TEMA

A.

1. Interogatia „nonsens frivol?” pune in evidenta cititorului faptul ca adeseori semnele

amplasate pe strada in care oamenii sunt indrumati sa zambeasca poate sa fie considerata o idee
neinsemnata, care nu are vreo influenta la nivelul populatiei.

2. In Port Phillip s-au folosit voluntari pentru a se afla cat de des zambesc oamenii cand trec
pe langa ei alte persoana („s-au folosit voluntari pentru a se afla cat de des zambesc oamenii celor
pe langa care trec pe strada”).

3. Amplasarea semnelor care le precizeaza trecatorilor ca se afla in „zona cu 10 zambete pe

ora” ii reduce teama de infractionalitate, deoarece zambetul ii incurajeaza pe oameni sa se simta
mai in siguranta.

4. Promovarea unei atmosfere prietenoase este mult mai ieftina pentru autoritati si mult mai
usor de implementat.

5. Secventa „a straluci de bunavointa” se refera la starea de buna dispozitie ce apare la

oameni dupa ce ei, la randul lor, au avut parte de un element sau de un eveniment ce i-a imbunat.

B.

Contractul social ce apare intre un stat si cetatenii acestuia devina baza administrativa pe
care se construieste o societate la acel moment dat. Aceste fundamente si principiile din spatele lor
vor fi resimtite pe toate nivelurile social-politice, indiferent daca individul sau un grup de indivizi
adera la hotararile luate de autoritati.

In opinia mea, deciziile impuse de catre organele statului afecteaza relatiile dintre cetateni,
deoarece acestea se reflecta in comportamentul indivizilor, adaptat in functie de obligatiile si
restrictiile stabilite.

In primul rand, capacitatea cu care autoritatile au fost investite, aceea de a lua masuri spre
binele majoritatii, poate avea un efect pozitiv asupra bunastarii populatiei, in special daca sunt
satisfacute cat mai multe nevoi si este asigurat un mod de viata prielnic pentru cat mai multi
cetateni. In acest caz, cu cat procentul de populatie multumita cu starea societatii este mai mare, cu
atat mai mult acest sentiment o sa fie amplificat de catre cetateni, acest lucru reflectandu-se si in
relatiile dintre ei. De pilda, din textul „Fara limita de zambit”, de Peter Singer, aflam ca autoritatile,
prin facilitarea organizarii de petreceri stradale, au indemnat cetatenii sa interactioneze unul cu
altul, fapt inexistent inainte, chit ca locuiau pe aceeasi strada.

Pe de alta parte, deciziile autoritatilor nu sunt intotdeauna acceptate; ba chiar in unele

cazuri sunt oprimante, acest lucru reflectandu-se in primul rand la nivelul relatiilor dintre cetateni.
Oamenii, aflandu-se intr-un mediu ostil, incep sa isi piarda increderea in membrii grupului, si astfel
teama ii conduce catre un comportament marcat de banuieli excesive. Devenind sentimentul
predominant intr-o societate, frica incepe sa distruga orice fel de relatii care ar fi putu exista intre
cetateni. Un exemplu ar fi romanul „1984”, de George Orwell, in care societatea distopica, instaurata
de un guvern totalitar, creeaza tensiuni imense nu numai intre colegii de munca, dar pana si intre
colocatorii aceluiasi bloc, fiecare individ temandu-se si banuindu-l pe cel de langa el.
 In concluzie, hotararile luate de autoritati au un impact masiv asupra relatiilor atat
personale, cat si intrapersonale, deoarece societatea moderna este intemeiata pe baza unui contract
social, in care statul promite bunastare cetatenilor in schimbul aderarii la reguli.

SUBIECTUL II

Simbolismul este o miscare artistica manifestata in literatura, arta si muzica, aparut in Franta
in secolul al 19-lea ca reactie impotriva parnasianismului si naturalismului. Curentul manifesta o
dorinta de innoire a liricii, de resuscitare a sensibilitatii in poezie, in contradictie cu lirismul rece si
impersonal cultivat de parnasianism. Denumirea a fost propusa de Jean MoreÁs, intr-un articol
manifest intitulat sugestiv “Le Symbolisme”, aparut in 1886, derivata fiind de la simbol, ca
posibilitatea de exprimare a inefabilului. Termenul provine din franceza (symbole) si desemneaza un
procedeu artistic care se substituie unei serii de configuratii ale realului si transmite direct sau
sugereaza stari de spirit, trairi, reprezentari care stau la baza constituirii spatiului imaginar.

Considerat initial un poet al micilor tristeti provinciale, George Bacovia se dovedeste a fi cel
mai reprezentativ simbolist roman, inscriindu-se linia Baudelaire-Verlaine in directia liricii decadente.
Cadrul existential dominant este “infernul citadin” (Mihail Petroveanu), solititudinea fiind o stare
obisnuita, prin urmare poetul decadent se individualizeaza printr-o viziune a lumii si a lui insusi
derivata din estetica raului. Aceasta este marcata de coordonate precum existenta umana vazuta in
decadere continua, procesul constant de descompunere a universului, spectrul mortii
atotcuprinzatoare, monotonie, spleen, eul poetic traind permanent sub semnul nevrozei si al
angoasei. Asadar, universul bacovian este un spatiu al recluziunii, unde oamenii apar si dispar de pe
scena vietii intr-un anonimat absolut, in acest univers decadent al neimplinirii existentiale.

Poezia „Cuptor” reprezinta o opera autentica simbolista, targul devenind un spatiu thanatic
sub semnul caldurii toropitoare, ce descompune materia intr-un ritm accelerat, consecinta a unui
univers aflat sub semnul unei burghezii rationaliste, ce propaga sentimentul de spleen.

Tema acestui poem, moartea, de la care eul poetic nu mai poate fi salvat nici prin iubire, se
reflecta in peisajul sumbru, despre care eul ii spune iubitei lui: „Sunt cativa morti in oras,
iubito,/Chiar pentru asta am venit sa-ti spun”. Motivul cadavrului, a materiei in penultimul ei stadiu,
domina cadrul literar, avand ca scop evidentierea dimensiunea acestei degradari a orasului. Caldura
este un element fatidic, ea actionand ca mesager al mortii, dar si catalizator al reactiei de
descompunere.

Nimeni nu scapa de aceasta cruda soarta, caci si „cei vii se misca si ei descompusi”, iar corpul
celei iubite a inceput si el sa se destrame. Imaginile olfactive sunt contrastante – pe de o parte,
mirosul de cadavre, intepator, pe de alta, mirosul parfumului, simbol al feminitatii, o ultima
incercare de a sfida thanatosul prin eros. Zadarnic, insa, caci rozele, specifice amorului, al curateniei
sufletesti, sunt asezate pe corpul iubitei, prinsa in aceasta descompunere universala, devenind astfel
elementele unui ritual de inhumare.

Ciclicitatea acestui tablou, marcata de versurile refren („Sunt cativa morti in oras, iubito/Si-
ncet cadavrele se descompun”) evidentiaza suferinta eului poetic, torturat de spleen-ul mediului
citadin ce il claustreaza intr-un plan lipsit de orice originalitate, de orice dorinta de indeplinire a
idealurilor, cu atat mai mult ca stie ca iubirea nu il va salva, ci doar va piere molcom sub semnul
mortii necrutatoare.
 In concluzie, poezia „Cuptor”, de George Bacovia, se incadreaza perfect in tiparele
simboliste, acesta opera aflandu-se la confluenta unor teme si motive precum descompunerea
universala, erosul ca element ce prevestete thanatosul si ciclicitatea fenomenelor de degradare.