Pictează toamna

Jantea Amalia
Clasa a V-a B
Școla Gimnazială C. Brâncoveanu
Rm. Sărat. Buzău
Prof. îndrumător: Dinu Nella

Toamna și-a făcut apariția în rochia ei multicoloră, care foșnește la adierea vântului și împrăștie în
jur miresme îmbietoare. Pe cap poartă cu mândrie o coroană de diamante, simboluri ale frumuseților și
bogățiilor ei. Privești în jur și ești încântat de farmecul acestei doamne respectabile. Crizanteme și
tufănele, ultimii trandafiri ai verii, pastelați și delicați împodobesc în buchete imense grădinile, o
adevărată risipă de miresme dulci și amărui, de flori și fructe, îmbălsămează aerul și gâdilă plăcut nările.

Urmele lăsate de condurii ei cu ciucuri arămii se văd prin livezi, prin parcuri și grădini.

Codrii par pictați în mii de nuanțe de galben și roșu, scânteiază în razele speriate de vânturi și
nori ale unui soare palid, fără putere. Uitată de vânt, o frunză galnen-verzuie tremură speriată pe crengile
bătrânului copac. În curând, într-un joc liniștit și previzibil se va alătura și ea celorlalte, în covorul gros și
ruginiu ce acoperă pământul.

În liniștea nopții, doar apele se aud susurând pe sub frunzele ce se odihnesc cuminți în pădurea
întreagă.

Soarele își face din când în când apariția cu câteva raze sfioase, care învăluie cu lumina lor blândă
aceste tablouri minunate și pline de culoare ale toamnei târzii.

La adierea vântului, ultimele frunze se desprind de pe crengi și, într-un vals melancolic, cu unduiri
line sau spectaculoase, coboară speriate pe pământ.

Într-un colț de cer mocnește un nor vânăt gata să-și verse lacrimile peste puzderia de frunze
supărate și îmbătrânite.

Vin nopțile răcoroase, iar frigul încăpățânat nu se lasă spulberat de tainele ascunse ale toamnei.

Gâzele plăpânde, amorțite de răceala toamnei caută adăpost în stratul gros de frunze. Vietățile pădurii se
pregătesc de hibernare, iar păsările călătoare au plecat deja luând cu ele veselia gălăgioasă a verii.

Rămânem cu peisajele de foc ale pădurilor, cu nostalgia verii și a florilor, cu bogăția cromatică a toamnei
și cu miresmele îmbătătoare ale livezilor și viilor și așteptăm cuminți și resemnați primăvara într-o
perpetuă ciclicitate.