RECENZII $I NOTE DE LECTURA
Toan-Aurel Pop, Romdnii si maghiarit n secolele IX-XIV. Geneza statului medieval in Transitvania,
Cluj-Napoca, 1996,
[NAscut, probabil, din efortul de alcituire a cursului de istorie a Transilvaniei medievale, cartea profesorului
Toan-Aurel Pop, Romdnii si maghiarit n secolele IX-XIV. Geneza statului medieval in Transilvania, reprezint& cel
de-al zecelea volum din prestigioasa serie "Bibliotheca Rerum Transsilvaniae” editata de Centrul de Studi
‘Transilvane din Cluj-Napoca, :
Dupa vaioroasa carte a lui Serban Papacostea, Romdnii in secolul al XUI-lea. jntre eruciata si imperiul
‘mongol, pe ale cérei concluzii se baze74 in bund mAsura, cercetarca profesorului clujean reprezinta cea de-a doua
Incereare (in ordinea aparitiei) de a deschide portile spre fascinanta lume de dinainte si de dupa anul 1000, dup’
discutabilul Voievodat al Transilvaniei al acad, Stefan Pascu.
‘Asa cum autorul mérturiseste, lucrarea fsi propune o reabordare a unor probleme intens studiate si
ccomentate cum sunt “cele dint contacte intre romani si maghiari chestiunea originii si genezei celor dowa popoare,
problema denominarilor, a crestindri sia formirii statelor la Dundrea Mijlocie si de Jos" (Cuviiné inainte, p.3), toate
devenite probleme-cheie ale dezvoltarii ulteriore a celor dows popoare, greu de kimurit nu atdt din lipsa izvoarelor,
ccét mai ales datorita unor interese politice contrare.
“incercarea poate si para deopotriva temerara si superflua" (ibidem), dar autorul o justified prin lipsa unei
sinteze care si valorifice rezultatele acumulate in ultimele decenii de cercetarea istorie si, mai ales, prin nevoia de
2 oferi istoriografiei straine un punct de vedere roménese care s& aiba atuul onesttaii(ibidem, p.67). Sperm c&
‘aceasta dorin(a se va materializa si prin dublarea editiei romanesti de una intr-o limba de circulate,
Desi constati efectele negative pe care le are asupraistoriografiet strhine prezentarea partinicd, exagerata
si chiar intenjionat gresiti a istoriei roménilor din Transilvania tn secolele IX-XIV, att de catre istoriogratia
Toméneascé cat si de cea maghiara, d-! Ioan-Aurel Pop mu-si transforma argumentajia intr-o polemic& acid sau
destructive a adresa cercetatoritor anterior, ci diseursul su se caracterizeaza fn primul rind prin logics, clartate
sidoringa de a nu spune altceva decat lash si transpara documentele vremii, Sub condeiul sau, toate acestea devin
arme mult mai eficiente deeat orice alt incercare de anulare a teorilor partizane gi anistorice promovate anterior.
Astfel, pornind de la singura premisi corectA si anume cX Transilvania a fost leaginul a numeroase
civilizatii, care au strabatut-o doar, sau, raménénd aici, au contribuit la alcatuirea acelei personalititi care-i este
specifica, romanitatea roménilor aparc ca "priortar lingvistic& si spirituala” (p.21), renuntandu-se la formula
restrictiva unei derivari in primul rind biologice a poporului roman doar din strimosii daco-romani. Citite cu
atentie, izvoarele vremii nu mai pot fi acuzate c& nu fac nici o referire la romani, atéta vreme eat ei nu au mai
reprezentat un factor politic demn de semnalat, conform conceptiei contemporanilor (p.35-36). Continuitatea
ddaco-romana, striromancascA i romineasca la nordul Dundril devine astfel o falsa problema, cdc era imposibil ca
‘utorii eronicilor din secolele XII-XIV s& nu fi remarcat si consemnat agezarea in acest spatiu a celui mai numeros
Popor din sud-estul Europei, dacé ea s-ar fi petrecut sub ochii lor (p-83). Crestinarea roménilor nui mai este privits
‘a un proces aflat cu necesitate gi de la Inceput in dependengi de Biserica Rasdritului, iar ortodoxia si slavonistaul
Gevin consecinge ale realititilor geopolitice si istorice din centrul si sud-estul Europe, incepand cu secolul IV, si nu
lurmari dureroase ale unei stipaniri slabe, nici cadre specifice de manifestare si de conservare a spirtualitati
romanesti (p40). Organizarea social-politicd nu mai sufera de un hiatus ntre momentul pir&sirii provinciei Dacia,
de catre romani si cel al atestarii documentare a unor formatiuni politice roménesti, ci ea a continuat sub forma
romaniilor populare, apoi a staelorincipiente denumite generic enezate sau voievodate, gresit considerate pana acum
‘formatiuni prestatale” (p.197-198), a c&ror unire in secolul XIV semnific& nu fntemeierea statelor rominesti, ci
centralizare lor. Cu exceptia lui Gelu, despre care Anonymus afirma explicit c& era romén, ceilalti conducatori
‘conseminati pentnu secolele IX-XI nu mai sunt considerati cu necesitate romani, desi nici apartenenta la accast& etnie
‘mi este imposibila. Importanta nu este originea lor etnici, ci calitatea de conducdtori ai unor formatiuni politice
copabile s& organizeze rezistenta in fata pericolului exter, credibile in ochii veeinilor cu accleagi interese fmpreund
cu cae au alcatuit aliante defensive
Desi este 0 selectie sumar i subiectiva a concluziilor prezentate de d-l foan-Aurel Pop, ea nu reprezints
‘mai putin o motivafie a nevoii de a cuta direct tn cartea domniei sale argumentatia $i baza docummentard care le-a
feu posi
De asemenca, ultima! capitol al cari, Transilvania in secolele XT-XIV, departe de a fi o schitistoricd, asa
‘umm este subintiula, el reprezinta o adevaraté incereare de definire a natiunii roméine medievale, cu earacteristcile
sole specifice, determinate de cadrul in care au evoluat romdnii din Transilvania dupa incheierea procesului de
ccucerire a acesteia de catre regatul maghiar.160 Recenai si note de lectard i
Desigur, nu toate concluziile, nu toate elementele argumentatioi sunt consocingo ale cercetili personale a
autorului, destin multe din domeniile abordate dnsul este un adevarat deschizator de drumuri, Dar preluarca
rezultatelor pertinente ale colegilor de breasla, consolidarea lor prin contributii personale, scad din valoarea de
adevir relativ a acestor concluzi, sporind-o pe cea de adevar imuabil si sporind tn acelasi timp valoarea cartit core
Intelege s& porneasea de la ele.
Reprezentant de elits al tinerei generatii de istorici ardeleni, Joan-Aurel Pop reuseste asifel & prezinte 0
1 veridica a acelei bulversate tumi a secolelor IX-XIV, contribuind din plin la cunoasterea ei si oferind
cititorufui satisfactia unei lecturi incitante gi cu valoare de model
ANA DUMITRAN,
Ton Ghetie, Alexandru Mares, Diaconul Corest $1 izbanda serisulul fn limba romana, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1994, 394 p-+10 fi.
Volumul pe care cei doi cercetitori ai Insttutului de Lingvisticd din Bucurest fl propun se circumscrie unei
problematici stimtfice exersata indelung prin elaborarea unor studii si articole rezervate cazuritor speciale precum
si prin organizarea monografiei cu privire la originile scrisului tn limba romén8, lucrare aparuti in uma cu un