Professional Documents
Culture Documents
Subiectul I 50P
Subiectul I 50P
2. Explică modul de formare a cuvintelor subliniate din versurile: Numai tăcuta ploaie pe trotuare / Scutură
noaptea florile de tei. 4 puncte
3. Selectează, din secvența dată, patru cuvinte care conţin diftong: Aureola poetică pe care o poartă teiul, de cele
mai multe ori, este o continuare a unui vechi cult precreştin al arborilor sacri.
4 puncte
4. Numește câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în cele două texte: înmiresmate,
să reazim, vechi, a aspirat. 4 puncte
5. Motivează rolul semnelor de punctuație din secvența: Creația eminesciană, care a aspirat marile simboluri
arhetipale de obârşie populară, ne dezvăluie mai multe ipostaze. 4 puncte
6. Notează cazul cuvintelor subliniate din versurile: Dar cântul meu îl intonează ploaia, / Eu merg tăcut prin
somnul tuturor. 4 puncte
7. Precizează ce părți de vorbire sunt cuvintele subliniate din versurile: Ochii umbriți ai celor care dorm/Îi simt cum
se deschid la mine-n suflet,/De palmele lor mari și ostenite. 4 puncte
8. Menționează funcția sintactică a cuvintelor subliniate din secvența: Din cele mai vechi timpuri, lemnul de tei a
fost materialul preferat din care meşterii populari au confecționat linguri, vase şi alte obiecte de uz casnic, având
și funcții ceremonial-cultice. 4 puncte
9.Transcrie propoziția subordonată, precizând felul ei și valoarea morfologică a termenului regent: Și-mi pare-n
vis că trec mereu pe străzi. 4 puncte
10. Construiește o frază alcătuită din trei propoziții în care verbul a ieși să fie regent pentru două propoziții
subordonate predicative, aflate în raport de coordonare disjunctivă. 4 puncte
8. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o artă poetică a lui Tudor
Arghezi, prin care se evidenţiază atotputernicia cuvântului în Univers. În concepţia lirică a poetului,
cuvântul este omnipotent şi încărcat cu forţă creatoare pentru revigorare spirituală:„ai să umbli
prin suflete-n cuvinte”. Prin metafora blestemului -„s-asculţi de el (blestemul)”-, eul liric
sugerează ideea că patima creaţiei este înrădăcinată în fiinţa poetului, fiind atras structural şi în
mod decisiv de puterea cuvântului care „leagă şi dezleagă” orice. Harul artistic are origini divine,
este statornicit "din veac în veac" în inima poetului şi constituie pentru el viaţa însăşi. Prin lirismul
subiectiv, reprezentat de adresarea directă (pronume la persoana a II a ) autorul dă poeziei un
ton sentenţios, dar şi prevenitor despre condiţia artistului în lume. Prozodia se înscrie în
modernism: versurile sunt inegale, măsura este variabilă, iar rima împerecheată.
9. Titlul „Poetului necunoscut” certifică faptul că această creaţie lirică este o artă poetică, fiind
totodată o adresare directă către oricare împătimit al scrisului, sugerat de epitetul "necunoscut".
Titlul are şi nuanţă sentenţioasă, eul liric dă sfaturi unui interlocutor imaginar, care ar putea fi propriul
eu creator, propria nelinişte provocată de atotputernicia Cuvântului.
10. Expresivitatea poeziei este dată de folosirea verbelor la conjunctiv şi viitor, care exprimă patima
creaţiei şi o proiectează într-un timp nedefinit, neidentificat, permanentizând-o, iar imperativul „să n-ai
deşertăciune”, la forma negativă, dă poeziei un ton familiar, stabilind o legătură intimă între generaţii de
poeţi, prin condiţia comună pe care o au artiştii în Univers.