Florin Cure ‘\ DESPRE SSATIMAR IN / Tele ) HAP. UNaUitleoit Primul izvor narativ care aminteste de Satu Mare este lucrarea Faptele ungurilor (Gesta Hungarorum), a unui secretar al re- gelui Béla, care isi spunea magistrul P. Din capitolul XXI al acestei lueriri aflim e& un corp de oaste maghiara trimisi de ciitre Arpad impotriva lui Menumorout si aflati sub conducerea a dou cApetenii maghiare pe nume Szaboles (Zobolsu) si Tas (Thosu) a asediat timp de trei zile cetatea Satmarului (castrum Zotmar). in cea de-a patra zi, Sza~ boles si Tas au intrat in cetate trimitandu-i pe aparatorii ei, osteni de-ai lui Menumorout, in fundul cel mai intunecat al unei temnite* dupa ce i-au legat in lanfuri, dar inainte de a lua ostatici din randurile locuitorilor (milites ducis Menumorout... cathenis ferreis obliga- {os in teterrima carceris inferiora miserunt et filios incolarum in obsides acceperunt)! Dupa ce au lasat o garnizoana puternica in Sitmar, cei doi au pornit mai departe spre Porfile Mesesului, unde urmau si se intalneasca cu un alt corp de oaste maghiara, comandat de Tétény (Tuhutum) si de fiul sau, Horka (Horeca). $4 fi existat agadar 0 cetate a Satmarului pe vremea lui Arpéd, despre care stim ca a murit in 907? inca de la publicarea sa in 1746, Gesta Hungarorum a provocat neinerederea si bi- m istoricilor. Potrivit lui Gyérgy Szkle- nar, magistrul P. n-ar fi fost decat un poves- titor, si nu un istoric.” Lui August Ludwig von Schlizer povestirea din Gesta Hunga- rorum i se piirea a fi ca in basme (fabelhafi). Nici Frantisek Sasinek mu giisea nimic ve- rosimil in narafiunea magistrului P.* Cel mai aspru, insd, I-a judecat Robert Roesler: sowohl ein grosser Ignorant als ein grosser Falscher"* Nici lui Balint Homan nu i-a pli- cut Gesta Hungarorum, 0 carte slaba, dar pompoasa, ce nu s-ar ridica mai presus de extravaganfi poeticd gi basme. ° Ce si mai yorbim de Macartney, pentru care Gesta Hun- garorum era the most famous, the most ob- scure, the most exasperating and most leading of all the early Hungarian text (continuare in pag. 8) ' Faptele ungurilor 21, trad. G. Popa-Lisseanu, Bucuresti, 2010, p. 128. * Gydrey Szklenir, Vetustissimus Magnae Moraviae situs et primus in eam Hungarorum, Ingressus et incursus quem geographice historice critice descripsit et vetustis ac plerumque coaevis ‘monumentis, Posonii [Bratislava], 1784. * August Ludwig von Schlézer, Kritische Sam- mlungen zur Geschichte der Deutschen in Sieben- biirgen, vol. 2, Gottingen 1796, pp. 181; 216 (cu nota) si 607 (cu nota 4). * Franko V. Sasinek, .,Posiidenie bezmenného notira krifa Belu*, Slovensky letopis pre historia, topografiu, archaeologiu a ethnografiu 2 (1877), 184-186, * Robert Roesler, Romiinische Studien, Unter- suchungen zur dllteren Geschichte Roméniens, Leipzig, 1871, p. 185. © Balint Héman, ,.La premiere période de Vhisto- riographie hongroise", Revue des Etudes Hongroises 3 (1925), nos. 3-4, 157. Carlile Aylmer Macartney, The Medieval Hun- garian Historians. A Critical and Analytical Guide, Cambridge, 1953, p. 59.DESPRE SATMAR IN FAPTELE UNGURILOR (urmare din pag. 7) istoricii maghiari ai_vremurilor noastre 1 Lisat mai prejos. Potrivit unora dintre ei, Gesta Hungarorum n-ar fi decdt saga ioasd a preistoriei maghiarilor, pe ¢ re adevaratii istorici au datoria de a o respi ge in calitate de constructie fantasmagorica.* Alfii sunt mai ingaduitori. Magistrul P. va fi fost un patriot maghiar avant la lettre, ce n-ar putea fi acuzat c& ar fi nascocit istoria ne: mului stu, de vreme ce lucra la curtea regal si cu greu ne-am putea inchipui ci nobilii maghiari s-ar fi Lisat pacaliti de basmele sale, cind ei isi aveau propriile lor povesti si tra- ditii de familie.” Dincolo de asemenea etichete, idea de a aborda Gesta Hungarorum ca oper’ literara nu La ispitit ins pe niciun istoric. Ce-i drept, stilul si vocabularul magistrului P. au fost cercetate cu de-améinuntul intr-o seama de studii de specialitate. '° Uni au mers chiar pana la a afirma ci magistrul P. si-ar fi dorit si serie ceva cu totul neobisnuit, motiv pe tru care a si incdlcat multe din regulile ge- nului literar reprezentat de gesta Evului Me- diu.'' Cu toate acestea, si in pofida insistenté cu care Gesta Hungarorum este des ca nefiind altceva decdt puri literaturd, fra valoare istoric’, nime nd acum si abordeze lucrarea magistrului P. ca opera literard. Prineipalul obstacol in calea unui astfel de demers este aprehensiunea pe care istoricii o resimt indeobste cind vine vorba de fictiune ca poveste. La o privire mai atenta, insd, lucrarea Faptele ungurilor se dovedeste a fi o paro- die de gen, aseminitoare in aceasta privinta cu Istoria britonilor a lui Geoffrey de Mon- mouth, Un gen foarte gustat pe parcursul se~ colelor XII si XIII, parodia este un exercitiu critic care implicd inserarea unor perturbari sau a unor anomalii intr-un model literar normativ cu scopul de a-I face pe destinatar si identifice discursul mascat si si se distan- feze in acest fel de mesajul fals al nivelut de suprafat al textului. Pentru a identifica z 3 Ps rs 3 > is ‘ SNE parodia, trebuie si ciutim fire narative lisate fara nicio incheiere, detalii bizare introduse criptic, dar ca gi cum ar fi cunoscute de toata lumea, aluzii indirecte la evenimente ce se petree in prezentul scrierii sau chiar incercari indriznete de a umple presupusul gol isto- riografic, ba chiar de a-] sufoca, cu material aflat in directa contradictie atat cu cronologia acceptati in general, cat si cu. autoritatile re- cunoscute la vremea respectiva. De exem- plu, magistrul P. insist asupra faptului ca numele maghiarilor deriva din Magog. Des- crierea Scitiei si a scitilor este ins& intrerupta de o explicatie a numelui de unguri, care ar deriva din numele cetajii Hung, unde cele sapte cipetenii au adistat o vreme, dupa ce i-au supus pe slavi gi inainte de a patrunde in Pannonia, Trebuie totusi remareat faptul ceva mai tirziu, etimologia cu pricina este folosita in batjocurd de cdtre unul din adver- sarii lui Arpad, Salan, care ,i-a numit in ris hunguari*.'* Pe de alta parte, numele unei al- te cetati de lang Hung, Muneaci, ar proveni, chipurile, din munca pe care ungurii au depu- s-o pentru a ajunge pe acele meleaguri.'* Ci- titorului atent nu ii va scapa detaliul acesta: dupa ce au traversat intreaga Scitie si s-au rizboit cu slavii gi cu rusii, ungurii au avut de intimpinat 0 incercare inca si mai grea, * Gabor Thoroeckay, frdsok az Anpid-korré Térténeti és historiogrifai tanulmanyok, Budapest, 2009, pp. 112-113, * Gabriel Silagi, ..Die Ungarnstiirme in der un- earisehen Gesehichisschreibung: Anonymus und Si- mon von Kéza", in Popoli delle stepe: Unni, Avari Ungar. (Setimane di studio, Spoleto 23-29 aprile , vol.1), Spoleto, 1988, p. 251 ‘> Laszlé Veszprémy, Megjegyzések Anony- ndlatrol, in Fons, skep- sis, lex" Onnep!tanulmdnyok a 76 esstends Makk Ferenc tisztelerére, sub ted. Tibor Almisi, Eva Révész si Gydrey Szabados, Szeged, p. 454; Jinos Bollok, Philologia nosira. Bollék Janos dsszeyii- tot tanulminya, Budapesta, 2013, pp. 83 51138. " Blemér Milyusz, A Thurdczy-krénika és fore sais Budapest, 1967, pp. 42-43, ” Faptele ungurilor 14, p. 119. ® Faptele ungurilor 12, p. 114.anume traversarea munilor pan la Muneaci. Ironia explicatiei etimologice priveste deopo- triva etimologia gi istoria ungurilor. Nici Muncaci, nici Hung nu par si fi pus niciun fel de probleme maghiarilor, care le cucerese fia prea mare efort. Prima cetate care este supusi asediului este Borjava (Bor- soa), aflati azi in Ucraina subearpaticd. Ar- pad insusi a condus asediul, iar in a treia zi de lupte a reusit si 0 cucereasea. in urma vie- toriei, ostenii lui Salan, pe care i-a luat prizo- eri, au fost trimisi legati in tanturi (cathenis Jegatos) la Hung."* Paralela cu episodul Sat- marului este cu atat mai remarcabila cu cat cei luati prizonieri dupa cucerirea Nitrei au fost, de asemenea, dusi dinaintea lui Arpad le- gai in lanturi (ferreis cathenis ligatos).'* Pe de alta parte, numai un alt personaj din Fap- tele ungurilor isi va sfarsi zilele in temnita: urmagul lui Tétény, Gyula, cel care a indraznit si se ridice impotriva ,regelui Stefan cel ‘Sfant*. '° Aparatorii Satmarului au primit, se pare, 0 pedeapsi asemanatoare cu. cea dat tunui rebel. Sensul ascuns al acestei paralele este fara indoiala cA rezistenta celor asediati in Satmar este privitd drept rebeliune, Dar apirdtorii Satmarului nu erau supusii lui Ar- pad, ci ai lui Menumorout. De ce st-i fi jude- cat magistrul P. att de aspru pe cei care, la urma urmelor, nu erau cu nimic deosebiti de aparatorii Borjavei sau ai Nitrei? Singura ex- plicatie este cd magistrul P. stia de Satmar ca de o cetate regal (castrum regium), asa cum a si fost mentionata in documente intre 1217 si 1230. Daca aparitorii unei cetiji regale se opuneau unei ostiri trimise de rege, atunci nu erau cu nimic mai buni decat Gyula, care i s-a impotrivit regelui Stefan. Logica parodiei se aplic& cu necesitate aici, pentru c& 0 asi ‘menea interpretare nu poate fi acceptata decat dacd magistrul P. ar fi comis intentionat un anacronism, adic& dac& ar fi proiectat in vre- ‘mea sa povestea capeteniilor maghiare trimi- se de Arpad impottiva lui Menumorout Este important de remareat, de aceea, c& cei care au condus atacul sunt personalitagi proeminente, din cercul apropiafilor lui Ar- pad. Tas era una din dintre cele sapte cdpe- tenii care au condus emigratia din Dentu- moger. Despre Szaboles ni se spune cd era fi- ul lui Eléd (Eleud), o alta captenie din gru- pul Hetumoger. inainte de a cuceri Satmarul, Szaboles a ridicat © cetate despre care ma- gistrul P. stia c& ,poart& acum (nunc) nu- mele de Szaboles, cu referire foarte proba- bila La satul cu acelasi nume din vremea lui, care mai exist i astizi, aflandu-se in co- mitatul Szaboles-Szatmar-Bereg din Unga- ria.'” Dar, ca si cum ar fi stiut ce se va intam- pla cateva secole mai tarziu, Szaboles da in seama cetitii pe unii din locuitori, care devin astfel cives (sau casirenses), 0 institutie ce nu 4 apdirut decdt dupa anul 1000. Anacronis- mul este evident, ba chiar e semnalat fn text. Se cu pe magistrul P. atunci avertizindu-ne c& povestea sa este 0 parodie, De aceea, este de crezut ca si Satmarul a fost cules din lista cetitilor regale ce functi- onau Ia vremea la care lucrarea Faptele un- gurilor a fost scris’, adic in prima treime a secolului al Xlll-lea. De altfel, targul cetaii este menfionat documentar pentru prima dat la 1271, dar din cetate, ridicatt probabi decursul aceluiasi secol sau cu putin timp inainte de 1200, n-a mai ramas nimic, fiind distrusa dupa anul 1706.'* Florin Curta Department of History University of Florida Gainesville, FL 32611-7320, S! Paptele unguritor 14, p. 118 'S Faptele unguritor 37, p. 142. "© Faptele ungurilor 27, p. 133. "” Raptele ungurilor 21, p. 124 "© Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Cluj-Napoca, 2005, pp. 27 s1338.