Conducerea eficientă a antrenamentului sportiv în fotbal

În sport, se numește antrenor o persoană care se ocupă cu îndrumarea, instruirea și

organizarea activității unei echipe sportive sau unui sportiv.
În fotbal, el este cel care decide alcatuirea echipei, lotul de jucători și tacticile abordate în
vederea câștigării unui meciului.
Un antrenor de rang superior este managerul. Acesta poate stabili de unul singur
transferurile și se poate ocupa de finanțele clubului.
Antrenamentul sportiv este procesul pedagogic instructiv-educativ (desfăşurat sub
conducerea unor cadre de specialitate) eşalonat sistematic şi gradat de-a lungul mai multor ani, în
scopul valorificării în mod progresiv, la nivel maxim competitiv, a calităţilor, deprinderilor,
cunoştinţelor şi aptitudinilor fotbaliştilor.
Ca proces instructiv-educativ antrenamentul sportiv include două laturi organice corelate
între ele - instruirea şi educaţia (Figura1).

Instruirea prevede transmiterea la sportivi a cunoştinţelor de specialitate, prelucrarea

potenţialului biologic (morfofuncţional), dobândirea de către aceştia a tehnicii şi tacticii de joc,
pregătirea lor psihologică şi teoretică.
Educaţia cuprinde acţiunea sistematică de influenţare a formării şi modelării personalităţii
sportivilor pe plan intelectual, moral, afectiv şi estetic.
CUM TREBUIE SĂ FIE UN ANTRENOR?
1. Un antrenor bun este conștient de sine.
 Înțelegerea de sine, a propriului stil de coaching și a modului în care acesta este perceput
și primit de către sportivi reprezintă un prim pas esențial pentru a deveni un coach valoros și
eficient.

2. Un antrenor bun aduce în atenția celorlalți probleme specifice și bine definite.

Faptul de a fi nespecific în ceea ce privește zonele cu probleme sau de a nu le aduce în
discuție cu părțile corespunzătoare sugerează o reticență în a influența schimbările pozitive și o
lipsă de leadership.

3. Un antrenor bun se pregătește pentru fiecare sesiune cu informații, exemple, idei etc. și
este pregătit pentru discuții.
Sesiunile de coaching ar trebui să fie programate din timp, iar antrenorul ar trebui să aibă
o agendă solidă pentru fiecare sesiune, care să stabilească misiunea zilei. Fără structură, sesiunea
de coaching poate deveni o conversație ocazională, fără substanță sau direcție reală.

4. Un antrenor bun tratează indivizii ca pe niște parteneri în organizație, încurajându-le

contribuția și având încredere în ei pentru a-și îndeplini sarcinile.
Unii antrenori sunt adepții "dragostei dure", în timp ce alții sunt mai indulgenți, dar ceea
ce au în comun toți antrenorii buni este respectul pentru cei pe care îi pregătesc. Disprețul și
resentimentele nu își au locul într-o relație de coaching eficientă și nu fac decât să genereze
conflicte suplimentare.

5. Un antrenor bun cunoaște punctele forte și punctele slabe ale sportivilor săi.
Antrenorul trebuie să știe cum să exploateze punctele forte individuale ale sportivilor
pentru a obține maximum de la aceștia și pentru a obține cea mai mare productivitate din partea
echipei, atât la nivel colectiv, cât și individual.

6. Un antrenor bun clarifică așteptările la începutul sesiunii de coaching.

Atât antrenorul, cât și sportivul trebuie să aibă sentimentul că această întâlnire are un
scop distinct și trebuie să fie de acord cu acest scop, pentru ca sesiunea să se desfășoare fără
probleme.
 7. Un antrenor bun acordă suficient timp pentru a discuta în mod adecvat problemele și
preocupările.
Rezervarea unui timp suficient pentru o ședință solidă, în loc să o înghesuie și să se
grăbească, arată respect pentru timpul sportivului și îi permite acestuia să participe mai atent.

8. Un antrenor bun caută idei și face ca aceste idei să facă parte din soluție.
Luați-o ca pe un semnal de alarmă dacă un antrenor nu este dispus să asculte idei, sugestii
sau gânduri de la alți membri ai echipei. Un antrenor este acolo pentru a-i servi pe sportivi, nu
pentru ca aceștia să îi servească ego-ul său.

9. Un antrenor bun îi ascultă pe ceilalți și încearcă să le înțeleagă punctele de vedere.

În loc să atribuie vina sau să aducă critici nefolositoare, el sau ea permite sportivului să explice
lucrurile din cealaltă perspectivă, deoarece lucrurile poate au fost înțelese greșit.

10. Un bun antrenor exprimă încurajare și optimism atunci când sunt discutate atât
problemele ușoare, cât și cele dificile.
Uneori, o problemă poate fi „elefantul” din cameră despre care nimeni nu vrea să
vorbească. Este treaba antrenorului să facă această problemă mai puțin intimidantă prin
modelarea unei atitudini constructive care să aducă echipa laolaltă pentru a o aborda.

11. Un antrenor bun cere în mod direct un angajament față de soluțiile asupra cărora s-a
convenit.
Antrenorii nu pot fi ezitanți în privința așteptărilor lor. Dacă sportivul nu este tras la răspundere
pentru a se îmbunătăți, continuarea coaching-ului devine o pierdere de timp pentru toată lumea.

12. Un antrenor bun oferă resursele, autoritatea, formarea și sprijinul necesar pentru ca
ceilalți să pună în aplicare soluțiile.
 13. Coachingul nu se termină atunci când se încheie sesiunea. Este responsabilitatea
antrenorului să continue cu orice îndrumare suplimentară de care sportivul ar putea avea nevoie
pentru a merge mai departe.

14. Atunci când soluțiile nu se dovedesc a fi cele așteptate, un bun antrenor ajută proactiv
la definirea unor acțiuni alternative.
Dacă la început sportivul nu reușește, s-ar putea să fie vorba de o neînțelegere sau de
faptul că soluția inițială era nepotrivită pentru acel angajat anume. Un bun coach este deschis la
ideea de a avea un plan de rezervă (sau două).
STUDIU CU PRIVIRE LA EFICIENȚA ANTRENAMNETULUI SPORTIV DIN
PERSPECTIVA EXPERIENȚEI ANTRENORULUI
Elaborarea acestui studiu s-a bazat pe experiența antrenorului ca jucător și antrenor, si a
avut ca obiectiv o înțelegere mai bună a eficacității procesului de antrenament sportiv la
disciplina fotbal.
Astfel, rezultatele au arătat că experiența profesională ca sportiv nu interferează în
factorii eficienței, ambele categorii prezentând o valorizare mai mare a motivației și o apreciere
mai mică a caracterului.
Pe de altă parte, experiența competițională de antrenor influențează valoarea
performanțelor ulterioare.
De asemenea, se concluzionează că antrenorii cu mai puțină experiență ca sportivi și ca
antrenori sunt mai puțin eficienți în ceea ce privește strategia utilizată pe parcursul perioadei
competiționale, precum și nivelul motivației nu atinge cotele maxime.
În acest sens, rezultatele studiului sugerează necesitatea unei adaptări a programelor de
antrenament în funcție de nivelul de experiență al antrenorilor, pentru a asigura un transfer mai
bun al factorilor valorizați, pentru contextul practic.
Trebuie remarcat faptul că este vorba de un eșantion de antrenori care activează în ligile
portugheze, care limitează transferul rezultatelor către alte realități. Astfel, sugerăm investigații
și alte ligi și campionate pentru a deține mai multe informații cu privire la studiul efectuat.
.
RELAȚIA ANTRENOR-PĂRINTE LA NIVEL DE JUNIORI
 În această relație, în ceea ce îi privește pe antrenori, aceștia ar trebui:
·   Să pună accent, în primul rând, pe procesul de formare a jucatorilor, și nu pe formarea
echipelor. Cel puțin pâna la nivelul juniorilor republicani rezultatele nu ar trebui sa intereseze pe
nimeni (aici ne referim la scorul meciurilor).
·  Să fie în permanența preocupați de procesul de instruire, de formarea și educarea copiilor și
juniorilor, sa caute sa perfecționeze aptitudinile și deprinderile corect învațate și sa le corecteze
pe cele greșit însușite.
·    Sa gaseasca metode și mijloace prin care sa creasca valoarea individuala a jucatorilor.
· Să caute sa aiba la dispoziție toate condițiile materiale necesare bunei desfașurari a procesului
de pregatire. Principalul responsabil de aceasta problema este clubul.
·    Sa fie tot timpul preocupați să se perfecționeze.
În ceea ce-i privește pe parinți, aceștia ar trebui sa-și clarifice în primul rând, de ce au adus copiii
la fotbal:
·    Pentru ca e un loc unde îi pot lasa sa se joace, un anumit timp, cu alți copii?
·  Pentru ca e un loc în care ei se pot forma, pentru viața, într-o anumita profesie, cea de
fotbalist?
·  Pentru a-și satisface o dorință personală, pentru a-și alina o dezamăgire trăită de ei în perioada
copilariei?
REGULILE RELAȚIEI ANTRENORI – PARINȚI
  
  1. Atunci când copiii sunt la antrenament, parinții trebuie sa stea cât mai departe
de aceștia. Ideal ar fi ca parinții sa-i aduca pe copii la stadion și sa revina la finalul
antrenamentului (în cazul în care se poate acest lucru).
      2.  Parinții nu au voie sa vorbeasca cu antrenorii în timpul antrenamentelor.
      3. Cel care conduce antrenamentul sau jocul de fotbal, dirijeaza jucatorii sau echipa
este antrenorul, nu  parinții.Rolul parinților înceteaza în momentul în care intra în incinta bazei
sportive. Nu de puține ori lipsa cunoștințelor de specialitate, subiectivitatea, euforia și, mai ales,
dorința mult mai mare decât cea a copiilor de a practica fotbalul determina conflicte parinte-
copil, parinte-antrenor, antrenor-copil, copil-copil, ceea ce nu poate ajuta în procesul de instruire.
      4. În cazul în care parinții participa la jocurile grupelor de copii și juniori, ei trebuie sa se
limiteze doar la susținerea și încurajarea jucatorilor. Copiii apreciaza aplauzele și
încurajarile. Parinții încurajeaza, nu antreneaza echipele. În momentul în care, pe margine sau
în tribune, mai apar 2, 3, …5 « antrenori » din rândul parinților, atunci se creeaza confuzie în
mintea jucatorilor, în interiorul echipei.
       5. Antrenorii trebuie sa  țina în permanența legatura cu parinții, iar aceștia sa înțeleaga ca
este necesara informarea continua a antrenorului asupra eventualelor probleme ce ar putea sa
apara din punct de vedere familial, al starii de sanatate, al situației școlare sau al interesului
manifestat de copil fața de prezența la antrenament.
      6. Parinții trebuie sa înțeleaga ca prioritar, la grupele de copii și juniori, nu este
obținerea  rezultatelor, ci formarea jucatorilor. Aceasta reprezinta una dintre marile greșeli de
abordare în ceea ce privește procesul de antrenament și finalitatea sa. Nu de puține ori, lipsa
rezultatelor și presiunea constanta manifestata de parinți asupra copiilor îi determina pe aceștia
sa-și piarda încrederea în forțele proprii sau chiar sa refuze sa mai vina la antrenament. Este
principalul motiv pentru care foarte mulți dintre copii renunța sa mai practice fotbalul. 
            
    GRESELI ÎNTÂLNITE IN CADRUL RELATIEI ANTRENORI – PARINTI 
 
Atât antrenorii cât si parintii fac anumite greseli în procesul de pregatire a copiilor.
 
Unele greseli ale antrenorilor:
 -  aderarea antrenorilor la cererea parintilor de a grabi procesul de instruire, de a trece peste
etapele firesti ale instruirii, lipsind în felul acesta copiii de asimilarea unor cunostinte specifice
vârstei sau potentialului de moment;
-  acceptarea implcarii parintilor în procesul de antrenament si în stabilirea calendarului
competitional al grupei;
-  acceptarea participarii zilnice a parintilor la sedintele de antrenament;
-  dorinta de a forma echipe, de a obaine rezultate pozitive, înaintea formarii jucatorilor.
  
Greselile cele mai frecvente ale parintilor:
 - dorinta de a-si vedea copilul, mult prea repede, jucând ca Messi sau ca Cristiano Ronaldo;
 - impresia ca se pricep la fotbal, mai ales daca au si practicat un anumit timp în copilarie, la
juniori sau la seniori. A juca fotbal nu este totuna cu a antrena în fotbal. Antrenamentul, necesita
pe lânga vocatie si multe studii de specialitate cu tot ceea ce este nou si util în domeniu;
 - dorinta de a-si vedea copilul câstigând tot timpul;
 - dorinta de a asigura participarea la cât mai multe competitii, de la vârste cât mai fragede,
crezând ca în acest fel copiii cresc mult mai repede în valoare;
 - dorinta ca echipa la care joaca copilul sau sa câstige întotdeauna, uitând de faptul ca, într-o
scoala de fotbal, scopul este formarea si specializarea jucatorului în fotbal si nu crearea de
echipe.
 
Greseli comune antrenori –parinti:
 - pretentia de a vedea copiii progresând mult prea repede. Trebuie respectate toate etapele de
dezvoltare în acest domeniu sportiv. Orice fortare a copilului în pregatirea profesionala, în timp
nu va face decât rau acestuia;
 - participarea la jocuri sau turnee de verificare prea dese. ATENTIE! Este mult prea mult si prea
devreme sa supunem copiii la competitii saptamânale, mai ales în etapa de initiere. De multe ori
vedem antrenori si parinti care cer copiilor sa joace fotbalul pe care nu l-au învatat înca;
- dorinta de a arata ca marile echipe. Acest lucru supune parintii la cheltuieli mult prea mari,
inutile, pentru a le asigura grupelor de copii echipamente de joc, echipamente de antrenament,
echipamente de prezentare, treninguri de antrenament, treninguri de prezentare, geci de
prezentare, genti, etc. Acestea nu sunt primordiale în procesul de antrenament. Nu trebuie
dezvoltat sentimentul de apartenenta la un club neglijând procesul de instruire. Prima grija ar
trebui sa fie asigurarea materialelor necesare desfasurarii procesului de antrenament, mai apoi
achizitionarea echipamentelor de prezentare cu însemnele clubului.    
ANTRENOR DE TOP – UN PRIVILEGIU
Școala Federală de Antrenori a format, din 1991 și până în prezent, aproximativ 800 de
antrenori în 11 promoții, potrivit datelor prezentate pe site-ul oficial al instituției. În toată această
perioadă, prima etapă a cursurilor Școlii a prespus pregătirea foștilor sportivi sau oameni
interesați să obțină licența B UEFA, cea cu care se poate antrena la centrele de copii și juniori.
Sistemul pus la punct de această instituție, adaptat la regulamentele forului fotbalistic
suprem european, oferă posibilitatea celor care posedă carnete de antrenor cu specializarea fotbal
să înceapă studiul care, în final, le poate aduce licența PRO, implicit dreptul de a antrena din
funcția de principal orice echipă din fotbalul românesc și din cel european. Cheltuielile
obligatorii, cele cu obținerea licențelor, sunt estimate de antrenorii din Liga I la circa 20.000 de
euro.
Dincolo de cerințele legate de pregătirea profesională, meseria de antrenor presupune un
efort financiar deosebit, iar perfecționarea în această meserie duce nivelul cheltuielilor unui
antrenor aspirant la circa 10.000 de euro pe an, sumă care variază în funcție de pretențiile
fiecărui doritor.
Licența de antrenor principal în Liga I presupune studiul fotbalului european de
top
Calificarea de antrenor se obține prin absolvirea cursurilor unui institut superior de
educație fizică și sport, cu un master în fotbal. Asimilați ca antrenori calificați, absolvenții pot
aplica apoi pentru o serie de licențe FRF, fiecare dintre acestea permițându-le să antreneze
anumite categorii de fotbaliști. Drumul unui tânăr antrenor începe cu procesul de obținere a
Licenței B, curs ce se întinde pe o perioadă de trei luni și care costă aproximativ 350 de euro.
Categoria B este licența de bază, cea care oferă dreptul antrenorilor de a practica meseria la
nivelul copiilor și juniorilor. Licența A, cea care oferă dreptul de a antrena la tineret și la seniori,
se obține în urma unui curs cu o durată de 120 de ore, 48 teoretice și 72 practice, al cărui cost
este similar cu cel pentru obținerea Licenței B, circa 350 de euro.
Licența PRO, cea pe care orice antrenor principal este obligat să o dețină, necesită
îndeplinirea mai multor condiții. Principala este legată de faptul că sunt luați în calcul la
înscrierea pentru curs doar posesorii Licenței A cu o experiență profesională de trei ani. Cursul
cuprinde 240 de ore, 120 teoretice și 120 practice, și costă 4.000 de euro. Aici intervin și
cerințele speciale, unele dintre acestea obligând cursantul la întocmirea unui raport în urma unei
vizite de lucru la un club european de top.
Schimbul de experiență presupune o vizită la un club pentru observarea unui ciclu
săptămânal de antrenamente și, dacă se poate, o discuție cu un antrenor al unui club important.
„Taxele oficiale sunt de 4.700 de euro, însă cheltuielile efective depășesc 5.000 de euro pentru
fiecare dintre Licențele B și A, vă spun din experiența proprie. Gândiți-vă că antrenorii care nu
sunt din București suportă cheltuieli de transport, cazare și masă pentru cel puțin trei zile pe
săptămână în timpul cursurilor”, mărturisește Cătălin Anghel (39 de ani), antrenorul celor de la
Săgeata Năvodari.
Obținerea Licenței PRO este doar startul unui drum costisitor

Care sunt motivele pentru care un antrenor de fotbal nu se poate opri din studiu în momentul în
care obține Licența PRO de la Școala Federală de Antrenori? „Fotbalul progresează într-un ritm alert și
pentru a putea ține pasul cu rigorile actuale trebuie să profiți de orice perioadă de timp liber pentru, dacă
vreți, un update al informațiilor legate de meseria de antrenor”, spune Edi Iordănescu (35 de ani), antrenor
care a obținut licența PRO în martie 2012. „Fiecare doritor are la dispoziție o gamă largă de cărți de
specialitate, DVD-uri cu materiale de studiu și chiar soft-uri speciale pentru propria dezvoltare. Sigur, nu
sunt lucruri pe care trebuie să le respecți ca pe o rețetă pentru a avea succes, totul depinde de abilitatea
antrenorului de a dezvolta și adapta exercițiul pe care îl studiază într-o carte realității echipei la care
lucrează”, explică Iordănescu. Potrivit acestuia, cheltuielile anuale cu achiziționarea unor astfel de
materiale se ridică la mii de euro. „Am pierdut controlul cifrelor, am cheltuit câteva mii de euro în fiecare
an pe materialele de studiu, plus tot ceea ce înseamnă costurile drumurilor pe care le-am făcut în
străinătate pentru conferințe sau pentru a asista la ședințele de antrenamente ale cluburilor mari de fotbal
din Europa”. Ce înseamnă o simplă participare la un seminar care necesită o deplasare în străinătate?
„Totul începe cu taxa de participare, una care poate să fie oricât între 200 și 600 de euro. Apoi, trebuie
luate în calcul biletele de avion, cazarea, mesele. Estimez că un cost mediu pentru o participare la un
astfel de seminar se ridică la circa 2500 de euro”.

Un antrenor în activitate trebuie să meargă cel puțin o dată pe an într-o vizită la un club
mare din Europa. O astfel de vizită nu poate să coste mai puțin de 2.000 de euro
Cătălin Anghel,  antrenor Săgeata Năvodari
 Nu taxele sunt cele mai mari cheltuieli în procesul de obținere a Licențelor B și A, ci
costurile date de transport, cazare și mâncare pentru participarea la cursuri
Cătălin Anghel,  antrenor Săgeata Năvodari