UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. Diaconu Matei

ABSOLVENT:
Lungu Andreea Izabella

CRAIOVA
2023
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT

CUPRINSUL CĂRȚII FUNCIARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. Diaconu Matei

ABSOLVENT:
Lungu Andreea Izabella

CRAIOVA
2023
1
 CUPRINS

Introducere ............................................................................................................................. 3
Capitolul I Cartea Funciară ................................................................................................ 5
1.1. Noţiunea şi rolul cărţilor funciare .................................................................................... 5
1.2 Natura juridică a sistemelor de publicitate ...................................................................... 10
1.3. Natura juridică a cărţilor funciare .................................................................................. 12
1.4 Cuprinsul cartii funciare .................................................................................................. 17
Capitolul II Înscrieri in Cartea funciară........................................................................... 22
2.1 Tipurile de înscrieri în cartea funciară ....................................................................... 22
2.1.1 Intabularea .................................................................................................................... 26
2.1.2 Înscrierea provizorie ..................................................................................................... 30
2.1.3 Notarea.......................................................................................................................... 34
2.1.4. Procedura de înscriere ................................................................................................. 38
2.1.5 Efectul înscrierii în cartea funciară............................................................................... 40
2.1.6 Rangul înscrierii ........................................................................................................... 43
2.2. Dispoziții generale privind înscrierea în evidențele de cadastru și carte funciară 43
2.2.1 Cererea de recepție și/sau înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară .......... 43
2.2.2. Încheierea de carte funciară ......................................................................................... 47
2.2.3 Căile de atac împotriva încheierii de carte funciară ..................................................... 49
2.2.4 Cererea de eliberare a extrasului de carte funciară și a certificatului de sarcini .......... 51
Capitolul III Studiu de caz ................................................................................................. 52
Intabulare drept de proprietate dobandit prin act de adjudecare. Plangere impotriva
refuzului registratorului de carte funciara de a intabula dreptul astfel dobandit. Obligatia
registratorului de a verifica exclusiv respectarea formelor prevazute de lege. ..................... 52
Concluzii...............................................................................................................................59
Bibliografie ........................................................................................................................... 59

2
 Introducere

Lucrarea de licenta ,,Cuprinsul cărții funciare’’ este structurată in 3 capitole.

In primul capitol am descris notiunea de carte funciara, natura juridică, cat si

cuprnsul acesteia.
Din punctul meu de vedere cartea funciară este un înscris autentic şi cu caracter
public care cuprinde descrierea imobilelor şi arătarea drepturilor reale corespunzătoare,
precum şi indicarea după caz a drepturilor de creanţă, a actelor, a faptelor sau a altor
raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară fie în vederea
opozabilităţii lor faţă de terţi, fie numai în scopul informării oricăror persoane
interesate”.
In cel de-al doilea capitol am descris fiecare tip de inscriere in cartea funciara
si anume :
Intabularea ce reprezinta înscrierea cu caracter definitiv a unui drept real
imobiliar în cartea funciară. Pot fi intabulate în cartea funciară următoarele drepturi
reale imobiliare: dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia, drepturile reale
corespunzătoare dreptului de proprietate publică, drepturile reale de garanție.
De asemenea am punctat si inscrierea provizorie care este definita ca fiind acel
tip de înscriere în cartea funciară care produce efecte sub condiția și în măsura
justificării ei.
Notarea este o înregistrare prin care documentele, faptele juridice sau rapoartele
juridice referitoare la drepturile personale, statutul sau capacitatea juridică a persoanelor
în legătură cu bunurile imobile aflate în cartea funciară devin contrastate cu terți sau
introduse cu efect informații.
Cu privire la procedura de inscriere sunt de parere ca inscrierile în cartea funciară
sunt foarte importante deoarece arată naşterea, modificarea, strămutarea ori stingerea

3
drepturilor reale imobiliare, precum şi a drepturilor personale, faptelor şi raporturilor
juridice care au legătură cu aceste imobile înscrise în cartea funciară.
In cel de-al treilea capitol studiul de caz face referire la intabularea dreptului
de proprietate dobandit prin act de adjudecare. Plangere impotriva refuzului
registratorului de carte funciara de a intabula dreptul astfel dobandit. Obligatia
registratorului de a verifica exclusiv respectarea formelor prevazute de lege de catre
actul in baza caruia se solicita intabularea.

4
 Capitolul I
Cartea funciară

1.1. Noţiunea şi rolul cărţilor funciare

Conceptul de carte funciară poate fi definit în două sensuri, în funcție de ce latură

a funcției este luată în considerare, adică dacă este vorba despre obiectul în sine, cu
denumirea cărții funciare sau dacă se referă la sferă și materie pentru pe care a fost
reglementat – în sens propriu și figurat: „Din textele legale reiese că în sens restrâns
cartea funciară este un înscris autentic și public, care cuprinde o descriere a bunurilor
imobile și a drepturilor reale conexe, precum și o indicare a drepturilor de creanță, în
funcție de împrejurări, documente, fapte sau alte rapoarte juridice privind bunurile
imobile înscrise în Cartea Funciară, fie în scopul întâmpinării acestora față de terți, fie
numai în scopul informării oricărei persoane interesate.”.1

Cartea funciară este o dovadă a identității imobilului din punctul de vedere al

terților, precum și pentru însuși proprietar în raport cu propriul său drept real. Este baza
principală prin care se stabilesc, se modifică, se transferă sau se încetează drepturile
reale. Astfel, acesta poate oferi informații complete despre condițiile legale în raport cu
obiectul acestor drepturi. Astfel se explică modul în care cartea funciară poate garanta
securitatea circulației legale pe piața imobiliară. Vorbim despre informații care privesc
atât imobilul în sine, precum locația exactă, garduri, vecini, suprafață, valoare
economică, cât și informații despre identitatea persoanei fizice sau juridice care are
dreptul de a exercita orice drept de imobiliare. proprietate. Și în ceea ce privește situația
juridică, despre titlu sunt furnizate informații detaliate, care confirmă existența
dreptului proprietarului, posibile restricții privind implementarea acestui drept, la

1
Radu I. Motica , Anton Trăilescu , ‘’ ‘Manual de drept funciar şi publicitate imobiliară ” , Ed. All Beck , Bucureşti ,
2001

5
 sarcinile care pot greva bunul înscris sau orice alte informaţii despre care este interesată
o terţă persoană.

Pe lângă această accepțiune restrânsă, care este caracteristică doar cărții

funciare în sine, conceptul de carte funciară are un sens mai larg, datorită
caracteristicilor sistemului de publicitate, exprimate printr-un sistem bazat pe
evidențele tehnice ale cadastrului general. . Astfel, în sens larg, o carte funciară este
înțeleasă ca o carte funciară propriu-zisă, adică un registru special de evidență. Așadar,
numai împreună aceste documente constituie și formează statutul juridic real al
imobilului la care se referă, și astfel trebuie studiate separat. cu deosebirea că cartea
funciară priveşte aceste bunuri mai îngust. Acesta poate îndeplini această funcție pe
baza documentației tehnice de care dispune, documente care se completează între ele și
numai împreună completează Cartea Funciară.2

Prin declararea proprietății imobile în cartea funciară, proprietarul imobilului este

asigurat că își poate exercita liber dreptul înscris în cartea funciară fără a fi obligat să-l
apere permanent, iar terților li se asigură că raportul juridic pe care l-au stabilit cu
proprietarul respectiv este legal și că nu vor fi înșelați de bună-credință. Statul
garantează aceste fapte prin publicarea lor în cartea funciară, ceea ce conferă acestei
instituții valoare probantă și astfel elimină sau previne toate cauzele juridice
conflictuale. Cartea Funciară furnizează date exacte despre măsurători cadastrale sau
despre identificarea precisă a proprietății în cauză. Din aceasta se mai poate concluziona
că prin cartea funciară se realizează o altă funcție importantă pentru societate și anume
funcția economică. Acest lucru permite proprietarului să-și folosească dreptul cel mai
eficient, cunoscând exact valoarea și calitatea acestuia. Dar nu numai proprietarii sunt
protejați și privilegiați, ci și terții care își pot recupera creanțele de la proprietarii care
sunt nevoiți să-și vândă proprietatea pentru a-și acoperi datoriile.

2
Valeriu Stoica , “ Drept civil . Drepturile reale principale ‘’ , Editura C. H. Beck , Bucureşti , 2009

6
 Trebuie să distingem între efectul negativ şi efectul pozitiv al publicităţii
materiale a cărţii funciare. Efectul negativ înseamnă: drepturile reale nu pot exista fără
înscrierea lor în cartea funciară; efectul pozitiv îndseamnă: cuprinsul cărţii funciare se
consideră exact, afară de îngrădirile şi excepţiunile legale.
Din aceste consecinţe de publicitate materială rezultă, ca o consecinţă firească,
forţa probantă absolută a înscrisului asupra actului funciar. Astfel, un terț care
dobândește un drept de proprietate printr-o acțiune în justiție cu titlu oneros, întemeiat
cu bună-credință pe conținutul unei cărți funciare, este protejat de motivele de evicțiune
izvorâte din titlurile de dobândire anterior dobândirii dreptului său, cu excepția cazului
în care autorul masa mediată, afectată de înscris, inițiază o acțiune în rectificare într-un
termen scurt în care se suspendă și publicitatea Registrului Funciar în raport cu terții.
După cum se poate observa în pasajul citat, toate garanțiile și garanțiile legale
oferite de Cartea Funciară sunt condiționate de înregistrarea proprietății imobile și de
statutul său juridic. Publicitatea materială își arată efectele numai dacă este folosită de
cumpărător. Legea poate proteja numai acele acțiuni și fapte juridice care au fost
săvârșite în conformitate cu prevederile sale scrise și promulgate.

Numai astfel un cumpărător de bună-credință al unui terț poate fi protejat de

eventualele cazuri de expropriere a unui drept de proprietate obținut înainte de
exploatarea acestuia, atunci când vânzătorul și-a vândut bunul cu rea-credință succesiv
mai multor terți, dintre care aceștia din urmă nu i-au făcut. stiu. înşelăciune.

Cunoașterea situațiilor juridice, opoziția,vizibilitatea sau percepția drepturilor

sunt instrumentele de lucru ale oricărui sistem juridic. Un drept există în raport cu
ceilalți, iar pentru a fi protejat de lege, și alții trebuie să-l cunoască. Vizibilitatea
situațiilor juridice și a drepturilor decurgând din raporturile juridice este asigurată prin
diverse sisteme organizate de lege sub denumirea generală de publicitate.

Astfel, publicitatea devine o constantă a vieții juridice, fie că se referă la

publicitatea unor drepturi nepatrimoniale, fie la drepturi patrimoniale, prin registre
publice care invariabil pătrund în orice domeniu al dreptului. Această tendință este
generală, se regăsește în majoritatea sistemelor juridice, iar publicitatea este studiată, în
7
special, din punct de vedere al aspectului său practic, reguli relativ foarte stricte și clare
de menținere a registrelor, hărților și dosarelor, procedurilor de înregistrare. ,
organizarea administrativă a serviciilor și procedurile de furnizare a publicului a
informațiilor cuprinse în registre.Publicitatea situaţiilor juridice sau publicitatea legală
este, în aparenţă, doar o anexă a dreptului civil, un sistem suprapus de evidenţă a unor
drepturi, acte, fapte şi alte raporturi juridice, reglementate de celelalte norme juridice.
În studiile privind publicitatea sunt evidenţiate în principal caracterele de eficacitate şi
utilitate2 a publicităţii, suportul pe care aceasta îl oferă atât participanţilor la circuitul
civil cât şi practicienilor dreptului. Aceste efecte utile și efective sunt: opoziția
situațiilor juridice față de terți, efectul probator și efectul constitutiv sau atributiv al
drepturilor. Dintre cele trei efecte enumerate, cel mai important este efectul de formare
a legii al publicității, deoarece publicitatea devine un mijloc direct de formare a legii în
sine. Iată de ce efectul constitutiv poate fi numit (și) efect material, întrucât, deși își are
originea într-o situație juridică sau într-un raport juridic voluntar, dreptul pozitiv nu
permite existența unui drept distribuit de sistemul publicitar, decât pentru admiterea la
publicare. Acest efect material al publicității este reglementat atât în raport cu drepturile
neproprietate, respectiv dobândirea dreptului de folosință sau a personalității juridice a
persoanelor juridice de drept privat3, cât și în raport cu drepturile de proprietate.

Sistemul de publicitate imobiliara, reglementat de Codul civil (art. 876-915

C.civ), are consecinte materiale, respectiv drepturi reale asupra bunurilor imobiliare
apar, se modifica sau inceteaza numai prin inregistrarea tranzactiilor juridice (tabel). în
sistemul de publicitate. Dar elementul volitiv care generează situația juridică reflectată
de sistemul publicitar, adică actul juridic, este nu numai esențial pentru înregistrarea
dreptului, ci își păstrează efectul și după înregistrare și formarea unui drept real deplin.

Funcționarea mecanismelor de cadastru funciar se bazează pe principii, reguli

specifice aplicabile raporturilor juridice care dau naștere unor drepturi tabulare. Unele
principii sunt reguli simple de formare și menținere a coerenței unui sistem, altele sunt
adevărate principii cu implicații materiale: principiul publicității materiale și
funcționarea constitutivă a drepturilor.
8
 Efectele esențiale ale publicității sunt reglementate ca excepții de la principiile
de bază ale dreptului civil și se extind asupra raporturilor juridice obișnuite referitoare
la bunurile imobile, fără a afecta alte raporturi juridice obișnuite referitoare la bunurile
mobile corporale sau la creanțe.Regulile de carte funciară se aplică, ne spune art. 876
C.civ., imobilelor şi drepturilor reale ce au obiect aceste bunuri. În sensul
prevederilor art. 542 "sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile şi drepturile
reale asupra acestora", iar toate celelalte drepturi patrimoniale sunt "supuse regulilor
referitoare la bunurile mobile". Din aceste reguli rezultă că orice pretenție legală asupra
bunurilor imobile va fi tratată în conformitate cu regulile pentru bunurile mobile, cu
excepția cazului în care este (încă) un drept real asupra bunurilor imobile.

Dacă regulile Registrului Funciar se aplică numai drepturilor de proprietate,

atunci este necesar să se verifice dacă au existat relații juridice înainte de înregistrarea
drepturilor de proprietate (articolul 897 din Codul civil al Federației Ruse, articolul 907,
alineatul 1 din Codul civil al Federației Ruse) sau regulile de împărțire a drepturilor de
conflict (articolele 891-892 Codul civil al Federației Ruse) - acestea sunt regulile
privind drepturile imobiliare sau regulile privind drepturile de creanță, adică drept
mobil necorporal (pretenții în legătură cu bunurile imobile).

Scopul sistemelor legale de publicitate este (de asemenea) de a evidenția

drepturi subiective civile care sunt efective și utile, în special pentru protecția
drepturilor terților și securitatea circulației civile. Codul civil introduce noutate în
activitatea publicitară, determinând formarea dreptului subiectiv de înregistrare în
sistemul publicitar. Caracterul volitiv al dreptului civil, aparent, este influențat de
impunerea unor formalități și formalități privind transferul proprietății sau constituirea
unui alt drept real, formalități care sunt reglementate în scopul menținerii ordinii publice
și al asigurării siguranței circulației civile. Restrângerea de natură volitivă privește atât
obiectul drepturilor tabulare, cât și raporturile juridice privind bunurile care fac obiectul
drepturilor tabulare.3

3
Marian Nicolae, „Tratat de publicitate imobiliară ”, Vol. I, Ed. Universul Juridic, 2006
9
 Registrul Funciar prevede proceduri de înregistrare restrictive în ceea ce privește
subiectul drepturilor tabulare, deși în cazul suportului tehnic ar trebui asigurată cea mai
fidelă reprezentare a realității reale. Aceste restricții sunt introduse de prevederile
privind cadastru, care reprezintă un set de reguli administrative pentru înregistrarea
bunurilor imobile. Restricțiile intră și în sfera de aplicare a actelor juridice, limitând
dreptul de a dispune de proprietate fie după desemnarea situației juridice, fie prin
blocarea Registrului Funciar după cererea de autentificare. Vom lua în considerare în
ce măsură aceste restricții ale dreptului de dispoziție sunt compatibile cu libertatea
contractuală și autonomia voinței, încă principiile directoare ale dreptului nostru civil,
și ce înseamnă aceste restricții în raport cu modul în care se formează drepturile reale.
și transferat.Regulile de publicitate în materie imobiliară, care limitează autonomia
voinţei, au fost transformate în adevărate principii de drept, fiind în principal dezvoltate
de dreptul germanic de unde au fost preluate de celelalte sisteme de drept.

1.2 Natura juridică a sistemelor de publicitate

Consider că sistemele juridice de publicitate sunt de natură administrativ-

juridică, iar statul este cel care alege obiectul de funcționare al sistemelor de publicitate
legală în scopul asigurării ordinii și liniștii publice, prin buna supraveghere a
persoanelor și securizarea tranzacțiilor, atât în ceea ce privește drepturile reale și, în
ultimul timp, cerințele. Apariția publicității actelor, faptelor și situațiilor juridice a fost
asociată cu ideea de modernizare a statelor, care s-a realizat prin registrele civile,
registrul comerțului, cartea funciară, iar apoi arhiva electronică a garanțiilor mobiliare
sau alte registre. Stiinta managementului sec. Al XVIII-lea și al XIX-lea au fost
inspirate de utopiile secolului. XVII și mai târziu doctrine utilitare.4 Türquet de
Mayerne a visat la un stat polițienesc cu simplul scop de a îmbunătăți spiritualitatea și
moralitatea omenirii. În opinia sa, statul, prin poliția sa, ar trebui să controleze nu doar
modestia, generozitatea, loialitatea persoanelor sale, ci și buna conducere a casei. În
special, poliția va monitoriza creșterea copiilor și a tinerilor.

4
Marian Nicolae, „Tratat de publicitate imobiliară ”, Vol. I, Ed. Universul Juridic, 2006
10
 În lucrarea sa „Monarhia sau guvernarea aristo-democratică, compusă și
compusă din trei forme de republici delegitime aflate sub moșiile generale ale
provinciilor, Confederații Pei-Ba”, și-a exprimat intenția de a recrea ordinea socială
(civilă) prin activarea puterii de stat şi implicit redefinirea serviciilor publice. Ideile sale
aveau un singur scop: să protejeze interesele întregului stat, în care regele să dezvolte
cea mai eficientă și clară administrație politică posibilă, în care fiecare om să fie educat
în așa fel încât societatea să fie un izvor cu mii de oameni. surse de utilitate.El numeşte
administraţia poliţie, care, nu este o instituţie sau mecanism de funcţionare în cadrul
statului, ci o veritabilă tehnologie guvernamentală specifică statului, unde statul
intervine în diverse domenii, tehnici sau obiective. Pentru păstrarea legii şi ordinii se
concepe un mecanism format din patru birouri sau camere care va funcţiona în fiecare
provincie - două pentru supravegherea oamenilor şi două pentru supravegherea
lucrurilor.
Primul serviciu trebuia să urmărească aspectele pozitive, active, productive ale
vieții, educand societatea, regăsindu-și pentru fiecare înclinațiile și abilitățile, în
alegerea ocupațiilor dând prioritate utilului în sens. Fiecare persoană cu vârsta peste 25
de ani a fost înscrisă într-un registru care înregistra profesia lor. Cei care nu erau
angajați într-o activitate utilă erau respinși și considerați dărâmașul societății. Al doilea
birou supraveghea aspectele negative ale vieții - săracii, văduvele, orfanii, bătrânii care
au nevoie de ajutor, cei ale căror activități necesită asistență financiară, dar fără a
percepe dobândă. Un alt obiectiv a fost sănătatea publică, și anume problemele asociate
cu boli, epidemii, accidente, inclusiv incendii și inundații. Unul dintre birourile
specializate în lucruri controla mărfurile, producția și prelucrarea acestora, intenționând
să indice ce și cum să producă. De asemenea, scopul său era să controleze piețele și
comerțul.

Al patrulea serviciu, care ne interesează în mod deosebit în contextul analizei

noastre, este serviciul care ține evidența problemelor funciare, „laicități”, proprietate
privată, moșteniri, donații. Activitățile sale au vizat metode de achiziție,
control/proprietate, înstrăinare de pământ, posibile abuzuri și proastă administrare atât
de către persoane private, cât și în raport cu propriile domenii ale regelui. Era de așteptat
11
ca existența registrelor să stabilească limitele domeniilor, motivul pentru care
pământurile au fost afectate de drepturile de vechime, cum și pentru cine reduce regele
domeniile regale. Alte preocupări ale acestui birou erau drumurile, râurile navigabile,
pădurile, cine era responsabil și modul în care erau reparate clădirile publice.

În multe privințe, textul său seamănă cu utopiile politice, dintre care erau atât de
multe la vremea lor. Dar este și contemporană cu marile discuții teoretice despre stat și
organizarea administrativă a monarhiilor. Poliția și statul polițienesc nu trebuie înțelese
în sensul actual al termenului, ci ca administrație în ansamblu, organizată la toate
nivelurile vieții publice.
Publicitatea legală, astfel implementată în legislaţiile europene din sec. XIX, este
de natură administrativă, fiind şi o modalitate de eficientizare a probei drepturilor în
raporturile juridice, sub acest aspect având o componentă procedural civilă, care este
tot de drept public.

1.3. Natura juridică a cărţilor funciare

Ceea ce ne interesează în cadrul mai larg al sistemelor legale de publicitate care

s-au organizat pe baza teoriilor evidențiate mai sus și continuă să funcționeze în prezent
este dezvoltarea unui sistem de publicitate imobiliară prin dezvoltarea registrelor de
publicitate și apoi cartea funciară germană cu acţiunea sa atributivă a drepturilor. O
analiză recentă a transferului de drepturi de proprietate prin cartele funciare arată că,
deși sistemul de carte funciară era deja dezvoltat în toată Germania (Köln, Hamburg,
Mecklenburg sau Lübeck), acesta a fost înfrânat de răspândirea dreptului roman.
(comuna ius). Cu toate acestea, în Prusia, în 1872, a fost adoptată o lege privind
dobândirea proprietății și un regulament privind cartea funciară, care reglementează
transferul dreptului de proprietate prin înregistrare cu forță constitutivă.

Perioada de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului. Secolul al

XIX-lea este marcat de codificarea dreptului privat în întreaga Europă, când ia naștere
12
un nou drept privat, creat pe baza unor noi realități, dar revendicându-și autoritatea din
dreptul roman. Dreptul european comun, sau dreptul romano-germanic, este împărțit în
două ramuri majore: dreptul francez și dreptul german, ambele înrădăcinate în dreptul
roman post-clasic, glosatorii și postglosatorii.

O caracteristică a dreptului privat german este că, în ciuda faptului că încearcă să

rupă cu vechile codificări (Prusia 1794), care includ normele de drept privat și dreptul
constituțional, administrativ, penal și canonic, nu reușește să se desprindă de poliția de
stat, care constituia constantă de drept (publică și privată, luate împreună) în c. XVI-
XVIII. Se spunea că epoca statului polițienesc se apropie de sfârșit, dar după noua
codificare şi instituirea unor principii ale dreptului privat, se menţin unele instituţii şi
mecanismele de reglementare specifice statului administrativ.
Separarea dreptului public de dreptul privat în Germania a avut loc în anii 1800
după căderea imperiului (1806). Înființarea unei noi puteri de stat pe baza dreptului
natural a intrat într-un proces de legislație și studiu al dreptului, delimitând dreptul
public și dreptul privat în conformitate cu dihotomia dreptului imperial roman între
dreptul public și dreptul privat. Potrivit autorului citat, tranziția s-a realizat treptat, iar
în acest departament, elementele și chiar vocabularul studierii dreptului administrativ
al statului sunt transferate în dreptul privat. Știința guvernării (Polizeiwissenschaft),
care reglementa viața socială a cetățenilor, sau pur și simplu unele dintre mecanismele
științelor administrative, a fost de acum înainte (de asemenea) transferată dreptului
privat în sprijinul unei mai bune organizări a societății.

Remarcabilul politician liberal german și profesor de drept administrativ, Robert

von Mol, a fost un susținător al păstrării elementelor unui stat polițienesc într-un nou
stat democratic creat pe principii raționaliste. El introduce conceptul de justiție
preventivă (präventiv-Justiz) în cadrul mai larg al organizării administrative a vieții
private prin aplicarea științelor administrative (Polizeiwissenschaft). Justiția
preventivă, o formă de asigurare a soluționării rapide a conflictelor dintre drepturile
private, a fost văzută ca o modalitate de a impune disciplina de urgență prin prevenire
(Verbeugung), prevenire și înregistrare utilizată pentru control. Scopul științei
13
 polițienești era de a moraliza societatea, de a asigura ordinea, precum și fericirea tuturor
cetățenilor, în conformitate cu doctrinele utilitare ale epocii.

Impactul acestei doctrine se reflectă în toate aspectele vieții private, inclusiv în

ceea ce privește proprietatea, prin asigurarea unor mecanisme de protecție. Astfel, este
mai bine ca orice încercare de încălcare a drepturilor să fie oprită din față, astfel încât
să nu existe inconveniente asociate unor astfel de încălcări. Scopul a fost evitarea
daunelor, atât materiale, cât și morale, și prevenirea numeroaselor cazuri în care
reparațiile ulterioare erau imposibile sau împovărătoare pentru participanți..

Justiția preventivă este eficientă mai ales când vine vorba de viața sau sănătatea
fizică și morală a oamenilor, care nu mai este supusă refacerii, dar în raport cu alte
drepturi, prevenirea este mai indicată decât există riscul ca cei care încalcă regulile
eludează sau se sustrage unui decizie obligatorie. Statul, împreună cu societatea civilă,
trebuie să protejeze cetățenii prin aceste metode, iar statul, desigur, are toate mijloacele
necesare pentru aceasta. În opinia sa, prioritizarea conceptelor apărute în știința
dreptului german despre justiția preventivă, justiția civilă și justiția penală le pune pe
prima deasupra celorlalte, ceea ce îl contrazice pe Pelman, care susținea că sunt pe
același plan, stau alături. latură. reciproc.

Justiția preventivă se bazează pe disciplina extraordinară a vieții juridice. Într-un

sistem juridic disciplinar care pune totul într-un cod de ce este permis și ce este interzis,
norma va tinde să concretizeze lucrurile cu cât acestea sunt mai interzise. Norma civilă
este suplimentară, utilă în situația în care părțile nu dau o reglementare exhaustivă a
raportului juridic. Intervenția normei administrative în raporturile de drept civil este de
natură imperativă, care decurge din interzicerea disciplinară a anumitor
comportamente.5
Pentru a menține echilibrul și securitatea socială (juridică), regula preventivă
funcționează pe două niveluri: pe de o parte, blochează acțiunea cuiva care, pe baza

5
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată (M. Of. nr. 201 din 3 martie 2006);

14
libertății contractuale, se poate obliga față de mai multe persoane deodată, deoarece ,
pe de altă parte, pentru a proteja acești oameni. Este posibil să disciplinați spațiul
dreptului privat doar prin limitarea celor două principii fundamentale ale acestuia:
libertatea contractuală și autonomia voinței. Restrângerea testamentului prin proceduri
străine de voința directă a părților și determinând formarea (apariția/transferul de
drepturi) a unor proceduri externe voinței, de exemplu, procedurile administrative, va
modifica efectul generator de lege al testamentului. Există multe exemple de ingerință
administrativă în dreptul privat. Printre acestea regăsim autentificarea documentelor ca
formalitate care întârzie transferul dreptului până la completarea formei documentului,
publicarea documentului prin sisteme legale de publicitate, autorizații administrative de
vânzare stabilite de lege.

Conceptul de justitie preventiva este prezent astazi in toate domeniile dreptului,

fiind caracteristic dreptului public – penal si administrativ, dar cu multe institutii
functionand in domeniul dreptului privat. Acestea sunt ceea ce numim astăzi măsuri
preventive pentru rezolvarea conflictelor de drepturi, care se regăsesc în formalitățile
de autentificare a documentelor și în sistemele legale de publicitate. Astăzi, Comisia
Europeană dezvoltă conceptul de justiție preventivă în întreaga Uniune Europeană la
sugestia unor grupuri din Germania, Estonia și Polonia. Conform definiției justiției
preventive publicată pe acest portal, măsurile justiției preventive se regăsesc în
principal în domeniul dreptului imobiliar, dreptului comercial corporativ, dreptului
succesoral și al dreptului familiei. Justiția preventivă se realizează prin angajarea unei
agenții guvernamentale sau a unui alt organism pentru a evita disputele juridice
ulterioare.

Astfel, consider că, pornind din spațiul dreptului public german, au fost adoptate
în dreptul european instituții pentru prevenirea litigiilor dintre cetățeni, în scopul
asigurării unei discipline excepționale prin prevenire, prevenire și registre utilizate
pentru monitorizare, concepte specifice unui societate administrativă. . Aceste concepte
și mecanisme erau prezente în lumea juridică germană la începutul secolului. XIX, când
a început separarea dreptului public de dreptul privat.
15
 Problema care s-a ivit la acea vreme a fost granița dintre dreptul public și cel
privat, și în ce măsură garanțiile drepturilor fundamentale, dezvoltarea protecției
juridice și conceptele economice de neintervenție a statului în sfera dezvoltării
economice, nu ar trebui. să fie lezate prin intervenția statului, libertățile și proprietățile
persoanelor individuale. Ceea ce ne interesează este poziția drepturilor reale și în special
a drepturilor asupra proprietății imobiliare, precum și modul în care s-a impus cartea
funciară ca instrument de înregistrare, transmitere și stabilire a drepturilor asupra
proprietății imobiliare și, de asemenea, cum a fost posibil, pe calea raționalității. drept,
la această graniță dintre dreptul public și dreptul privat.

Este interesant când a apărut sistemul cadastral la noi. Sistemul de carte funciară
a fost integrat pentru prima dată în România în 1938, în timpul dictaturii carliste, prin
decretul-lege nr. Nu. Nr.95 din 27 aprilie 1938 Contextul politic şi social al acelei
perioade a fost caracteristic societăţilor totalitare.

Separarea cu caracter administrativ s-a realizat acum prin transferarea sistemului

de cadastru funciar către Ministerul Administrației și Internelor prin Decretul de
Urgență nr. 41/2004. Decretul a instituit Agenția Națională de Cadastru și Publicitate
Imobiliară ca instituție publică cu personalitate juridică din subordinea Ministerului
Administrației și Internelor. Organismul nou creat unit printr-un fel de reorganizare prin
comasarea Administrației Naționale de Cadastru, Geodezie și Cartografie, aflată
anterior în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, cu direcțiile de carte
funciară din subordinea judecătorilor, respectiv din subordinea Ministerului Justiției.
Expunere de motive din cuprinsul deciziei, precum și din Legea nr. Nr.499/2004, de
aprobare a Decretului, arată că motivele care au condus la trecerea sistemului de
cadastru funciar în administrarea unei instituții administrative au fost „realizarea unui
sistem cadastral unificat în conformitate cu Declarația privind cadastrul în Europa,
adoptată”. la Congresul Rusiei de la Granada din 2002, conform căruia informațiile din
cadastru ar trebui să fie disponibile tuturor cetățenilor, tuturor instituțiilor publice și
private. Totodată, se arată că în acest fel „înregistrarea drepturilor imobiliare devine

16
 mai degrabă o funcție administrativă decât judiciară, iar acest sistem își dovedește
eficacitatea într-o serie de țări ale Uniunii Europene”.

În concluzie, se poate spune că sistemele juridice de publicitate în general și

cartea funciară în special sunt de natură administrativ-juridică, fiind reglementate
pentru a asigura, pe de o parte, buna guvernare și cunoaștere a statului, iar pe de o parte.
pe de altă parte, să creeze mijloace preventive de soluţionare a conflictelor şi de
protecţie.securitatea circulaţiei civile.

1.4 Cuprinsul cartii funciare

Cartea Funciară este un registru public din România, care cuprinde o înregistrare
legală completă și exactă a bunurilor imobile, proprietăților persoanelor fizice și
juridice din aceeași localitate.

Cartea funciară face dovada existenței unui drept real înregistrat în favoarea unei
persoane care a dobândit sau și-a format cu bună-credință un drept la proprietate
imobiliară, dacă nu se dovedește altfel. Publicitatea imobiliară se realizează în toată țara
prin cartea funciară și are ca scop înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate
și a altor drepturi reale care se transferă, se constituie, se schimbă sau care, după caz, se
anulează și se înlătură ca ca urmare a unor acțiuni în justiție și fapte referitoare la
proprietatea imobiliară. Alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicții,
incapacități și litigii juridice referitoare la bunuri imobile se înscriu în cartea funciară
sau, în funcție de împrejurări, se radiază. 6
Orice întabulare a unui contract de vânzare-cumparare (echivalentul transcrierii
în Registrul de inscriptiuni și transcriptiuni imobiliare) trebuie precedată de deschiderea
Cărții funciare. Deschiderea cărții funciare nu este condiționată de o vânzare, dar se
realizează cel mai adesea în această situație.

6
I. Albu, „Noile cărţi funciare”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997
17
 Pentru fiecare imobil se deschide o singură carte funciară. Cartea funciară este
alcatuită din titlu, indicând numarul ei și numele localității în care este situat imobilul,
precum și din trei parti:
A. Partea I sau foaia de avere (A) referitoare la descrierea imobilelor + anexa I
la foaia de avere a carții funciare cuprinzând planul imobilului
B. Partea a II-a sau foaia de proprietate (B), referitoare la înscrierile privind
dreptul de proprietate.
C. Partea a III-a sau foaia de sarcini (C), referitoare la înscrierile privind
dezmembramintele dreptului de proprietate si sarcini.
Titlul cărţii funciare cuprinde numărul cărţii funciare şi denumirea unităţii
administrativ- teritoriale în care este situat imobilul.
Titlul cărţii funciare cuprinde numărul cărţii funciare şi denumirea unităţii
administrativ-teritoriale în care este situat imobilul. În acest sens, documentaţiile
cadastrale se întocmesc cu atribuire de număr cadastral unic pe unitatea administrativ-
teritorială respectivă. Titlul cărţii funciare al imobilului pe care s-au constituit drepturi
de superficie va cuprinde şi menţiunea acestui drept. De asemenea, în titlu, se va face
menţiune şi despre cărţile funciare colective, individuale, de concesiune, după caz.
Cărţile funciare se numerotează pe fiecare unitate administrativ-teritorială,
începând cu numărul 1 până la ultimul număr necesar, fără separare pe ani.
Numerele de carte funciară se atribuie dintr-un registru special destinat acordării
de numere de carte funciară, numai în momentul admiterii cererii de înscriere de către
registrator sau în baza hotărârii judecătoreşti, definitivă şi irevocabilă ca urmare a
plângerii împotriva încheierii, prin care s-a dispus înscrierea.
Acest registru va purta denumirea de Registrul numerelor de carte funciară şi se
va întocmi pe fiecare unitate administrativ-teritorială care aparţine respectivului birou
teritorial.
Documentaţiile cadastrale se recepţionează cu atribuire de număr cadastral unic
pe unitatea administrativ-teritorială respectivă. Cărţile funciare se numerotează pe
fiecare unitate administrativ-teritorială.

18
 Cuprinsul părţilor cărţii funciare este prevăzut la art. 23 din Legea cadastrului şi
a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată.
Partea I sau foaia de avere (A) referitoare la descrierea imobilelor, cuprinde:
a) numărul de ordine ce reprezintă un indicativ pentru teren A.1 și unul pentru
fiecare construcție începând cu A.1.1 și cel cadastral al imobilului ( număr intreg de la
1 la infinit, unic pentru fiecare imobil)
b) suprafața imobilului, reieșită din măsurători cadastrale, destinația, categoriile
de folosință și după caz, construcțiile.
c) planul imobilului cu descrierea imobilului constituie anexa la partea I a cărții
funciare, întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al
directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I;7
Partea a II-a a cărţii funciare, desemnată în conţinutul cărţii funciare şi prin
litera "B" cuprinde:
a) numele/denumirea proprietarului;
b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum
şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;
c) strămutările proprietăţii;
d) dreptul de administrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă cu titlu
gratuit, corespunzătoare proprietăţii publice;
e) servituţile constituite în folosul imobilului; 8

f) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi

acţiunile privitoare la proprietate;
g) recepţia propunerii de dezlipire ori de alipire şi respingerea acesteia,
respingerea cererii de recepţie şi/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară
deschisă;
h) obligaţii de a nu face, interdicţiile de înstrăinare, grevare, închiriere,
dezlipire, alipire, construire, demolare, restructurare şi amenajare;

7
I. Albu, „Noile cărţi funciare”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997
8
Andreea Ana-Maria Chis , “ Publicitatea imobiliara in conceptia noului Cod civil “ , Ed. Hamangiu , 2012 .

19
 i) clauza de inalienabilitate a imobilului şi clauza de insesizabilitate;
j) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau
a II-a a cărţii funciare, cu privire la înscrierile făcute.
Pentru fiecare dintre înscrierile cuprinse în partea a II-a a cărţii funciare, se vor
indica:
a) numărul curent al operaţiunii înscrise;
b) înscrisul/înscrisurile pe care se întemeiază înscrierea;
c) indicarea tipului de înscriere;
d) observaţii, după caz.
Ori de câte ori înscrierea efectuată în partea a II-a a cărţii funciare priveşte un
drept, se va indica şi titularul dreptului, prin indicarea numelui complet al persoanei
fizice sau a denumirii complete a persoanei juridice care are această calitate, precum şi
a datelor de identificare ale acestora: codul numeric personal sau, după caz, numărul de
identificare fiscală, dacă este atribuit, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de
înregistrare, după caz. Numărul curent al operaţiunii înscrise este numărul de ordine
sub care s-a făcut înscrierea (de exemplu, "B.3") şi la care, dacă este cazul, se face
trimitere în rubrica "observaţii" din celelalte părţi ale cărţii funciare sau de la alte
înscrieri din partea a II-a ori, după caz, din alte cărţi funciare. 9

Atunci când înscrierea priveşte dreptul de proprietate, în descrierea operaţiunii

efectuate se vor indica dobândirea, modificarea sau stingerea dreptului ori a unei cote-
părţi din acesta, cu indicarea actului sau a faptului juridic din care izvorăsc aceste efecte,
precum şi cu menţiunea caracterului exclusiv al dreptului de proprietate sau, după caz,
a modalităţii dreptului de proprietate sub forma proprietăţii comune pe cote-părţi ori a
proprietăţii comune în devălmăşie.
Atunci când înscrierea priveşte o servitute pentru care imobilul constituie fond
dominant, în descrierea operaţiunii înscrise se va indica natura servituţii, prin arătarea
obiectului acesteia.

9
Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, publicat în M. Of. nr. 95
din 27 aprilie 1938; Noul Cod Civil

20
 Atunci când înscrierea priveşte un drept personal, în descrierea operaţiunii se vor
indica obiectul acestuia şi actul juridic sau faptul juridic ce constituie izvorul dreptului
personal înscris. Atunci când înscrierea priveşte alte fapte sau raporturi juridice
referitoare la proprietate, în descrierea operaţiunii se va indica faptul sau raportul juridic
supus înscrierii, ca de exemplu, calitatea de bun comun sau destinaţia de locuinţă a
familiei ori patrimoniu afectat exerciţiului unei profesii autorizate. Atunci când
înscrierea în cartea funciară se referă la notarea unei acţiuni privitoare la proprietate, în
descrierea operaţiunii se vor arăta obiectul acţiunii - ca de exemplu, acţiune în
revendicare - părţile, numărul de dosar şi instanţa de judecată.
Atunci când se efectuează modificări, îndreptări sau însemnări privitoare la cele
arătate în titlul cărţii funciare ori la înscrierile efectuate în partea I sau în partea a II-a a
cărţii funciare, în descrierea operaţiunii se va arăta în ce constă modificarea, îndreptarea
sau însemnarea.
Partea a III-a a cărţii funciare desemnată în conţinutul cărţii funciare şi prin litera
"C" cuprinde:
a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitaţie, servituţile în sarcina fondului
aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare, cât şi locaţiunea şi cesiunea de creanţă;
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi
acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;
d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la
înscrierile efectuate în această parte. 10

În partea a III-a a cărţii funciare se înscriu şi dezmembrămintele dreptului de

proprietate privată constituite sau transmise în baza unor acte normative anterioare datei
de 1 octombrie 2011, cum ar fi dreptul de concesiune constituit pe terenuri din domeniul
privat al unităţii administrativ-teritoriale, dreptul de folosinţă asupra terenului
dobândit.11

10
Andreea Ana-Maria Chis , “ Publicitatea imobiliara in conceptia noului Cod civil “ , Ed. Hamangiu , 2012
11
Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, publicat în M. Of. nr. 95
din 27 aprilie 1938; Noul Cod Civil

21
 Capitolul II
Înscrieri in Cartea funciară

2.1 Tipurile de înscrieri în cartea funciară

Conform Decretului-Lege nr. 115/1938, în Cartea Funciară există trei tipuri de

înscrieri, respectiv intabulare, înscriere anticipată și înscriere.
Acest lucru poate fi văzut ca un sens restrâns al conceptului de înscriere. A în
sens larg include toate tipurile de referințe care pot fi făcute în cartea funciară: descrieri,
înscrieri și înscrieri, descrierea bunurilor imobile cu indicarea proprietarului sau
proprietarilor ulterior, titularii altor drepturi reale, sarcini, drepturi personale,
documente, fapte si situatii personale legate de imobilele relevante, radieri si corectari,
inainte de inchiderea Registrului Funciar si in scris.
Drepturile reale asupra bunurilor imobile pot fi stabilite, modificate sau
încetate numai prin înscriere în cartea funciară. Astfel, înregistrarea creează, modifică
sau anulează drepturi reale și le face opozabile față de terți.
În sistemul cărților funciare, orice tranzacție juridică care vizează transferul
sau constituirea unor drepturi asupra proprietății imobile constă în: a) un act obligatoriu
(jus ad rem); b) un act real (jus in re); c) înscrierea drepturilor de proprietate în cartea
funciară, cu condiția îndeplinirii primelor două cerințe.
„Dacă un act obligatoriu nu există sau este nul sau, după caz, dacă permisul de
înregistrare lipsește, transferul sau dobândirea dreptului de proprietate imobiliară nu
poate avea loc, chiar dacă înregistrarea a fost valabilă, în măsura în care așa cum există
și valabilitatea înregistrării nu depinde de existența și valabilitatea raporturilor juridice
obligatorii; în sistemul Decretului-Lege 115/1938 între părți, înregistrarea unui drept

22
 real are efect translativ numai dacă actul sau faptul generator este de natură să-l
producă.” 12
Noua Lege a cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996 a preluat
terminologia din vechea reglementare, dar nu o foloseşte într-un mod adecvat, care să
fie bine înţeles şi care să nu lase loc la interpretări şi implicit să ducă la o mulţime de
procese. Se regăsesc şi de această dată cele trei categorii de înscrieri din punct de vedere
al obiectului lor şi al diferenţierii de efecte (art.27, 31 şi 40). De aceea, pentru a se evita
pe cât posibil eventuale confuzii, prevederile Legii nr. 7/1996 trebuie armonizate cu
prevederile Regulamentului de aplicare a acestei legi, mai precis cu cuprinsul Secțiunii
44, care se referă la conceptele stabilite pentru desemnarea înscrierilor înscrise în cartea
funciară. Clasificarea înregistrărilor în trei categorii s-a bazat pe criteriile obiectului lor.
Terminologia se regaseste in cartele funciare ale Transilvaniei precum si in dreptul
comparat. Astfel, în primul rând, intabularea vizează înregistrarea drepturilor reale, ca
înregistrare definitivă; preinregistrarea actioneaza ca un fel de intabulare imperfecta,
prin urmare nu este definitiva, devenind o intabulare propriu-zisa abia dupa justificare;
și nu în ultimul rând, notația are în vedere înregistrarea actelor și faptelor juridice, a
drepturilor personale și a raporturilor juridice legate de imobile. Lacuna si deficienta in
continutul Legii nr. 7/1996 este că, deși a păstrat terminologia cauzei, care a contribuit
la menținerea legăturii cu vechiul sistem prin stabilirea continuității, nu a reglementat
tipurile de înscrieri în funcție de obiectul acestora. Acest lucru poate duce la confuzie
cauzată de lipsa pronunției acestor nume de înregistrare.
Titlul comun de înregistrare este folosit atât pentru a se referi la înregistrarea
drepturilor asupra bunurilor imobile, cât și la înregistrarea actelor juridice sau a faptelor
referitoare la drepturile personale, averea și capacitatea juridică a celor care dețin
imobile înscrise în Cartea Funciară. Este necesar să se facă distincția între cele două
forme de înregistrare din cauza efectului diferit pe care îl are fiecare; pe de o parte, are
ca scop realizarea de opoziție față de terți, iar pe de altă parte, îndeplinește funcția de
informare a terților interesați.

12
Protocolul de colaborare între Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a
Notarilor Publici în România; Legea nr. 16/2007

23
 De menționat că într-un text legea folosește denumirea specifică de înregistrare
temporară în două accepțiuni: în sensul de înregistrare a drepturilor afectate de o
condiție suspensivă; și înregistrarea pe baza unei hotărâri judecătorești care nu este
definitivă și irevocabilă (articolul 31); cu toate acestea, înregistrarea provizorie nu poate
fi limitată la aceste două cazuri; astfel, de exemplu, nimic nu împiedică eliberarea
temporară în scris a drepturilor asupra proprietății imobiliare într-o condiție decisivă,
termen de încetare sau sarcină a libertății; atunci nu se arată că, prin motivare,
înregistrarea provizorie devine definitivă. Înscrierea în cartea funciară este definitivă
prin aceea că nu mai necesită nicio fundamentare a mențiunilor cuprinse în acesta față
de înregistrarea provizorie. Astfel se poate spune că are o forţă probantă deplină, oferind
titularului garanţie efectivă asupra dreptului său de proprietate. Ea se bazează atât pe
elementele de fapt, cât şi pe cele de drept.
Acest principiu reiese din prevederile art. 32 si 33 din Legea 115/1938, care
stabilesc doua prezumtii si anume: - daca un drept de proprietate este inscris in Cartea
Funciara in favoarea unei persoane, se presupune ca dreptul exista in favoarea acesteia;
- daca un drept este exclus din cartea funciara, se considera ca acest drept nu exista.
„Avem de-a face cu două prezumții legale relative, care pot fi contracarate prin probe
contrare. Acestea se aplică numai drepturilor reale. Articolul 31 din Legea 115/1938
stabilește faptul că înscrierile în cartea funciară intră în vigoare de la data înregistrării
cererilor de înscriere, iar ordinea înscrierilor stabilește rangul (qui prior tempore potior
jure). Rangul tabelar înseamnă influența unei înscrieri în raport cu alte înscrieri din
aceeași carte funciară. Cu alte cuvinte, data înregistrării cererii în registrul de evidență
va fi și data înregistrării solicitate.
Rangul tabelului obtinut prin principiul prioritatii se numeste rang initial si poate
fi modificat doar in raport cu creditele ipotecare. Obiectul înscrierilor în Cartea Funciară
îl constituie cel mai important drept de proprietate, precum și alte drepturi reale care
pot fi stabilite pentru un imobil. Toate drepturile asupra bunurilor imobile sunt supuse
înregistrării, indiferent de natura proprietarului acestora, fie că este vorba de o persoană
fizică sau juridică sau de bunuri imobile aparținând statului sau unităților administrativ-
teritoriale, proprietate de stat sau privată. Înscrierea acestor drepturi în cartea funciară

24
 determină opoziția acestora față de terți; singurele drepturi care devin opuse și fără
înregistrare, făcând excepție de la regulă, sunt: succesiunea, accesiunea, vânzarea silită,
uzucapiunea, drepturile de proprietate dobândite de stat sau de orice persoană de drept,
prin expropriere sau prin hotărâre judecătorească (art. 28, alin. 1 și 2) la care se pot
adăuga și achizițiile efectuate de drept, precum însuşirea (articolul 92 din Regulament).
Obiectul înscrierilor în cartea funciară poate fi prezentat și din alt punct de vedere în
ceea ce privește conținutul Registrului funciar. În acest sens, în primul rând, vorbim de
înregistrarea dreptului de proprietate, caracterizată printr-o descriere a imobilului și care
figurează în prima parte a Cartei Funciare; în al doilea rând, poate fi înregistrarea
dreptului de proprietate în a doua parte a Registrului funciar, precum și alte drepturi
asupra proprietății imobile în partea a treia a Registrului funciar, care este cunoscută și
sub denumirea de împărțire a dreptului de proprietate. ; iar în al treilea rând, se face
referire la înregistrarea tuturor actelor juridice și faptelor referitoare la drepturi
personale, starea şi capacitatea persoanelor care au legătură cu imobilele înscrise. Cum
se poate observa înscrierile din ultimele două părţi sunt derivate ale înscrierii din partea
întâi, la care se raportează permanent. Înscrierile care se fac în cele trei părţi ale cărţii
funciare se diferenţiază prin natura juridică a elementelor care le caracterizează. Astfel,
prima înscriere se concretizează în date topografice şi de fapt, cum sunt amplasamentul
şi vecinătăţile corpului de proprietate iar celelalte înscrieri se concretizează în elemente
de drept. Ceea ce caracterizează în comun toate aceste tipuri de înscrieri sunt condiţiile
pe care trebuie să le îndeplinească: “înscrisul original trebuie să îndeplinească cerinţele
de validitate ale actului juridic pe care îl conţine; să aibă deplină putere doveditoare; să
arate numele părţilor; să identifice clar şi precis imobilul şi dreptul tabular care se
înscrie sau se radiază; dacă este întocmit în realitate să fie prezentat în original şi în
traducere legalizată; dacă este hotărâre judecătorească să fie învestită cu formulă
executorie”.13

13
Radu I. Motica , Anton Trăilescu , ‘’ ‘Manual de drept funciar şi publicitate imobiliară ” , Ed. All Beck , Bucureşti ,
2001

25
 2.1.1 Intabularea

Intabularea este înscrierea cu caracter definitiv a unui drept real imobiliar în

cartea funciară. Pot fi intabulate în cartea funciară următoarele drepturi reale imobiliare:
dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia, drepturile reale corespunzătoare
dreptului de proprietate publică, drepturile reale de garanție. Dezmembrămintele
dreptului de proprietate privată sunt: dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul
de uz, abitația și dreptul de servitute.
Întabularea este înscrierea prin care se transmite, constituie sau stinge un drept
real cu titlu definitiv, de la data înregistrării cererii de înscriere . În consecinţă, obiectul
întabulării îl constituie înscrierea drepturilor tabulare – de ex. întabularea drepturilor de
proprietate în favoarea cumpărătorului sau donatarului, întabularea ipotecii în favoarea
creditorului. Întabularea stingerii unui drept real se numeşte radiere. Întabularea
reprezintă acea formă de înscriere prin care se modifică starea juridică a unui drept real
imobiliar, prin strămutare, constituire sau stingere, cu valoare de titlu definitiv din
momentul înregistrării cererii de înscriere, capătă un caracter de opozabilitate faţă de
terţi. Aşadar obiectul întabulării îl constituie drepturile reale imobiliare, denumite şi
drepturi tabulare, după felul înscrierii. Iar drepturile tabulare înscrise în cartea funciară
alcătuiesc ceea ce jurisprudenţa şi doctrina numesc stare tabulară. Legea nr. 7/1996
reglementează cerințele în baza cărora se poate solicita o intabulare în Cartea Funciară,
în cuprinsul art. 43. Ca și în vechea dispoziție a Legii nr. 115/1938, tabelul se prezintă
împreună cu o înregistrare provizorie. , cerințele acestora sunt cuprinse într-o procedură
tehnică mixtă, distingându-se doar cerințele speciale care trebuie îndeplinite pentru
fiecare tip de înregistrare parțial. Informațiile se pot face fie pe baza documentului în
original, fie înscrisuri autentificate la notariat, fie copii legalizate prin hotărârea
instanței de judecată sau a organului de administrație. Aceste documente trebuie să
însoțească cererea de înregistrare, care se depune la Biroul de Cadastru și Publicitate
Imobiliară, pentru a dovedi valabilitatea cerinței declarate și conformitatea acesteia cu
reglementările legale. „Documentele originale sunt cele care confirmă acte juridice
unilaterale, bilaterale sau multilaterale; precum și documentele autentice semnate cu
26
 semnătură privată (ad probationem) și actele autentice (ad validitatem)." După
depunerea dosarului de înregistrare, registratorul este obligat să aprecieze dacă sunt
întrunite în totalitate condițiile stabilite pentru acceptarea unei cereri de înregistrare și
anume: - actul juridic trebuie să respecte cerințele realității; - are forta probanta deplina;
- cuprinde numele sau numele părților; - individualizează clădirea cu un identificator
unic; - i se ataseaza o traducere legalizata, daca nu este in limba romana. Înregistrarea
originală trebuie să îndeplinească toate aceste condiții pentru a fi probantă conform
dreptului comun. De exemplu, în cazul unui contract de vânzare, trebuie îndeplinite
cerințele de fond și de formă ale contractului, sau în cazul unui document cu semnătură
personală, care devine autentic doar atunci când legea prevede că este suficient și
necesar.
Deoarece acestea sunt acte de teren nefinale, înregistrarea nu poate fi
condiționată doar de proprietate. „Astfel, întocmirea unui act notarial privind transferul
dreptului de proprietate pe bază de proprietate pe numele proprietarului pe o perioadă
mai mare de 30 de ani a administratorului nu poate fi respinsă din lipsa unui document
scris privind dobândirea drept de acesta, din perpetuitatea terenului, evidențele în sine
se întocmesc, în asemenea cazuri, și pe baza dreptului de proprietate, pe numele
proprietarilor în conformitate cu articolul 11, lit. c, din Legea 7/1996. 14
Există și o serie de cerințe speciale care trebuie îndeplinite pentru ca o cerere de
înregistrare să fie acceptată, în funcție de documentul pe care se bazează. Dacă
intabularea este necesară pe baza documentului original, acesta trebuie să respecte și
unele cerințe speciale, cum ar fi: numărul de ordine al autorității funciare, o declarație
directă a consimțământului persoanei al cărei drept este grevat, limitat sau anulat (
clausa intabulandi). Unele dificultăți de intabulare apar acolo unde a existat și există
încă un regim de carte funciară și unde se aplică Decretul Lege nr. 115/1938. În
conformitate cu această prevedere, înscrierea în cadastrul funciar se face pe bază de
acțiuni în justiție.
Acest lucru se datorează faptului că din diverse motive nu au fost emise
documente privind dreptul de proprietate asupra vechilor parcele, iar noii proprietari

14
Art.11, lit.c, din Legea 7/1996
27
trebuie să-și înscrie obiectele în cartea funciară a altui proprietar tabelar. „Din cauza
acestor proceduri de intabulare a titlurilor de proprietate, foarte adesea complicate și de
lungă și costisitoare durată, în vederea retragerii terenurilor din circulația agricolă, legea
ferendului impune ca pentru documentația aferentă să fie acceptat nu doar un extras din
carte. un teren, dar și dreptul de proprietate, un contract de vânzare încheiat în formă
autentică fără înscrierea proprietarului în cartea funciară” .
În ceea ce privește extrasele din cartea funciară, legiuitorul a introdus ceva nou.
Înainte de 1 ianuarie 2005, extrasele din actul de proprietate erau valabile doar 24 de
ore, astfel că proprietarii nu puteau vinde succesiv același imobil mai multor persoane
de bună-credință. Însă, începând de la această dată, extrasele din actul de teren sunt
valabile cinci zile și se eliberează direct la birourile notariale, fără a le transfera personal
persoanelor interesate. Astfel, se poate spune că, pe de altă parte, birocrația care a
împiedicat de atâtea ori sistemul este și ea eliminată într-o oarecare măsură. Terții
interesați au dreptul, în condițiile legii, să se familiarizeze cu conținutul Registrului
Funciar; Principiul publicității este determinat de același text legal Decretul-Lege nr.
115/1938 ca și posibilitatea publicului de a se familiariza cu Cartele Funciare și de a
face copii, în timp ce Autoritatea de Carte Funciară este obligată să elibereze copii
legalizate la cerere. Dacă însumarea are la bază o hotărâre judecătorească, aceasta
trebuie să fie definitivă (art. 46 din Legea 7/1996). În cazul hotărârilor judecătorești în
conformitate cu Secțiunea 22 din Legea 7/1996, înscrierea în Cartea Funciară se
efectuează numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, condiție care nu este
îndeplinită dacă hotărârea în temeiul căreia este înregistrarea se face a fost reziliată de
către instanța de judecată, acceptând o plângere în casație spre examinare de către
Curtea Supremă, trimițând cauza spre rejudecare.
Hotărârea se va prezenta în copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă şi
irevocabilă. Registratorul admite sau respinge cererea de întabulare în funcţie de cum
au fost îndeplinite sau nu cerinţele arătate. Atunci când cererea de întabulare este
respinsă, registratorul consemnează motivele într-o încheiere de carte funciară.
“Încheierea de admitere sau respingere, motivată în fapt şi în drept se menţionează pe
cererea de înscriere, se notează în cartea funciară şi se comunică din oficiu, în termen

28
 de 20 zile de la data pronunţării şi nu mai târziu de 60 de zile de la data înregistrării
cererii”.
Dintre persoanele care urmează să fie înştiinţate în legătură cu încheierea
amintim: cei care au solicitat înscrierea; comoştenitorii, atunci când numai unul a cerut
înscrierea; creditorii ipotecari, dacă debitorul a solicitat-o; debitorul ipotecat, atunci
când creditorul a făcut cererea; proprietarul unui fond servant, dacă s-a cerut înscrierea
unui transfer de proprietate etc. Încheierea este supusă căilor ordinare de atac, după cum
petitorul consideră că a fost sau nu nedreptăţit.
Aceste căi de atac sunt cele de drept comun. Astfel prin apel depus la oficiul de
cadastru şi publicitate imobiliară, care se înscrie în registrul de intrare, se notează în
partea a treia a colii şi se înaintează sub forma unui dosar, tribunalului judecătoresc spre
soluţionare. Sau printr-un eventual recurs, care se judecă la unitatea de apel şi se
comunică din oficiu Biroului de carte funciară pentru a fi şi el înscris. Drepturile reale
corespunzătoare dreptului de proprietate publică sunt: dreptul de administrare, dreptul
de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit. Drepturile reale de garanție sunt
dreptul de ipotecă și privilegiile imobiliare. Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea
funciară se numesc drepturi tabulare.
După deschiderea cărții funciare, obiectul intabulării îl poate constitui întregul
imobil sau o cotă-parte din acesta.15 Dreptul de proprietate se intabulează asupra
întregului imobil sau pe cote-părți, în cazul coproprietății. În această din urmă situație
se vor menţiona toţi coproprietarii și cota cuvenită acestora, atunci când este
determinată.
Intabularea se efectuează numai în baza unui înscris autentic notarial încheiat de
un notar public în funcţie în România, a unei hotărâri judecătorești definitive sau
irevocabile după caz, a unui certificat de moștenitor sau a unui act administrativ care,
în condițiile prevăzute de lege, are ca efect constituirea, modificarea, transmiterea sau
stingerea unui drept real imobiliar supus înscrierii în cartea funciară.
Dacă, după eliberarea unui certificat de moștenire, se încheie și un acord de

15
I. Albu, ‘”Curs de drept funciar ” , Litografiat;

29
 împărțire voluntară, înscrierea în cartea funciară se poate efectua ulterior pe baza
documentației cadastrale, cu excepția cazului în care imobilul/imobilul în masa
divizibilă este/este neanexat.
Dacă s-a încheiat împărțire voluntară în baza unui act de transmitere, fără
separarea bunului imobil/imobil de masa comună, prima înscriere în Cartea Funciară se
face pe baza documentației cadastrale întocmite. după actul de divizare; în cazul în care
imobilul/imobilul în masă comună este/se alocă, se poate încheia un acord de împărțire
pentru acesta/diviziunea acestora numai pe baza unui extras din acordul funciar de
autentificare și documentație cadastrală privind înstrăinarea.
În cazul în care unul dintre coproprietari declară că nu deține originalul și solicită
o copie a titlului pentru înscriere în Cartea Funciară, oficiul teritorial va permite accesul
la un notar pentru a legaliza copia de pe cotorul titlului.
Inregistrarea dreptului de proprietate se realizeaza pe baza unei oferte de donatie
si a acceptarii acesteia, incheiate in toate cazurile in forma notariala autentica de catre
un notar public din Romania. Registratorul de carte funciară dispune însumarea dacă
documentul îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

2.1.2 Înscrierea provizorie

Înscrierea provizorie este acel tip de înscriere în cartea funciară care produce
efecte sub condiția și în măsura justificării ei. Înscrierea provizorie se efectuează numai
încazurile expres prevăzute de lege.16
Justificarea înscrierilor provizorii se face, la cerere, cu excepția cazului în
care legea prevede expres altfel, ori dacă aceasta este condiționată de justificarea unei
alte înscrieri provizorii, situație în care justificarea acestei din urmă înscrieri va atrage
justificarea din oficiu a celeilalte înscrieri.
Înregistrarea provizorie este o înregistrare prin care se dobândește, se modifică
sau se încetează un drept asupra proprietății imobile, sub rezerva și în măsura în care

16
Andreea Ana-Maria Chis , “ Publicitatea imobiliara in conceptia noului Cod civil “ , Ed. Hamangiu , 2012

30
 acesta este justificat ulterior. Înregistrarea provizorie este o formă de înregistrare prin
care se transferă, se stabilește un drept asupra proprietății imobiliare. , modificate sau
anulate și care trebuie fundamentate pentru a putea fi opozabilă terților. Această
înregistrare este cunoscută în doctrină și jurisprudență și sub denumirea de rezervare
sau intabulare imperfectă, fiind într-un fel anterioară întabulării în anumite cazuri, în
funcție de rolurile pe care aceasta le joacă. Vorbim de intabulare imperfectă, când se
face o înregistrare prealabilă în loc de intabulare, deoarece conform articolelor 43-51:
înscrisul original nu îndeplinește cerințele pentru intabulare, dar întrunește cerințele
pentru înregistrarea provizorie; bazat pe o adjudecare nefinală, spre deosebire de
intabulare în cazul în care este necesară o adjudecare definitivă; dreptul de ipotecă
trebuie să fie anulat dacă debitorul a evidențiat suma datorată sau suma maximă în
momentul în care ipoteca a fost înregistrată pentru această sumă, cu accesoriile aferente.
Ca și în cazul însumării, preînregistrarea poate fi solicitată în conformitate cu art. 43
din Legea nr. 7/1996 pe baza actului în original, a actelor autentificate și a copiilor
legalizate, în conformitate cu hotărârile instanței judecătorești sau administrative.
Autoritățile. Și de această dată, înregistrarea are loc numai dacă înscrisul original
întrunește cerințele de valabilitate a actului juridic, conform cerințelor de fond și formă,
în vederea dobândirii valorii unui act juridic cu forță probantă în conformitate cu dreptul
comun.17
În înscris apare numele părţilor, atât ale celor împotriva cărora se face
înscrierea, cât şi ale celor în favoarea cărora se face înscrierea, este bine individualizat
imobilul în cauză, arătându-se totodată şi dreptul în legătură cu care se face înscrierea.
Atunci când înscrisul s-a întocmit într-o altă limbă decât limba română, acesta urmează
a fi tradus în limba română şi legalizat ca atare. Şi la înscrierea provizorie sunt prevăzute
câteva cerinţe speciale care o condiţionează şi care diferă în funcţie de actul juridic care
stă la baza ei. Sunt două situaţii, conform art. 31 din Legea 7/1996, şi anume când
înscrierea provizorie are la bază un înscris original sau o hotărâre judecătorească.
Dacă este un document autentic, acesta trebuie să îndeplinească, după cum am
arătat, condiţiile minime prevăzute de lege şi pentru intabularea prevăzută la articolele

17
Drepturi reale principale, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2011 C. Bîrsan, Drept civil
31
43-44 şi 49 din Legea nr. 7/1996. Dacă înregistrarea provizorie se întemeiază pe o
hotărâre judecătorească care nu este definitivă și irevocabilă, aceasta poate fi efectuată
numai dacă partea pentru care se solicită înregistrarea era obligată să transfere, să
stabilească sau să stingă dreptul de proprietate imobiliară sau dacă dispune de imobil o
altă persoană, în conformitate cu art. 50 din Legea 7/1996 este obligată să constituie
garanție ipotecară. Pentru ca o înregistrare provizorie să fie efectivă împotriva terților,
aceasta trebuie să fie ulterior justificată. Justificarea se face prin completarea actelor și
documentelor, pentru ca ulterior să se poată efectua intabularea pe această bază.
„Justificarea se extinde asupra tuturor înregistrărilor care au fost făcute dependente de
justificarea acesteia, de netemeinicia atracției, la cererea părții interesate, de înlăturarea
acesteia și de toate înregistrările care au fost făcute dependente de justificarea acesteia”.
Această justificare poate fi realizată sub trei forme: fie printr-o cerere scrisă a
unei persoane care permite înregistrarea temporară, fie printr-o hotărâre judecătorească
privind recunoașterea acțiunilor de justificare a înregistrării temporare, dacă persoana
care trebuie să depună o cerere de transformare a înmatriculării temporare în un
subordonat refuză să facă acest lucru, sau prin intrarea în vigoare printr-o hotărâre
judecătorească, atunci când înregistrarea provizorie a fost efectuată pe baza unei
hotărâri judecătorești care nu a intrat în vigoare. Acțiunile de fundamentare a înscrierii
provizorii sunt similare cu cele de execuție tabulară, cu diferența că prima acțiune
vizează transformarea înscrierii provizorii într-una definitivă, iar reclamantul este
înscris prealabil în cartea funciară, în timp ce a doua acțiune vizează. la obţinerea unei
înscrieri în Cartea Funciară. Această formă de înregistrare, numai dacă este justificată,
poate asigura stabilitatea juridică și poate garanta protecția drepturilor de proprietate ale
proprietarului care a solicitat înscrierea în Cartea Funciară. Înscrierea inițială atestă că
a fost îndeplinită condiția suspensivă, iar hotărârea definitivă și irevocabilă conferă
intrării valoare probantă, ceea ce dă persoanei în cauză asigurarea că este ferită de o
eventuală însumare în favoarea unui terț. parte. O persoană care dorește să-și
înregistreze dreptul nu are întotdeauna o situație juridică care îi permite să facă acest
lucru, atât din vina proprie, cât și din alte motive. Înregistrarea temporară pregătește
într-o oarecare măsură înregistrarea finală, care este definită ca intabulare. „Rolul

32
înregistrării provizorii este de a acorda acestei înmatriculări momentul în care devine
definitivă, adică rangul în care înregistrarea a fost temporară” 9 .
Dacă preînregistrarea este justificată, toate înregistrările efectuate către persoana
listată (predecesorul de tabel) vor fi șterse; totuși, dacă înregistrarea provizorie este
nerezonabilă, toate înregistrările făcute împotriva înregistrării provizorii vor fi șterse
odată cu înregistrarea provizorie.

33
 2.1.3 Notarea

Notarea este o înregistrare prin care documentele, faptele juridice sau rapoartele
juridice referitoare la drepturile personale, statutul sau capacitatea juridică a persoanelor
în legătură cu bunurile imobile aflate în cartea funciară devin contrastate cu terți sau
introduse cu efect informații. Notarea este a treia formă de înscriere și constă în
înscrierea în cartea funciară a unor drepturi personale, fapte sau raporturi juridice care
sunt strâns legate de drepturile tabulare, precum și de titularii acestora. Denumirea
include, de asemenea, referiri la litigiile care decurg din drepturile tabulare și le face
obiectabile față de terți sau le aduce la cunoștință doar în sens informațional. Acest tip
de înregistrare se împarte în două categorii: mențiuni declarative (validitatea lor este
independentă de înregistrarea în Cartea Funciară) și mențiuni constitutive (forța lor
juridică depinde de înregistrarea în Cartea Funciară, precum interdicțiile de grevare,
înstrăinare etc.)
Ca obiect al desemnării, acele împrejurări care se referă la statutul juridic
personal al celui care are drept tabular, drepturi personale, diverse alte raporturi juridice
(chirie, însuşire a veniturilor pe o perioadă mai mare de trei ani, intenţie de înstrăinare).
sau grevă, contracte de închiriere pentru bunuri imobiliare) și anumite acțiuni în justiție
în legătură cu imobile înscrise în cartea funciară, drepturi de creanță etc. „Legea nr.
115/1938 prevedea cerințe stricte de intabulare și înregistrare provizorie, întrucât aceste
înregistrări creează efecte formative asupra drepturilor de proprietate imobiliară, în timp
ce pentru înregistrarea acesteia prevedeau cerințe minime, întrucât efectele acestei
înscrieri sunt doar informative și executorii. Potrivit articolului 1 din Legea nr. 7/1996,
trebuie și pot fi menționate numai anumite drepturi personale, tranzacții sau alte
raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în Cartea Funciară.
La această cerință se adaugă o altă cerință, care este mai restrictivă decât prima
cerință, și care constă în faptul că orice fapt, drept personal sau alte raporturi și acțiuni
juridice, a căror marca este permisă de lege, în temeiul articolului 81 alin.27. Această
ultimă cerinţă se aplică cazurilor de punctare prevăzute de alte legi şi reglementări decât
cazurile prevăzute de Decretul-lege nr.115/1938. În funcție de circumstanțe,

34
 înregistrarea fie o face opozabilă față de terți, fie informează terții în cauză. În ceea ce
privește inacceptabilitatea față de terți, există unele proceduri care pot fi remarcate și
care sunt inacceptabile chiar și în lipsa acesteia și anume: Declararea falimentului. O
hotărâre judecătorească de declarare a falimentului poate fi înregistrată, dar aceasta nu
este o procedură obligatorie.
Declaratie de utilitate publica a exproprierii. Se poate menționa în Cartea
Funciară pe baza unei hotărâri judecătorești de expropriere, asigurându-se astfel
publicitatea exproprierii. Indicând dobândirea de teren prin însuşire. Iar in scop
informativ pentru terti se pot mentiona: o nota privind statutul juridic al titularului
dreptului inscris in Cartea Funciara (statut minoritar, prin inertie); menționând sarcinile
reale care împovărează drepturile de proprietate scrise (utilizare, uzufruct, servitute,
locuință și ipotecă); menționând intenția proprietarului de a înstrăina sau de a bloca
proprietatea; menționând dreptul de preempțiune la cumpărare; notarea
antecontractului; notarea acţiunilor în instanţă (acţiuni privind drepturile tabulare).
Marca se efectuează numai în cazurile prevăzute de Codul civil și alte legi, la cererea
persoanelor interesate sau după funcție. Vor fi respinse cererile de consemnare a
drepturilor, faptelor sau raporturilor juridice pentru care legea nu prevede ca
formalitatea înregistrării să fie publică.18
Sunt supuse notării următoarele drepturi, fapte sau raporturi juridice în legătură
cu imobilele înscrise în cartea funciară:
a) drepturile, faptele și raporturile juridice prevăzute de art. 902 și 903 din
Codul civil;
b) contractul de administrare a coproprietății asupra unui alt drept real
principal având ca obiect un bun imobil înscris în cartea funciară, precum și declarațiile
de denunțare unilaterală a unor asemenea contracte, în condiţiile art. 644 alin. (3) din
Codul civil;
c) obligațiile care, potrivit actului de constituire a dreptului de servitute,
incumbă proprietarului fondului aservit în scopul asigurării uzului și utilității fondului
dominant;

18
Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2000
35
 d) sarcina instituitului donatar sau legatar de a administra bunul imobil care
face obiectul liberalității și de a-l transmite, la decesul său, substituitului desemnat de
către dispunător;
e) calitatea de monument istoric sau sit arheologic a unui imobil;
f) calitatea de arie naturală protejată ori de coridor ecologic;
g) existența contractelor de împrumut și a convențiilor de fidejusiune
încheiate în scopul finanțării reabilitării termice a clădirilor de locuit, în condițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor
de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală, cu modificările
și completările ulterioare;
h) faptul că terenul agricol pe care se înființează perdele forestiere de
protecție este supus procedurii de împădurire prevăzute de Legea nr. 289/2002 privind
perdelele forestiere de protecție, cu modificările și completările ulterioare;
i) excepțiile pe care debitorul cedat le-ar fi putut opune cedentului unei
creanțe garantate cu o ipotecă imobiliară pentru cauze anterioare notificării sau
acceptării cesiunii creanței ipotecare și pe care înțelege să le opună cesionarului;
j) notificarea, de către consiliile județene sau de către Consiliul general al
Municipiului București, a obligațiilor ce revin proprietarilor unor construcții expertizate
tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic, asociațiilor de proprietari ori altor persoane
juridice care au în administrare asemenea construcții, în scopul reducerii riscului
seismic prezentat de aceste imobile, renotificarea acestor obligații de către primarii
comunelor, ai orașelor, ai municipiilor sau de către Primarul general al Municipiului
București, precum și dispozițiile primarilor de aprobare a deciziilor de intervenție prin
expertizarea tehnică a construcțiilor sau prin proiectarea și execuția lucrărilor de
consolidare la construcțiile expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic, în
condițiile Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului
seismic al construcţiilor existente, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
k) creanța fiscală a statului având ca obiect restituirea sumelor alocate din
transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrărilor de consolidare a clădirilor de

36
 locuit multietajate, încadrate, pe baza expertizei tehnice, în clasa I de risc seismic
și care prezintă pericol public, incluse în programele anuale de reducere a riscului
seismic, în sensul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri
pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, precum și interdicția legală de înstrăinare a locuinţelor
proprietate privată a persoanelor fizice, care fac parte din clădirile incluse în programele
anuale de reducere a riscului seismic şi la care s-au executat lucrări de consolidare
finanţate prin transferuri de la bugetul de stat, până la rambursarea integrală a sumelor
provenite din finanțări de la bugetul de stat, dar nu mai mult de 25 de ani de la recepția
efectuată la terminarea lucrărilor de consolidare;19
l) cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii de carte funciară;
m) hotărârea judecătorească prin care s-a constatat sau declarat nulitatea

persoanei juridice;
n) hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de tutelă prin care se

încuviințează măsura exercitării dreptului de către unul dintre soți de a dispune de

anumite bunuri numai cu consimțământul expres al celuilalt soț;
aa) suprapunerea imobilelor afectate de expropriere cu coridorul de expropriere,
potrivit Normei metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional,
judeţean şi local;
bb) împrejurarea că imobilul aparţine patrimoniului naţional, european sau
internaţional; cc) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în
partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute;

19
Valeriu Stoica , “ Drept civil . Drepturile reale principale ‘’ , Editura C. H. Beck , Bucureşti , 2009

37
 2.1.4. Procedura de înscriere

În prezent, publicitate imobiliară se realizează, în conformitate cu măsurile luate

de Ministerul Justiției, numai în cartea funciară nedefinitivă sau în cartea funciară
existentă acolo unde aceasta există deja (art. 61 din Legea nr. 7/1996).
Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare reglementează în detaliu procedura
de înscriere în Cartea Funciară, în cuprinsul art. 100-138, subliniindu-i principalele
caracteristici. Această problemă se reflectă și în Regulamentul de organizare și
funcționare a cartelor funciare ale instanțelor judecătorești, aprobat prin Ordinul
ministrului justiției nr. 2371/C/1997 în art. 43-56. „În vederea înregistrării nefinalizate
a actelor și faptelor juridice, în conformitate cu art. 61 din Legea nr. 7/1996 din 24 iunie
1999, a fost încheiat un protocol între reprezentanții Ministerului Justiției. De către
Direcția Națională de Cadastru, Geodezie și Cartografie și Uniunea Națională a
Notarilor din România, prevederile prezentului Protocol trebuie revizuite în termen de
60 de zile, ceea ce încă nu s-a întâmplat” . Înscrierile în cartea funciară se fac de regulă
atunci când persoanele în cauză depun un efort în acest sens. Cu toate acestea, în unele
cazuri, înregistrarea se face din oficiu, conform legii. Printre persoanele care pot depune
cerere de înscriere în cartea funciară se numără: persoana în favoarea sau împotriva
căreia se face înscrierea; reprezentanții părților; oricare dintre titularii de drepturi, dacă
înregistrarea aduce profit tuturor deținătorilor de drepturi; creditor; dar şi debitorul care
a plătit datoria ipotecară pentru a obţine anularea ipotecii. Potrivit articolului 49 din
Legea nr. 7/1996, la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara se depune cerere de
inregistrare impreuna cu actul in original sau copie legalizata care face dovada
autenticitatii actului sau faptului juridic din care se transmite, se constituie sau se
inceteaza dreptul. De asemenea, o hotărâre cu un obiect similar trebuie prezentată în
copie legalizată din care să se constate că este definitivă și irevocabilă. Același articol
din lege mai prevede că cererile de înregistrare se înregistrează imediat cu data și
numărul care urmează în ordinea cronologică a depunerii lor. În același mod se
stabilește rangul de înregistrare. Atunci când înmatricularea nu este definitivă și cartea
funciară nu este deschisă, numărul acestei cărți funciare va fi atribuit ulterior.

38
 Procedura de înscriere în cartea funciară de competenţa judecătorului de la biroul
de carte funciară are caracter necontencios. Astfel fiind, judecătorul de carte funciară
are mai puţine posibilităţi de a verifica existenţa condiţiilor legale, decât ar avea în
cadrul unei proceduri judiciare”.
Conform noilor reglementări atribuţiile judecătorului delegat sunt preluate de
către registratorul de la oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară. În condiţiile date,
registratorul va admite cererea şi va dispune înscrierea printr-o încheiere. Acest fapt
este condiţionat ca actul juridic să îndeplinească cerinţele cerute de lege şi anume: să
fie valabil, să aibă putere doveditoare deplină să indice numele părţilor, să
individualizeze imobilul cu număr de percelă sau număr cadastral şi să fie însoţit de o
traducere legalizată, atunci când a fost încheiat într-o altă limbă decât limba română.
Cererea prin care se dovedeşte că s-au efectuat operaţiunile de înscriere sau
radiere urmează să se depună într-un singur exemplar şi va fi înregistrată cu data şi ora
primirii de către grefier ori de către conducătorul de carte funciară, unde se ţine registrul
de intrare. În încheiere registratorul urmează să menţioneze dacă cererea îndeplineşte
cerinţele art.50 alin(1) din Legea nr.7/1996 modificată. Încheierea va avea numărul de
înregistrare al cererii. Sunt şi situaţii în care cererea este respinsă. În aceste cazuri
încheierea trebuie motivată în fapt şi în drept.
Înscrierea este respinsă dacă cererea nu îndeplineşte cerinţele impuse de
legiuitor. Atunci când a fost depus şi un al doilea exemplar acesta urmează să fie restituit
cu menţiunea numărului de înregistrare al actelor anexate cererii părţii interesate ori
notarului public care a înaintat operaţiunea de înscriere în cartea funciară. Cu privire la
competenţa judecătorului delegat s-au ivit câteva controverse legate de rolul activ sau
formal al acestuia, în exercitarea atribuţiilor sale. Neclaritatea se datorează conţinutului
art.49 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de carte funciară
şi în care se arată că judecătorul are datoria de a cerceta modul de îndeplinire a
condiţiilor de fond şi de formă care se impun cererii de înscriere în cartea funciară. În
practica birourilor de carte funciară s-a vehiculat ideea că judecătorul delegat ar avea
doar o competenţă cvasiadministrativă, adică limitată doar la verificarea cerinţelor
cererii de înscriere prevăzute de art.47 alin.1 din Regulament şi dacă aceasta este

39
însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată şi dacă a fost achitată taxa de timbru.
Este opinia orientată după modelul de publicitae imobiliară prin registrele de
transcripţiuni şi inscripţiuni. “Această idee nu poate fi împărtăşită întrucât, după cum s-
a arătat, judecătorul trebuie să cerceteze şi îndeplinirea condiţiilor de fond ale cererii,
fapt ce implică sarcina acestuia de a verifica dacă înscrisul anexat la cerere conţine toate
elementele care să ateste, fără echivoc, temeinicia celor solicitate (întabularea dreptului
de proprietate, înscrierea ipotecii sau privilegiului, radierea etc.)” 18. Ca argument ar
putea fi adus exemplul contractului de vânzare-cumpărare, în cazul căruia judecătorul
trebuie să verifice eventualele interdicţii la vânzare, sinceritatea preţului, dacă a fost
exercitată procedura dreptului de preemţiune, prevăzută de Legea nr.54/1998 privind
circulaţia juridică a terenurilor şi dacă există corespondenţă între datele de pe schiţa
cadastrală şi cele de pe titlul de proprietate.

2.1.5 Efectul înscrierii în cartea funciară

Până la finalizarea lucrărilor de înregistrare sistematică pentru fiecare unitate

administrativ-teritorială, înscrierea în cartea funciară are efect de opozabilitate, cu
excepţia notărilor prevăzute de art. 903 Cod civil care au efect de informare.
Efectele înscrierilor pot fi corelate şi identificate cu efectele sistemului de
publicitate imobiliară, fiind strâns legate de principiile acestuia. Acestea vin să
demonstreze beneficiile pe care sistemul le oferă titularilor de drepturi reale. Înscrierile
în cartea funciară sunt foarte importante deoarece arată naşterea, modificarea,
strămutarea ori stingerea drepturilor reale imobiliare, precum şi a drepturilor personale,
faptelor şi raporturilor juridice care au legătură cu aceste imobile înscrise în cartea
funciară. Cel mai important efect pe care îl au înscrierile îl reprezintă opozabilitatea pe
care o dobândesc drepturile înscrise faţă de terţi (art.2 lit. c, art. 27, art. 28 şi art. 32 din
Legea nr. 7/1996). Din această cauză titularul trebuie să înţeleagă că pentru a dispune
de drepturile sale reale (drept de proprietate sau drepturi provenite din succesiune,
accesiune, vânzare silită, uzucapiune, prin efectul legii, prin expropriere sau prin
hotărâri judecătoreşti), acestea trebuie înscrise, în prealabil. Înscrierea este importantă

40
mai ales pentru dobânditor, care numai prin înscriere poate opune terţilor dreptul său,
pentru că opozabilitatea fără transcriere nu este transmisibilă, conform legii, în cazul
autorului. Titularul dreptului care nu îndeplineşte procedura realizării publicităţii
imobiliare va fi sancţionat cu inopozabilitatea faţă de terţi, care pot oricând să aducă
atingere drepturilor sale pe acest motiv. Terţul interesat să invoce opozabiliatea trebuie
să îndeplinească o serie de condiţii. Acestea sunt: să fie un terţ faţă de actul juridic în
cauză; să nu fie responsabil de neefectuarea publicităţii; să fi dobândit dreptul de la
acelaşi autor ca şi cel împotriva căruia se invocă lipsa publicităţii şi să nu fie un
dobânditor de rea-credinţă. În cazul drepturilor personale, la starea şi capacitatea
persoanelor, însă, care au legătură cu imobilul cuprins în cartea funciară, noua Lege a
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nu mai prevede efectul de opozabilitate al acestor
înscrieri.
Spre deosebire de Decretul-Lege nr. 115/1938, conform căruia notările sunt
opozabile terţilor, cu unele excepţii expres prevăzute, în Legea nr. 7/1996 efectul
notărilor este doar unul de informare, efect susţinut şi de cuprinsul art. 6 şi art.70 alin.
2 din Regulament. “Nefiind nici obligatorii, aceste înscrieri nu vor fi astfel opozabile
terţilor. În funcţie de categoria drepturilor sau situaţiilor înscrise, ele vor putea fi
considerate mijloace de probă pentru dovedirea relei credinţe a dobânditorului” . Există
totuşi şi excepţii, atunci când notările au un efect de opozabilitate, cum ar fi spre
exemplu: notarea stării de minoritate a proprietarului tabular al unui imobil; notarea
stării de persoană căsătorită a titularului unui drept tabular de proprietate; notarea
uzufructului, uzului, servituţii şi abitaţiei; notarea ipotecii; acţiunea în revendicare a
unui drept tabular de proprietate. Un alt efect semnificativ al înscrierilor în cartea
funciară este efectul constituirii sau translatării de drepturi reale, care demonstrează
superioritetea noului sistem de publicitate imobiliară.
După sistemul de publicitate imobiliară a registrelor de transcripţiuni şi
inscripţiuni caracterul translativ al drepturilor reale se evidenţiază din momentul
consensului dintre cele două părţi şi este opozabil terţilor din momentul înscrierii.
Comparativ cu acest sistem Legea nr.115/1938 a modifiat situaţia astfel că drepturile
reale imobiliare se nasc, se sting, se strămută sau se modifică doar prin înscrierea în

41
cartea funciară. În sistemul de publicitate imobiliară al cărţii funciare, actele şi faptele
juridice conduc la naşterea, stingerea sau modificarea drepturilor reale imobiliare, în
timp ce operaţiunile juridice de realizare a acestor drepturi încep să aibă efecte între
părţi şi faţă de terţi din momentul întabulării sau înscrierii provizorii în cartea funciară.
Aceste acte juridice nu realizează prin ele însele drepturi între părţi. Totuşi au şi ele o
valoare, în sensul că produc efecte cu un caracter obligaţional. De exemplu un
cumpărător căruia i se refuză întabularea de către vânzător, deşi această clauză nu este
trecută în contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul are la dispoziţie acţiunea în
prestaţie tabulară. Conform acestei acţiuni instanţa dispune prin hotărâre admiterea
întabulării, înlocuind înscrisul vânzătorului. “În concluzie, se poate spune că efectul
constitutiv de drepturi reale al întabulării şi înscrierii provizorii este de esenţa cărţilor
funciare transilvănene, precum este de esenţa celor mai numeroase sisteme europene de
publicitate imobiliară. În cadrul acestor sisteme europene reale, prin baza lor tehnică şi
prin efectele operaţiunilor privind dinamica şi statica drepturilor reale imobiliare, îşi va
găsi locul şi noul sistem naţional român de publicitate imobiliară, aflat în construire şi
care va contribui la consolidarea proprietăţii imobiliare, ca şi la o mai deplină securitate
a circuitului juridic imobiliar”.
Înscrierea drepturilor tabulare beneficiază terţilor interesaţi să încheie un act
juridic cu privire la un imobil, care au posibilitatea să ceară extrase de carte funciară
sau certificate de sarcini, după caz, pentru a se informa asupra situaţiei juridice a
imobilelor.”În certificatele de sarcini ce se vor elibera, la cererea celor interesaţi, pentru
imobilele care nu au deschise cărţi funciare, trebuie să se arate ipotecile şi privilegiile
ce grevează imobilele, interdicţiile de înstrăinare, precum şi orice menţiune care rezultă
din evidenţele birourilor de carte funciară. În cazul în care pentru imobile s-au deschis
cărţi funciare, în extrasele de carte funciară se vor menţiona şi privilegiile, ipotecile,
interdicţiile şi menţiunile notate anterior deschiderii cărţilor funciare, situaţie în care nu
mai este necesară şi eliberarea certificatelor de sarcini” . De aici reiese unul dintre
avantajele oferite de noua reglementare, care simplifică modul de informare al terţilor
interesaţi de imobile.

42
 2.1.6 Rangul înscrierii

Rangul înscrierii este determinat de data, ora şi minutul înregistrării cererii.

Rangul poate fi schimbat prin convenţia părţilor numai pentru ipoteci. Dacă mai multe
cereri de înscriere a unui drept de ipotecă sau privilegiu asupra aceluiaşi imobil au fost
depuse deodată, acestea vor avea acelaşi rang.
Când înscrierile privind dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale principale
asupra aceluiaşi imobil sunt cerute în acelaşi timp, drepturile intră în concurenţă şi
primesc provizoriu rang egal, urmând că instanţa să hotărască, în raport cu data
încheierii actelor, care drept va fi înscris mai întâi.
În cazul situaţiilor prevăzute la înregistrarea cererilor se va face menţiunea că
acestea au provizoriu rang egal pe cererea de înscriere, precum şi la rubrica „observaţii”
în cartea funciară.

2.2. Dispoziții generale privind înscrierea în evidențele de cadastru și carte

funciară

2.2.1 Cererea de recepție și/sau înscriere în evidențele de cadastru și carte

funciară

Competența de a soluționa o cerere de admitere și/sau înscriere în cadastru și

carte funciară revine direcției de cadastru și publicitate imobiliară, în a cărei rază de
acțiune se află imobilul.
Cererea de admitere și/sau înregistrare adresată oficiului teritorial va cuprinde:
numele, prenumele/numele solicitantului, locul de reședință/sediul, codul numeric
personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală, dacă este atribuit, codul de
înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, în funcție de împrejurări, tipul și
obiectul înregistrării, indicarea actului sau faptului juridic care a stat la baza cererii,

43
localitatea în care se află imobilul, numărul cadastral al imobilului și terenului. numărul
de înregistrare, în funcție de împrejurări, cuantumul tarifului plătit și numărul
documentului de plată, suma calculată de notar în scopuri fiscale, prevăzută la art. 771
din Codul fiscal, acolo unde este cazul, varianta modului de comunicare, data si
semnatura.
Cererea de admitere și/sau înregistrare este însoțită de un document prin care se
constată actul sau faptul care stă la baza înscrierii, în original sau în copie legalizată a
acestuia, documentația cadastrală, după caz, precum și dovada plății taxa asociată
serviciului solicitat.
În cazul în care mai multe imobile situate în raionul aceleiași administrații
teritoriale fac obiectul unui act juridic, pentru fiecare imobil se depune cerere de
înregistrare. Prima cerere de înregistrare va fi însoțită de înregistrarea în original sau de
copia legalizată a acestuia, iar celelalte cereri vor fi însoțite de numărul de înregistrare
al cererii la care se află originalul sau copia legalizată a documentului legal pe baza
căruia se poartă înregistrarea. out este atașat. pentru înregistrare.
În acest caz, cererile de înregistrare vor fi înregistrate în Registrul Unificat de
Evidență a Administrației Teritoriale ca cereri aferente, care vor fi distribuite între
aceleași persoane responsabile.
Cererea de admitere și/sau înregistrare după înregistrare nu poate fi modificată
sau completată cu noi formulare de cerere. Dosarul cererii va putea fi completat numai
în baza referatului emis de biroul teritorial, atunci când nu i-au fost ataşate toate
înscrisurile necesare soluţionării, prin anexarea documentelor justificative la cererea
iniţială. Termenul acordat prin referat nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Referatul
va fi comunicat de îndată prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea,
precum şi confirmarea primirii actului. Termenul de completare a dosarului va curge de
la data primirii dovezii comunicării referatului de completare.
Termenul de soluţionare a cererii se va prelungi cu maxim numărul de zile
corespunzător termenului în care s-au depus completările.
Dacă în termenul stabilit prin referat nu se remediază lipsurile constatate,
registratorul va completa nota de respingere din referat, care va sta la baza întocmirii

44
încheierii de respingere. Cererea respinsă poate fi redepusă, în limita cererii iniţiale şi
fără a putea fi completată cu noi capete de cerere, o singură dată, în termen de maximum
30 de zile calendaristice de la data comunicării respingerii cererii, fără plata unui tarif
suplimentar pentru redepunere. Ulterior împlinirii acestui termen, redepunerea cererii
se tarifează.
Documentaţia anexată cererii de redepunere trebuie să conţină copia încheierii
de respingere şi toate celelalte documente a căror lipsă a justificat soluţia de respingere
a cererii. Noua cerere primeşte un număr de înregistrare şi se formează un nou dosar.
Cererea şi înscrisurile privind efectuarea înscrierilor în cartea funciară se
înregistrează online sau la registratura biroului teritorial în circumscripția căruia se află
imobilul.
Înregistrarea în Registrul general de Intrare a cererilor având ca obiect serviciile
de cadastru și/sau publicitate imobiliară prestate de unitățile subordonate Agenției
Naționale se efectuează pentru toate categoriile de solicitanți, zilnic, între orele 8 30-
1400. Același program se aplică și pentru înregistrarea online a cererilor. Eliberarea
lucrărilor de cadastru și publicitate imobiliară se efectuează pentru toate categoriile de
solicitanți în intervalul orar 1100 – 1600. Programul stabilit anterior este unic la nivel
național. Dacă cererea se depune în două exemplare, cel de-al doilea se restituie părţii,
cu menţiunea numărului de înregistrare, data primirii şi termenul de soluționare, în caz
contrar eliberându-se dovada de confirmare a înregistrării cererii, care conţine aceleaşi
informaţii.
Regulile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică și oricărei cereri de completare a
dosarului. Cererea de înscriere poate fi depusă de titularul dreptului sau de persoana
interesată în efectuarea înscrierii, personal sau prin mandatar general sau special care
își dovedește calitatea prin procură autentică sau împuternicire a reprezentantului
persoanei juridice, de avocatul împuternicit, de notarul public, personal sau prin delegat
notarial, de executorul judecătoresc, precum și de persoana fizică sau juridică care a
întocmit documentația cadastrală.
Atunci când există mai mulți coproprietari sau persoane interesate în
efectuarea înscrierii, oricare dintre acestea poate depune cererea de recepție și/sau

45
înscriere, personal sau prin intermediul persoanelor enumerate mai sus. Cererile de
recepție și/sau înscriere, primite prin poştă sau curier, se depun la registratură și se
înregistrează în registrul general de intrare. Cererile de recepție și/sau înscriere, primite
prin fax, se înregistrează în registrul general de intrare. Cererea, împreună cu actul în
original, se transmite prin poştă cu confirmare de primire sau direct, în aceeaşi zi în care
s-a efectuat transmiterea prin fax a cererii. Cererile de recepție și/sau înscriere
înregistrate on-line care au atașate versiunea scanată a dosarului cererii se vor soluționa
conform procedurilor stabilite prin protocol de colaborare încheiat între Agenția
Națională și colaboratori, aprobat prin ordin cu caracter normativ, după caz. Cererile şi
înscrisurile de altă natură decât cererile de recepție și/sau înscriere și înscrisurile depuse
în susținerea acestora, sosite prin poştă sau prin curier, se depun la registratura biroului
teritorial şi se înregistrează în registrul de corespondenţă, în aceeaşi zi, cu
menţionarea datei primirii, după care se predau spre soluţiona.

46
 2.2.2. Încheierea de carte funciară

Registratorul dispune prin încheiere admiterea sau respingerea cererii de

înscriere. În caz de admitere a cererii de înscriere, se procedează la intabularea, la
înscrierea provizorie sau la notarea în cartea funciară. Registratorul poate dispune
admiterea în parte a cererii de înscriere arătând, motivat, partea din cerere care a fost
admisă, precum şi cea care a fost respinsă.
În cazul în care se identifică o cauză de nulitate absolută parțială a actului juridic
în baza căruia se solicită înscrierea, registratorul poate admite cererea de înscriere în
măsura în care actul îndeplinește celelalte condiții prevăzute de legea specială pentru
înscrierea în cartea funciară. Înscrierile în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni se
efectuează la cerere, în baza unei încheieri.
Încheierea registratorului cuprinde:
a) denumirea oficiului şi a biroului teritorial;
b) numărul și data înregistrării;
c) tariful achitat;
d) înscrisul pe care se întemeiază cererea;
e) felul înscrierii, anume intabulare, înscriere provizorie sau notare;
f) determinarea exactă a obiectului înscrierii;
g) modalităţile drepturilor înscrise;
h) unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul, numărul cărţii
funciare, numărul cadastral sau topografic, precum și numărul de ordine al înscrierii,
atunci când cererea de înscriere este admisă în totalitate sau în parte;
i) temeiul juridic al soluției de admitere în tot sau în parte ori de respingere;
j) persoanele în folosul şi cele împotriva cărora se efectuează înscrierea;
k) persoanele cărora urmează să li se comunice încheierea;

l) calea de atac, termenul de exercitare a acesteia şi biroul teritorial sau

instanţa de judecată la care se formulează;
m) semnătura registratorului;

47
 Încheierea trebuie să aibă același număr cu cel al cererii de înregistrare, aceasta
motivându-se în drept în caz de admitere, iar în caz de respingere se va motiva atât în
fapt cât şi în drept. Încheierea se redactează în numărul de exemplare necesar
comunicării, plus un exemplar care se va atașa la dosarul cererii. Fiecare exemplar al
încheierii de admitere este însoțit de extrasul de carte funciară pentru informare care
atestă modul în care s-a efectuat înscrierea în cartea funciară. Încheierea registratorului
se comunică celui care a cerut înscrierea, precum şi celorlalte persoane interesate
potrivit menţiunilor din cartea funciară și dispoziţiilor legale, în termen de 15 de zile de
la pronunţare, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii, cu excepţiile
prevăzute de lege.
Încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii nu trebuie însoţită de extrasul
de carte funciară pentru informare. În cazul transmiterii dreptului de proprietate, un
exemplar al încheierii de carte funciară, însoțit de extrasul de carte funciară pentru
informare, se comunică Direcției de Impozite și Taxe Locale.
Comunicarea documentelor specifice/încheierilor către persoanele interesate se
face în mod direct, prin confirmare cu semnătură de primire sau prin poştă, cu filă de
comunicare, prin fax sau alte mijloace de comunicare care asigură confirmarea de
primire, conform solicitării. Fila de comunicare este semnată pentru conformitate de
către referentul de la registratură.

48
 2.2.3 Căile de atac împotriva încheierii de carte funciară

Încheierile de carte funciară sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Cel care
a cerut înscrierea nu poate modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe
care s-a întemeiat încheierea registratorului.
Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a
încheierii de admitere sau de respingere a cererii de înscriere, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Cererea de reexaminare, însoţită de copia încheierii de carte funciară atacată, se
depune la biroul teritorial în circumscripţia căruia este situat imobilul.
Cererea de reexaminare se soluţionează, prin încheiere, de către registratorul şef,
în termen maximal de 20 de zile calendaristice. Reexaminarea părţii tehnice a
documentaţiei este în sarcina inginerului şef şi se soluţionează printr-un referat care
stă la baza emiterii încheierii prin care se soluţionează cererea de reexaminare.
Soluţionarea cererii de reexaminare se face cu aplicarea dispoziţiilor referitoare
la procedura de soluţionare a unei cereri de înscriere, în baza actelor anexate cererii
iniţiale. Pentru soluţionarea cererii de reexaminare, registratorul șef are posibilitatea de
a solicita înscrisuri noi.
În situația în care, încheierea de carte funciară împotriva căreia s-a formulat
cerere de reexaminare a fost soluționată de un registrator care a fost numit ulterior în
funcția de registrator – șef, reexaminarea se soluționează de un alt registrator din cadrul
oficiului teritorial, în baza unui mandat special acordat în acest sens. Se procedează
similar în cazul în care atribuțiile registratorului șef sunt aduse la îndeplinire, pe o
perioadă determinată (ex: concediu de odihnă, delegație), de către un registrator de carte
funciară care a emis încheierea atacată cu reexaminare.
Dosarul se înaintează în termen de cel mult 2 zile lucrătoare inginerului şef sau
registratorului şef, după caz, şi este format din: cererea de reexaminare, copia certificată a
tuturor actelorşi a documentaţiilor care au stat la baza emiterii încheierii de carte funciară
atacate, dovada efectuării comunicării acesteia, copia certificată a cărţii funciare. De
îndeplinirea acestei obligaţii este responsabil registratorul coordonator sau registratorul
49
care a pronunţat încheierea supusă reexaminării.
După soluţionarea cererii de reexaminare, dosarul se arhivează la biroul
teritorial unde s- a înregistrat cererea de înscriere. Împotriva încheierii de reexaminare
se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Plângerea împotriva încheierii registratorului şef prezentată direct, prin poştă ori
prin curier se depune la biroul teritorial care a comunicat-o, se menţionează în registrul
general de intrare sub numărul dosarului iniţial, fără a primi număr nou de înregistrare, cu
precizarea datei depunerii acesteia.
Plângerea împotriva încheierii se poate depune şi direct la judecătoria în a cărei
rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita, din
oficiu, biroului teritorial comunicarea copiei dosarului încheierii şi a copiei cărţii
funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară. În acest caz, plângerea se
menţionează în registrul general de intrare sub numărul dosarului iniţial, fără a primi
număr nou de înregistrare, cu precizarea datei primirii acesteia.
După verificarea dosarului şi menţionarea din oficiu a plângerii în cartea
funciară, acesta se înaintează de îndată, dar nu mai târziu de 15 zile de la înregistrare,
judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, cu adresă de
înaintare semnată de registratorul șef sau registratorul coordonator, după caz, și de către
referentul de la arhivă.
Dosarul care se înaintează instanţei este format din: copia certificată a
tuturor actelor şi a documentaţiilor care au stat la baza emiterii încheierii de carte
funciară, precum şi a încheierii registratorului şef prin care s-a soluționat cererea de
reexaminare, primul exemplar al plângerii, după caz, copia certificată a cărţii funciare
dacă este deschisă şi dovada efectuării comunicărilor. Dacă, ulterior, sunt înregistrate și
alte plângeri privind acelaşi dosar, se vor înainta şi acestea instanţei, cu menţionarea
numărului iniţial de comunicare.
În caz de admitere a plângerii, hotărârea definitivă a instanţei judecătoreşti
produce efecte pentru cartea funciară de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul
teritorial. Înscrierea dispusă se efectuează în baza unui exemplar conform cu originalul
al hotărârii judecătorești prin care a fost admisă plângerea, cu menţiunea că este rămasă

50
definitivă, iar încheierea emisă nu este supusă nici unei căi de atac. Prin aceeași
încheiere se dispune radierea plângerii din cartea funciară.
În cazul în care prin hotărârea judecătorească nu s-a dispus efectuarea unor
operațiuni de carte funciară, dosarul se depune la arhivă la numărul iniţial, radiindu-se
totodată plângerea din cartea funciară prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de
atac.

2.2.4 Cererea de eliberare a extrasului de carte funciară și a certificatului de

sarcini

Biroul teritorial eliberează extrase de carte funciară pentru informare, extrase de

carte funciară pentru autentificare și certificate de sarcini. Extrasul de carte funciară
prezintă situația cadastral – juridică a imobilului, respectiv pozițiile active din cartea
funciară la momentul întocmirii acestuia.
Extrasul de carte funciară pentru autentificare se eliberează la cererea notarului
public, în vederea autentificării actelor juridice prin care se constituie, se modifică sau
se transmite un drept real imobiliar. Extrasul de carte funciară pentru informare se
eliberează la solicitarea oricărei persoane, pentru a face cunoscută situația cadastral –
juridică a imobilului la momentul întocmirii acestuia.
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, pentru dezbaterea procedurii
succesorale notariale precum și pentru autentificarea actelor prin care se stinge un drept
real imobiliar, se va solicita un extras de carte funciară pentru informare.
Certificatul de sarcini se eliberează la solicitarea oricărei persoane, nefiind
condiționat de anexarea la cerere a unor documente.
Cererile având ca obiect eliberare extrase de carte funciară, certificate de
sarcini primite prin fax, e-mail, on-line sau prin orice altă modalitate de comunicare
care asigură confirmarea de primire se soluționează și se eliberează fără a fi
condiționate de primirea cererilor în original, cu condiția ca plata tarifelor aferente să
fie efectuată.

51
 Capitolul III
Studiu de caz

Intabulare drept de proprietate dobandit prin act de adjudecare. Plangere

impotriva refuzului registratorului de carte funciara de a intabula dreptul
astfel dobandit. Obligatia registratorului de a verifica exclusiv respectarea
formelor prevazute de lege.
(Hotarare nr. 68 din data de 30.01.2013 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)

Intabulare drept de proprietate dobandit prin act de adjudecare. Plangere impotriva

refuzului registratorului de carte funciara de a intabula dreptul astfel dobandit. Obligatia
registratorului de a verifica exclusiv respectarea formelor prevazute de lege de catre
actul in baza caruia se solicita intabularea.
Dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, coroborate cu cele din art. 63 alin.
1 din Ordinul nr. 633/2006, impun registratorului obligatia sa verifice daca inscrisul in
temeiul caruia se solicita intabularea este incheiat cu respectarea formelor prevazute de
lege, adica sa cerceteze valabilitatea actului din punct de vedere al formei impuse de
lege.
Sectia I civila- Decizia civila nr. 68/31 ianuarie 2013.

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu sub dosar nr.

14633/306/2010, petentul SR a solicitat in contradictoriu cu intimatii CIO, DGFP Sibiu,
Municipiului Sibiu, reprezentat prin Primar, Biroul executorului judecatoresc CH si
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sibiu sa se dispuna anularea incheierii de
intabulare nr. 50503/2010 si pe cale de consecinta sa se dispuna intabularea petentului
ca proprietar asupra imobilului inscris in CF nr. 100163 Sura Mare.

Prin sentinta civila nr. 226/2012, prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii
procesuale pasive a intimatilor OCPI Sibiu, Municipiului Sibiu, reprezentat prin Primar
si Biroul executorului judecatoresc CH si a respins plangerea formulata de petentul SR
in contradictoriu cu intimatii CIO, DGFP Sibiu, Municipiului Sibiu, reprezentat prin
Primar, Biroul executorului judecatoresc CH si OCPI Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin plangerea
dedusa judecatii, petentul a inteles sa atace incheierea nr. 50503/2010, prin care
intimatul OCPI Sibiu a respins cererea acestuia de intabulare a dreptului sau de

52
proprietate in baza actului de adjudecare eliberat de Biroul executorului judecatoresc
CH in dosarul de executare silita nr. 104/2010.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca, potrivit evidentelor de carte
funciara, imobilul inscris in CF nr. 100163 Sura Mare nr. top. 2258/7 se afla in
proprietate intimatului CIO, conform incheierii de intabulare nr. 69411/2008. La data
de 08.01.2009, prin incheierea nr. 629/2009, s-a notat in cartea funciara contractul de
imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 13 de catre Biroul notarului public
MR, precum si interdictia de instrainare si grevare in favoarea petentului SR.
Ulterior, la data de 23.06.2009, prin incheierea nr. 27994, s-a intabulat dreptul de
ipoteca dobandit prin lege, pentru suma de 60.590 lei, conform actului administrativ nr.
214492, in favoarea intimatei DGFP Sibiu. Acest act administrativ este de fapt procesul
- verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 214492 prin care s-a infiintat sechestru
asupra imobilului din litigiu in vederea recuperarii creantei de 60.590 lei datorata de
intimatul debitor CIO bugetului de stat.
Petentul a formulat cerere de executare silita a titlului executoriu - contractul de
imprumut cu garantie imobiliara identificat mai sus, ce a format obiectul dosarului
executional nr. 104/2010 aflat pe rolul Biroul executorului judecatoresc CH. Aceasta
executare silita s-a finalizat cu vanzarea imobilului din litigiu la licitatie, petentul fiind
adjudecatarul imobilului, conform actului de adjudecare emis de catre executorul
judecatoresc.
Intimata DGFP Sibiu a comunicat executorului judecatoresc, prin adresa nr.
384690/30.09.2010, ca suma pentru care s-a infiintat sechestru asupra imobilului supus
executarii silite, nu a fost recuperata integral.
Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii sunt lovite de nulitate absoluta.
Prima instanta a retinut ca pana la ridicarea sechestrului, care valoreaza ipoteca
legala, nici un act de dispozitie referitor la imobilul supus sechestrului, nu poate fi
operat in cartea funciara.
Impotriva sentintei a declarat recurs, petentul SR, calificat de Tribunalul Sibiu
drept apel, prin care a solicitat schimbarea sentintei si intabularea actului de adjudecare
al BEJ CH din dosarul de executare silita nr. 104/2010.
In expunerea motivelor, petentul apelant a sustinut ca prima instanta a interpretat
gresit actul dedus judecatii deoarece dupa intabularea interdictiei de instrainare si
grevare prin incheiere conform nr. 629/8.01.2009 s-a intabulat sechestru asigurator in
23.06.2009 al DGFP. Desi s-a facut executare silita, DGFP Sibiu nu a solicitat anularea
actului de adjudecare, iar acesta este un creditor chirografar si poate executa alte bunuri
ale debitorului.

53
 Prin decizia civila nr. 156/2012, Tribunalul Sibiu a respins apelul petentului,
retinand ca in dosarul de executare silita format la solicitarea creditorului SR, organul
fiscal DGFP Sibiu a comunicat executorului judecatoresc ca exista inscrisa ipoteca
legala in favoarea sa astfel ca executorul trebuia sa procedeze conform art.154 OG
92/2003. Executorul judecatoresc constatand ca in cauza asupra imobilului exista
intabulat un drept de ipoteca legala trebuia sa nu procedeze la vanzarea silita a bunului
pentru ca astfel s-au incalcat prev. art. 129 alin. 9 OG 92/2003 conform carora
"inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care dupa inscriere vor dobandi
vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar reveni ulterior
inscrierii prevazute la alineatul precedent sunt lovite de nulitate absoluta".
Concluzionand, Tribunalul a retinut ca instanta de fond a facut o legala aplicare a
prevederilor art. 129 si 154 OG nr. 92/2003.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, care a solicitat casarea
hotararilor instantelor de fond si admiterea plangerii asa cum a fost formulata.
In expunerea motivelor, recurentul sustine ca in mod gresit au fost retinute dispozitiile
art. 63 din Ordinul nr. 633/2006 si art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003, deoarece imobilul
a fost dobandit la licitatie publica, in cadrul unei executari silite, asa incat nu poate fi
vorba de un act de dispozitie.
Analizand legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a
retinut urmatoarele:
Dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, astfel cum era in vigoare la
data formularii cererii petentului, coroborate cu cele din art. 63 alin. 1 din Ordinul nr.
633/2006, impun registratorului obligatia sa verifice daca inscrisul in temeiul caruia se
solicita intabularea este incheiat cu respectarea formelor prevazute de lege, adica sa
cerceteze valabilitatea actului din punct de vedere al formei impuse de lege.
Ca urmare, atributiile registratorului sub aspectul examinarii actului in baza caruia
se solicita inscrierea unui drept real in cartea funciara se limiteaza numai la cerintele
formale ale actului, acesta neavand nicio competenta in ce priveste valabilitatea actului
sub aspectul conditiilor de fond.
Prevederile art. 63 alin. 11 din Ordinul nr. 633/2006 statueaza ca registratorul va
respinge cererea de inscriere a actului juridic a carui nulitate absoluta este prevazuta in
mod expres de lege sau pentru neindeplinirea unor conditii speciale prevazute de
reglementarile in vigoare. Aceste dispozitii trebuie insa coroborate cu cele cuprinse in
art. 63 alin. 1 din acelasi ordin, care fac referire expresa la verificarea indeplinirii
conditiilor formale cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 si 48 din Legea nr.
7/1996.
54
 Prin incheierea de respingere a cererii petentului de intabulare a dreptului sau de
proprietate in temeiul actului de adjudecare, registratorul retine incidenta prevederilor
art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003. Registratorul a apreciat ca actul de adjudecare
eliberat dupa inscrierea sechestrului in favoarea ANAF - DGFP Sibiu - AFP Sibiu
reprezinta un act de dispozitie in sensul normei juridice mentionate si in consecinta,
este lovit de nulitate absoluta.

Instanta de fond si cea de apel au considerat ca in cauza sunt incidente prevederile

art. 129 alin. 9 si art. 154 din OG nr.92/2003 si ca actul de adjudecare este lovit de
nulitate absoluta, astfel ca nu poate constitui titlu pentru intabularea dreptului de
proprietate al reclamantului.
Curtea constata ca toate aceste aspecte retinute de instantele de fond reprezinta
chestiuni care tin de respectarea regulilor procedurale impuse in cadrul executarii silite
si nu pot face obiectul examinarii in procedura necontencioasa a solutionarii cererii de
intabulare a dreptului de proprietate.
Fata de dispozitiile art. 48 din Legea nr. 7/1996, raportat la art. 63 din Ordinul nr.
633/2006, registratorul avea obligatia sa verifice daca actul de adjudecare indeplineste
cerintele formale de validitate. Sub acest aspect, Curtea constata ca, potrivit art. 518
alin. 1 C. pr. civ., actul de adjudecare reprezinta titlul de proprietate al adjudecatarului,
acesta avand ca efect transmiterea proprietatii imobilului de la debitor la adjudecatar si
ca actul de adjudecare emis ca urmare a finalizarii executarii silite prin vanzare la
licitatie publica indeplineste cerintele formale impuse de art. 516 C. pr. civ., astfel incat
el este apt pentru a fi intabulat.
Nulitatea instituita de art. 129 alin. 9 din OG nr. 92/2003 nu vizeaza conditiile de
forma, astfel ca nu putea face obiectul cenzurii registratorului, ci putea fi eventual
invocata pe calea dreptului comun, de catre partea interesata, urmand a fi constatata
printr-o hotarare judecatoreasca.
Pe de alta parte, Curtea retine ca acest act este opozabil intimatei. Potrivit art.
500 alin. 3 C. pr. civ., in cursul executarii silite, executorul judecatoresc are obligatia de
a-i instiinta pe titularii drepturilor reale si ale sarcinilor care greveaza imobilul urmarit
despre executare si sa ii citeze la termenele fixate pentru vanzarea imobilului.
In cauza executorul a comunicat catre ANAF - DGFP Sibiu publicatia de vanzare
la licitatie publica precum si procesul verbal de licitatie imobiliara prin care creditorul
a fost declarat adjudecatar.
Fata de cele ce precedente , constatand ca in cauza s-a facut dovada indeplinirii
cerintelor prevazute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, astfel cum era in vigoare la data

55
formularii cererii de catre petent, Curtea a constatat fondat recursul declarat de acesta,
criticile invocate fiind circumscrise motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.
pr. civ., pe care l-a admis, a modificat decizia atacata, a admis apelul declarat de petent
impotriva sentintei primei instante pe care a schimbat-o in sensul ca a admis plangerea
formulata de petentul SR impotriva incheierii de intabulare nr. 50.503/2010 emisa de
B.C.P.I. Sibiu si in consecinta a dispus intabularea dreptului de proprietate al petentului
asupra imobilului inscris in CF 100.163 Sura Mare cu titlu de adjudecare, urmand ca,
in temeiul art. 518 alin. 3, 4 C. pr. civ. sa fie radiat, din oficiu, dreptul de ipoteca inscris
sub C+2 prin incheierea nr. 27994/2009 in favoarea ANAF - DGFP Sibiu.

56
 Concluzii

In concluzie cartea funciară este documentul care oferă informații despre situația
juridică a unui imobil. În aceasta sunt atestate date precum: identitatea proprietarului,
date despre ipotecă, date referitoare la un eventual pre-contract, vecini, drepturi de
uzufruct și nu numai. Este necesară în diverse situații: creditare, vânzare, înregistrare
etc.
Orice imobil, indiferent dacă este apartament, casă sau teren, trebuie să dispună
de o carte funciară.
Aceasta se deschide la Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară, fiind
reglementată de:
• Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996
• Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi
înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară.
Conform legislației în vigoare, aceasta are următoarele scopuri:
• determinarea informaţiilor tehnice, economice şi juridice referitoare la
imobile;
• asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a
actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea
funciară;
• furnizarea de date instituţiilor publice ale statului, necesare sistemului de
impozitare şi pieţei imobiliare;
• contribuie la asigurarea securităţii tranzacţiilor imobiliare şi la facilitarea
creditului ipotecar.
Taxele pentru înscrierea unei proprietăți în cartea funciară sau eliberarea
extraselor sunt reglementate de Ordinul ANCPI nr. 16/2019.
Cele 3 tipuri de carte funciară: pentru informare, in extenso și pentru
autentificare.

57
 Extrasul de carte funciară pentru informare
Exact cum reiese și din denumire, reprezintă un document informativ. Acest
extras nu permite încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. Orice persoană poate
extrage o astfel de carte funciară pentru un imobil, de la Centrul de Cadastru și
Publicitate Imobiliară, contra sumei de 20 lei. Acest document conține date despre:
• Imobil: suprafața, cotele părților comune, cotele de teren, numărul de încăperi
etc.
• Proprietari: date despre proprietar, actul pe baza căruia s-a făcut înscrierea
proprietății, relațiile dintre proprietarii multipli etc.
• Sarcini: date despre procese, ipoteci, promisiuni de vânzare cumpărare
Extrasul de carte funciară in extenso
Aceasta include istoria imobilului, fiind practic o copie a cărții funciare ce se află
în arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. În România, există cărți
funciare vechi de sute de ani, ce au devenit în zilele noastre documente cu valoare
istorică. Pentru ridicarea unui extras de carte funciară in extenso se procedează la fel ca
în situația anterioară, tariful fiind diferit: 5 lei/filă.
Extras de carte funciară pentru autentificare
Acesta este necesar în momentul în care se realizează o tranzacție imobiliară.
Extrasul de carte funciară pentru autentificare poate fi solicitat doar de către o persoană
autorizată. În situația unei achiziții, aceasta se blochează până la finalizarea tranzacției,
cu scopul de a se evita eventuale fraude.

58
 Bibliografie

1. Andreea Ana-Maria Chis , “ Publicitatea imobiliara in conceptia noului Cod

civil’’ Ed. Hamangiu , 2012

2. Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la

cărţile funciare, publicat în M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938; Noul Cod Civil

3. Drepturi reale principale, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2011 C. Bîrsan,

Dreptcivil.

4. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2000

5. H.G. Nr. 1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată;

6. I. Albu, „Noile cărţi funciare”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997

7. I. Albu, ‘”Curs de drept funciar ” , Litografiat;

8. Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată (M. Of. nr.
201 din 3 martie 2006);

9. Marian Nicolae, „Tratat de publicitate imobiliară ”, Vol. I, Ed. Universul

Juridic, 2006;

10. M. Nicolae, „Publicitatea imobiliară şi noile cărţi funciare”,Ed. Press Mihaela

SRL, Bucureşti, 2000;

11.Petronela Năsăudean, „Publicitate imobiliară. Cartea funciară. Analiza

comparativă a Legii nr. 7/1996 şi a Decretului-lege nr. 115/1938 ” , Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2009.

12. Radu I. Motica , Anton Trăilescu , ‘’ ‘Manual de drept funciar şi publicitate

imobiliară ” , Ed. All Beck , Bucureşti , 2001

13. Valeriu Stoica , “ Drept civil . Drepturile reale principale ‘’ , Editura C. H.

Beck

59