatoare uscate şi transformatoare în ulei. Căldura se transmite de la

16
părţile active la agentul de răcire prin conducţie, iar mai departe, la mediul ambiant, prin
convecţie şi radiaţie. La transformatoarele în ulei, sistemul de răcire este format din cuvă şi
elementele de răcire.

SISTEMUL DE REGLARE A TENSIUNII ŞI DE PROTECŢIE

Transformatoarele de putere sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite reglajul tensiunii

în gol, în anumite limite (uzual  4 % sau  5 %). Prizele de reglaj, în număr de trei, se
prevăd pe partea de înaltă tensiune. Capetele prizelor de reglaj sunt duse la un comutator de
prize, care poate fi liniar sau circular. Majoritatea transformatoarelor cu cuvă se prevăd cu
conservator de ulei şi cu releul de gaze (releu Bucholtz) care are rolul de a întrerupe
alimentarea transformatorului în două situaţii: când în interiorul cuvei apar gaze ca urmare a
unui arc electric, sau când cuva are pierderi de ulei, ca urmare a unor scurgeri necontrolate
(releul rămâne fără ulei).

SISTEMUL MECANIC

Sistemul mecanic este format din elemente care asigură compactizarea tuturor părţilor
transformatorului, ridicarea cu tot echipamentul (inclusiv uleiul), deplasarea şi transportul
acestuia. La transformatoarele de putere, cel mai frecvent se folosesc construcţii simple cu
grinzi de strângere ale jugurilor magnetice sub forma unor profile U sau L îmbinate prin
buloane de strângere şi rigidizate de tiranţi verticali, care servesc la ridicarea părţii
decuvabile şi la presarea bobinajelor. La capetele bobinajelor, spre grinzile de strângere se
pun, pentru presare, discuri izolante şi discuri cu tacheţi, care permit circulaţia naturală a
uleiului din cuvă printre tacheţi, prin canalul axial dintre înfăşurări. Discurile acestea sunt
presate de grinzile de strângere, cu ajutorul tiranţilor.

1.2. ELEMENTE FUNDAMENTALE

DATE NOMINALE

Datele nominale principale ale transformatorului electric sunt trecute pe plăcuţa lui
indicatoare şi sunt următoarele:
a. Puterea nominală Sn, exprimată în VA, kVA sau MVA, este puterea aparentă secundară
debitată de transformator un timp oricât de lung fără ca temperatura oricărui element al
transformatorului să depăşească temperatura clasei termice la care acesta a fost proiectat.

17
b. Tensiunile nominale primară U1 şi secundară U2, exprimată în V sau kV, sunt valorile
de linie ale tensiunilor înfăşurărilor transformatorului.
d. Curenţii nominali I1 şi I2, măsuraţi în A sau kA, sunt curenţii de linie care parcurg
înfăşurările când primarului i se aplică tensiunea nominală şi în secundar se debitează
puterea nominală.
e. Tensiunea nominală de scurtcircuit uk, exprimată în procente [%], este tensiunea
aplicată primarului când secundarul este în scurtcircuit, astfel încât curentul care parcurge
primarul să fie egal cu curentul nominal, secundarul fiind pe priza nominală, iar temperatura
înfăşurărilor egală cu valoarea convenţională nominală.
f. Alte date nominale: frecvenţa nominală f, în Hz, schema şi grupa de conexiuni, numărul
de faze m, serviciul de funcţionare, gradul de protecţie, pierderile nominale de mers în gol
Po, pierderile nominale în scurtcircuit Pk, curentul de mers în gol Io, masa netă, masa
uleiului (pentru transformatoarele cu ulei).

DOMENII DE UTILIZARE
Transformatoarele electrice de putere au utilizări importante în energetică, în transportul şi
distribuţia energiei electrice şi sunt destinate ridicării tensiunii (la centrală), în vederea
transportului cu pierderi mici şi coborârii acesteia (la consumator). Transportul energiei
electrice la tensiune mare este economic.

1.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Fie un transformator electric monofazat având înfăşurarea primară conectată la o sursă de

tensiune sinusoidală u1 U 1 2 sin t . În Fig. 1.4 se prezintă schema electrică a unui
transformator monofazat în care w1, w2 reprezintă numerele de spire ale celor două
înfăşurări.

Pentru început să considerăm că transformatorul electric funcţionează în gol (i1 = i10, i2 = 0).
Solenaţia primară de mers în gol 0 = w1i10 (solenaţia de magnetizare) creează în miez fluxul
magnetic fascicular 10, variabil în timp cu pulsaţia  a tensiunii de alimentare. Aplicând, la
mersul în gol, teorema a doua a lui Kirchhoff de-a lungul înfăşurărilor primară (dipol
receptor) şi secundară (dipol generator), avem:

d10 d d
R1i10  u10   w1  u10  w1 10 u 20   w2 10
dt dt dt

18
în care s-a neglijat căderea de tensiune R1i10. Se face raportul k al modulelor tensiunilor la
borne, numit raport de transformare, raport egal şi cu raportul numerelor de spire:
u1 w1 U10
k  
u 20 w2 U 20

în care U10, U20 sunt valorile efective ale tensiunilor la borne, la mersul în gol al
transformatorului. Rezultă că raportul de transformare se măsoară la funcţionarea în gol.

  
1 2

i1 i2
A o
.
a
o
.

w1 w2
R
u1 R1 R2 u2
L
L1 L2

1 C
o
.

X o
.
x


2

Fig. 1.4. Schema electrică a transformatorului electric monofazat.

Să considerăm acum că transformatorul funcţionează în sarcină, circuitul secundar fiind

parcurs de curentul i2 iar cel primar de curentul i1  i10. Cei doi curenţi i1 şi i2 au sensuri
opuse, conform regulii lui Lenz şi la fel şi cele două solenaţii w1i1 şi w2i2. Compunerea celor
două solenaţii conduce întotdeauna la o valoare constantă , deoarece la orice solenaţie
secundară apare în primar o solenaţie egală cu ea dar de semn contrar, astfel încât avem:

θ  w1 i1  w2 i2  const.

Dacă se aplică relaţia de mai sus la mersul în gol (i1 = i10, i2 = 0), avem θ  w1 i10 , deci

w1 i1  w2 i2  w1i10 (1.1)

în care w1i10 se numeşte solenaţia de mers în gol. Cum această solenaţie este constantă
rezultă că şi fluxul magnetic fascicular la mersul în gol φ10 este constant şi egal cu fluxul
magnetic fascicular φ la orice sarcină a transformatorului.

φ10 = φ = const..

19
Dacă se neglijează pierderile de putere activă în transformator, puterea instantanee
p1  u1i1 , primită de transformator pe la bornele primare AX este aproximativ egală cu
puterea instantanee p 2  u 2 i2 , transmisă sarcinii pe la bornele secundare ax. Aşadar,
transformatorul electric schimbă, practic la aceeaşi putere, valoarea tensiunii primare u1 la
valoarea u2 care convine sarcinii, asigurând şi izolarea celor două circuite. Transferul de
putere din primar în secundar se face prin intermediul câmpului electromagnetic, frecvenţa
mărimilor rămânând neschimbată. Putem scrie relaţia aproximativă:

U1 I 2 w1
 
U 2 I1 w2

1.4. TEORIA TRANSFORMATORULUI ELECTRIC

FORMA INSTANTANEE A ECUAŢIILOR

Deducerea ecuaţiilor transformatorului se va face, considerând pentru început, pierderile din

miez nule. Pentru circuitul primar s-a ales regula de la receptoare şi pentru cel secundar
regula de la generatoare, în scopul obţinerii unor puteri electrice pozitive p1 şi p2. Ecuaţiile
de tensiuni ale circuitelor primar şi secundar se scriu prin aplicarea legii inducţiei
electromagnetice de-a lungul unor contururi închise, notate cu 1, respectiv 2 în Fig. 1.4,
contururi formate din conductoarele celor două înfăşurări:

d1 d2
R1i1 u1   ; R2 i2  u 2   (1.2)
dt dt

în care 1 şi 2 sunt fluxurile totale care îmbrăţişează spirele w1, respectiv w2 ale celor
două înfăşurări ale transformatorului monofazat.

Fluxul total 1 al înfăşurării primare este suma dintre fluxul util w1 al înfăşurării ( este
fluxul magnetic fascicular util) şi cel de dispersie Lσ1i1 al acesteia, în care Lσ1 este
inductivitatea de dispersie a înfăşurării primare în raport cu cea secundară, inductivitate
constantă dat fiind traseul prin aer al fluxului de dispersie al înfăşurării primare. În mod
analog, se scrie şi fluxul total 2 al înfăşurării secundare:

1  w1  L1i1 ; 2  w2   L2 i2

Lσ2 fiind de asemenea constantă. Se înlocuiesc fluxurilor totale 1 şi 2 în (1.2) şi avem:

20
 di d
u1  R1i1  L1 1  w1 ;
dt dt
(1.3)
di d
 u 2  R2i2  L2 2  w2
dt dt
Ecuaţiile (1.3) împreună cu ecuaţia (1.1) numită ecuaţia solenaţiei formează ecuaţiile
principale ale transformatorului.

FORMA COMPLEXĂ A ECUAŢIILOR

Forma complexă a ecuaţiilor transformatorului se obţine ţinând seama că operaţia de

derivare se înlocuieşte cu operatorul j în care j   1 , iar modulul mărimii complexe este
egal cu valoarea efectivă a mărimii sinusoidale. Cu aceste precizări, forma complexă a
ecuaţiilor transformatorului electric devine:

m
U 1  R1 I 1  jL 1 I 1  jw1 ;
2
m
 U 2  R2 I 2  jL 2 I 2  jw2 ; (1.4)
2
w1 I 1  w2 I 2  w1 I 10

În ecuaţiile (1.4) în relaţia a treia (a solenaţiei) apare semnul plus deoarece compunerea
solenaţiilor este considerată o „însumare” vectorială. În electrotehnică fluxurile, inducţiile şi
câmpurile magnetice se dau în valori de vârf, în timp ce tensiunile şi curenţii se dau în valori
efective. Din această cauză, în relaţiile (1.4) apare factorul 2 în primele două ecuaţii. În
teoria maşinilor electrice se fac uzual notaţiile:

X 1  L1 , X  2  L 2 ,
m  (1.5)
E 1   jw1 , E 2   jw2 m
2 2
Cu notaţiile de mai sus, forma complexă a ecuaţiilor transformatorului devine:

U 1  R1 I 1  jX  1 I 1  E 1;

 U 2  R2 I 2  j X  2 I 2  E 2 ; (1.6)

w1 I 1 w2 I 2 w1 I 10 .

21
FORMA RAPORTATĂ A ECUAŢIILOR

Raportarea secundarului transformatorului la primar este operaţia de înlocuire a înfăşurării

secundare reale cu una convenţională care are acelaşi număr de spire cu înfăşurarea primară.

Mărimile raportate se notează cu "prim" ( w1  w'2  E1  E'2 ). Raportarea are ca scop

obţinerea, în primele două ecuaţii, a aceleiaşi t.e.m. comune E 1  E 2' , care conduce la o

schemă echivalentă a transformatorului cu circuitul secundar (raportat) cuplat galvanic cu

cel primar prin intermediul t.e.m. comune E 1  E 2' .

Regulile de raportare se obţin din condiţia ca fenomenele fizice în înfăşurările raportată şi

reală să fie identice. Acest lucru se întâmplă dacă cele două înfăşurări au aceleaşi puteri
aparente, active şi reactive. Din relaţiile (1.5) găsim că E1/E2 = w1/w2 şi, prin urmare, putem
scrie relaţiile de raportare ale tensiunilor transformatorului electric:
w w
E1  E'2  E2  1  U '2 U 2  1 (1.7)
w2 w2
Din egalitatea puterilor aparente rezultă regula de raportare a curenţilor şi din egalitatea
puterilor active şi reactive, rezultă regula de raportare a rezistenţelor şi reactanţelor:
w2
E2 I 2  E'2 I '2  I '2  I 2
w1
2
w1 
R2 I 22  R'2 I '22  R'2  R2   (1.8)
w
 2
2
w1 
X  2 I 22  X ' 2 I '22  X ' 2  X  2  
 w2 
Se înmulţesc ecuaţia a doua din (1.4) cu w1/w2 şi a treia se împarte cu w1, obţinându-se
forma raportată a ecuaţiilor transformatorului:

U 1  R1 I 1  jX  1 I 1  E 1 ;
 U '2  R2' I 2'  jX ' 2 I '2  E 1 ; (1.9)
I 1  I 2'  I 10 .

INFLUENŢA PIERDERILOR ÎN FIER ASUPRA ECUAŢIILOR

În cazul în care pierderile în fier nu se mai neglijează, curentul de mers în gol I10 se
descompune în două componente: una I, în fază cu  m, numită componentă reactivă a

22
curentului de mers în gol (sau curent de magnetizare) şi alta Iw, perpendiculară pe  m
numită componenta activă a curentului de mers în gol (de pierderi sau wattată). Componenta
Iw corespunde pierderilor în fier (Fig. 1.5). Aşadar, luarea în consideraţie a pierderilor în
miezul feromagnetic al transformatorului conduce la apariţia unui curent suplimentar Iw,
curent care caracterizează aceste pierderi. Se defineşte o rezistenţă Rw, echivalentă
pierderilor în fier, cu o relaţie energetică, respectiv folosind relaţia de definiţie a unei
rezistenţe şi rezultă expresiile:
PFe E1
Rw   (1.10)
I w2 Iw

din care se poate scrie că E 1   Rw I w , semnul minus fiind în concordanţă cu relaţiile (1.5).
În mod analog se poate defini şi o reactanţă a miezului magnetic Xµ care corespunde
curentului de magnetizare I astfel încât putem scrie: E 1   jX  I  . Aşadar pierderile în

fier modifică numai ecuaţia a treia din sistemul (1.9) şi adaugă încă o ecuaţie în directă
legătură cu t.e.m. E 1 :

,
I 1  I 2  I 10  I w  I  ; E 1   jX  I    Rw I w (1.11)

SCHEMA ECHIVALENTĂ ŞI DIAGRAMA DE FAZORI SIMPLIFICATĂ

În concordanţă cu ecuaţiile (1.9) şi (1.11) se poate reprezenta o schemă echivalentă în T a

transformatorului, cu circuitul secundar raportat, cuplat galvanic cu primarul, schemă care
se reprezintă în Fig. 1.6.a.

Curentul de mers în gol al transformatorului are valori reduse, I10  (0,01 ... 0,1) I1n, unde I1n
este curentul nominal primar al acestuia. În ipoteza neglijării curentului de mers în gol,
schema echivalentă a transformatorului se simplifică ca în figura 1.6.b., în care rezistenţa
totală Rk şi reactanţa totală Xσk au expresiile:
, ,
Rk  R1  R2 ; X k  X 1  X  2 (1.12)

iar transformatorul electric este echivalent cu o impedanţă serie Rk, Xσk. În cazul schemei
echivalente simplificate, ecuaţiile se reduc la una singură:

U 1   U '2  Rk I '2  jX k I '2 (1.13)

23
 jX  '
jX  R2' I ' I 1 R k jX  I '
I 1 R1 2 o. 2
o. o o
I
10

I 10 I w Rw jX 
U1 U'2 U1 U '2
 I  I w I 
m o o o o

a. b.

Fig. 1.5. Diagrama Fig. 1.6. Schema echivalentă a transformatorului:

curenţilor. a - completă; b - simplificată.

Reprezentarea ecuaţiei (1.13) în planul complex, conduce la diagrama de fazori simplificată

a transformatorului electric, desenată în Fig. 1.7., în care s-a ales ca origine de fază
tensiunea U 2' .

-j X  I '2
k
F
U 1

O A C D E
 -U '
2 2
B
-I ' -R kI '2
2

Fig. 1.7. Diagrama de fazori simplificată a transformatorului

BILANŢUL DE PUTERI ACTIVE AL TRANSFORMATORULUI

Pentru a deduce ecuaţia de bilanţ a puterilor active se porneşte de la schema echivalentă în T

a transformatorului. În această schemă apar trei rezistenţe şi, conform teoremei conservării

P = U1 I1 cos 1 P = U I cos 2
1 2 2 2

R I2 P = R I2 R 2 I 22
1 1 Fe ww
Fig. 1.8. Diagrama de bilanţ a puterilor active.

24
puterilor active, în transformator se produc trei categorii de pierderi active: în înfăşurarea
primară, în înfăşurarea secundară şi în miezul feromagnetic. Diagrama bilanţului de puteri
active al transformatorului se prezintă în Fig. 1.8.

1.5. REGIMURI PERMANENTE LIMITĂ DE FUNCŢIONARE

Se numeşte regim permanent de funcţionare, regimul în care mărimile caracteristice sunt

constante în timp sau variază periodic. Regimurile limită de funcţionare sunt regimul de gol
şi regimul de scurtcircuit

REGIMUL DE FUNCŢIONARE ÎN GOL

Regimul de funcţionare în gol este caracterizat de curent secundar nul, I2 = 0, La

funcţionarea în gol, transformatorul este echivalent cu o bobină cu miez de fier care are
schema echivalentă formată din grupul paralel Rw – Xµ.

Pentru a încerca un transformator în gol se foloseşte schema experimentală din Fig. 1.9, în
care RT este un regulator de tensiune (autotransformator) reglabil, iar T este transformatorul
de încercat. Aparatele din schemă, la încercarea de funcţionare în gol, se aleg astfel încât să
poată măsura tensiunile nominale ale transformatorului şi curenţi reduşi, în gama (2...10) %
din curentul nominal primar.

*
o o A1 * W1 o o.

~ RT V1 V2

o o o o
K T

Fig. 1.9. Schema de montaj pentru încercarea transformatorului în gol.

Încercarea în gol, la tensiune nominală, se realizează astfel: se reglează din RT

tensiunea aplicată până când aceasta ia valoarea U10 = U1n şi în acel moment se măsoară
valorile P10, I10, şi U20. Cu ajutorul celor patru mărimi măsurate la mersul în gol, se pot
calcula câteva date caracteristice ale transformatorului şi anume:

 raportul de transformare, k  U10 / U 20 ;

25
 I10 S
 curentul de mers în gol raportat la curentul primar: i10 [%]  100, unde I1n  1n ;
I 1n U 1n
2
 pierderile nominale în fier (miez): PFen  P10  R1I10  P10 ;

 factorul de putere la mersul în gol cos 10:

P10
cos10   ( 0 ,05 ...0,3 )
U10 I10
 parametrii Rw şi X din schema echivalentă se deduc având în vedere că la
funcţionarea în gol, schema echivalentă este un circuit Rw - Xµ paralel, astfel încât avem:
P10  PFe U10 I10 cos10 U10 I w ,
U10 U10 U10 (1.14)
Rw   ; X 
I w I10 cos10 I10 sin10

REGIMUL DE FUNCŢIONARE ÎN SCURTCIRCUIT

Funcţionarea în scurtcircuit este caracterizată de U2 = 0, sau de impedanţă de sarcină nulă.

Schema echivalentă simplificată a transformatorului la scurtcircuit este prezentată în
Fig. 1.10, parametrii Rk şi Xk numindu-se şi parametrii de scurtcircuit. Se poate defini
tensiunea nominală de scurtcircuit a transformatorului ca fiind tensiunea care, aplicată unei
înfăşurări când cealaltă înfăşurare este în scurtcircuit, face ca prin transformator să circule
curenţii nominali. Din schema prezentată în Fig. 1.10, deducem valoarea relativă a tensiunii
nominale de scurtcircuit şi a componentelor sale:

2 2
U Z I I R 2  X 2k R I  X I 
u kn  1k  k 1n  1n k   k 1n   k 1n  
U1n U1n U1n  U1n   U1n  (1.15)
2 2 R I X I
 u ka  u kr ; u ka  k 1n , u kr  k 1n
U1n U1n

în care: ukn se numeşte tensiune nominală de scurtcircuit raportată, iar uka şi ukr
componentele activă şi reactivă ale acesteia, care reprezintă două constante ce
caracterizează transformatorul. Pentru încercarea de scurtcircuit se foloseşte o schemă
asemănătoare cu aceea din Fig. 1.9, cu deosebirea că, în secundar, se montează un
ampermetru A2 în locul voltmetrului V2, iar aparatele se aleg pentru curenţi nominali şi
pentru tensiuni reduse (10 ... 15) % din Un.

26
 I 1k R k jX  Se reglează din RT tensiunea, până când prin
A o o
a
transformator circulă curenţii nominali şi se
citesc datele U1k, I1k = I1n şi P1k. Cu ajutorul
U1k
celor trei valori măsurate la scurtcircuit se
determină alte mărimi caracteristice ale
X o o
x transformatorului. Aceste mărimi se
Fig. 1.10. Schema echivalentă la scurtcircuit calculează astfel:
.
 tensiunea nominală de scurtcircuit în procente se determină cu relaţia:
U1k
u kn %  100  ( 4 ...15 ) %
U 1n
 parametrii globali Rk şi Xk se calculează cu relaţiile:
2
P1k U 
Rk  ; X k   1k   Rk2  Z k2  Rk2 (1.16)
I12k  I1k 
 pierderile nominale în înfăşurări PJn:
PJn  P1k (1.17)

 componentele tensiunii nominale de scurtcircuit se determină cu relaţiile:

Rk I1n Rk I 2' n X  k I1n X k I 2' n

u ka   ; u kr   (1.18)
U1n U1n U1n U1n

1.6. CARACTERISTICILE TRANSFORMATORULUI

Caracteristicile transformatorului se pot determina, prin calcul, în urma cunoaşterii

mărimilor specifice uka, ukr, PJn, PFen, care s-au dedus din încercările efectuate în
regimurile limită de funcţionare în gol şi în scurtcircuit.

CARACTERISTICA EXTERNĂ

Caracteristica externă a transformatorului electric este definită de relaţia U2 = f(I2), pentru

U1 = constant şi cos2 = constant Se determină întâi căderea de tensiune relativă secundară
raportată la tensiunea secundară de mers în gol:

U 2 U 20 U 2 ( U 20 U 2 )  ( w1 / w2 ) U '20 U '2 U1n U '2

   
U 20 U 20 U 20  ( w1 / w2 ) U '20 U1n

27
deoarece U '20  E '20  E1  U1n . Pornind de la Fig. 1.7, în care OF = OE şi D este proiecţia
lui F pe -U'2, putem scrie că:

U1n U '2  AE  AD  AC  CD  Rk I '2 cos  2  X k I '2 sin  2

aşa încât căderea relativă de tensiune de la gol la sarcină se scrie:

U 2 Rk I '2n I '2 X I' I'

  '  cos  2  k 2n  ' 2  sin  2
U 20 U 1n I 2 n U1n I 2n

Expresia căderii relative de tensiune devine:

U 2
 ( u ka cos  2  u kr sin  2 ) (1.19)
U 20

în care:   I 2' / I 2' n  I 2 / I 2n este factorul de încărcare al transformatorului. În Fig. 1.11 se

prezintă familia de caracteristici externe ale transformatorului.

CARACTERISTICA RANDAMENTULUI

Caracteristica randamentului este definită de relaţia  = f(I2) sau  = f(), pentru

U1 = U1n = const. şi cos2 = constant. Se porneşte de la definiţia randamentului:
P2
 ; P  suma pierderilor .
P2  P

U2 
 = * cos  = cap.
2 2 2
cos  = 1
. . 1 2
U20 . .
.
cos  = ind.  U2n cos  = ind. sau cap.
2 2

n

0,5 1  0,5  1 
opt.
0 0
0,5 I 2n I 2n I 2 0,5 I 2n I 2n I 2

Fig. 1.11. Familia de caracteristici externe. Fig. 1.12. Caracteristicile randamentului.

28
 2
Suma pierderilor P  R1 I12  R2' I 2'  PFe se deduce din diagrama de bilanţ a puterilor
active Relaţia randamentului se mai poate pune sub forma echivalentă:

U '2 I '2 cos  2


U '2 I '2 cos  2  R1I12  R'2 I '22  PFe

Dacă se ţine seama că I 2'  I 2' n şi că :

S n U '2 I '2 n ; R1 I12  R'2 I '22 ( R1  R'2 )I '22  Rk I '22  2 Rk I '22n  2 PJn

expresia finală a caracteristicii randamentului transformatorului devine:

S n cos  2
 (1.20)
S n cos  2  2 PJn  PFen

În Fig. 1.12, se prezintă familia de caracteristici ale randamentului. Se constată că

există o încărcare ( =  opt.) pentru care randamentul este maxim. Randamentul maxim se
determină rezolvând ecuaţia / = 0 care, după rezolvare, ne conduce la determinarea
PFen
unei valori optime a factorului de încărcare , dată de relaţia:  opt.  . Pentru valoarea
PJn

optimă a factorului de încărcare se obţine randamentul maxim al transformatorului. În

general, diferenţa dintre max şi n este foarte mică, încât este potrivit să se utilizeze
transformatorul nu la max, ci la n.

1.7. PARTICULARITĂŢILE TRANSFORMATOARELOR TRIFAZATE

Pentru transformatoarele utilizate în reţelele trifazate de putere se folosesc, în principal,

două variante constructive: grupul transformatoric şi transformatorul trifazat cu miez
compact, care de fapt este transformatorul trifazat obişnuit.

GRUPUL TRANSFORMATORIC

Grupul transformatoric se foloseşte mai rar numai la puteri mari şi foarte mari şi este format
din trei transformatoare monofazate identice, cu înfăşurările conectate în stea sau în
triunghi. În Fig. 1.13, se prezintă schema electrică a grupului transformatoric cu înfăşurările
conectate în stea. Grupul transformatoric se foloseşte la puteri foarte mari, deoarece
transportul se realizează mai uşor şi rezerva este un transformator monofazat în loc de unul

29
trifazat. Grupul se foloseşte numai în regimuri simetrice, în regimuri nesimetrice se produce
un dezechilibru puternic al tensiunilor de fază datorită componentelor homopolare mari de
flux magnetic şi de tensiune care deplasează puternic neutrul stelei tensiunilor de fază.

A o ( R) B o ( S) C o ( T)
a o bo c o

  
A B C

o o o o o
o

o o o
o o o

Fig. 1.13. Schema electrică a grupului transformatoric, cu înfăşurările conectate în stea.

TRANSFORMATORUL TRIFAZAT OBIŞNUIT

Construcţia transformatorului trifazat obişnuit (cu miez compact, sau cu flux forţat) provine
teoretic din grupul transformatoric prin efectuarea unor modificări succesive. Să
presupunem că cele trei transformatoare ale grupului transformatoric sunt aşezate ca în
Fig. 1.14.a. Constatăm că fluxul magnetic rezultant prin coloana comună este nul, deoarece
cele trei fluxuri A, B, C, fiind trifazate simetrice, au suma nulă în orice moment de timp.

Aşadar, în regimuri simetrice, cele trei coloane pot lipsi. Ajungem la construcţia din
Fig. 1.14.b., în care se reprezintă un transformator trifazat cu miez perfect simetric, greu de
realizat practic, datorită îmbinărilor dintre jugurile inferioare şi superioare. Renunţăm la
două dintre jugurile construcţiei simetrice (cele marcate cu linie îngroşată în Fig. 1.14.b.) şi
se rabat, în linie dreaptă, jugurile rămase, astfel că ajungem la construcţia din Fig. 1.14.c.,
care constituie cea mai folosită construcţie de miez magnetic trifazat pentru
transformatoarele electrice de putere. Această construcţie se numeşte transformator
obişnuit (cu miez compact, sau cu flux forţat, în sensul că suma celor trei fluxuri A + B +
C, este "forţată" să fie nulă).

30
  
 B o  B o
A A o
o o
o  o  o o o o
C
o o o C o o o
  
o A B C
o
o o o o o o
o
o o o o o o
o
o
o
 +  +  o
A B C

a. b. c.

Fig. 1.14. Transformarea grupului transformatoric în transformator obişnuit (cu miez compact):
a - grup transformatoric; b - transformator cu miez perfect simetric; c - transformator obişnuit.

TRANSFORMATORUL TRIFAZAT ÎN REGIM NESIMETRIC

Dacă transformatorul trifazat funcţionează într-un regim nesimetric sinusoidal, atunci suma
fazorială a celor trei fluxuri  A +  B +  C, nu se mai anulează şi verifică relaţia:
 A  B   C 3 o , în care:  o este componenta homopolară a fluxului magnetic,

sinfazică pe cele trei faze. La transformatorul obişnuit, componenta homopolară  o nu are

pe unde se închide, deoarece coloanele centrale din Fig. 1.14.a lipsesc. În această situaţie,
fluxul homopolar nu se poate închide decât prin aer şi în parte prin schela metalică a
transformatorului (tiranţi, cuvă) producând pierderi suplimentare. Acest flux  o este însă
mic, deoarece reluctanţa corespunzătoare este foarte mare având porţiuni însemnate de aer.
Din această cauză, transformatorul trifazat obişnuit, deşi are o oarecare nesimetrie
magnetică, poate funcţiona relativ bine, în sarcină nesimetrică, având componenta
homopolară de flux mult redusă.

În cazul grupului transformatoric fluxul  o se poate închide nestingherit pe traseele

fluxurilor  A,  B,  C dând naştere la tensiuni de nesimetrie pe cele trei faze ale reţelei. Din
această cauză, grupul transformatoric nu funcţionează bine în sarcină nesimetrică

1.8. SCHEME ŞI GRUPE DE CONEXIUNI – TRANSFORMATOARE TRIFAZATE

Înfăşurările trifazate ale transformatoarelor electrice pof fi conectate în stea, triunghi sau
zig - zag (numai pentru joasă tensiune).

31
SCHEME DE CONEXIUNI

a. Conexiunea stea

Conexiunea stea se notează cu simbolul "y", pentru înfăşurările de joasă tensiune şi cu

simbolul "Y", pentru cele de înaltă tensiune. Conexiunea se realizează, practic, legând
împreună începuturile (sau sfârşiturile) înfăşurărilor de fază, cum se arată în Fig. 1.15.
Mărimile fazoriale de fază, indicate pe figură (în cazul încărcării simetrice) s-au notat cu
indicele "f", iar mărimile de linie s-au notat cu indicele "l". Pentru conexiunea stea, în
regimuri simetrice de funcţionare, puterea aparentă trifazată şi relaţiile dintre tensiunile şi
curenţii de linie şi de fază sunt următoarele:

S  3 U l I l  3 U f I f ; U l  3 U f ; I l  I f

b. Conexiunea triunghi
Schema de conexiuni triunghi are simbolul "d" pentru înfăşurările de joasă tensiune şi
simbolul "D" pentru înaltă tensiune. Această schemă de conexiune se realizează, conectând
sfârşitul unei înfăşurări de fază cu începutul înfăşurării fazei următoare (Fig. 1.16).

R S T
R S T o o o
o o o Il
Ul
Il
Ul oa ob oc
ao o
b Ul oc
If
If
Uf Uf Uf Uf

o o oz
x y
xo oy zo

Fig. 1.15. Conexiunea stea. Fig. 1.16.Conexiunea

triunghi.

Pentru conexiunea triunghi, în regimuri simetrice de funcţionare, puterea aparentă trifazată

şi relaţiile dintre tensiunile şi curenţii de linie şi de fază sunt următoarele:

S  3 U l I l  3 U f I f ; U l U f ; I l  3  I f

c. Conexiunea zig - zag

Schema de conexiune zig - zag se realizează numai la înfăşurările de joasă tensiune ale
transformatoarelor de distribuţie, care au consumatori monofazaţi, conexiunea asigurând o

32
oarecare simetrizare a sarcinii. Conexiunea zig - zag se notează cu litera "z" şi se poate
executa numai dacă înfăşurarea este formată, pe fiecare fază, din câte două bobine identice,
având fiecare câte w2/2 spire.

În Fig. 1.17, sunt prezentate schema de conexiuni şi diagrama de fazori ale înfăşurării
conectate în zig - zag. Constatăm că o fază a zig-zag-ului este formată din două bobine
aparţinând la două coloane diferite, ceea ce face ca nesimetria produsă de sarcina
monofazată de pe o fază să se reflecte pe două coloane ale miezului, fapt ce asigură o
anumită simetrizare a transformatorului.

Pentru conexiunea zig-zag, în regimuri simetrice de funcţionare, puterea aparentă trifazată şi

relaţiile dintre tensiunile şi curenţii de linie şi de fază sunt următoarele:

S  3  U l I l  3  U f I f  3 3  U 'f I f ; U l  3 U f  3U 'f ; I l  I f

R S T b
o o o
Il Ul
o
a o
b oc
If p Ul

U'f Uf Uf
o o o x,y,z a
x o
y z U'f U'f
o o
m n
U'f

o m on o p
c
a. b.

Fig. 1.17. Conexiunea zig - zag: a - schema electrică; b - diagrama de fazori.

GRUPE DE CONEXIUNI
În sistemele trifazate defazajul dintre tensiunile de linie de joasă tensiune şi de înaltă
tensiune măsurat între bornele omoloage este întotdeauna multiplu de 30.

Se numeşte grupă de conexiune numărul care reprezintă defazajul dintre fazorul tensiunii de
linie de înaltă tensiune (de exemplu UAB) şi fazorul tensiunii omoloage de joasă tensiune
(Uab) măsurat de la fazorul de înaltă tensiune spre cel de joasă tensiune, în sensul acelor de
ceasornic (numerotarea triunghiurilor fazorilor fiind făcută în planul complex tot în sensul
acelor ceasornicului), defazaj împărţit la 30. De exemplu, schema şi grupa Yd-11 se referă
la un transformator trifazat cu înfăşurarea de înaltă tensiune conectată în stea, înfăşurarea de

33
joasă tensiune conectată în triunghi şi cu un defazaj între fazorii UAB şi Uab egal cu
11 x 30  = 330. În Fig. 1.18 se arată că dacă la un ceas minutarul este fazorul UAB şi orarul
este fazorul Uab, diagrama de fazori a grupei 11 este analoagă unui ceas care indică ora 11.
Acelaşi ceas, la grupa 5, de exemplu, ar indica ora 5.

UAB
Uab

330˚ = 11·30˚

Fig. 1.18. Fazorii grupei 11, la un ceas cu minutarul UAB şi orarul Uab, simbolizează ora 11.

Grupele de conexiune Yy, Dd şi Dz sunt grupe pare, iar grupele Yz, Dy şi Yd sunt grupe
impare. Dintre toate grupele posibile sunt standardizate grupele 5, 6, 11 şi 12. Celelalte
grupe se obţin din cele standardizate prin permutarea circulară a bornelor înfăşurărilor de
înaltă şi/sau de joasă tensiune.

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A GRUPEI DE CONEXIUNI

Determinarea experimentală a grupei de conexiuni se poate face prin metoda grafică a

voltmetrului, pentru transformatoare cu rapoarte k de transformare mici (uzual k <10) şi prin
metoda analitică pentru transformatoare cu rapoarte de transformare mari (uzual k >10).

B
Ao UBb
o o o a
Bo b UAB
o o RT o b UCb
Co Uab
o o T o c
K
A=a C
R S T V 
a. b.

Fig. 1.19. Determinarea experimentală a grupei de conexiuni:

a - schema experimentală; b - metoda grafică.

Metoda grafică este una dintre cele mai simple metode de determinare experimentală a
grupei de conexiune. Cu ajutorul acestei metode se face o încercare de funcţionare în gol a

34
transformatorului T la tensiune redusă, bornele omoloage A şi a fiind legate între ele
(Fig. 1.19.a). Se măsoară următoarele 5 tensiuni: UAB, Uab = UAb, UBb, UCb, UBc. Grupa de
conexiuni se determină astfel: se desenează la scară, triunghiul echilateral ABC al
tensiunilor cu latura UAB, aşa cum se arată în Fig. 1.19.b. În planul triunghiului ABC
(punctele A, B, C fiind notate în sens orar), în care a  A, se determină punctul "b" la
intersecţia cercurilor cu centrele în A, B, C şi de raze egale, respectiv, cu UAb, UBb, UCb. Se
măsoară unghiul dintre UAB şi Uab, în sens orar rezultând valoarea 330 (Fig. 1.19.b).
Transformatorul are grupa de conexiuni 330/30 = 11.

1.9. FUNCŢIONAREA TRANSFORMATOARELOR ÎN PARALEL

Conectarea în paralel a transformatoarelor este necesară pentru asigurarea continuităţii

alimentării cu energie electrică în timpul reviziilor, sau la creşterea puterii staţiilor electrice.

În Fig. 1.20, se prezintă schema de conectare în paralel a două transformatoare, notate cu

Tα şi Tβ. Aplicând regula divizorului de curent (în cazul când secundarele au tensiuni
diferite) se obţin expresiile curenţilor absorbiţi de cele două transformatoare I1 şi I1 :

I  Z k
I 1  I c,
Z k  Z k
(1.21)
I  Z k
I 1  I c
Z k  Z k

în care Ic reprezintă un curent de circulaţie, care încarcă suplimentar transformatoarele chiar

şi la funcţionarea în gol, având expresia

U '2 U '2
Ic (1.22)
Z k  Z k

Transformatoarele funcţionează bine în paralel dacă curentul de circulaţie Ic este nul, caz în

care trebuie îndeplinită condiţia complexă: U '2 U '2 , echivalentă cu două condiţii scalare,

obţinute prin egalitatea modulelor şi argumentelor tensiunilor. Egalitatea modulelor

tensiunilor complexe U '2 siU '2 impune egalitatea rapoartelor de transformare ale celor

două transformatoare care reprezintă prima condiţie de punere în paralel a acestora.

35
 R I1 Z k
S o o
I1
T A2 B C U1 U'2
A1 B 1 C 1 2 2
o o o
I
T T I1 Z k Z
o o I1
o

a 1 b1 c 1 a 2 b2 c 2 U1 U'2
R'
o o
S'
T'
a. b.

Fig. 1.20. Conectarea în paralel a transformatoarelor electrice trifazate:

a - schema electrică; b - schema echivalentă simplificată.

Standardele prevăd că rapoartele de transformare a două transformatoare funcţionând în

paralel, pot diferi cu maxim 0,5 %. Egalitatea argumentelor tensiunilor U '2 şi U '2 impune

ca transformatoarele să aibă aceeaşi grupă de conexiune, care reprezintă a doua condiţie de

punere în paralel.

Primele două condiţii asigură funcţionarea perfectă în gol a transformatoarelor. Vom deduce
care sunt condiţiile ca şi în sarcină funcţionarea în paralel să fie perfectă.

Considerăm în continuare, că Ic = 0. Împărţim relaţiile curenţilor I1 şi I1 şi se găseşte:

I 1 Z k Z k j(  k   k  )
  e (1.23)
I 1 Z k Z k

Curenţii I1 şi I1 , se adună aritmetic (avantaj) şi nu vectorial, când  k    k  , în care caz

I1 / I1 = I1 / I1 şi deci, I1 + I1 = I. Rezultă a treia condiţie de cuplare în paralel:
transformatoarele trebuie să aibă acelaşi defazaj intern, adică să avem îndeplinită condiţia:

X k X k
arctg  arctg
Rk Rk

condiţie îndeplinită dacă S1/S1  (1 ... 4), deci puterile celor două transformatoare nu
trebuie să difere prea mult. Eroarea maximă la condiţia trei este de 15 grade electrice.

Considerăm în continuare, că k  k , când relaţia (1.23) amplificată cu raportul I1n / I1n,

se mai poate scrie:

36
 I1  I1n Z k  I1n uk 3I1U1n  3I1nU1n S   S n u k
  , sau  
I1  I1n Z k  I1n u k 3I1U1n  3I1nU1n S  S n u k

relaţie din care se deduce:

S  S n u k 
  (1.24)
S  S n u k

De aici rezultă că două transformatoare, funcţionând în paralel se încarcă proporţional cu

puterile lor nominale şi invers proporţional cu tensiunile lor de scurtcircuit. Rezultă a patra
condiţie de punere în paralel: cele două transformatoare să aibă aceleaşi tensiuni nominale
de scurtcircuit, pentru a se încărca fiecare proporţional cu puterea sa nominală. În caz
contrar, transformatorul cu tensiunea de scurtcircuit mai mică se va încărca primul la
valoarea nominală, cel de al doilea rămânând descărcat.

Standardele prevăd că tensiunile nominale de scurtcircuit pentru două transformatoare,

funcţionând în paralel, pot să difere cu maxim 10 %.

S S S
Relaţia (1.24) se mai poate scrie sub forma echivalentă generalizată:  
S n S n S n
u k u k u k

1.10. PROBLEME APLICATIVE

APLICAŢIA 1.1

La încercarea în scurtcircuit, la curenţi nominali, a unui transformator monofazat având

puterea Sn = 100 kVA şi tensiunile UnI/UnJ = 10/0,4 kV, s-au măsurat puterea activă P1k =
2300 W şi tensiunea U1k = 16 V. Măsurătorile s-au efectuat pe partea de joasă tensiune. Să
se calculeze parametrii de scurtcircuit (Rk, Xk, Zk) şi componentele activă şi reactivă uka şi
ukr ale tensiunii nominale de scurtcircuit.

Soluţie: a. Se determină curenţii nominali ai transformatorului:

S n 100 10 3 S 100 10 3

I1n   250 A; I 2 n  n  10 A
U nJ 400 U nI 10 103

Încercarea de scurtcircuit se face la curentul nominal primar, deci putem scrie: I1k
= I1n = 250 A. Parametrii de scurtcircuit se calculează astfel:

37
 U 16 P 2300 2 2
Z k  1k  0,064 ; Rk  2k  2 0 ,037  ; X k  Z k  Rk 0 ,0524 
I1k 250 I1k 250

b. Componentele activă şi reactivă ale tensiunii de scurtcircuit sunt:

Pk 2300 Uk 16
u ka   3  0 ,023 ; u k    0 ,04 ; u kr  u k2 u ka
2
 0,0327
S n 100 10 U nJ 400

APLICAŢIA 1.2

Un transformator monofazat are o variaţie relativă a tensiunii secundare de 3% de la gol la

sarcină nominală pur ohmică şi de 4,9 % de la gol la sarcină nominală cu defazajul 2 = 45
inductiv. Să se determine tensiunea relativă de scurtcircuit a transformatorului şi de câte ori
este mai mare curentul de scurtcircuit (în regim permanent) sub tensiune nominală decât
curentul nominal.

Soluţie: Aplicăm relaţia (1.25) pentru regimul nominal ( = 1) în cele două cazuri
date (= 0, respectiv,  = 45 ind.) şi avem:

0,03  1 ( u ka cos0   u kr sin 0  );

0,049  1  ( u ka cos 45 u kr sin 45 )

din care rezultă valorile uka = 0,03 şi ukr = 0,04 şi deci uk = 0,05. Raportul ki dintre curentul
de scurtcircuit la tensiune nominală şi curentul nominal este:

I kn 100 100
ki     20
I n u k [%] 5

APLICAŢIA 1.3

Pe plăcuţa indicatoare a unui transformator trifazat sunt trecute următoarele date:

puterea nominală Sn = 630 kVA, tensiunile nominale U1n/U2n = 6/0,4 [kV/kV], pierderile
nominale în miez PFe = 1,2 kW, pierderile Joule nominale în înfăşurări PJn = 10 kW,
tensiunea nominală de scurtcircuit uk = 6 %, grupa de conexiuni Dy - 11. Ce alte date
importante se mai pot determina cu ajutorul datelor nominale înscrise pe plăcuţa indicatoare
?

Soluţie: a. Curenţii de linie (notaţi cu indicele l) şi de fază (notaţi cu indicele f) ai

transformatorului se calculează cu relaţiile:

38
 Sn 630 10 3 I 60 ,62
I1l   3
 60 ,62 A; I1 f  1l   35 A
3  U1n 3  6 10 3 3
Sn 630 10 3
I 2l  I 2 f    909 ,3 A
3 U 2n 3  0,4 10 3

b. Tensiunile de fază se calculează astfel:

U 2n 400
U1 f  U1l  U1n  6kV ; U 2 f    231 V
3 3

c. Parametrii de scurtcircuit Rk şi Xk ai transformatorului se deduc astfel:

PJn 10 4 U 1k 0 ,06  6000

Rk  R1  R'2    2 ,72  ; Z k    10,28 ;
3I12f 3  35 2 I1 f 35
2 2
X k  X 1  X ' 2  Z k2  Rk2  10 ,28  2,72  9 ,9 

d. Componentele activă şi reactivă ale tensiunii nominale de scurtcircuit uka şi ukr au

expresiile:

Rk I1 f 2 ,72  35 X k I1 f 9 ,9  35
u ka    0 ,01586; u kr    0 ,05775
U 1n 6000 U 1n 6000

e. Randamentul nominal al transformatorului la un factor de putere inductiv egal cu

0,707 se determină cu relaţia cunoscută:

S n cos  2 630  0,707

n    0 ,9754
S n cos  2  PFen  PJn 630  0 ,707 1,2 10

f. Randamentul maxim al transformatorului se determină după ce se deduce factorul

de încărcare optim  opt:

PFen 1,2  opt  S n cos  2

 opt    0 ,346  max  2
PJn 10  opt  S n cos  2  PFen  opt  PJn

0 ,346  630  0 ,707

  max  2  0 ,9847
0.346  630  0,707 1,2 0 ,346 10

Se constată că diferenţa dintre randamentul maxim şi cel nominal este sub un

procent, deci nu este potrivit ca transformatorul să funcţioneze la randament maxim (când
debitează numai 0,346 din sarcina nominală), ci la randament nominal.

39
 g. Curentul permanent de scurtcircuit, la tensiune nominală, este (în valori efective):

100 100
I1kn  I1n   60 ,62   1010 A
u k [%] 6

APLICAŢIA 1.4

Trei transformatoare trifazate notate cu ,  şi  au puterile nominale Sn = 1000

kVA, Sn = 1200 kVA, Sn = 1600 kVA şi tensiunile nominale de scurtcircuit uk = 5,6 %,
uk = 6%, uk = 6,3 %. Să se determine: a. puterea maximă admisibilă pe care o pot debita
cele trei transformatoare funcţionând în paralel; b. cum se vor încărca cele trei
transformatoare, dacă trebuie să debiteze în reţea puterea totală S = 3000 kVA.

Soluţie: a. Relaţia (1.33’) a puterilor şi tensiunilor de scurtcircuit se poate generaliza

astfel:

S S S S  S   S 
    k
S n S n S n S n S n S n
 
u k u k u k u k u k u k

La funcţionarea în paralel, se încarcă primul la puterea nominală, transformatorul

care are tensiunea de scurtcircuit cea mai mică. Deci, vom avea S = Sn = 1000 kVA
şi din relaţia de mai sus rezultă k = uk = 5,6 %. Prin urmare, puterile cu care se încărcă
transformatoarele  şi  sunt: S = kSn /uk = = 5,61200/6 = 1120 kVA, S = 5,61600/6 =
1422 kVA. Transformatoarele debitează simultan puterea maximă Smax = Sn + S + S =
3542 kVA, mai mică în raport cu puterea totală disponibilă de 3800 kVA.

b. Cunoaştem suma S + S + S şi din relaţia puterilor de mai sus deducem pe S , S

, S:

S n u k  1000 / 5,6
S   ( S   S  S  )   3000   847 kVA
 S nj u kj 1000 1200 1600
 
j   , ,  5,6 6 6,3

Analog, se deduc puterile S = 949 kVA şi S = 1204 kVA.

40